Contestaţie la executare. Decizia nr. 1493/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1493/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 1493/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1493/R
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător C. D.- P.
Judecător D. N.
Grefier C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul reclamant T. Ș. G., în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Finanțelor P. a M. F., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2574/13.06.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 21 noiembrie 2013, conform celor consemnate prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a oferi posibilitatea părților dea formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de fată, instanța retine următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. civile nr. 2574/2013 din 13 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria F. a fost admisă acțiunea având ca obiect contestație la executare, formulată de către contestatorul T. Ș. G., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. F., anulat titlul executoriu nr._ și somația nr. 8/_ /_ din dosarul de executare nr._ din 20.12.2012 și obligată intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 15,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în dosarul de executare nr._ din 20.12.2012, intimata a emis titlul executoriu nr._ și somația nr. 8/_ /_, prin care contestatorul a fost înștiințat că datorează suma de 140 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, (majorări și penalități), cu precizarea că dacă în termen de 15 zile de la primirea respectivei somații nu va achita sumele menționate sau nu va face dovada stingerii acestora, se va proceda la continuarea măsurilor de executare silită.
La baza emiterii titlului executoriu stă Decizia de impunere nr._ din 21.11.2012 emisă de către CNAS- CASJ B., prin care au fost calculate majorări de întârziere până la data de 20.07.2012.
Instanța a reținut că prin prezenta acțiune, contestatorul solicită anularea actelor de executare, întrucât prin Sentința Civilă nr. 1942/CA/27.03.2012, emisă de către Tribunalul B. în dosarul nr._/62/2011, a fost admisă acțiunea contestatorului, fiind înlăturată obligația de plată a majorărilor de întârziere și a penalităților, respectiv 125 lei + 13 lei, stabilite prin Decizia de impunere nr._ din 10.10.2011, care a fost anulată în parte, soluția fiind menținută prin Decizia nr. 5596/R/19.12.2012 a Curții de Apel B..
Ulterior, la data de 21.11.2012, intimata a calculat în continuare penalitățile de întârziere, emițând o nouă Decizie de impunere pentru calculul accesoriilor, respectiv nr._, (fila 47), care conține și sumele din decizia anterioară, penalitățile fiind actualizate.
În drept, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, ,,persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.
Întrucât prin Sentința Civilă nr. 1942/CA/27.03.2012, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 5596/R/19.12.2012 a Curții de Apel B., a fost înlăturată obligația contestatorului de plată a majorărilor și penalităților în sumă de 125 lei + 13 lei, emiterea ulterioară a altor acte de executare, respectiv a titlului executoriu nr._ și somației nr. 8/_ /_, pentru aceleași sume, este nelegală.
În acest sens, instanța a reținut că a pretinde contestatorului să repete ciclul procesual prin contestarea din nou a Deciziei de impunere emise ulterior pentru aceleași sume, este contrară principiului securității raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil, considerentele Sentinței Civile nr. 1942/CA/27.03.2012 a Tribunalului B. și Deciziei nr. 5596/R/19.12.2012 a Curții de Apel B. impunându-se cu autoritate de lucru judecat.
Orice altă soluție ar da dovada unui formalism exagerat și ar echivala cu validarea abuzului de drept săvârșit de către intimată, care în continuare, ar putea emite alte, și alte, acte de executare, pentru aceleași sume, contestatorul fiind nevoit să se judece în mod distinct pentru fiecare dintre acestea.
Pentru aceste considerente, întrucât titlul executoriu nr._ și somația nr. 8/_ /_ din dosarul de executare nr._ din 20.12.2012 au fost emise în mod nelegal, instanța a dispus anularea acestora urmare admiterii acțiunii contestatorului.
În consecință, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, față de soluția de admitere a cererii, a obligat intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 15,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul, criticând-o sub aspectul soluționării cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, solicitând inclusiv onorariului de avocat, cu cheltuieli de judecată și în recurs.
Susține că prima instanță nu a cenzurat acest onorariu ci nu s-a pronunțat asupra lui deși trebuia acordat cu titlu de cheltuieli în raport de soluția dată contestației și solicitarea contestatorului, atât prin cererea introductivă cât și prin concluziile scrise formulate.
Culpa intimatei rezidă din adoptarea unei conduite care a determinat parte adversă să se apere, să formuleze acțiunea care s-a dovedit a fi întemeiată, dovada acestor cheltuieli a fost făcută astfel că soluția de neacordare a lor apare ca nelegală.
În drept, recursul a fost motivat pe dispozițiile art. 274Cod procedură civilă .
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că au intervenit modificări legislative cu privire le reorganizarea intimatei inițiale, aspecte care vor fi avute în vedere de către aceste părți, transmiterea calității procesuale fiind una legală.
Pe fond, susține că recurentul nu a făcut dovada cheltuielilor cu apărătorul său iar instanța s-a pronunțat cu privire la cele reprezentând taxe de timbru și timbru judiciar.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport cu dispozițiile legale în materie și probele existente la dosarul cauzei, Tribunalul apreciază ca fondat recursul pentru considerentele ce se vor urma .
Prima instanța a pronunțat o soluție greșită în ce privește cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, nereținând onorariul de avocat de 500 lei achitat de către contestator potrivit chitanței existente le fila 18 a dosarului de fond.
Deși a reținut corect aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă din perspectiva soluției de admitere a contestației, a acordat doar parțial cheltuielile de judecată, respectiv doar pe cele reprezentând taxe de timbru și timbru judiciar, neglijând pe cele dovedite ca fiind făcute de contestator cu apărătorul său.
Astfel, soluția apare ca greșită potrivit normelor mai sus evocate, incident fiind motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, acre nu a fost invocat în mor expres de recurent dar se desprinde din motivarea recursului.
Raportat la aceste considerente, recursul va fi admis, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, cu consecința modificării în parte a Sentinței civile nr. 2574/2013 din 13 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria F., în sensul obligării intimatei Administrația Finanțelor P. F. să plătească contestatorului T. Ș. G. cheltuieli de judecată în cuantum de 515,3 lei, reprezentând onorariu apărător, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în loc de 15,3 lei, cum a fost obligată de prima instanță, Menținute fiind restul dispozițiilor sentinței .
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata va suporta și cheltuielile de judecată în sumă de 100 lei, făcute în recurs de către recurentul T. Ș. G., reprezentând onorariu apărător ( fila 13 ), taxa de timbru și timbru judiciar fiind achitate fără existența vreunei dispoziții din partea instanței în acest sens, ele nefiind datorate în raport de obiectul criticilor din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatorul T. Ș. G., împotriva Sentinței civile nr. 2574/2013 din 13 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria F., pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. F. să plătească contestatorului T. Ș. G. cheltuieli de judecată în cuantum de 515,3 lei, reprezentând onorariu apărător, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în loc de 15,3 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata la plata sumei de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs către recurentul T. Ș. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 28.11.2013.
Președinte, V. M. | Judecător, C. D.- P. | Judecător, D. N. |
Grefier, C. L. |
(Plecată din instanță
Semnează Grefier Șef Secția I Civilă
I. M.)
Red. VM/08.03.2014
Tehnored. C.S./10.03.2014
2 ex.
Judecător fond: P. M.-Garofița
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 4/2014. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 1504/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
