Anulare act. Decizia nr. 742/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 742/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 742/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 742/R/2014
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Judecător P. M.
Grefier V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta ., reprezentată legal de președintele consiliului de administrație, M. I., reprezentată convențional de avocat I. – R. B., în contradictoriu cu intimații N. I., N. M. A., M. D. - I., M. I. – F. și S. I., toți reprezentați convențional de avocat S. D., împotriva sentinței civile nr. 129/11.02.2014 și împotriva încheierilor prin care au fost respinse probele solicitate de partea recurentă, ce au fost pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Zărnești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25.09.2014, apoi pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată și reține că, prin sentința civilă nr. 129/11.02.2014, Judecătoria Zărnești a hotărât următoarele:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții N. I. și N. M. A..
Respinge acțiunea formulată așa cum a fost precizată.
Admite cererea reconvențională și în consecință:
Dispune anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5341/9.11.2005, în ceea ce privește suprafața de 20.000 mp și dispune rectificarea suprafeței înscrisă în CF_ V. ( CF vechi nr. 3963) top 368- arabil de 29.200 mp de la această suprafață la suprafața de 9.200 mp.
Obligă reclamanta să lase în deplină proprietate și posesie imobilul în suprafață de 20.000 mp înscris în CF_ V. ( nr. CF vechi 4110) cadastral 520/1- arabil de 20.000 mp.
Obligă reclamanta să achite pârâților N. I. și N. M. A. suma de 5000 lei reprezentând onorariu și respectiv pârâtului M. I. F. suma de 899 lei taxă judiciară de timbru .
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii .
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratii N. I. si N. M. A. avand in vedere ca in luna iunie 2011 au vandut terenul numitilor M. I. si M. D. ,aceasta urmeaza a fi respinsa intrucat reclamanta . a solicitat constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 1705/06.11.2002 de BNP B. I. incheiat intre S. M. I. si paratul N. I. casatorit cu N. M. I.,acestia fiind parte a contractului a carui anulare se cere.
Pe fondul cauzei ,instanta retine ca la data de 20 iunie 1995 pe numele paratului reconventional S. M I. a fos eliberat Titlul de proprietate nr._ /20.06.1995 acestuia fiindu-i reconstituit dreprul de proprietate asupra unei suprafete totale de 4 ha si 4600 mp din care arabil in suprafata de_ mp -./1/23 avand ca vecinatati la nord -A 4673/1/22, la est -DE 4673/6 ,la sud- A 4673/1/24,la vest - DCL 5510 ,celelalte imobile fiind pasuni si fanete.
In data de 06.11.2002 ,prin Actul de dezmembrare si contractul de vanzare cumparare autentifcate sub numarul 1705/06.11.2002 de BNP B. I. din Zarnesti, paratul reconventional S. M I. dezmembreaza tarlaua 160 ,. din titlul de proprietate mentionat, in doua loturi ,respectiv lotul nr. 1 cu nr. ./23/1 constituit din teren arabil de 20.000 mp si lotul nr. 2 cu nr. ./23/2 -arabil de 9200 mp si instraineaza paratului N. I. casatorit cu parata N. M. A. lotul 1 cu nr. ./23/1 constituit din teren arabil de 20.000 mp pentru un pret de 30.000.000 lei vechi.
Acestia au efectuat formalitatile de intabulare ,inscriindu-si dreptul de proprietate in CF nr. 4109 V. ,nr. cad. 520 prin Incheierea nr. 9398/14.05.2008 (f. 16-vol.2) si au instrainat ,la randul lor imobilul cumparat catre paratii reclamanti reconventionali M. D.-I. si M. I. F. prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 848/10.06.2011.(f. 64 vol.1).
La data de 09.11.2005 ,intre paratii reconventionali S. I. si . prin reprezentant M. I. s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 5341/09.11.2005 prin care S. I. vinde societatii reclamante . intreg terenul de 29.200 mp situat in . 4673/1/23 avand ca vecinatati la nord -A 4673/1/22, la est -DE 4673/6 ,la sud- A 4673/1/24,la vest - DCL 5510 cu un pret de 8000 RON ,reclamanta . inscriindu-si dreptul de proprietate asupra acestui teren la data de 13.03.2007 in CF 3963 V. nr cad. 368 -arabil de_ mp,la o data anterioara celei de inscriere in CF a paratilor N. I. si M..
Instanta constata ca la data incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 5341/09.11.2005 de BNP Isbasoiu D. F. imobilul vandut nu mai exista in patrimoniul vanzatorului in intregime,in ceea ce priveste suprafata de 20.000 mp ,acesta fiind vanduta anterior catre paratii N. I. si M..
Or, nulitatea absoluta este acea sanctiunea care intervine în cazul nerespectarii la încheierea actului juridic civil a conditiilor de validitate ,in ceea ce priveste obiectul actului, reprezentand un mijloc de garantie a principiului legalitatii în domeniul actelor juridice civile prin respectarea normelor de drept civil care reglementeaza conditiile de valabilitate a actului juridic civil. Cum bunul vandut nu mai exista in momentul vanzarii ulterioare in patrimoiul vanzatorului S. M. I. ,conventia incheiata de acesta si reclamanta parata reconventionala . este nula partial in acest sens ,intrucat vanzatorul nu mai era la acea data proprietar al bunului vandut .Este vorba despre o încalcare a regulilor si conditiilor esentiale a actelor juridice care trebuie sanctionata cu nulitatea absoluta prin prisma interesului social ocrotit intrucat nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet.
În ceea ce privește vânzarea lucrului altuia, legiuitorul român nu a reprodus prevederile art.1599 din Codul civil francez, care declară nulă o asemenea operațiune juridică. P. renunțarea la această dispoziție normativă a fost suprimată singura bază juridică pe care s-ar fi putut fundamenta nulitatea absolută a actului juridic subsecvent, în schimb s-a lăsat practicii judiciare posibilitatea ca soluționarea acestei probleme să fie rezolvată cu ajutorul principiilor de drept, fiindcă, dacă este logic să se aplice principiul nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet, tot logic este ca, pe temeiul altor principii de drept, cum ar fi principiul bunei-credințe, cel al aparenței în drept și cel al asigurării securității dinamice al circuitului civil, precum și prin raportarea la împrejurările concrete ale fiecărui caz, să se poată, eventual, menține înstrăinările făcute de proprietarul aparent.
In cazul vanzarii lucrului altuia starea de buna credinta a partilor sau numai a cumparatorului nu poate prin ea insasi sa produca efecte juridice translative de proprietate ,deci nu poate sa constituie ea singura o conditie care sa duca la dobandirea dreptului de proprietate ,ci numai impreuna cu alte principii de drept .
Proprietatea aparentă are două accepțiuni: pe de-o parte, desemnează situația juridică a proprietarului aparent, iar, pe de altă parte, desemnează modul de dobândire care legitimează dreptul de proprietate în patrimoniul terțului care a contractat cu proprietarul aparent.
Noțiunea de proprietate aparentă este în strânsă legătură cu problema vânzării bunului altuia sau, la un nivel mai general, a înstrăinării cu titlu oneros a bunului altuia. În măsura în care operează proprietatea aparentă, terțul dobânditor, deși a încheiat actul juridic translativ de proprietate cu un non-dominus, nu va mai putea fi evins de proprietarul inițial. În structura proprietății aparente intră următoarele elemente: actul translativ cu titlu oneros având ca obiect dreptul de proprietate privată asupra unui imobil individual determinat, posesia utilă a transmițătorului în momentul încheierii actului translativ și titlul proprietarului aparent (elementele materiale ale aparenței), eroarea comună și invincibilă cu privire la calitatea de proprietar a transmițătorului (elementul psihologic al aparenței) și nu în ultimul rând buna-credință a dobânditorului. Dacă sunt întrunite condițiile
proprietății aparente, efectul va fi dobândirea dreptului de proprietatea asupra bunului transmis de către terțul subdobânditor, drept de proprietate opozabil tuturor, inclusiv adevăratului proprietar.
In speta, nu poate fi vorba despre o posesie utila a proprietarului aparent ,la momentul vanzarii catre . ,acesta nemaiavand posesia asupra imobilului vandut in ceea ce priveste suprafata de 20 .000 mp ,reclamanta achizitionand terenul pe baza titlului de proprietate emis pe numele vanzatorului in baza Legii nr. 18/1991 si nu dupa o deplasare la fata locului a partilor pentru identificarea terenului in realitate. Intalnirea dintre paratul S. I. si reprezentantul . a fost facuta prin intermediul viceprimarului comunei V. de la acea vreme,martorul C. I., (f. 109 vol.2) care a aratat ca reclamanta obisnuia sa cumpere terenuri in zona comunei V. de la diversi cetateni pe baza tilurilor de proprietate emise in baza Legii 18/1991.Acelasi martor arata ca paratii N. au folosit terenul dupa cumpararea acestuia de la S. I. ,iar ulterior l-au dat "in asociatie".
P. urmare,instanta urmeaza a constata nulitatea absoluta partiala a contractului vanzare-cumparare autentificat sub numarul 5341/09.11.2005 de BNP Isbasoiu D. F. ,admitand astfel cererea reconventionala.
F. de existenta unei duble intabulari in carti funciare diferite ,se constata ca in cauza nu se pune problema incalcarii regulii prioritatii inscrierilor in cartea funciara conform art. 5 din Legea nr. 7/1996 ,aceasta regula aplicandu-se pentru cereri succesive de inscriere in aceeasi carte funciara.
F. de toate considerentele de fapt si de drept expuse mai sus,instanta va respinge cererea principala si va admite cererea reconventionala dispunand conform celor de mai jos.
Împotriva sentinței civile nr. 129/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Zărnești, reclamanta ..A, prin reprezentant legal președintele consiliului de administrației, prin reprezentant convențional avocat I. R. B., a exercitat calea de atac a recursului, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței, întrucât pentru soluționarea cauzei este nevoie de administrarea unor probe noi.
Sub acest aspect, este de menționat că, partea menționată a precizat prin cererea de exercitare a căii de atac că înțelege să atace și încheierile de ședință prin care au fost respinse cererile pe care le-a formulat în probațiune, încheieri pe care însă nu le-a indicat în mod concret.
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, autorul acesteia a reluat considerentele de fapt pe care le-a invocat în cererea introductivă de instanță și a susținut că sentința prin care a fost soluționată această cerere nu a fost motivată în sensul art. 261 alin. 1pct. 5 de către judecătorul fondului, întrucât sunt greșit concepute considerentele acestei sentințe.
Astfel, prima instanță a respins în mod greșit probele pe care ea le-a solicitat, respectiv proba cu interogatoriu și nu a reținut punctul său de vedere, ce se circumscrie faptului că a întabulat în evidențele de carte funciară dreptul de proprietate pe care l-a dobândit, anterior datei la care părțile intimate au realizat această operațiune, astfel că aceste din urmă părți nu puteau să procedeze, în mod legal, la efectuarea întabulării.
De asemenea, în considerentele sentinței recurate nu se face referire a un alt aspect pe care l-a invocat, anume acela la faptului că, odată cu perfectarea actului translativ de proprietate, cel cu care a contractat i-a fost înmânat originalul titlului său de proprietate, judecătorul fondului neanlizând acest aspect.
Sub acest aspect, partea recurentă a mai arătat în motivarea cererii de recurs că prima instanță a respins în totalitate cererea de chemare în judecată pe care a formulat- o și pe care ulterior a precizat-o, deși aceasta are și un petit ce vizează constarea faptului că ea a fost prima care a întabulat în evidențele de carte funciară dreptul de proprietate dobândit, deși acest aspect nu a fost contestat.
Raționamentul pe baza căruia instanța a respins solicitarea pe care a formulat-o în sensul celor mai sus expuse este unu greșit, care nesocotește scopul pentru care legiuitorul a modificat Decretul – Lege nr. 115/1938 și lasă fără eficiență instituția juridică a ordinii întabulării.
A mai susținut recurenta în motivarea cererii de recurs că sunt eronate și considerațiile pe care instanța de fond le-a făcut în ceea ce privește prețul de vânzare al imobilului din litigiu, astfel cum acesta este indicat în actul translativ de proprietate pe care l-a perfectat, întrucât aceste considerații sunt întemeiate pe comparația ce nu a avut în vedere operațiunea de denominare și cu ignorarea celor stipulate sub aspectul prețului în alte contracte de vânzare- cumpărare ce au fost perfectate pentru imobile din aceeași zonă .
În continuarea motivării cererii de recurs, recurenta a arătat că se impune ca instanța de control judiciar să reducă cuantum cheltuielilor ce au fost stabilite în sarcina sa, întrucât aceste cheltuieli ce se circumscriu onorariului avocațial sunt exagerat de mari având în vedere că, față de părțile în favoarea cărora au fost stabilite aceste cheltuieli, cererea de chemare în judecată a fost respinsă urmare a admiterii unei excepții și că aceste părți au ascuns operațiunea juridică pe care au efectuată cu privire la acest imobil, comportându-se în continuare ca proprietari ai acestuia.
Recurenta a fundamentat în drept cererea de recurs pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 299 și următoarele din codul de procedură civilă și în art. 304 indice 1 și următoarele din același act normativ.
În apărare, intimații N. I., N. M. A., M. D. – I., M. I. – F. și S. I., prin reprezentat convențional avocat S. D., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de recurs exercitată împotriva sentinței civile nr. 129/11.02.2014 și a încheierilor la care se face referire în această cerere, ca nefondată, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea poziției lor procesuale, părțile intimate au susținut în esență că prima instanță a decăzut partea recurent din proba cu interogatoriu pe care a încuviințat-o, urmare a neprezentării în instanță a reprezentantului său convențional,la două termene de judecată acordate în vederea administrării acestei probe.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimații au arătat în întâmpinarea pe care au formulat-o că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a legii, niciunul dintre motivele pe care a fost întemeiată cererea de exercitare a căii de atac nefiind fondat.
În calea de atac a recursului, la cererea părții recurentă, a fost administrată proba cu înscrisuri, conform celor dispuse prin încheierea ședinței publice din data de 17.09.2014.
Analizând sentința recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs dedusă judecății este nefondată, pentru considerentele ce succed:
Cu prioritate, instanța de control judiciar reține, în urma studierii actelor și lucrărilor dosarului constituit pe rolul instanței de fond, că această instanță nu a pronunțat încheieri prin care să respingă proba cu interogatoriu ce a fost solicitată de către partea recurentă.
Astfel, se constată că Judecătoria Zărnești a încuviințat, al cererea părții menționate, administrarea în cauză a probei cu interogatoriul părților intimate N. I. și N. M. A.,și, cu toate că a acordat două termen de judecată în vederea administrării acestei probe, reprezentantul convențional al părții recurentă nu s-a prezentat la termenele astfel stabilite, motiv pentru care, judecătorul fondului, reținând culpa părții arătate în imposibilitatea administrării acestei probe, a decăzut partea recurentă din proba astfel încuviințată.
De altfel, așa cum rezultă din modul de redactare a cererii de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar și din modalitatea în care partea recurentă, prin reprezentantul său convențional, a înțeles să răspundă solicitării instanței de recurs formulată în sensul indicării în mod concret a încheierilor premergătoare ce a fost pronunțate de prima instanță și împotriva cărora este exercitată calea de atac, astfel cum aceasta este consemnată în încheierea ședinței publice din data de 17.09.2014, rezultă că această parte nu a putut justifica pronunțarea de către judecătorul fondului a unei soluții de respingere a probei cu interogatoriul părților intimate mai sus indicate.
Apoi, tribunalul observă că proba la care partea recurentă a făcut referire nu este utilă, pertinentă și concludentă, întrucât, în cauza de față, instanțele de judecată sunt chemate să se pronunțe asupra unei probleme de drept, respectiv asupra respectării tuturor cerințelor de valabilitate instituite de lege în ceea ce privește contractul de vânzare – cumpărare ce a fost perfectat de către părțile intimate cu toate consecințele juridice ce decurg din această analiză, astfel că, așa cum am subliniat, proba cu interogatoriul nu respectă condițiile instituite dispozițiile art. 167 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește criticile pe care partea recurentă le-a formulat cu privire la modul de soluționare pe fond a cauzei de către prima instanță, tribunalul reține că este lipsită de temei susținerea potrivit căreia sentința recurată nu respectă exigențele instituite de prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, întrucât, așa cum rezultă din cele expuse anterior, cu ocazia redării considerentelor acestei sentinței, Judecătoria Zărnești a indicate care au fost motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, iar împrejurarea că partea recurentă consideră drept eronate aceste considerente nu poate conduce la desființarea sentinței recurate pe temeiul inexistenței motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată cu ocazia judecării în fond a pricinii.
De asemenea, este lipsită de fundament și susținerea pe care partea recurentă a formulat-o în sensul că judecătorul fondului nu a analizat consecințele juridice pe care le produce, în cauza de față, împrejurarea referitoare la efectuarea de către ea a formalităților de publicitate imobiliară, anterior părților intimate, întrucât, așa cum reiese din considerentele sentinței ce constituie obiectul prezentei căi de atac, o astfel de analiză a fost efectuată de către instanța de fond.
Totodată, se observă că este contrară prevederilor art. 111 din Codul de procedură civilă solicitarea pe care partea recurentă a formulat- o prin cererea de chemare în judecată, iar apoi prin cererea de exercitare a căii de atac, în sensul constatării faptului că a efectuat întabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu anterior datei la care părțile intimate au realizat formalitățile de publicitate imobiliară, întrucât în temeiul textului de lege mai sus indicat se poate solicita constarea existenței sau inexistenței unui drept, iar nu efectuarea unui demers de felul celui la care partea menționată s-a referit.
Modalitatea în care părțile litigiului au efectuat formalitățile de publicitate imobiliară necesare întabulării drepturilor de proprietate pe care le-au invocat asupra bunului imobil în litigiu vizează, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, fondul cauzei, astfel că nu poate fi analizată decât ca atare.
Sub aceste aspect, instanța de control judiciar validează în totalitate raționamentul juridic pe baza căruia Judecătoria Zănești a stabilit că în cauza de față nu sunt incidente prevederile art. 5 din legea nr. 7/1996, întrucât acest text de lege reglementează situația juridică a întabulărilor succesive ce au fost efectuate în aceeași carte funciare, or, în speță, întabulările la care partea recurentă a făcut referirea au fost efectuate în cărți funciare diferite.
De asemenea, instanța de recurs observă că nu prezintă relevanță în cauza de față modalitatea în care a fost sau nu predat originalul titlului de proprietate al vânzătorului din contractele de vânzare - cumpărare ce au fost perfectate de părțile litigiului pentru imobilul cu destinația de teren ce constituie obiectul material al acestora, întrucât, așa cum am subliniat, instanțele judecătorești trebuie să dezlege problema de drept despre care s-a făcut vorbire anterior, iar elementele ce trebuie să fie luate în considerare în soluționarea acesteia sunt cele ce au fost reținut de către prima instanță, iar nu aspectul la care partea recurentă a făcut referire în sensul celor arătate.
Totodată, tribunalul reține că prețul de vânzare nu a constituit un argument în pronunțarea de către Judecătoria Zărnești a soluției de respingere a cererii introductivă de instanță și de admitere a cererii reconvenționale, ci raționamentul care a stat la baza acestei soluția are în vedere, astfel cum rezult din considerentele mai sus redate, consecințele juridice produse de înstrăinarea de către persoana cu care partea intimată a contractat a unui bun care nu se mai afla în patrimoniul său la data încheierii actului juridic translativ de proprietate, consecințe ce au fost în mod corect stabilite de către instanța de fond.
Instanța de control judiciar constată că nu există niciun temei pentru reducerea onorariului avocațial ce a fost inclus de către Judecătoria Zărnești în categoria cheltuielilor de judecată pe care recurenta trebuie să le achite intimaților N., întrucât, contrar celor susținut de către partea menționată, prima instanță a analizat pe fond cererea de chemare în judecată ce a fost formulată în contradictoriu cu acești intimați, urmare a respingerii excepției lipsei calității procesuale a acestora, excepție în privința căreia au fost aplicate prevederile art. 132 alin. 2 din Codul de procedură civilă, iar onorariul perceput de avocatul ce avut calitatea de reprezentant convențional al acestor părți nu este disproporționat de mare în raport cu gradul de complexitate al cauzei și cu activitatea depusă de acesta în executarea contractului de mandat.
Față de considerentele ce preced, tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge cererea de recurs suspusă judecății, cu consecința menținerii sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.
Fiind partea aflată în culpă procesuală, recurenta va fi obligată, în temeiul dispozițiilor art. 274 coroborat cu cele ale art. 298 și art. 316 din Codul de procedură civilă, să achite părților intimate suma de 400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta ., reprezentată legal de președintele consiliului de administrație, M. I., reprezentată convențional de avocat I. – R. B., în contradictoriu cu intimații N. I., N. M. A., M. D. - I., M. I. – F. și S. I., toți reprezentați convențional de avocat S. D., împotriva sentinței civile nr. 129/11.02.2014 și împotriva încheierilor prin care au fost respinse probele solicitate de partea recurentă, ce au fost pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Zărnești, pe care le menține.
Obligă recurenta să achite intimaților suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.09.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. L. S. P. M.
Grefier,
V. D.
Redactat/L.S./4.11.2014
Tehnoredactat/V.D./9.12.2014/2 ex
Jud.fond E. Iowa
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 619/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
