Contestaţie la executare. Decizia nr. 619/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 619/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 619/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 619/.> Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător M. I. B.
Grefier N. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta intimată Administrația Finanțelor P. B. C. M. Colectare prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. prin reprezentant legal F. P. în contradictoriu cu intimata contestatoare
.- R. S. D. prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/08.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat M. B. A. pentru apelanta intimată, intimata contestatoare fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentanta convențională a apelantei intimate, avocat M. B. A. depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Instanța cercetând actele și lucrările dosarului constată că intimata nu a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare, ca urmare decade partea intimată din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, cu excepția celor de ordine publică, precum și că apelanta intimată nu a solicitat prin cererea de apel probe noi în apel.
Instanța în temeiul art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile în fond și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta convențională a apelantei intimate solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii petitului privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată și în subsidiar reducerea acestora spre minim.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra cererii de chemare în judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr._/8.08.2013 a Judecătoriei B. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea .. - restaurant ”Ș. D.” în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PENTRU C. M., și în consecință a fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că împotriva contestatoarei s-a declanșat urmărirea silită pentru suma de 1726 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată și vărsăminte pentru persoanele cu handicap neîncadrate, emițându-se în acest sens somația și titlul executoriu în dosarul execuțional nr._/8/_ /_, precum și că, potrivit notei de ședință de la filele 143- 145 din dosar, executarea silită a încetat ca urmare a emiterii deciziei nr. 213/2013.
Urmarea a acestui fapt, instanța a respins acțiunea ca fiind lipsită de obiect.
În baza art. 453 al. 1 C.pr.civ., instanța, reținând culpa procesuală a intimatei, a dispus obligarea acesteia și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către contestatoare în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat că, deși prima instanță s-a pronunțat în sensul respingerii contestației la executare, totuși, în mod contradictoriu, a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată.
A mai arătat că unitatea fiscală a procedat din oficiu la ridicarea formelor de executare, sens în care prima instanță a constatat în mod corect că cererea dedusă judecății a rămas fără obiect, având în vedere că executarea silită a încetat conform art. 148 alin. 4 lit. b din Codul de procedură fiscală.
Apelanta a arătat de asemenea că, față de dispozițiile art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, ceea ce nu se poate reține în speță, în sensul că intimata ar fi pierdut procesul, în condițiile în care contestația la executare a fost respinsă.
În continuare, a arătat că nu poate fi reținută culpa sa procesuală, întrucât aceasta a respectat prevederile legale atât în ceea ce privește emiterea formelor de executare, cât și în ceea ce privește ridicarea acestora, acționând în mod prompt îndată ce a luat cunoștință de desființarea deciziei de impunere ce a stat la baza emiterii formelor de executare silită.
În subsidiar, în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, apelanta a solicitat reducerea acestora, în raport cu criteriile prevăzute de art. 451 alin. 2 C.pr.civ., onorariul de avocat perceput nefiind proporțional cu munca prestată în cauză și cu complexitatea acesteia.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este întemeiat în parte, în sensul celor ce se vor expune în continuare.
Potrivit prevederilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Instituția procesuală a cheltuielilor de judecată se întemeiază pe ideea de culpă procesuală, ori, în speță, executarea silită pornită împotriva contestatoarei încetând, așa cum rezultă din Decizia nr. 213/18.07.2013, emisă de intimată, ca urmare a admiterii contestației administrative formulate de contestatoare împotriva mai multor decizii de impunere, care au stat la baza emiterii actelor de executare.
Instanța constată că organul fiscal a analizat în fond contestațiile succesive depuse pe cale administrativă, ceea ce conduce la concluzia că deciziile de impunere au fost în mod greșit emise, culpa aparținând acestuia.
În consecință, necesitatea formulării contestației la executare a fost determinată de intimată, iar aspectele privind culpa procesuală trebuie analizate în cadrul aceluiași proces ca și cel promovat în vederea contestării formelor de executare, fiind excesiv a se pretinde unei părți aflate într-o atare situație să își recupereze, eventual, cheltuielile de judecată pe cale separată.
Astfel fiind, respingerea contestației la executare a fost consecința directă a încetării executării în temeiul art. 148 alin. 4 lit. b din Codul de procedură fiscală, măsurile de executare silită fiind ridicate de organul de executare.
În aceste condiții, apelanta nu poate susține ideea lipsei culpei sale procesuale, mai ales în condițiile în care avea posibilitatea să recurgă la calea prevăzută de art. 454 C.pr.civ., în vederea exonerării sale de la plata acestor cheltuieli, contestațiile administrative fiind formulate anterior sesizării instanței cu prezenta contestație la executare.
În ceea ce privește cererea subsidiară, de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 451 alin. 2 C.pr.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
În acest sens, Tribunalul constată că onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei este disproporționat în raport cu complexitatea cauzei deduse judecății, iar contestația la executare a fost motivată exclusiv în sensul că obligațiile fiscale ar fi fost stinse prin plată.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a admite apelul declarat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor P. B. – C. M. Colectare, prin D.G.R.F.P. B., împotriva sentinței civile nr._/8.08.2013 a Judecătoriei B., care va fi schimbată în parte, în sensul obligării intimatei la plata către contestatoare a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în loc de suma de 1000 lei cu acest titlu, restul dispozițiilor sentinței apelate urmând a fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. – C. M. COLECTARE, prin D.G.R.F.P. B., împotriva sentinței civile nr._/8.08.2013 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în loc de suma de 1000 lei cu acest titlu.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2014.
Președinte, C. F. | Judecător, M. I. B. | |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. CF/12.11.2014
Tehnored. NC/17.11.2014
Jud. fond LM
4 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 742/2014. Tribunalul BRAŞOV | Acţiune în constatare. Sentința nr. 177/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
