Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 716/2014. Tribunalul BRAŞOV

Decizia nr. 716/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 716/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 716/R

Ședința publică din data de 23 septembrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: A. G. - judecător

JUDECĂTOR: R. C.

JUDECĂTOR: S. N.

Grefier C. N.-D.

Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenții reclamanți H. R., R. T., D. T., toți prin mandatar D. G., și de recurentul pârât S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimații pârâți M. B., prin P. și C. L. al M. B., împotriva sentinței civile nr._/17.12.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect constatare nulitate act juridic.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. D., pentru recurenții reclamanți și avocat I. Muller, în substituirea d-nului avocat R. A., pentru intimații pârâți, lipsă fiind reprezentantul recurentului pârât.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, o notă de ședință formulată de către recurenții reclamanți, prin care se arată că valoarea terenului ce formează obiectul prezentului dosar, respectiv grădina în suprafață de 596,40 mp, este de 27 Euro/mp. În consecință, valoarea acestui teren la data promovării acțiunii a fost de 72.463 lei, deci sub pragul de 100.000 lei . Atașat acestei note, părțile menționate au depus un extras din Ghidul cu valorile de piață orientative ale proprietăților imobiliare pentru județele B. și C..

Reprezentantul convențional al recurenților reclamanți arată că, împotriva hotărârii primei instanțe s-a declarat, în mod corect, calea de atac a recursului.

Reprezentanta convențională a intimaților pârâți depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare și arată că, față de valoarea imobilului din litigiu, calea de atac este cea a recursului.

Instanța constată că, într-adevăr, natura juridică a căii de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii primei instanțe este cea a recursului, raportat la valoarea terenului ce formează obiectul prezentului dosar.

Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin cererea de recurs, recurentul reclamant a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze și în lipsă, astfel că reține incidența în speță a dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de solicitat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul părților, prin reprezentanții lor convenționali, asupra cererilor de recurs deduse judecății.

Reprezentantul convențional al recurenților reclamanți solicită admiterea recursului declarat de părțile pe care le reprezintă, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimaților pârâți și exonerarea reclamanților de plata cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Arată că a depus la dosar Hotărârea Consiliului L. B., prin care grădinile rămase după aplicarea Legii nr. 112/1995 au fost puse la dispoziția Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 10/2001.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regional a Finanțelor Publice B., solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Reprezentanta convențională a intimaților pârâți solicită respingerea ambelor cereri de recurs și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Instanța rămâne în pronunțare asupra cererilor de recurs ce formează obiectul prezentului dosar.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin Sentința civilă nr._ din data de 17.12.2013 a Judecătoriei B. s-au dispus următoarele:

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții R. T., D. T. și H. R., toți prin mandatar D. G., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în teritoriu de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B..

Respinge cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtul reclamant reconvențional S. ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în teritoriu de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională R. T. .

Constată nulitatea absolută a deciziei de preluare nr. 469/19.07.1986 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului B. cu privire la cota - parte de ½ din terenul –grădină în suprafață de 596, 40 mp, situat în mun. B., .. 67A, înscris în CF nr._ B. ( CF vechi nr._ B. ) sub nr. top. (769/1-767)/ I /7, 768/1/1 - proprietatea tabulară a defunctului R. G., teren preluat fără plată în temeiul Decretului nr. 223/1974.

Constată nulitatea absolută a deciziei de preluare nr. 850/20.12.1986 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului B. cu privire la cota - parte de ½ din terenul –grădină în suprafață de 596, 40 mp, situat în mun. B., .. 67A, înscris în CF nr._ B. ( CF vechi nr._ B. ) sub nr. top. (769/1-767)/ I /7, 768/1/1 - proprietatea tabulară a reclamantei R. T., teren preluat în temeiul Decretului nr. 223/1974.

Dispune radierea din CF nr._ B. a dreptului de proprietate asupra terenului – grădina în suprafață de 596, 40 mp întabulat sub nr. top (769/1-767)/ I /7, 768/1/1 în favoarea STATULUI ROMÂN .

Constată calitatea de moștenitori legali a reclamanților R. T., D. T. și H. R. după defunctul R. G., decedat la data de 16.09.2004 .

Dispune înscrierea reclamanților R. T., D. T. și H. R. în CF nr._ B. asupra cotei de ½ parte din terenul –grădină în suprafață de 596, 40 mp întabulat sub nr. top.(769/1-767)/ I /7, 768/1/1, cu titlu de drept moștenire.

Respinge solicitarea reclamantei R. T. de întabulare a dreptului său de proprietate în CF nr._ B. asupra cotei de ½ din terenul –grădină în suprafață de 596, 40 mp, ca lipsită de interes.

Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții R. T., D. T. și H. R., toți prin mandatar D. G. în contradictoriu cu pârâții M. B., prin primar, cu sediul în mun. B., . și C. L. AL M. B., cu sediul în mun. B., ., ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă.

Ia act că reclamanții nu mai solicită cheltuieli de judecată.

Obligă reclamanții să plătească pârâților M. B. și C. L. AL M. B. suma de 3.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din copia cartii funciare nr._ B. rezulta ca imobilul situat in mun. B., .. 67A, identificat la A + 2 sub nr. top. (769/1-767) /I/7, 768/1/1, reprezentând gradina si teren neconstruit, in suprafața totala de 596, 40 mp a fost proprietatea sotilor R. G. si R. T..

In temeiul art. 2 alin.2 din Decretul nr. 223/1974, s-a emis de catre fostul Consiliu Popular al Judetului B. decizia nr. 469 din data de 19.07.1986 prin care s-a trecut, fara plata, in proprietatea statului cota parte de ½ din imobilul situat in mun. B., .. 67A, inscris in CF nr._ B., sub nr. top. 768/ 2, compus din casa si teren in suprafata de 102 mp proprietatea numitului R. G..

P. aceeasi decizie, s-a trecut, fara plata, in proprietatea statului cota parte de ½ din terenul situat in mun. B., .. 67A, inscris in CF nr._ B., sub nr. top. (769/1-767) /I/7, 768/1/1, in suprafata de 596, 40 mp, proprietatea numitului R. G..

P. decizia nr. 850 emisa de fostul Consiliu Popular al Judetului B. la data de 10.12. 1986 s-a preluat in proprietatea statului, in temeiul art. 2 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 223/1974, cota parate de ½ din imobilul situat in mun. B., .. 67A, inscris in CF nr._ B., sub nr. top. 768/ 2, compus din casa, anexe gospodaresti si teren in suprafata de 102 mp proprietatea numitei R. T..

P. aceeasi decizie, s-a trecut in proprietatea statului cota parte de ½ din terenul situat in mun. B., .. 67A, inscris in CF nr._ B., sub nr. top. (769/1-767) /I/7, 768/1/1, in suprafata de 596, 40 mp, proprietatea numitei R. T.. S-au stabilit despagubiri in suma de 40.000 lei in favoarea numitei R. T., conform procesului verbal de evaluare.

S. R. si-a intabulat in CF nr._ B. ( nr. CF vechi 28392A+2) sub nr. top. (769/1-767) /I/7, 768/1/1 dreptul de proprietate asupra imobilului - gradina si teren neconstruit in suprafata de 596, 40 mp cu titlu de dobandire in temeiul Decretului nr. 223/1974.

Referitor la inadmisibilitatea actiunii in revendicarea imobilelor preluate fara titlu, formulate in conditiile dreptului comun ( art. 480-481 C.civil și art. 6 din Legea nr. 213/ 1998 ) dupa . Legii nr. 10/2001 instanta retine urmatoarele:

Prezenta actiune este o actiune in anularea titlului statului intemeiata pe dispozitiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 si nu o actiune in revendicare care ar fi trebuit intemeiata pe dispozitiile art. 480 Cod civil. Faptul ca ea tinde la realizarea unor drepturi este de esenta oricarei actiuni civile, in lipsa acestei finalitati orice actiune ar fi respinsa ca fiind lipsita de una dintre conditiile de exercitiu ale actiunii civile, respectiv interesul.

Art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 prevede că “ fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat “.

Apariția Legii nr. 10 /2001 și ulterior modificarile aduse acesteia prin Legea nr. 247 /2005 nu au suprimat competenta instantelor judecatoresti de a se pronunta asupra valabilitatii titlului statului.

Art.1 din Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr. 247/2005 determina domeniul

de aplicare al acestei legi ca fiind dat de imobilele preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ceea ce nu exclude competenta instantelor de a stabili daca preluarea s-a facut cu sau fara titlu valabil, avand in vedere ca notiunea de "preluare abuziva" cu care opereaza Legea nr.10/2001 include atat preluarea cu titlu valabil, cat si preluarea fara titlu valabil, conform art.2 alin.1 lit. g si h din aceasta lege; distinctia între preluarile cu titlu si cele fara titlu valabil are consecinte in aplicarea Legii nr.10/2001, astfel cum rezulta din intreaga economie a acestei legi, care se intregeste cu prevederile art.6 din Legea nr.213/1998 sub aspectul criteriilor de determinare a legalitatii titlului statului si a autoritatii competente sa decida asupra acestei chestiuni. Prevederile art.6 din Legea nr.213/1998 ramanand aplicabile si dupa . modificarea Legii nr.10/2001, inseamna ca instantele de judecata isi pastreaza competenta de a verifica legalitatea titlului statului, cu consecinta ca din acest punct de vedere nu se poate retine inadmisibilitatea unei cereri în justitie avand un asemenea obiect .

Decizia nr. 33/ 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se impune cu caracter obligatoriu instantelor judecatoresti in temeiul art.329 Cod procedură civilă. Avand un veritabil caracter normativ, ea trebuie interpretata ca si legea, in sensul producerii de efecte si nu in sens contrar. Or, decizia prevede ca în caz de neconcordanta intre legea speciala - respectiv Legea nr. 10 /2001 care impune urmarea unei proceduri speciale pentru restituirea bunului ce intra în sfera ei de reglementare, actiunea in revendicare de drept comun este admisibila in masura in care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.

Referitor la valabilitatea titlului statului, instanța reține că Decretul nr. 223/1974 nu poate fi apreciat ca fiind un act normativ constitutional pentru urmatoarele motive:

Conform art. 1 din Decretul nr. 223/1974 constructiile puteau fi detinute in proprietate de catre persoanele fizice numai daca aveau domiciliul in tara, iar potrivit art. 2 (2) din acelasi act normativ constructiile apartinand persoanelor care au plecat fraudulos din tara sau care, fiind plecate in strainatate, nu s-au inapoiat la expirarea termenului stabilit pentru inapoierea in tara, treceau fara plata in proprietatea statului.

Aceste dispozitii legale contraveneau insa prevederilor Constitutiei din anul 1967 care prevedea in art. 36 ca dreptul de proprietate personala era ocrotit de lege si dispozitiilor art. 481 din vechiul Codul civil care statua ca nimeni nu pitea fi silit a ceda proprietatea sa, decat pentru cauza de utilitate publica si printr-o dreapta si prealabila despagubire,

De asemenea,Decretul nr. 223/1974 era contrar si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului ( adoptata de Adunarea Generala O. la 10.12.1948,la care Romania este parte semnatara) si care prevedea in art. 17 pct.1 si 2, ca « orice persoana are dreptul la proprietate sa atat singura cat si in asociatie cu altii ; nimeni nu poate fi lipsit,in mod arbitrar,de proprietatea sa ‘’. Or, Decretul nr. 223/1974 incalca dreptul de proprietate recunoscut de aceasta conventie internationala, de vreme ce lipsea, in mod arbitrar, impotriva vointei lor, pe cetatenii romani de un drept de proprietate juridic ocrotit « .

Incalcand toate aceste acte normative mai sus evocate, Decretul nr. 223/1974 nu poate constitui titlu valabil al statului de preluare a imobilului in intelesul art 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 .

P. urmare, in temeiul dispozitiilor legale mai sus evocate, instanta retine ca imobilul situat in mun. B., .. 67A, intabulat in CF nr._ B. ( nr. CF vechi 28392A+2) sub nr. top. (769/1-767) /I/7, 768/1/1, reprezentand gradina si teren construit, in suprafata totala de 596, 40 mp a intrat in proprietatea STATULUI R. fara un titlu valabil.

Pe motiv ca actul normativ in baza caruia au fost emise deciziile nr. 469/ 19.07.1986 si nr. 850/20.12.1986 nu constituie titlu valabil de preluare a imobilului de catre S. R. datorita caracterului sau neconstitutional, in temeiul principiului de drept potrivit caruia nulitatea actului principal atrage si desfiintarea actului accesoriu - resolutio jure dantis resolvitur jur accipientis instanta va constata nulitatea absoluta a celor doua decizii de preluare a imobilului .

În temeiul art. 908 alin. 1 pct. 1 din NCC ( dispozitii aplicabile in speta ) instanta va dispune radierea din CF nr._ B. a dreptului de proprietate asupra terenului – gradina in suprafata de 596, 40 mp intabulat sub nr. top (769/1-767)/ I /7, 768/1/1 in favoarea STATULUI ROMÂN si revenirea la situatia anterioara de carte funciara .

Din actele de stare civila depusa la dosar reiese ca proprietarul tabular R. G. a decedat la data de 16.09.2004 . Mostenitorii defunctului sunt reclamanta R. T., in calitate de sotie supravietuitoare si reclamantii D. T. si H. R., ambii in calitate de descendenti de gradul I.

In baza art. 652, art. 659 si art. 675 din vechiul cod civil instanta va constata calitatea de moștenitori legali a reclamantilor R. T., D. T. și H. R. după defunctul R. G., decedat la data de 16.09.2004 .

In temeiul art. 885 alin. 1 din NCC instanta va dispune inscrierea reclamantilor R. T., D. T. si H. R. in CF nr._ B. asupra cotei de ½ parte din terenul –gradina în suprafata de 596, 40 mp intabulat sub nr. top.(769/1-767)/ I /7, 768/1/1, cu titlu de drept mostenire.

Avand in vedere ca radierea din cartea funciara a dreptului de proprietate al STATULUI R. asupra cotei de ½ din imobil preluata din proprietatea reclamantei R. T. are ca efect revenirea la situatia anterioara de carte funciara, respectiv cota de ½ parte din imobil revine in proprietatea tabulara reclamantei, instanta va respinge solicitarea reclamantei R. T. de intabulare a dreptului sau de proprietate in CF nr._ B. asupra cotei de ½ parte din terenul –grădina in suprafata de 596, 40 mp intabulata sub nr. top.(769/1-767)/I /7, 768/1/1 ca lipsita de interes.

Referitor la cererea reconventionala instanta retine urmatoarele:

Din procesul verbal incheiat la data de 12.12.1986 de fostul Consiliu Popular al Judetului B. rezulta ca pentru cota de ½ parte proprietatea R. T. s-au stabilit despagubiri in suma de 40.000 lei pentru intregul imobil constructie si teren intabulat in CF nr._ B., sub nr. top. 768/2, ( 769/1 – 767)/ I /7, 768/1/1 .

Paratul reclamant reconventional S. R., prin M. F. Publice a sustinut ca dovada platii sumei de 40.000 lei ( ROL ) efectuata in favoarea reclamantei R. T. rezulta din insasi dispozita cuprinsa in decizia nr. 850/20.12.1986. De asemenea, paratul reclamant reconventional a aratat ca reclamantii au beneficiat pentru imobilul situat in B., .. 76A de acordarea de despagubiri in baza Legii nr. 112/1995 si a Hotararii nr. 295/1997 modificata prin Hotararea nr. 745/1999 in cuantum de 19.559, 25 lei.

Contrar sustinerii paratului reclamant reconventional, faptul ca prin decizia nr. 850/ 20.12.1986 s-a stabilit in favoarea reclamantei R. T. despagubiri in suma de 40.000 lei ( ROL) nu atesta ca aceasta suma a si fost platita reclamantei parate reconventionala in lipsa unor inscrisuri care sa confime acest fapt. In decizie s-a mentionat “ despagubirea ce urmeaza a fi platita “ .

Referitor la plata sumei de 19.559, 25 RON in favoarea reclamantilor pentru imobilul din B., .. 67A instanta constata urmatoarele:

P. Hotararea nr. 295 din data de 12.08.1997 emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.112/1995 s-a stabilit in favoarea numitilor R. G. si R. T. pentru cota de ½ din imobilul situat in B., .. 67A, inscris in CF nr._ B., nr. top. 768/2, 769/1/1-767/7, 768/1/1, compus din casa de caramida si teren in suprafata de 626, 26 mp despagubiri in suma de_ lei.

Judecatoria B. prin sentinta civila nr._/30.06.1998 pronuntata in dosarul civil nr._/1997 a admis in parte contestatia formulata de reclamantii R. G. si R. T. impotriva Hotararii nr. 295 / 12.08.2007 in sensul ca a modificat hotararea atacata si a obligat Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.112/1995 sa acorde reclamantilor despagubiri si pentru cota de ½ parte din terenul in suprafata de 72, 14 mp, teren omis a fi evaluat de Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.112/1995.

P. decizia civila nr. 504/A pronuntata de Tribunalul B. la data de 03.03.1999 in dosarul civil nr. 7217/1998 s-a admis apelul formulat de reclamantii R. G. si R. T. impotriva sentintei civile nr._/30.06.1998 a Judecatoriei B. pe care a schimbat-o in parte in sensul ca a acordat reclamantilor despagubiri in valoare de_ lei, suma ce urma a fi actualizata la momentul platii.

In temeiul deciziei civile nr. 504/A/03.03.1999 pronuntata de Tribunalul B. a fost emisa de catre Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 Hotararea nr. 745 / 29.06.1999 prin care au fost modificate dispozitiile art. 1 si art. 2 din Hotararea nr. 295/12.08.1997 in sensul ca s-a hotarat acordarea de despagubiri numitilor R. G. si R. T. pentru cota – parte de ½ din imobilul situat in B., .. 67A, inscris in CF nr._ B., nr. top. 768/2, 769/1/1-767/7, 768/1/1, compus din casa de caramida si teren in suprafata de 698, 4 mp in suma de_ lei ( ROL ) . C. de ½ din imobil fost evaluata la suma de 76.633.483 lei, iar cota de ½ din teren la suma de_ lei ( ROL ).

La data de 23.11.1999 prin ordinul de plata nr. 789 emis de DGFPCFS B. s-a platit reclamantilor suma de_ lei. Din probatoriul administrat in cauza nu reiese daca anterior platii din data de 23.11.1999 s-au mai facut plati in contul reclamantilor pentru cota de ½ din imobilul teren si constructie.

Instanta constata ca pentru terenul in suprafata de 596, 40 mp obiect al prezentului litigiu reclamantii au primit pentru cota de ½ parte - proprietatea defunctului R. G. despagubiri in temeiul Legii nr. 112/1995.

In atare situatie, paratul reclamant reconventional ar fi indreptatit, in situatia in care prezenta hotarare ramane irevocabila sa recupereze de la reclamanti suma platita acestora cu titlu de despagubiri pentru cota parte de ½ din terenul in suprafata de 596, 40 mp - proprietatea defunctului R. G..

Insa, in ceea priveste obligarea reclamantei parate reconventionale R. T. la restituirea sumei 31.176, 80 lei reprezentand actualizarea sumei de 40.000 lei ( ROL ) mentionata in decizia nr. 850/ 20.12.1986, instanta retine ca suma de 40.000 lei ( ROL ) a fost stabilita pentru cota de ½ din intregul imobil constructie si teren. In situatia in care aceasta suma a fost platita reclamantei R. T., paratul reclamant reconventional ar fi indreptatit sa recupereze suma actualizata platita pentru cota de ½ din terenul in suprafata de 596, 40 mp obiect al litigiului si nu intreaga suma solicitata prin cererea reconventionala.

Avand in vedere ca paratul reclamant reconventional nu a fost in masura sa faca dovada ca S. R. a platit reclamantei paratei reconventionale suma aferenta cotei - parti de ½ din imobilul teren in suprafata de 596, 40 mp preluat prin decizia nr. 850/ 20.12.1986 ( in mod repetat instanta a solicitat paratului reclamant reconventional sa depuna dovezi in acest sens ) instanta va respinge cererea reconventionala formulata si precizata ca neintemeiata.

In temeiul tuturor considerentelor de fapt si de drept retinute instanta va admite in parte actiunea civila formulata de reclamantii R. T., D. T. și H. R., toti prin mandatar D. G. in contradictoriu cu paratul S. R. prin M. F. Publice, reprezentat in teritoriu de Directia Generala Regionala a F. Publice B., si in consecinta va constata nulitatea absoluta a deciziilor de preluare nr. 469/19.07.1986 și nr. 850/20.12.1986, ambele emise de fostul Consiliu Popular al Județului B. cu privire la cota - parte de ½ din terenul –gradina in suprafata de 596, 40 mp - proprietatea tabulara a defunctului R. G. si pentru cota de – parte de ½ din terenul – gradina - proprietatea tabulară a reclamantei R. T., situat in mun. B., .. 67A, inscris în CF nr._ B. ( CF vechi nr._ B. ) sub nr. top.(769/1-767)/ I /7, 768/1/1 ; va dispune radierea dreptului de proprietate inscris in cartea funciara in favoarea STATULUI R. ; va constata calitatea de mostenitori legali a reclamantilor R. T., D. T. și H. R. dupa defunctul R. G., decedat la data de 16.09.2004 si va dispune inscrierea dreptului de proprietate al acestora in cartea funciara asupra cotei de ½ parte din terenul –gradină în suprafață de 596, 40 mp cu titlu de drept mostenire.

Va respinge solicitarea reclamantei R. T. de intabulare a dreptului sau de proprietate in CF nr._ B. asupra cotei de ½ din terenul –gradina in suprafata de 596, 40 mp, ca lipsita de interes.

Intrucat s-au admis exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M. B., prin primar și C. L. AL M. B., instanta va respinge actiunea civila formulata de reclamanti in contradictoriu cu acesti parati ca fiind formulata in contradictoriu cu persoane fara calitate procesuala pasiva .

Va respinge cererea reconventionala formulata si precizata de paratul reclamant reconventional S. R. prin M. F. Publice, reprezentat in teritoriu de Directia Generala Regionala a F. Publice B. in contradictoriu cu reclamanta parata reconventionala R. T. ca neintemeiata.

Va lua act ca reclamantii nu mai solicita cheltuieli de judecata.

Retinand culpa procesuala a reclamantilor ( au chemat in judecata 2 parati fara calitate procesuala pasiva ), in temeiul art. 274 din C. pr.civila, instanta va obliga reclamantii sa plateasca paratilor M. B. si C. L. AL M. B. suma de 3.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul reclamant reconvențional S. R., prin M. F. Publice, prin Directia Generala Regionala a F. Publice B. care a solicitat modificarea sentinței și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și în subsidiar, admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantei R. T. la restituirea sumei de 40.000 lei actualizată cu indicele de inflație la data plății către S. român.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că acțiunea în revendicare introdusă pe calea dreptului comun nu este admisibilă ulterior intrării în vigoare a L. nr.10/2001 întrucât acest act normativ a epuizat toate posibilitățile de revendicare a imobilelor ce fac obiectul său, în cadrul unor proceduri speciale și derogatorii de la dreptul comun. L nr.10/2001 astfel cum a fost modificată și completată reglementează toate categoriile de imobile preluate de stat în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, indiferent de modul de preluare, instituind o procedură specială și obligatorie de urmat iar după . acestui act normativ, persoanele care se consideră îndreptățite la restituirea imobilelor sau la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent nu se mai pot adresa în mod direct instanțelor de judecată pentru valorificarea drepturilor lor asupra unor imobile de natura celor prevăzute de L. nr.10/2001.

În ce privește titlul Statului, se apreciază că acesta a fost legal constituit, fiind valabil întrucât dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu s-a realizat în temeiul Decretului nr.223/1974 ale cărui prevederi au fost aplicate în mod corect.

Referitor la respingerea cererii reconvenționale, se învederează că la art.4 din Decizia nr.850/1986 se menționează că „se achită suma de 40.000 lei numitei R. T., conform procesului verbal de evaluare”, fiind făcută astfel dovada plății efective a acestei sume către reclamantă.

În drept, au fost invocate prevederile art.119 Cod pr. civ., art.304 pct.7 și pct.9, art.304¹ Cod pr. civ.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar conform prevederilor art.17 din L. nr.146/1997.

Totodată, împotriva aceleiași sentințe au formulat recurs și reclamanții R. T., D. T. și H. R., solicitând modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Mun. B. și a Consiliului L. B. și în consecință, exonerarea acestora de la plata cheltuielilor de judecată către acesta.

În motivare, s-a arătat că deși în cartea funciară, asupra imobilului teren ce formează obiectul prezentului litigiu este intabulat dreptul de proprietate al Statului român, aceste terenuri au trecut ope legis în baza art.36 alin.1 din L. nr.18/1991 în proprietatea Mun. B. și administrarea Consiliului L. B..

În prima fază, prin HCL, aceste terenuri au fost administrate de către . însă ulterior, după apariția L. nr.10/2001 și obligarea municipiului B. la despăgubiri prin echivalent, tot prin HCL, a fost radiat dreptul de administrare al RIAL și grădinile rămase după aplicarea L. nr.112/1995 au fost puse la dispoziția Comisiei Locale de Aplicare a L. nr.10/2001.

În drept, au fost invocate prevederile art.304¹, art.304 pct.9 Cod pr. civ.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar conform prevederilor art.15 lit. r din L. nr.146/1997.

De asemenea, reclamanții R. T., D. T. și H. R. au formulat concluzii scrise cu privire la recursul formulat de către S. român, prin DGRFP B., solicitând respingerea acestuia ca nefondat (f.39-42).

În recurs, nu s-au administrat alte probe noi.

Analizând recursul formulat de către pârâtul reclamant reconvențional S. R., prin M. F. Publice, prin Directia Generala Regionala a F. Publice B., tribunalul reține că aceste este fondat în parte.

Astfel, reclamanții au sesizat instanța de judecată cu o acțiune în constatarea nulității absolute a deciziilor de preluare nr. 469/19.07.1986 și nr.850/20.12.1986, ambele emise de fostul Consiliu Popular al Județului B., acțiune întemeiată în principal pe dispozițiile art.6 din L. nr.213/1998.

Recurentul pârât S. R., prin M. F. Publice a invocat inadmisibilitatea acțiunii în revendicare imobilelor preluate fără titlu, formulate în condițiile dreptului comun, după . L. nr.10/2001 iar instanța de fond a reținut că acțiunea introdusă de către reclamanți este o acțiune in anularea titlului statului întemeiata pe dispozițiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 si nu o acțiune in revendicare care ar fi trebuit întemeiata pe dispozițiile art. 480 Cod civil.

În realitate, prevederile art.6 alin.1 din L. nr.213/1998 trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile alin.2 și 3 ale aceluiași articol care stabilesc faptul că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparație iar instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.

P. urmare, textul de lege permite revendicarea bunurilor preluate de către stat dacă sunt îndeplinite două condiții: bunul a fost preluat fără titlu valabil, instanțele judecătorești fiind competente să stabilească valabilitatea titlului și bunul nu face obiectul unei legi speciale de reparație.

Chiar dacă reclamanții au formulat petitele cererii de chemare în judecată în sensul de a se constata nulitatea absolută a unor decizii de preluare iar nu ca și o acțiune în revendicare propriu-zisă, cât timp pe calea unei cereri întemeiate pe dispozițiile L. nr.213/1998 se tinde la obținerea aceluiași rezultat ca și în cazul în care s-ar fi urmat procedura specială de restituire instituită de dispozițiile L. nr.10/2001, trebuie analizată admisibilitatea unui asemenea petit, în raport de prevederile legii speciale de reparație

În aceste sens, conform Deciziilor în interesul legii nr. 33/2008 și nr.27/2011, aplicabile pentru identitate de rațiune și în speță de față chiar dacă se referă în mod expres numai la acțiunile în revendicare, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.

Câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite, nu se poate susține că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu dreptul comun.

Întrucât Legea nr.10/2001 reglementează măsuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil, după . acestui act normativ, dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu mai pot constitui temei pentru revendicarea unor imobile aflate în această situație.

În ce privește liberul acces la instanță, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează fiecărei persoane "dreptul la un tribunal", adică dreptul ca o instanță judiciară să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile (cauzele Ad"t Mouhoub contra Franței, Waite at Kenedy contra Germaniei, Prince Hans-A. II de Lichtenstein contra Germaniei).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că acest drept nu este absolut, că este compatibil cu limitări implicite și că statele dispun în această materie de o anumită marjă de apreciere. Totodată, a arătat că această problemă trebuie examinată într-un context mai larg, și anume acela al obstacolelor sau impedimentelor de drept ori de fapt care ar fi de natură să altereze dreptul la un tribunal chiar în substanța sa.

În România, legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia persoanele care se consideră îndreptățite pot cere să li se recunoască dreptul de a primi măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat, una dintre aceste măsuri fiind restituirea în natură a imobilelor.

Faptul că acest act normativ - Legea nr. 10/2001 - prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la un tribunal, pentru că, împotriva dispoziției sau deciziei emise în procedura administrativă legea prevede calea contestației în instanță (art. 26), căreia i se conferă o jurisdicție deplină.

Cu privire la acest aspect, trebuie subliniat că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de C.E.D.O. ale dreptului de acces la o instanță, aspect reamintit în hotărârea-pilot pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României (paragraful 115).

Chiar instanța de fond a reținut că potrivit Deciziei în interesul legii nr.33/2008, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate iar actiunea in revendicare de drept comun ar fi admisibila in măsura in care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.

Totuși, prima instanță a omis să analizeze dacă, potrivit deciziei în interesul legii menționate, poate reține existența unor neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și prevederile Convenției europene a drepturilor omului

De altfel, hotărârile judecătorești depuse cu titlu de practică judiciară de către recurenții reclamanți și prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului statului conform prevederilor art.6 din L. nr.213/1998 s-au întemeiat tocmai pe faptul că prin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului se constatase că mecanismul de despăgubire instituit de către L. nr.10/2001 nu este unul care să funcționeze efectiv și în consecință, singurul mijloc efectiv pentru protecția dreptului de proprietate al reclamanților era acțiunea întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.

Ulterior, a fost adoptată L. nr.165/2013, prin care s-a stabilit procedura de urmat în vederea restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, inclusiv în cazul notificărilor formulate în temeiul L. nr.10/2001.

P. hotărârea pronunțată în cauza P. și alții împotriva României, analizând garanțiile oferite de noua legislație (dispoziții de procedură clare și previzibile, însoțite de termene imperative și de un control jurisdicțional efectiv), CEDO a concluzionat că aceasta oferă în principiu un cadru efectiv și accesibil, de natură să garanteze respectarea dreptului de proprietate în materia restituirii proprietăților într-o . de situații.

Curtea a estimat că sistemul de eșalonare a despăgubirilor instituit de noua lege se încadrează în marja largă de apreciere de care se bucură statele în alegerea soluțiilor economice, mai ales atunci când acestea trebuie să păstreze echilibrul bugetar între venituri și cheltuieli.

Cât privește termenele instituite, chiar dacă a constatat că ele pot conduce la finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, CEDO a considerat că această situație excepțională este inerentă, având în vedere complexitatea factuală și juridică ce privește chestiunea restituirii bunurilor naționalizate.

Așadar, în prezent nu se mai poate concluziona în sensul că ar exista neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și prevederile Convenției europene a drepturilor omului și pe cale de consecință, nu mai sunt admisibile acțiunile introduse în temeiul L. nr.213/1998 privind constatarea nevalabilității titlului statului, reclamanții având obligația de a urma procedura instituită de legea specială de reparație.

Față de considerentele expuse și de dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr. civ., se impune modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii petitelor referitoare la constatarea nulității absolute a deciziilor de preluare, precum și a petitelor subsecvente privind radierea dreptului de proprietate al Statului român, intabularea dreptului de proprietate al reclamanților și constatarea calității de moștenitori legali a reclamanților R. T., D. T. și H. R. după defunctul R. G..

În ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională formulată de către pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul reține că s-a solicitat obligarea reclamantei pârâte reconvențional R. T. la restituirea sumei de 40.000 lei actualizată cu indicele de inflație numai în măsura în care acțiunea reclamanților ar fi fost admisă, cu consecința constatării nevalabilității titlului statului.

Întrucât acțiunea reclamanților va fi respinsă ca urmare a admiterii recursului formulat de către același pârât, se impune și menținerea soluției de respingere a cererii reconvenționale de către prima instanță.

Referitor la recursul formulat de către recurenții reclamanți R. T., D. T. și H. R., tribunalul constată că prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 04.06.2013, instanța de fond în mod legal și temeinic a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale pârâților Mun. B., prin primar și C. local al M. B..

Astfel, asupra imobilului în litigiu este înscris ca și proprietar tabular S. român iar în condițiile art.908 și 910 din Noul Cod civil, acțiunea în rectificarea înscrierilor din CF se soluționează numai în contradictoriu cu proprietarul tabular al imobilului.

Chiar dacă se pretinde că imobilul în litigiu a trecut ope legis în baza art.36 alin.1 din L. nr.18/1991 în proprietatea Mun. B., conform art.885 alin.2 din Noul Cod civil, orice drept real se stinge numai prin radierea sa din cartea funciară iar dreptul de proprietate al Statului român nu a fost radiat până în prezent din CF, motiv pentru care nu se justifică existența calității procesuale pasive a pârâtului Mun. B..

Totodată, nu s-a dovedit faptul că terenul în litigiu s-ar afla în administrarea Consiliului local al M. B., hotărârile de consiliu local anexate cererii de recurs referindu-se la punerea la dispoziția Comisiei de Aplicare a Legii nr.10/2001 a unor terenuri.

În consecință, nu se poate reține incidența motivului de recurs stabilit de art.304 pct. 9 Cod pr. civ., motiv pentru care se va dispune respingerea cererii de recurs formulate de către recurenții reclamanți R. T., D. T. și H. R..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de către recurentul pârât S. român, prin MFP, prin DGRFP B. împotriva Sentinței civile nr._ din 17.12.2013 a Judecătoriei B., pe care o modifică în parte și pe cale de consecință:

Respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanții R. T., D. T. și H. R., toți prin mandatar D. G., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice.

Menține restul dispozițiilor referitoare la respingerea cererii reconvenționale formulate de către pârâtul reclamant reconvențional S. ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice și respingerea acțiunii civile formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâții M. B., prin primar și C. L. al mun. B..

Respinge recursul formulat de către reclamanții R. T., D. T. și H. R. împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 23.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A. G. R. C. S. N.

Grefier,

C. N.-D.

Red. RC /31.10.2014

Tehnored. CND/31.10.2014

Ex. 2

Jud fond – A. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 716/2014. Tribunalul BRAŞOV