Contestaţie la executare. Decizia nr. 233/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 233/.> Ședința publică de la 15 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. B.
Judecător C. F.
Grefier N. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți Direcția G. R. a Finanțelor P. B. prin reprezentant legal și Administrația Finanțelor P. B. prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimatul contestator D. I. W., împotriva sentinței civile nr._/13.11.2013 a Judecătoriei B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că prin cererea de apel formulată de apelanta reclamantă în nume propriu și pentru Direcția G. R. a Finanțelor P. B. a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, instanța constată că intimatul contestator nu a formulat întâmpinare, astfel încât, în temeiul art. 208 alin. 2 din Codul de procedură civilă, decade intimatul contestator din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
Totodată, instanța constată că apelantul reclamant, prin cererea de apel a solicitat proba cu înscrisuri, dar nu a atașat la dosar înscrisuri noi în calea de atac a apelului.
În temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr._/13.11.2013 a Judecătoriei B. s-a constatat cauza ca rămasă fără obiect ca urmare a încetării executării silite, fiind obligată intimata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI B. prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A MUNICIPIULUI B. la plata în favoarea contestatorului D. I. W. a sumei de 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, la data de 28.03.2013, a fost emis titlul executoriu nr._ prin care s-a pus în vedere contestatorului obligația de a achita suma de 342 lei cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, calculate în temeiul Dec. ACC nr._ din data de 31.12.2012.a fost emisă la data de 28.03.2013 și somația cu nr._.
În ce privește contestația la executare formulată, instanța a reținut că, așa cum rezultă din cuprinsul notei de ședință formulată de către intimată, executarea silită a încetat fiind scăzute din categoria obligațiilor fiscale ale contribuabilului sumele care formează obiectul actelor de executare contestate, or, în aceste condiții, cererea contestatorului a rămas fără obiect, instanța luând act de această împrejurare.
Reținând culpa procesuala a intimatei, în temeiul art.451 alin 1, art. 453 alin 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a obligat-o pe aceasta sa plătească contestatorului suma de 39 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciara de timbru.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. și DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. B., prin A.J.F.P. B..
În dezvoltarea motivelor de apel, acestea au criticat hotărârea atacată numai în ceea ce privește dispoziția de obligare la plata cheltuielilor de judecată, arătând că instanța de fond a reținut în mod nelegal culpa procesuală în ceea ce le privește, omițând să observe că actele de executare silită contestate au fost emise în baza deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, precum și că, urmare a corecțiilor transmise de către Casa de Asigurări de Sănătate B., A.F.P. a procedat la scăderea din evidența fiscală a obligațiilor de plată individualizate prin decizia de accesorii care a sta la baza emiterii titlului executoriu, iar executarea silită începută pentru recuperarea acestor sume a încetat, nefiind adus contestatorului nici un prejudiciu.
Au mai arătat că, în aceste condiții, nu se justifică obligarea la plata cheltuielilor de judecată, întrucât lipsește culpa procesuală, iar prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond s-a relevat situația de fapt și de drept și s-a arătat că executarea silită a încetat.
Apelantele au arătat de asemenea că nu se poate reține reaua-credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, iar art. 453 C.pr.civ. instituie prezumția de culpă procesuală a celui care cade în pretenții, în sensul arătat mai sus fiind și practica instanțelor, apelantele enumerând cu titlul de exemplu mai multe hotărâri judecătorești.
În continuare, au arătat că stabilirea obligațiilor de plată a contribuției de asigurări sociale nu a fost în sarcina lor, motiv pentru care nu are nici o culpă cu privire la stabilirea sumelor sau aducerea acestora la cunoștința contribuabilului, astfel că formele de executare silită emise au fost întocmite potrivit legii.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Intimatul-contestator nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
În primul rând, instanța reține că prezenta cale de atac a fost declarată de ambele intimate care au fost chemate în judecată, în partea introductivă a cererii de apel menționându-se în mod expres că aceasta este formulată de „Administrația Finanțelor P. a Municipiului B., în nume propriu și pentru D.G.R.F.P. B.”, însă, așa cum rezultă cu claritate din dispozitivul sentinței pronunțată de instanța de fond, intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului B. nu a fost obligată la nici o prestație față de contestator, dispoziția instanței fiind în sensul obligării D.G.R.F.P. B., prin A.F.P. B., la plata sumei stabilite cu titlul de cheltuieli de judecată.
În consecință, intimata A.F.P. B. nu poate formula nici o critică referitor la sentința apelată, având în vedere că obligația de plată nu a fost stabilită în sarcina sa, ci a intimatei D.G.R.F.P. B..
În ceea ce privește criticile aduse de aceasta din urmă, Tribunalul constată că acestea sunt nefondate, instanța de fond făcând corecta aplicare a prevederilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ.
Potrivit acestui text de lege, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
În speță, apelanta susține lipsa culpei sale procesuale, în sensul că nu a determinat plata cheltuielilor de judecată, întrucât executarea silită a încetat fără să se fi constatat culpa sa în emiterea actelor de executare.
Din interpretarea textului de lege citat mai sus rezultă că, pentru obligarea uneia dintre părți la plata cheltuielilor de judecată, este necesar și suficient ca aceasta să piardă procesul.
De la prevederile art. 453 alin. 1 C.pr.civ. este stabilită o excepție, expres prevăzută la art. 454 C.pr.civ., text de lege potrivit cu care pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.
În speță, apelanta nu a uzat de această posibilitate legală, ci a solicitat respingerea contestației „ca vădit neîntemeiată și nelegală”, deși în cuprinsul aceleiași întâmpinări partea a recunoscut că dosarul fiscal al contestatorului a fost returnat către C.A.S.J. B. ca urmare a descoperirii unor nereguli privitoare la actele administrativ-fiscale emise de aceasta.
În acest context, partea intimată ar fi avut posibilitatea fie să cheme în garanție terța persoană împotriva căreia ar fi putut să se îndrepte în situația pierderii procesului, fie să recunoască pretențiile contestatorului, pentru a înlătura aplicarea textului art. 453 alin. 1 C.pr.civ. și a putea fi astfel exonerată de plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere susținerile apelantei, potrivit cărora nu se află în culpă în ceea ce privește fondul obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabilului, Tribunalul reține că aceasta are posibilitatea de a recupera suma la care a fost obligată pe calea unei cereri separate, îndreptate împotriva instituției căreia, în opinia sa, îi revine culpa în emiterea actelor administrativ-fiscale care au sta la baza actelor de executare.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de apelantele Administrația Finanțelor P. a Municipiului B. și Direcția G. R. a Finanțelor P. B., prin A.F.P. B., împotriva sentinței civile nr._/13.11.2013 a Judecătoriei B., care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A MUNICIPIULUI B. și DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. B., prin A.F.P. B., împotriva sentinței civile nr._/13.11.2013 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2014.
Președinte, M. I. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier,
N. C.
Redactat jud. CF/28.05.2014
Tehnoredactat NC/29.05.2014
Jud. fond ML
5 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 729/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 567/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
