Legea 10/2001. Sentința nr. 242/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 242/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-10-2012 în dosarul nr. 242/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 242/S
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – S. N. – judecător
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cauzei civile de față privind soluționarea contestației formulată în temeiul legii nr. 10/2001 de către contestatorii M. M., M. D., M. A., M. E., în contradictoriu cu intimata S.C. P. V. S.A., prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2.10.2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 9.10.2012, iar apoi, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. (1) Cod procedură civilă., a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată.
Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea dresată acestei instanțe, reclamanții M. M., M. D., M. E. I. și M. A. au chemat în judecată pe pârâta . să se constate că reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 10/2001, a suprafeței de teren de_ mp fâneț,înscris în CF 504 V. de Sus, nr. top 7767 aflat în proprietatea pârâtei și să fie obligată pârâta la restituirea în natură a terenului; să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri în cuantum de 500 lei pe zi cu titlu de daune cominatorii; hotărârea să se întabuleze în cartea funciară.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au susținut că prin sentința civilă 354/2011 a Tribunalului B., devenită irevocabilă prin decizia civilă 450/R/2011 a Curții de Apel B. s-a constatat că pârâta . deține terenul fâneț în suprafață de_ mp înscris în CF 504 V. de Sus, nr. top 7767, proprietatea antecesorilor reclamanților, teren care a fost trecut fără titlu valabil în proprietatea Statului Român și pârâta a fost obligată să soluționeze notificarea formulată de reclamanți în condițiile Legii 10/2001.
După rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, reclamanții au notificat pârâtei ca în termen de 30 de zile de la primirea notificării să le comunice decizia de soluționare, conform dispoziției instanței.
Cu adresa 261/2011 pârâta le-a comunicat că le-a solicitat acționarilor convocarea de urgență a adunării generale pentru soluționarea notificării, însă nici până la data formulării prezentei acțiuni nu s-a primit dispoziția de soluționare a notificării.
Lipsa dispoziției de soluționare a notificării echivalează cu refuzul restituirii imobilului revendicat, ceea ce justifică dreptul reclamanților de a se adresa justiției pentru evocarea fondului și pentru a se dispune asupra notificării.
Legea 10/2001 are aplicație în repararea daunelor produse prin preluarea abuzivă a bunurilor și lipsa dispoziției de restituire din partea unității notificate echivalează cu o rea credință,iar în speță nu există nici un motiv întemeiat pentru care pârâta . refuze sine die soluționarea notificării.
Despăgubirile au fost solicitate în temeiul art. 998 și urm. și art. 1075 și 1078 cod civil pentru că în cauză s-a dovedit reaua credință a pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, raportat la prevederile art. 111 cod procedură civilă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii susținând că terenul revendicat este reglementat de Legea 18/1991.
Odată cu întâmpinarea s-a depus la dosar decizia 8/30.08.2011 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă notificarea.
Ca urmare a comunicării acestei decizii, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită să se constate ă decizia este nulă deoarece contravine dispozițiilor art.1 alin. 1 și art. 26 alin. 1 din Legea 10/2001; să fie obligată pârâta la restituirea în natură a terenului fâneț în suprafață totală de_ mp,iar în subsidiar, dacă restituirea nu mai este posibilă, să se stabilească dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent; să fie obligată pârâta la despăgubiri în cuantum de 500 lei pe zi, cu titlu de daune cominatorii.
În motivarea precizării de acțiune s-a arătat că decizia 8/2011 este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea legii și cu nerespectarea dispozițiilor instanței. Reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituirea terenului care se află în posesia pârâtei.
La termenul de judecată din 15 noiembrie 2011,pârâta, prin reprezentant convențional, a arătat că nu mai susține excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topografică
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Terenul înscris inițial în CF 504 V. de Sus sub nr. top 7767, în suprafață totală de_ mp, a aparținut numiților M. P. în cotă de ½ parte și G. V. în cotă de ½ parte.
Pentru suprafața de 340 stj, echivalentă cu 1224 mp, din acest teren s-a emis decretul 2501 din 24 iulie 1940 privind exproprierea, în temeiul art. 59-78 din Legea Generală de expropriere din 20 octombrie 1934, promulgată sub nr. 390 din 4 februarie 1937.
Această expropriere nu a fost operată în cartea funciară, iar la 31 decembrie 1966 Statul Român și-a înscris dreptul de proprietate asupra întregului imobil din CF 504, cu titlu de expropriere.
În baza încheierii 863 din 14 decembrie 1968, s-a înscris dreptul de administrare operativă în favoarea Combinatului Chimic V., inclusiv asupra terenului cu nr. top 7767, în conformitate cu Ordinul 770 din 20 noiembrie 1968 al Ministerului de Finanțe.
La data de 27 mai 2003, terenul cu nr. top 7767 este comasat cu alte terenuri, terenul rezultat, în suprafață de 1.162.118 mp, primind nr. top 7852, care a fost transcris în CF 2793 nou înființată, în favoarea Statului Român.
Ulterior, terenul cu nr. top 7852, în care este cuprins și terenul în litigiu, a fost trecut în proprietatea ., în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate M03 nr. 7825 din data de 26.09.2002, emis în baza HG 834/1991.
După ce a fost trecut în proprietatea pârâtei . a fost dezmembrat, parte din parcelele nou obținute fiind înscrise în prezent în favoarea altor persoane juridice.
Notificarea pentru restituirea terenului înscris inițial la nr. top 7767 a fost formulată de numitul M. V. la data de 27 iulie 2001 și adresată Uzinei Chimice V..
M. P. a decedat la data de 22 aprilie 1935, iar unicul moștenitor al acesteia a fost M. I. în calitate de fiu. La data de 9 ianuarie 1987 a decedat M. I., lăsând ca unic moștenitor testamentar pe M. V..
La data de 3 septembrie 2001 a decedat și M. V., iar moștenitorii acestuia sunt reclamanții în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv fii.
Aceștia au înțeles să continue demersurile pornite de antecesorul lor în vederea redobândirii în proprietate a imobilului menționat în notificare.
În cauză, reclamanții au dovedit că sunt moștenitori ai defunctei M. P., proprietară a cotei de ½ parte din teren, însă nu au făcut dovada calității de moștenitori după coproprietarul G. V..
La data emiterii notificării, 27 iulie 2001, terenul figura în cartea funciară ca fiind proprietatea Statului Român și în administrarea operativă a Combinatului Chimic V..
Notificarea a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 22 din Legea 10/2001, respectiv a fost formulată de o persoană care a justificat calitatea de moștenitor a unuia dintre foștii coproprietari și s-a adresat persoanei juridice deținătoare, Uzina Chimică V..
Aceasta a purtat corespondență cu reclamanta M. M., însă nu a soluționat notificarea, iar în urma restructurărilor ce au avut loc, iar la data de 6 ianuarie 2003 CN RomArm SA a comunicat reclamantei să se adreseze . pentru soluționarea cererii sale pe cale amiabilă.
P. sentința civilă 354/S/2010 a Tribunalului B., devenită irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. M., M. D., M. A. și M. E. I. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și ., și în consecință: s-a constatat că pârâta . deține terenul fâneț în suprafață de_ mp înscris în CF 504 V. de sus, nr. top 7767, proprietatea antecesorilor reclamanților, teren care a fost trecut fără titlu valabil în proprietatea Statului Român; a fost obligată pârâta . să soluționeze notificarea formulată de reclamanți în baza Legii 10/2001 și au fost respinse celelalte pretenții ale reclamanților.
Până la data înregistrării prezentei acțiuni, 14.06.2011, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a soluționat notificarea.
Ulterior, la data de 30.08.2011, pârâta a emis decizia nr. 8 prin care a respins notificarea cu motivarea că imobilul solicitat nu face obiectul Legii 10/2001 și că acesta nu a fost preluat abuziv.
Pârâta . a susținut și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei că terenul în litigiu intră sub incidența Legii 18/1991, nu sub incidența Legii 10/2001.
În conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Legea 10/2001, nu intră sub incidența legii terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii 18/1991 și ale Legii 169/1997.
P. sentința civilă 354/S/2010 s-a stabilit că terenul revendicat intră sub incidența Legii 10/2001, deoarece se afla în intravilanul Orașului V. la data formulării notificării și că a fost trecut fără titlu valabil în proprietatea Statului Român.
Adresa 658/2006 emisă de Comisia Locală de Fond Funciar V. sprijină aceeași concluzie conform căreia imobilul înscris în CF 504 V. de Sus intră sub incidența Legii 10/2001.
Conform prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i din Legea 10/2001 prin imobil preluat în mod abuziv se înțelege și imobilele preluate de stat fără titlu valabil.
Ambele motive care au determinat soluția de respingere a notificării sunt neîntemeiate, ceea ce duce la admiterea în parte a acțiunii formulată și precizată de reclamanți și anularea în parte a deciziei 8/2011emisă de pârâtă.
Se impune admiterea în parte deoarece reclamanții au justificat calitatea de moștenitori doar după unul din foștii proprietari, M. P., care deținea cota de ½ parte din imobil, nu și după G. V..
Anularea deciziei se va dispune doar pentru cota de ½ parte din imobil, pentru această cotă reclamanții având calitatea de persoane îndreptățite, pentru cota de ½ parte ce a aparținut numitului G. V. se va menține soluția de respingere a notificării.
Conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, terenul preluat de către stat de la M. P. și G. V., înscris în CF 504 V. de Sus, cu nr. top 7767, a fost transcris în CF 1993 V. de Sus, contopit cu alte parcele, transpus succesiv în mai multe cărți funciare, cu schimbarea deținătorului, dezmembrat, loturile nou formate aflându-se în proprietatea unor persoane juridice diferite.
Deoarece schițele de carte funciară pe care expertul le-a avut la dispoziție nu sunt concretuale, nu s-a putut identifica efectiv terenul care a fost preluat de la antecesoarea reclamanților, propunându-se acordarea de teren în compensare, acest teren fiind identificat cu următoarele date actuale: nr. top 7852/2/2/7 din CF_ V., în suprafață de 3831 mp; cu nr. top 7852/2/2/8 din CF_ V. în suprafață de 1739 mp și cu nr. top 7852/2/2/9 din CF_ V. pentru suprafața de_ mp, în total suprafața de_ mp, acest teren aflându-se în posesia pârâtei.
Instanța își însușește concluziile expuse în expertiză și va obliga pe pârâtă la restituirea în natură a cotei de ½ parte din terenul fâneț de_ mp compusă din: . 7852/2/2/7 din CF_ V., în suprafață de 3831 mp; . 7852/2/2/8 din CF_ V. în suprafață de 1739 mp și . 7852/2/2/9 din CF_ V. pentru suprafața de_ mp.
Cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 500 lei pe zi nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Cererea s-a întemeiat pe prevederile art. 998 – 999 cod civil și 1075 și 1078 cod civil și despăgubirile s-au solicitat de la înregistrarea acțiunii până la predarea în deplină proprietate și posesie a imobilului.
Dispozițiile art. 998 și 999 cod civil reglementează răspunderea civilă delictuală, iar în cauză nu s-a dovedit existența elementelor obligatorii, respectiv fapta ilicită, prejudiciul produs prin această faptă, legătura de cauzalitate și vinovăția, care să atragă o astfel de răspundere în sarcina pârâtei.
Art. 1075 cod civil prevede că orice obligație de a face sau de a nu face se preschimbă în dezdăunări,în caz de neexecutare din partea debitorului, iar art. 1078 cod civil prevede că dacă obligația consistă în a nu face, debitorul, care a călcat-o, este dator de a da despăgubire pentru simpli fapt al contravenției.
Art. 1078 cod civil nu este incident în cauză deoarece obligația stabilită de Legea 10/2001 în sarcina unității deținătoare este o obligație de a face, nu obligație de a nu face.
Conform prevederilor art. 580 ind. 3 cod procedură civilă dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. Pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.
Obligația pentru neexecutarea căia s-au solicitat acordarea de daune cominatorii nu poate fi îndeplinită de altă persoană decât pârâtul, astfel că în temeiul prevederilor art. 580 ind. 3 alin. 5 cod procedură civilă nu se pot acorda, pentru neexecutarea acestora, daune cominatorii.
Reclamanții au formulat cerere de reducere a onorariului expertului, pe care la-u apreciat ca fiind nejustificat de mare.
Instanța, față de volumul mucii depuse de către expert, reține că onorariul calculat conform devizului atașat raportului de expertiză este justificat, astfel că va respinge cererea reclamanților de reducere a acestuia.
Deoarece părțile nu au înțeles să achite onorariul pentru întocmirea raportului de expertiză, fiind achitat în cursul judecății doar onorariu provizoriu de 500 lei pus în sarcina reclamanților, instanța va obliga pe reclamanți să plătească în contul Biroului Local de Expertize B. suma de 3651,5 lei și pe pârâtă suma de 4151,5 lei.
Deoarece pretențiile reclamanților au fost admise în parte, în temeiul art. 276 cod procedură civilă reclamanții sunt îndreptățiți la cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile admise, astfel că pârâtul va fi obligat să plătească reclamanților suma de 1000 lei reprezentând parte din onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții M. M., M. D., M. A. și M. E. I., cu domiciliul ales în F. .. 56, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Oraș V., . bis, și în consecință:
Anulează în parte decizia 8 din 30.08.2011 emisă de pârâtă, pentru cota de ½ parte din imobilul pentru care s-a formulat notificare.
Obligă pe pârâtă la restituirea în natură a cotei de ½ parte din terenul fâneț de_ mp compusă din: . 7852/2/2/7 din CF_ V., în suprafață de 3831 mp; . 7852/2/2/8 din CF_ V. în suprafață de 1739 mp și . 7852/2/2/9 din CF_ V. pentru suprafața de_ mp, conform raportului de expertiză întocmit de expert P. V. Garofița.
Respinge celelalte pretenții ale reclamanților.
Respinge cererea reclamanților de reducere a onorariului de expert.
Obligă părțile să achite în contul Biroului Local de Expertiză B., pentru expertiza efectuată în cauză, următoarele sume: 3651,5 lei reclamanții și 4151,5 lei pârâtul.
Obligă pe pârât să plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2012.
PREȘEDINTE, Grefier,
judecător S. N. I. M.
Red. S.N.-16.11.2012
Tehnored. – I.M.- 20.11.2012
7 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1231/2012. Tribunalul BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 716/2014.... → |
|---|
