Contestaţie la executare. Decizia nr. 166/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 166/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.166/R
Ședința publică de la data de 02.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - D. M.
JUDECĂTOR - M. B.
JUDECĂTOR - L. P.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află judecarea recursurilor civile declarate de recurenții B. (fostă D. P.) M. și T. C., recurenții A. M. ECATERIN, C. M., C. A. A., C. I., D. I., I. L., H. B., M. B., O. C., P. C., M. F. M. A., M. O. F. C., S. M., T. L., recurenții A. (fostă B.) C., B. G., B. L., D. I., E. S., H. E., O. A., P. E., M. C., M. T. prin moștenitor M. R. A., M. O. C., M. N., M. C., N. L., N. R., N. I., N. M., S. E., S. T., U. E. C., V. D., V. A., V. B., recurenții B. G., F. A. M., M. D. A., M. M., O. M., O. L. M., O. S., R. M. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. B., prin reprezentant legal, având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 09.03.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp, a amânat pronunțarea pentru data de 16.01.2015, 24.03.2015, 31.03.2015, 02.04.2015, când:
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr._/24.11.2014 pronunțată în dosarul civil nr._/2014 al Judecătoriei B. s-a admis contestația la executare formulata de contestatoarea Direcția Generala R. de Finanțe P. Brasov, cu sediul in Brasov, .. 7, județul Brasov în contradictoriu cu intimații: R. M., O. S., B. L., T. L., V. D., P. C., F. A. M., M. A., I. L., C. A., C. M., N. L., N. R., U. E. C., B. G., M. C., N. I., V. A., V. B., D. I., S. T., A. M., O. C., M. B., Mirica M., S. M., D. I., E. S., C. I., M. C., M. Oprefenea C., M. N., P. E., M. D., N. M., S. E., O. L., M. Tecsiana - prin moștenitor M. Raoul – A., O. A., B. G., O. M., D. P. M., H. B., H. E., S. S.,
T. C. și B. C., toti cu domiciliul ales la S. F., D. si A., din B., .. 36, ., și în consecință:
S-a anulat somația din 19.06.2014 emisa in dosar execuțional nr. 264/2009 de către B. Tereaca C. T..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 19.425 / 197 / 07.07.2014, contestatoarea Direcția Generala R. de Finanțe P. Brasov, cu sediul in Brasov, .. 7, judetul Brasov a chemat in judecata pe intimații: R. M., O. S., B. L., T. L., V. D., P. C., F. A. M., M. A., I. L., C. A., C. M., N. L., N. R., U. E. C., B. G., M. C., N. I., V. A., V. B., D. I., S. T., A. M., O. C., M. B., Mirica M., S. M., D. I., E. S., C. I., M. C., M. Oprefenea C., M. N., P. E., M. D., N. M., S. E., O. L., M. Tecsiana-prin mostenitor M. Raoul – A., O. A., B. G., O. M., D. P. M., H. B., H. E., S. S., T. C. Si B. C., solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna anularea somatiei din 19.06.2014 emisa in dosar executional nr. 264/2009 de catre B. Tereaca C. T. la cererea creditorilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
I.Starea de fapt:
Creditorii detin in contra debitoarei Directia Generala R. de Finante P. Brasov, cu sediul in Brasov, .. 7, judetul Brasov (fila 99) un titlu executoriu constand din Sentinta civila nr. 752/12.11.2008 data de Tribunalul Brasov, asa cum a fost modificata prin Decizia civila nr. 135/20.02.2009 a Curtii de Apel Brasov, ambele pronuntate in dosarul civil nr._, prin care instanta a obligat debitorul sa acorde fiecarui reclamant, in functie de data angajarii si de data incetarii contractului de munca si in continuare pana la modificarea situatiei de fapt si de drept, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare pentru perioada 26.11.2004 – 12.11.2008, actualizate cu indicele de inflatie de la momentul platii si dobanda legala.
În executarea titlului, creditorii au demarat executarea silita formandu-se dosarul executional nr. 264/2009 pe rolul B. Tereaca C. T., la data de 20.05.2009.
Dupa demararea executarii silite, la 18.06.2009, Guvernul a adoptat OUG nr. 71/2009 privind plata esalonata a unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. OUG nr. 71/2009 a fost modificata prin Legea nr. 230/2011, esalonarea realizandu-se astfel:
in 2012 – se plateste 5% din creanta;
in 2013 – se plateste 10% din creanta;
in 2014 – se plateste 25% din creanta;
in 2015 – se plateste 25% din creanta;
in 2016 – se plateste 35% din creanta.
P. Sentinta civila nr. 891/01.02.2011 a Judecatoriei Brasov data in dosarul civil nr. 12._ instanta a dispus: « Constata suspendata de drept executarea silita inceputa in dosarul executional nr. 264/2009 al B. Tereaca C. T.. »
Creditorii nu au incasat transele aferente anilor 2012 (scadenta la finele lui 2012) si 2013 (scadenta la finele lui 2013).
Pentru plata transelor scadente, in dosarul executional nr. 264/2009 al B. Tereaca C. T., creditorii au formulat cerere de continuare a executarii silite. Urmare a noii
cereri, executorul a emis somatia din 19.06.2014 (fila 201) prin care a impus debitoarei DRGFP Brasov ca, . 1 zi, sa « se conformeze intru totul dispozitiilor din titlul de mai sus » in sensul in care « se va face dovada achitarii sumelor ajunse la scadenta, asa cum se solicita prin cererea depusa in data de 10.06.2014 ».
Împotriva acestei somatii debitoarea a formulat prezenta contestatie la executare.
II.Analiza motivelor contestatiei:
Motivarile contestatiei vizeaza, in esenta, urmatoarele trei aspecte:
1.Debitoarea arata ca executarea silita este suspendata de drept, asa cum s-a statuat si prin Sentinta civila nr. 891/01.02.2011 a Judecatoriei Brasov data in dosarul civil nr. 12._ .
Instanța retine ca acest motiv nu este pertinent, urmând a-l înlatura.
Creditorii au pus in executare transe ce erau déjà scadente la data formularii cererii de continuare a executarii silite, respectiv transele aferente anilor 2012 si 2013, exact asa cum scrie în somatie, act care se raporteaza expres la transele fixate prin OUG nr. 71/2009 asa cum au fost modificate.
2.Debitoarea arata ca s-a statuat cu putere de lucru judecat, prin trei hotarari irevocabile, faptul ca, desi dreptul exista, el nu este cuantificat de catre legiutor, asa incat creanta nu este lichida.
Instanta a retinut acest motiv ca fiind fondat, urmand a fi analizate cele trei hotarari:
- Sentinta civila nr. 891/01.02.2011 a Judecatoriei Brasov – in precedenta contestatie la executare:
Instanta a retinut (fila 19) ca titlul executoriu nu prevede cuantumul obligatiei de plata din partea debitorului si ca apararea debitorului „tine insa, ca valorificare procesuala, de fondul raportului juridic litigios, in concordanta cu prevederile art. 399 al. 3 C.pr.civila”.
Instanta mai retine ca nu poate fi pusa la indoiala existenta obligatiei de plata.
În final, instanta retine ca nu sunt intrunite cerintele ca creanta sa fie lichida, asa cum prevede art. 379 al. 1 C.pr.civila, in sensul in care „catimea ei trebuie sa fie determinata prin insusi titlul de creanta ori determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor cuprinse in actul de creanta, chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de o socoteala deosebita”.
Instanta a retinut ca, desi dreptul exista, el nu este cuantificat, legiuitorul omitand acest aspect atunci cand a legiferat. Se conchide in sensul in care intimatii nu au probat stabilirea cuantumului creantei, astfel incat aceasta nu intruneste cerinta de a fi lichida.
F. de aceste dispozitii, este de retinut imprejurarea ca o alta instanta, cu putere de lucru judecat, a statuat asupra lipsei caracterului lichid al creantei, dezlegand aceasta chestiune fara ca o alta instanta sa aiba posibilitatea sa o contrazica.
- Decizia nr. 719/R/29.05.2012 a Tribunalului Brasov – in recurs in cauza avand ca obiect stabilirea caracterului discriminatoriu aplicat creditorilor prin raportare la alti angajati ai DGFP Brasov care, in calitate de beneficiari ai unor hotarari judecatoresti similare, au beneficiat de punerea in executare a titlului executoriu:
Instanta a retinut (fila 27) ca „pretentiile reclamantilor privind acordarea celor doua suplimente in procent de 25% nu reprezinta un drept recunoscut de lege, legea de acordare a acestor drepturi nu le cuantifica, instantele de judecata nu au recunoscut prin hotararile judecatoresti acest procent”.
În final, instanta retine ca, „desi Ministerul Finantelor P. a pus in executare celelalte doua sentinte invocate, acest lucru nu justifica actiunea de repetare a unor erori care ar avea drept consecinta permanentizarea unor situatii de incalcare vadita a prevederilor legale, prin acordarea unor drepturi suplimentare insuficient reglementate de legiuitor”.
Similar celor de la pct. i., este de reținut împrejurarea ca o alta instanța, cu putere de lucru judecat, a statuat asupra lipsei caracterului determinat ori determinabil al sporurilor acordate prin titlul executoriu executat astăzi.
- Decizia nr. 20/2009 a Înaltei Curti de Casație și Justiție data în RIL:
Decizia nr. 20/21.09.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie data in interesul legii, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 31 al. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999, statuează ca, in lipsa unei cuantificari legale, nu se pot acorda pe cale judecatoreasca drepturile salariale solicitate de catre parati pe calea executarii silite
Așa cum arată chiar denumirea „recurs in interesul legii” și astfel cum rezultă și din dispozițiile legale în materie (art. 329 C.pr.civila), recursul în interesul legii nu este o cale de atac cu efecte asupra situației părților din proces, ci are ca scop asigurarea interpretării și aplicării unitare a legilor substanțiale și de procedură pe întreg teritoriul țării.
P. urmare instituția juridică a recursului în interesul legii are scopul de a asigura în mod unitar, la nivelul întregii țări, respectarea voinței legiuitorului exprimată în spiritul și litera legii
În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituție ”Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.” Deciziile pronunțate în procedura recursului în interesul legii reprezintă principala modalitate prin care instanța supremă îndeplinește atribuția constituțională de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii. De aceea, recursul în interesul legii nu este numai o instituție procedurală civilă și penală, dar, în același timp, este o instituție care își are fundamentul juridic în norma constituțională mai sus menționată.
Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, prin care se soluționează recursurile în interesul legii, sunt obligatorii și se publică în Monitorul Oficial al României, partea I, fiind aduse la cunoștință și de Ministerul Justiției. Interpretarea și aplicarea unitară a chestiunilor de drept se pronunță numai în interesul legii, nu are efect asupra hotărârilor judecătorești care s-au pronunțat diferit în chestiunea judecată și nici cu privire la situația părților din proces. Potrivit dispozițiilor art. 329 C.pr.civila, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Instanța a reținut ca deciziile pronunțate de instanța supremă în această procedură este izvor formal al dreptului.
În consecința, instanța a reținut ca nu puterea de lucru judecat este cea care face ca Decizia nr. 20/2009 sa fie obligatorie in cauza pendinte, ci caracterul ei de izvor de drept, respectiv caracterul de norma de drept obligatorie – cu putere de lege.
În concluzie:
Instanța a reținut ca, raportat la prevederile art. 379 al. 1 C.pr.civila, executorul judecătoresc a procedat la punerea in executare/continuarea executării unei creanțe ce nu întrunește cerința de a fi lichida – al cărei cuantum nu este determinat si nici determinabil, ceea ce conduce la admiterea contestației după cum se va arata in dispozitiv. Instanța a luat act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditorii B. M. și T. C., solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a acesteia și respingerea contestației.
În motivare au arătat că decizia în interesul legii nr.20/2009 a Î.C.C.J. nu poate fi invocată în cauză față de momentul pronunțării titlurilor executorii, respectiv noiembrie 2008 și septembrie 2009, întrucât scopul recursului în interesul legii nu poate afecta stabilitatea raporturilor sociale protejate prin hotărâri care au intrat în puterea de lucru judecat. Din conținutul deciziei în interesul legii rezultă că nu sunt admisibile pe viitor asemenea acțiuni, dar nu și acțiunile deja finalizate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Referitor la caracterul lichid al creanței, debitoarea a realizat un calcul al sumelor stabilite prin hotărârile judecătorești, astfel că și-a recunoscut obligația de a plăti sumele cuvenite. Instanța de fond în mod eronat a reținut că dreptul creditorilor nu este recunoscut de lege, cât timp chiar debitoarea a procedat la cuantificarea acestora.
S-a mai invocat faptul că adoptarea OUG 71/2009 nu anulează drepturile obținute, ci doar le eșalonează plata, existența unui proiect de hotărâre de guvern privind cuantificarea sporurilor, legile bugetului din anii 2012, 2013, 2014 care stabilesc plata eșalonată a titlurilor executorii precum și intervenirea legii de amnistie fiscală nr.124/2014 care statuează că se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele care ar fi trebuit să le restituie. Recurenții arată că nu cunosc dacă cei 111 funcționari publici ai DGRFP B. au fost nevoiți să restituie sumele încasate, dar oricum acestea au fost recunoscute ca fiind legale.
În drept au fost invocate prevederile art.3041, art.379 al.4 C.pr.civ.
Au formulat de asemenea recurs creditorii C. M., M. B. V., I. L. G., S. M. S., O. C., A. M. E., P. C., Ț. L., D. I., H. B., C. A. A., C. I., M. (fostă M.) A., M. Oprafenea C. prin acre au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-au invocat aspecte similare privind efectul deciziei în intersul legii nr.20/2009 a ICCJ. De asemenea au arătat că suma supusă executării silite are caracter lichid, întrucât are caracter determinabil. Astfel, ea poate fi determinată cu ajutorul unor acte ce emană de la debitor, respectiv tabelul cuprinzând sumele cuvenite. S-a mai invocat faptul că o păarte dintre colegii creditorilor au încasat sumele de bani datorate, fiind inadmisibil ca o hotărâre judecătorească să fie eficientă în favoarea unora dintre părți și ineficientă în privința altora.
Recurenții au arătat că decizia nr.719/2012 a Tribunalului B. nu poate avea nici un efect asupra prezentei cauze cât timp obiectul dosarului în care s-a pronunțat a avut un alt obiect, respectiv stabilirea caracterului discriminatoriu aplicat creditorilor prin raportare la alți angajați ai DGRFP B..
În cauză a fost formulat recurs și de către creditorii B. L., V. D., N. L., N. R., U. E. C., B. G., M. C., N. I., V. A., V. B., D. I., Ș. T., E. S., M. C., M. N., P. E., N. M., O. A., H. E., A. (fostă B.) C., S. E., M. A., ce au solicitat admiterea recursului și respingerea contestației la executare.
Astfel, în mod greșit a apreciat instanța de fond că se află în situația puterii de lucru judecat, cât timp în prezenta cauză, spre deosebire de cea dezlegată prin sentința civilă nr.891/2011 a Judecătoriei B., executarea silită a fost declanșată în baza unor acte ce emană de la debitor, respectiv documente autentice semnate și ștampilate prin acre a calculat sumele cuvenite fiecărui angajat.
S-au mia invocat aspecte legate de greșita aplicare a deciziei în interesul legii, astfel cum au fost reiterate și în celelalte recursuri, precum și faptul că instanța de fond se contrazice atunci când apreciază că sentinței i se aplică dispozițiile OG 71/2009, iar pe de altă parte titlul nu poate fi pus în executare.
Calculul sumelor chiar de către creditor reprezintă o recunoaștere din partea acestuia, chiar dacă în titlurile executorii nu s-a procedat la cuantificarea sporurilor acordate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7,8,9 și 304/1 C.pr.civ.
Un al patrulea recurs a fost formulat de către creditorii M. D. A., S. S. V., F. A. M., O. M., O. L. M., R. M., O. S., M. M., B. G., ce au solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că prima instanță a aplicat greșit prevederile privind puterea de lucru judecat a altor hotărâri și a încălcat puterea de lucru judecat a titlului executoriu. Astfel, temeinicia titlului executoriu nu mai poate fi contestată în faza executării silite, iar acesta cuprinde dispoziții clare ce pot fi puse în executare. Dacă intimata avea neclarități, putea recurge la procedura lămuririi titlului. Refuzul de a pune în executare titlul pentru motive ce țin de fondul dreptului recunoscut încalcă puterea de lucru judecat a acelor două hotărâri judecătorești.
Hotărârile judecătorești invocate de instanța de fond ca având putere de lucru judecat au fost pronunțate în contestație având ca obiect un alt act de executare, astfel că nu pot fi invocate în prezenta cauză.
S-au invocat de asemenea aspecte legate de aplicarea deciziei în interesul legii, precum și faptul că drepturile salariale pretinse sunt cuantificabile, iar hotărârile judecătorești care le acordă le-au admis astfel cum au fost pretinse, în caz contrar acțiunea ar fi trebuit admisă în parte.
S-a invocat și faptul că sentința atacată cuprinde dispoziții contradictorii în sensul că a reținut pe de o parte caracterul cert al dreptului, iar pe de altă parte arată că sumele pretinse nu au caracter lichid.
Intimata DGRFP B. a formulat întâmpinări față de cererile de recurs formulate prin care a solicitat respingerea acestora.
A arătat în motivare că nu a comunicat recurenților nici direct și nici indirect faptul că le datorează vreo sumă de bani. De asemenea, calculele efectuate nu au fost însușite de către ordonatorul principal de credite în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens. Calculul efectuat a vizat întocmirea unei documentații ce a fost înaintată, dar nu a fost avizată de către ordonator, motiv pentru care titlul executoriu nu poate fi privită individual și nu poate fi pus în executare.
De asemenea, somația emisă este lovită de nulitate cât timp prin sentința civilă nr.891/2011 a Judecătoriei B. s-a reținut că executarea silită este suspendată de drept.
În faza recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursurile nu sunt fondate.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că prin sentința civilă nr.891/2011 a Judecătoriei B. pronunțată într-o contestație la executare anterioară s-a statuat cu putere de lucru judecat în privința lipsei caracterului lichid al creanței, cât timp, deși obligația de plată există, în lipsa cuantificării cuantumului sporurilor, executarea silită nu se poate desfășura.
Chiar dacă noua executare silită este declanșată după ce creditorii au obținut un calcul al sumelor efectuat de către angajatorul direct, cât timp acesta sume nu au fost însușite de către ordonatorul principal, nu reprezintă o recunoaștere a datoriei ce poate justifica executarea. Caracterul lichid al creanței trebuie să rezulte din chiar titlul executoriu, în sensul că stabilirea cuantumului, chiar dacă nu are loc direct prin titlu, este însă determinabilă în baza unor criterii conținute prin chiar titlul executoriu. Or, titlul executoriu în sine nu conține astfel de criterii, motiv pentru care o nouă executare declanșată în baza unui calcul efectuat de debitor, dar neînsușit de superiorul acestuia cu putere de decizie, nu schimbă cu nimic situația reținută prin hotărârea judecătorească anterioară în sensul lipsei caracterului lichid al creanței.
Cu privire la puterea de lucru judecat a deciziei civile nr.719/2012 a Tribunalului B., chiar dacă aceasta a fost pronunțată într-un litigiu având ca obiect stabilirea situației de discriminare față ed alți angajați în privința cărora s-au executat de bunăvoie hotărâri similare ce nu conțin procentul sporurilor acordate, Tribunalul constată că s-a statuat într-adevăr cu privire la titlul executoriu invocat în prezenta cauză, în sensul că drepturile stabilite prin acesta nu sunt cuantificate de legiuitor și nici de instanța care le-a acordat.
În privința deciziei în interesul legii nr.20/2009 ce a fost pronunțată după obținerea de către creditori a unei hotărâri judecătorești irevocabile ce a fost pusă în executare, într-adevăr aceasta statuează doar în privința acordării drepturilor pe cale judecătorească, nu și în privința executării silite, astfel că nu poate avea incidență în prezenta cauză, cât timp creditorii au un titlu anterior publicării acestei decizii.
Cu toate acestea, chiar dacă prin hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii le sunt recunoscute cele două drepturi pretinse, neindicarea cuantumului acestora lipsește creanța stabilită de caracter lichid. Chiar dacă a avut loc o admitere în întregime a pretențiilor reclamanților, iar aceștia solicitaseră și procentul de 25% pentru cele două sporuri, faptul că nu s-a admis în parte acțiunea nu este un argument pentru a reține caracterul lichid al creanței, cât timp prin dispozitivul sentinței nu s-au stabilit în concret criteriile de determinare a sumelor, respectiv procentul de 25% din salariu.
S-a mai invocat prin cererile de recurs motivarea contradictorie a instanței de fond, aspect ce nu poate fi reținut. Astfel, faptul că s-a răspuns argumentului debitoarei că executarea silită este suspendată de drept, în sensul că prin cererea de executare silită s-au respectat tranșele stabilite prin eșalonarea instituită de OG nr. 71/2009, nu contrazice motivarea ulterioară privind lipsa caracterului lichid al creanței, ci doar s-a înlăturat argumentul părții sub acest aspect ce viza chiar declanșarea executării silite, anterior analizării caracterului creanței.
Față de considerentele expuse, instanța constată că cererile de recurs sunt nefondate, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor legale invocate și a prevederile art.312 al.1 C.pr.civ., va respinge recursurile formulate și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții creditori B. M., T. C. împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014 pronunțate în dosarul civil nr._ 72014 al Judecătoriei B., pe care o menține.
Respinge recursul declarat de recurenții creditori,C. M., M. B. V., I. L. G., S. M. S., O. C., A. M. E., P. C., Ț. L., D. I., H. B., C. A. A., C. I., M. (fostă M.) A., M. Oprafenea C., împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014 pronunțate în dosarul civil nr._ 72014 al Judecătoriei B., pe care o menține.
Respinge recursul declarat de recurenții creditori B. L., V. D., N. L., N. R., U. E. C., B. G., M. C., N. I., V. A., V. B., D. I., Ș. T., E. S., M. C., M. N., P. E., N. M., O. A., H. E., A. (fostă B.) C., S. E., M. A. împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014 pronunțate în dosarul civil nr._ 72014 al Judecătoriei B., pe care o menține.
Respinge recursul declarat de recurenții creditori M. D. A., S. S. V., F. A. M., O. M., O. L. M., R. M., O. S., M. M., B. G. împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014 pronunțate în dosarul civil nr._ 72014 al Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. M. B. L. P.
GREFIER
P. L.
RED. M.B./22.06.2015
Dact. L.P./23.06.2015
2 exemplare
Jud. fond A. S./Judecătoria B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 226/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1026/2014. Tribunalul... → |
|---|
