Reziliere contract. Sentința nr. 7/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 7/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7/S
Ședința publică de la 26 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F. –Judecător
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 111/S din 02.06.2014 pronunțate de Tribunalul B. în acest dosar civil, cerere formulată de pârâtul R. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, în cursul acestei dimineți, avocatul ales al pârâtului R. C. a depus, prin fax, o cerere de judecată în lipsă.
De asemenea, instanța constată că a fost restituit de către Curtea de Apel B. dosarul de fond.
Prin grija grefei, instanța a procedat la extragerea din aplicația ECRIS a deciziei civile nr. 22/., pronunțată de Curtea de Apel B., în dosarul nr._ /a2, pe care a atașat-o la dosar.
Având actele și lucrările dosarului, precum și cererea de judecare a cauzei în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4.07.2014, R. C., în contradictoriu cu reclamanții S. V. și C. M. S. și cu pârâtul C. I., a solicitat completarea sentinței civile nr. 111/S/2.06.2014 a Tribunalului B., în sensul ca instanța să se pronunțe asupra cererii sale privind obligarea reclamantei S. V. la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că, soluționând cauza dedusă judecății, instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri, formulată atât prin întâmpinare, cât și prin cererea depusă la dosar cu ocazia dezbaterii în fond, precum și că, având în vedere că reclamanta a renunțat la judecată, instanța trebuia să se pronunțe asupra acestei cereri formulate de pârât.
A mai arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 246 alin. 2 C.pr.civ., renunțarea făcându-se după comunicarea cererii de chemare în judecată, și de asemenea a enumerat înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor efectuate, constând în onorariu de avocat, taxe poștale, cheltuieli de deplasare și cazare și taxe judiciare de timbru.
Analizând cererea formulată în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 281 ind. 2 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 111/S/2.06.2014 a Tribunalului B. s-a luat act că reclamanta S. V. a renunțat la judecata acțiunii civile formulate în contradictoriu cu pârâții C. I. și R. C.; a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. M. S. în contradictoriu cu pârâții C. I. și R. C., și în consecință s-a constatat desființarea antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâți, autentificate sub nr. 1133/2.11.1999, 1229/15.11.1999, 83/2.02.2000, 465/24.04.2000, 688/13.06.2000 de notarul public D. D. din Snagov, jud. I., pentru neîndeplinirea condiției suspensive inserate în aceste acte, referitoare la dobândirea de către promitentul-vânzător C. I. a dreptului de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul antecontractelor, s-a constatat desființarea convențiilor încheiate între pârâți și consemnate în înscrisurile încheiate la datele de 10.10.2000 și 18.10.2000, pentru neîndeplinirea condiției suspensive inserate în aceste acte, fiind obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 51.936 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În raport cu aceste dispoziții, Tribunalul constată că, în cauză, ca o consecință a admiterii acțiunii, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ. sub aspectul reținerii culpei procesuale a pârâților în determinarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, cheltuieli pe care aceștia, fiind căzuți în pretenții, au fost obligați să le plătească reclamantului, ca parte care a câștigat procesul.
Având în vedere și faptul că, inițial, acțiunea introductivă a fost formulată de reclamanții S. V. și C. M. S., împreună, în calitate de cotitulari în cote de câte 1/2 fiecare asupra drepturilor dobândite prin cumpărare de la pârâtul C. I., iar ulterior reclamanta S. V. a renunțat la judecată, potrivit actului autentic depus la fila 56 din dosar, procesul fiind continuat numai de reclamantul C. M. S., însă izvorul pretențiilor acestora este unul și același act juridic, Tribunalul a ținut seama, la stabilirea obligației de plată a cheltuielilor de judecată, de prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., respectiv de principiul potrivit căruia aceste cheltuieli trebuie suportate de partea aflată în culpă procesuală.
În consecință, instanța nu o putea obliga pe reclamanta S. V. la plata cheltuielilor de judecată față de pârâtul R. C., chiar dacă aceasta a renunțat la judecată, atâta vreme cât acțiunea continuată de coreclamantul C. M. S. a fost admisă, instanța apreciind pretențiile acestuia drept întemeiate.
În practica instanțelor, în situația în care cererea formulată de partea reclamantă este admisă, iar partea pârâtă este obligată la plata cheltuielilor de judecată, este redundant ca instanța să se pronunțe în sensul respingerii cererii pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, soluția asupra acestei cereri accesorii decurgând în mod direct din soluția dată asupra cererii principale, cea vizând fondul cauzei.
Potrivit prevederilor art. 281 ind. 2 alin. 1 C.pr.civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
În raport cu cele reținute mai sus, Tribunalul constată că nu a omis a se pronunța asupra cererii accesorii vizând plata cheltuielilor de judecată, dată fiind soluția pronunțată asupra fondului cauzei, respectiv aceea de admitere a acțiunii, precum și poziția procesuală a pârâtului, aceea de parte căzută în pretenții; cu alte cuvinte, neobligarea reclamantei S. V. la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul R. C. nu este rezultatul unei omisiuni, ci consecința raționamentului judiciar întemeiat pe dispozițiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ.
Tribunalul consideră necesar a se menționa că, chiar dacă în faza de apel sentința a fost schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii, în soluționarea prezentei cereri Tribunalul nu se poate raporta decât la momentul pronunțării propriei sentințe, întrucât numai la acest moment se poate aprecia dacă instanța a săvârșit o omisiune.
În speță, instanța constată că nu a săvârșit o omisiune în privința dispoziției de obligare a reclamantei S. V. la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul R. C., sentința civilă nr. 111/S/2014 a Tribunalului B. soluționând toate cererile deduse judecății, principale și accesorii, raportat la modul concret de soluționare a cauzei și de poziția procesuală a părților îndatorate la plata cheltuielilor de judecată, iar schimbarea dispoziției instanței de fond referitoare la aceste cheltuieli nu putea fi solicitată decât ca o consecință a admiterii apelului și a schimbării hotărârii atacate, în fața instanței de control judiciar.
Față de aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 ind. 2 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de pârâtul R. C., cu domiciliul ales în București, . nr. 110, etaj 4, sector 3, la sediul profesional al avocatului D. P., în contradictoriu cu reclamanții S. V. și C. M. S., ambii cu domiciliul ales în B., .. 68, ., . profesional al avocatului D. I., și cu pârâtul C. I., domiciliat în Predeal, ./A, ., având ca obiect completarea sentinței civile nr. 111/S/2.06.2014 a Tribunalului B..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, Grefier,
Judecător C. F. I. M.
Red. C:F.-29.01.2015
Tehnored. – I.M:-29.01.2015
6 ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 160/2015.... | Întoarcere executare. Decizia nr. 1045/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
