Contestaţie la executare. Decizia nr. 1026/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1026/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1026/R
Ședința publică din data de 16.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR M. B.
JUDECĂTOR L. P.
GREFIER L. P.
Pe rolul tribunalului se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenții intimați B. N. și B. E. împotriva Deciziei civile nr. 440/R/30.04.2014 pronunțată în dosarul nr._/197/2013 al Tribunalului B. în contradictoriu cu intimata C. E. B. NV, prin mandatar S.C. C. Recuperare Creanțe C. S.R.L. prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2014, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 02.12.2014, 09.12.2014, 16.12.2014, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13.05.2014 sub nr._, revizuenții B. N. și B. E. în contradictoriu cu intimata C. E. B. NV a solicitat instanței revizuirea Deciziei civile nr. 440/R pronunțată de Tribunalul B. la data de 30.04.2014, în dosarul nr._/197/2013.
În expunerea de motive revizuentul a arătat, în fapt, următoarele:
1. Art. 322 pct. 2 C.pr. civ. - Dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
P. decizia pronunțata, Tribunalul B. a admis recursul creditoarei și a respins contestația la executare pe care au formulat-o.
Singurul motiv care a stat la baza pronunțării acestei soluții au fost:
- Este adevărat că imobilul contestatorilor nu a făcut obiectul vreunei garanții ipotecare în favoarea creditoarei
- Este adevărat că în cuprinsul contractului sunt enumerate garanțiile aferente sumei împrumutate și a dobânzilor, însă creditoarea are un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului (art. 1718 Cod civil), respectiv asupra bunurilor aparținând debitorului ce nu sunt exceptate de la urmărire, în speța nedovedindu-se o astfel de ipoteză.
Or, prin contestația la executare, în fața instanței de fond au invocat mai multe argumente în sprijinul anularii actelor și formelor de executare, asupra cărora instanța de recurs, evocând fondul, nu s-a pronunțat.
1.1. Au cerut în fața instanței de fond (pct. 4.2 din contestația la executare) să se constate că bunul imobil proprietatea subsemnaților este ipotecat în favoarea unui terț (OTP B. România SĂ), depunând în acest sens dovezi (extras CF, contract de credit), astfel încât creditoarea nu are un drept de prioritate, de preferința, la urmărirea bunului, întrucât nu are calitatea de creditor ipotecar al acestuia.
Asupra acestei solicitări, instanța de recurs nu a făcut nicio analiză în decizia atacată.
Au arătat ca bunul imobil supus executării silite, asupra căruia nu este instituit vreo garanție (ipoteca) în favoarea creditoarei C. E. B. NV, are deja instituita ipoteca de rang I în favoarea OTP B. România SĂ.
În acest, sens, așa cum rezultă din extrasul de CF și din contractul de credit depuse la instanța de fond, în evidențele de carte funciară figurează notată interdicția de înstrăinare, grevare, închiriere, construire, demolare, pentru suma de 141.800 CHF, plus dobânzile aferente, alte costuri, comisioane, precum și cheltuieli de orice iei, în favoarea OTP B. România SĂ.
Așadar, acest imobil nu poate fi supus executării silite prin scoatere la vânzare, fiind afectat deja unei garanții (ipoteca de rang I), care conferă drept de urmarire și preferința în favoarea OTP B. România SA.
O astfel de garanție instituită în favoarea unui terț face ca imobilul să fie exceptat de la urmărire.
Ipoteca este o garanție specializată, sub un dublu aspect: poate fi constituită numai asupra unui imobil individual determinat și, totodată, pentru garantarea unei creanțe a cărei valoare este determinată.
Specialitatea - ca atribut al acestui drept real accesoriu - vizează deopotrivă bunul și creanța, deopotrivă debitorul și creditorul.
Ipoteca conferă creditorului ipotecar (în speță OTP B. România S.A., iar nu C. E. B. NV) dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla și de a fi plătit cu prioritate față de ceilalți creditori din prețul acelui bun.
În atare situație, principiul specialității se coroborează cu caracterul consensual al actului juridic de constituirea al gajului, și cu principiul mutuum consensum, mutuum dissensum, și rezultă concluzia că odată constituita ipotecă, printr-un contract, în legătura cu garantarea unei anumite creanțe și având garanție un anumit bun, doar consensual ambele părți pot hotărî, în legătura cu încetarea dreptului de ipotecă în legătură cu bunul ipotecat.
Or, în speță, un creditor (C. E. B. NV) care nu are constituită vreo garanție asupra bunului, care nu are drept de urmărire și rang de prioritate, hotărăște de la sine putere încetarea dreptului de ipotecă constituit în favoarea unei alte persoane (OTP B. România SĂ), lucru inadmisibil.
Ipoteca - ca drept real accesoriu, nu trebuie confundată cu acea funcție a patrimoniului - numită dreptul de gaj general al creditorilor chirografari (1718 C.civ.).
Principiul specialității acestui drept de ipotecă este dat tocmai de atributele pe care le conferă: dreptul de urmărire (care dă posibilitatea creditorului de a revendica bunul ipotecat din mâna oricui s-ar găsi); dreptul de preferință, care conferă creditorului posibilitatea de a fi plătit cu prioritate din prețul bunului ipotecat, față de alți creditori.
1.2. Instanța de recurs, admițând recursul și evocând fondul, nu s-a pronunțat în niciun fel asupra cererii de constatare a împrejurării ca sumele menționate cu titlu de debit în somația transmisă de executorul judecătoresc nu sunt corect stabilite.
Somația din data de 16.10.2013 stabilește obligația noastră de 109.155 CHF (franci elvețieni), la cursul BNR din ziua plații, reprezentând obligație stabilită prin titlul executoriu, 11.335,45 lei onorariul executorului judecătoresc, 319,30 lei cheltuieli de executare.
Obiectul contractului de credit l-a constituit exact aceeași sumă de 109.155 CHF.
P. soluția pronunțata, instanța de recurs menține executarea silită pentru suma de 109.155 CHF, în condițiile în care până la momentul emiterii somației a fost recuperată prin executare silită o mare parte din datorie.
În mod concret:
- În cadrul aceleiași executări silite a fost vândut imobilul situat în B., ., ., încasându-se astfel suma de 162.000 lei.
- Începând cu luna iulie 2013, ei B. E. i se reține din pensie suma de 334 lei lunar, pentru datoria împrumutatei Mlajiceanu R. D. (fosta B.), iar lui B. N. i se reține din salariu peste 500 lei lunar, pentru aceeași datorie, fiindu-le poprite pensia și respectiv salariul.
1.3. Am cerut în contestația la executare să se constate că înainte de a proceda la executarea silită a unui bun neafectat de garanție (ipoteca), creditoarea nu a epuizat toate garanțiile speciale prevăzute în contractul de credit, în privința tuturor persoanelor care au calitatea de împrumutat și/sau codebitori.
Nici această cerere nu a fost abordată în niciun fel de instanța de recurs, atunci când a evocat fondul.
Creditoarea trebuia să epuizeze toate garanțiile speciale prevăzute în contractul de credit și doar dacă sumele astfel obținute ar fi fost neîndestulătoare pentru acoperirea datoriei, ar fi avut îndreptățirea de a proceda la executarea silită a unor bunuri asupra cărora nu au fost instituite garanții.
2. Art. 322 pct. 7 - dacă exista hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
În contractul de credit și de garanție nr._/04.06.2008 au figurat ca părți, în aceeași calitate de „codebitori” ei B. N. și B. E., dar și codebitoarea M. A. E..
Atât împotriva lor, cât și împotriva codebitoarei M. A. E. a fost inițiată executarea silită izvorând din același contract, în același dosar execuțional nr. 1750/_/2013 S.C.P.E.J. Ț. C. O. și B. O. M..
Atât ei, cât și codebitoarea M. A. E., au formulat contestații la executare, solicitând anularea actelor și formelor de executare silită a imobilelor personale.
Atât ei, cât și codebitoarea M. A. E., au invocat în contestațiile la executare formulate împrejurarea ca creditoarea procedează în mod cu totul nelegal la executarea silită a unui bun imobil care nu face obiectul convenției părților sau obiectul vreunei alte garanții.
P. convenție, codebitorii s-au obligat să garanteze restituirea împrumutului prin constituirea unei garanții reale mobiliare asupra veniturilor prezente și viitoare și asupra soldului creditor, precum și asupra conturilor deschise și care se vor deschide, ori alte conturi curente deschise care le vor înlocui pe acestea.
Ca atare, părțile contractante, prin acordul lor de voința, au înțeles să limiteze, în ceea ce-i privește pe codebitori, posibilitatea executării silite a altor bunuri în afară de cele care au constituit obiectul garanțiilor stipulate în contract.
În timp ce contestația noastră lor executare (dosar nr._/197/2013) a fost respinsă, urmare a deciziei Tribunalului B. atacate cu prezența cale de atac, contestația la executare formulată de M. A. E. a fost admisa irevocabil.
Astfel, prin Sentința nr. 151/14.01.2014, pronunțata de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2013 a fost admisă contestația la executare formulată de M. A. E., fiind anulate procesul verbal de situație din 16.10.2013 și somația din aceeași dată emise în dosarul execuțional nr. 1750/_/2012 S.C.P.E.J. Ț. C. O. și B. O. M..
P. Decizia nr. 467/R/08.05.2014, pronunțata în același dosar de Tribunalul B., a fost RESPINS recursul formulat de creditoare împotriva Sentinței nr. 151/2014 a Judecătoriei B..
În mod cu totul contrar celor reținute de Tribunalul B. în Decizia nr. 440/30.04.2014, aceleași instanțe au statuat următoarele:
- P. urmare, creditul acordat de creditoarea intimata a fost potrivit convenției parților, garantat cu veniturile prezente și viitoare ale împrumutatului și codebitorilor și cu imobilul mai sus individualizat (al împrumutaților, nu al codebitoarei);
- Față de considerentele mai sus prezentate instanța apreciază faptul că în mod greșit s-a început urmărirea silită împotriva bunului imobil aflat în coproprietatea contestatoarei M. A. E. și M. A. (pag. 3 Sentința civilă nr. 151/2014 a Judecătoriei B.).
- În ceea ce privește posibilitatea urmăririi imobilului, Tribunalul constată că potrivit clauzelor cuprinse în Capitolul VII al contractului de credit, contestatoarea a garantat restituirea împrumutului exclusiv cu veniturile sale prezente și viitoare, așadar numai cu bunuri mobile, părțile înțelegând astfel să deroge de la prevederile art. 1718 din Codul civil, garanția adusă întinzându-se numai în limitele expres stipulate de părți.
Aceste rețineri vin în totală contradicție cu motivarea expusă în decizia a cărei revizuire o solicită, prin care aceeași instanță a arătat că creditoarea are un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 7 C.pr. civ.
În probațiune revizuenții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de revizuire fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 200 lei.
În cauză, intimata C. E. B. NV, prin mandatarul S.C. C. Recuperare Creanțe C. S.R.L., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și nefondată.
În cuprinsul întâmpinării intimata a arătat următoarele:
P. cererea de revizuire formulată, revizuenții critica Decizia nr. 440 din 30.04.2014, în sensul că Tribunalul B. nu ar fi ținut cont de faptul că imobilul proprietatea dânșilor este ipotecat în favoarea unui terț, fiind în acest fel „exceptat de la urmărirea silită”.
Solicită a se observa că art. 812. A.. 4, Cod procedură civilă, stabilește în mod clar faptul că nu sunt supuse urmăririi silite imobilele declarate neurmăribile în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Așadar, este supusă urmăririi silite orice categorie de imobile, dacă pentru acestea nu exista o exceptare legală expresa de la urmărire. Cum pentru imobilele ipotecate în favoarea unui terț nu este stipulata o astfel de scutire, în mod evident că susținerile contestatorilor sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește punctul 1.2 din contestație, conform căruia somația din data de 16.10.2013 stabilește în sarcina debitorilor o creanța al cărui cuantum nu a fost diminuat cu prețul de vânzare al imobilului ipotecat în favoarea sa învederează instanței faptul că executorul judecătoresc a procedat la distribuirea sumei obținute din vânzarea imobilului abia la data de 25.10.2013, deci ulterior emiterii somației menționate.
Așadar, C. E. B. NV nu ar fi putut proceda la diminuarea creanței urmărite, atât timp cât suma obținută din vânzare nu fusese încă distribuită și încasată.
Referitor la faptul că subscrisa nu ar fi epuizat toate garanțiile speciale, înainte de a proceda la executarea silită a unui bun neafectat de garanție, după cum se poate observa, revizuenții nu fac dovada existenței unor astfel de bunuri ipotecate urmăribile, acestea neexistând de altfel.
În ceea ce privește alegațiile revizuenților, potrivit cărora în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 322, pct. 7 Cod procedura civilă, fiind menționate că și hotărâri potrivnice Decizia nr. 467/R/08.05.2014 pronunțata de Tribunalul B. în dosarul nr._/197/2013 și Decizia nr. 440/30.04.2014, pronunțata de aceeași instanța în dosarul nr._/197/2013, trebuie observat ca rațiunea reglementarii cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.pr. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Așadar, o condiție sine qua non pentru admiterea unei cereri de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322. Pct. 7 Cod procedură civilă, aste aceea a identității de obiect, cauza și părți între cele două dosare în care instanțele au pronunțat hotărâri contrare, ceea ce nu este cazul în speța de față (în dosarul nr._/197/2013 contestator fiind M. A. E., iar în dosarul nr._/197/2013, contestatori fiind B. N. și B. E.).
Nu în ultimul rând. Învederează că în speța de față, se încearcă prin intermediul unei căi extraordinare de atac - revizuirea, invocarea unor apărări de fond care puteau fi invocate și în cadrul judecații la instanțele de fond, astfel încât se impune respingerea cererii ca inadmisibilă.
În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată de la data de 24.11.2014, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. 3 C.pr. civ. A pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire.
Relativ la admisibilitatea cererii de revizuire, instanța reține următoarele:
P. Decizia civilă nr. 440/R, pronunțată la data de 30.04.2014, Tribunalul B. a decis următoarele:
A admis recursul formulat de recurenta C. E. B. NV (Olanda) prin mandatar S.C. C. Recuperare Creanțe C. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 726 din 29.01.2014, pe care a modifica în parte în sensul că a respins contestația la executare formulată de către contestatorii - debitori B. N. și B. E., în contradictoriu cu intimata - creditoare C. E. B. NV, prin mandatar S.C. C. Recuperare Creanțe C. S.R.L.
A menținut dispoziția de restituire către contestatori a taxei de timbru de 500 lei achitată în plus cu chitanța nr._/06.01.2014 la Direcția Fiscală B., ca nefiind datorată.
A înlăturat dispoziția de obligare a intimatei - creditoare C. E. B. NV, prin mandatar S.C. C. Recuperare Creanțe C. S.R.L.. la plata sumei de 3200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide în sensul celor anterior arătate Tribunalul B., examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport cu dispozițiile legale în materie și probele existente la dosarul cauzei, a constatat că fiind fondat recursul, pentru considerentele ce urmează.
Obiectul contestației la executare promovate de contestatori este reprezentat formele de executare silită pornite în temeiul contractului de credit_/04.06.2008 încheiat între B. R. D. și creditoare în care contestatorii - intimați au calitatea de “codebitori”.
Potrivit acestui contract, prima instanță a reținut obligația codebitorilor să garanteze în solidar cu împrumutatul creditul angajat, dobânzile și accesoriile acestuia cu următoarele garanții constituite în favoarea creditoarei:
- Garanție reală mobiliară asupra veniturilor codebitorilor
- Garanție reală mobiliară asupra soldului creditor al conturilor curente indicate în contract
- Cesiunea drepturilor de despăgubire născute din polița de asigurare de viață, dacă este cazul
A mai reținut, prima instanță, că bunul imobil al contestatorilor nu a făcut obiectul unei garanții ipotecare constituită în favoarea creditoarei, contestatorii nu au semnat cu creditoarea un contract de fidejusiune și că aceștia răspund solidar cu debitorul pentru executarea obligației numai în limita garanțiilor constituite prin contract, neavând calitatea de fidejusori ai debitorului și concluzionează că executarea altor bunuri din patrimoniul contestatorilor codebitori, în afara celor care fac obiectul garanției contractuale convenită de părți, este nelegală, creditoarea neavând nici un drept, constituit contractual sau dat de lege, asupra patrimoniilor contestatorilor, motiv pentru care se reține nulitatea somației și procesului verbal de situație încheiate la 16.10.2013 în dosar executare 1750/_/2013 al executorului judecătoresc Ț. C. O..
P. contractul de credit a cărei executare silită a fost dispusă, intimații contestatori sunt codebitori solidari cu împrumutata, cum rezultă din capitolul “Definirea termenilor utilizați” al. 3, calitate care determină o . consecințe juridice inclusiv aceea că în cazul neexecutării de către beneficiarul împrumutului sau de către un alt codebitor a obligației, creditorul poate cere de la oricare dintre debitori executarea întregii obligații.
Reținerea primei instanțe în sensul că bunul imobil al contestatorilor nu a făcut obiectul unei garanții ipotecare constituită în favoarea creditoarei, contestatorii nu au semnat cu creditoarea un contract de fidejusiune și că aceștia răspund solidar cu debitorul pentru executarea obligației numai în limita garanțiilor constituite prin contract, neavând calitatea de fidejusori ai debitorului cu consecința anulării actelor de executare, nu este întemeiată, din perspectiva calității de debitori în adevăratul sens al cuvântului a contestatorilor, din patrimoniul cărora creditorul poate alege orice bun să-l execute pentru realizarea creanței.
Corespunde realității că, în cuprinsul contractului la capitolul VII - Garanții, pct. 7.1. A, b și c, se stipulează că suma împrumutată și dobânzile sunt garantate cu veniturile împrumutatului și veniturile codebitorului așa cum a reținut prima instanță. Aceasta nu înseamnă, însă, că în cazul neexecutării obligației de rambursare a creditului vor fi executate doar aceste garanții întrucât, potrivit art. 1718 Cod civil, oricine s-a obligat personal este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare.
În baza principiului enunțat în acest text de lege, creditorii au un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, respectiv asupra bunurilor aparținând debitorului ce nu sunt exceptate de la urmărire, în speță nedovedindu-se o astfel de ipoteză.
Pe de altă parte, solidaritatea menționată ca rezultând din contract are și funcția unei adevărate garanții a realizării creanței, creditorul având dreptul de a pretinde plata în întregime a datoriei, în primul rând, de la codebitorul solidar care este cel mai solvabil, cum s-a procedat în speță, deși creditoarea nu și-a realizat recuperarea creanței.
Recurenta nu a indicat în mod expres vreunul dintre motivele de casare sau modificare a hotărârii, potrivit Codului de procedură civilă vechi, nefiind incidente cele ale noului cod, în raport de data începerii executării silite, cum rezultă din art. 24 al Noului cod de procedură civilă.
Din motivarea recursului, rezultă că prima instanță a interpretat și aplicat greșit legea în ce privește posibilitatea executării silite a bunurilor imobile neipotecate în situația existenței solidarității convenționale pasive între debitori, critici ce pot fi încadrate în motivul de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, recursul a fost admis cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii contestației la executare formulată de către contestatorii -debitori B. N. și B. E., în contradictoriu cu intimata-creditoare C. E. B. NV, prin mandatar S.C. C. Recuperare Creanțe C. S.R.L.
Va fi menținută dispoziția de restituire către contestatori a taxei de timbru de 500 lei achitată în plus cu chitanța nr._/06.01.2014 la Direcția Fiscală B., ca nefiind datorată, cum a constatat prima instanță.
Potrivit art. 322 din vechiul Cod de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere:
- Pct. 2 dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
- Pct. 7 dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate;
Relativ la solicitarea de revizuire a deciziei mai sus amintite, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C.pr. civ. Instanța constată că acest motiv de revizuire vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce a pronunțat instanța de judecată, respectiv o încălcare a principiului disponibilității consacrat prin dispozițiile art. 129 alin. 6 C.pr. civ. Și în conformitate cu care instanța hotărăște numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Obiectul pricini al cărui fond a fost evocat de către instanța de recurs, la constituit contestația revizuenților împotriva actelor de executare silită întocmite de către executorul judecătoresc Ț. C. O., în dosarul de executare 1750/_/2013.
Asupra obiectului pricinii instanța de recurs, evocând fondul s-a pronunțat, conform deciziei a cărei revizuire se solicită.
P. urmare, în spență nu ne aflăm în situația prescrisă de pct. 2 al art. 322 C.pr. civ.
Faptul că instanța de recurs nu a analizat expres toate argumentele de fapt și de drept invocate de revizuenți în cuprinsul contestației la executare, nu poate constitui motiv de revizuire, instanța fiind ținută să se pronunțe asupra obiectului litigiului, în speță asupra contestației la executare, iar nu asupra argumentelor invocate de părți în susținerea cererii sau în apărare, motivele cererii fiind putând fi analizate și însușite ori înlăturate, în mod expres sau implicit, prin considerentele hotărârii, ceea ce s-a și întâmplat în speța dedusă judecății.
Având în vedere faptul că prin decizia a cererii revizuire se cere, instanța de recurs evocând fondul, s-a pronunțat întocmai asupra obiectului cererii, conform art. 129 alin. 6 C.pr. civ., motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C.pr. civ. Nu este incident în speță.
În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.pr. civ., instanța constată că acesta presupune întrunirea cumulativă a patru condiții, și anume:
- Existența unor hotărâri definitive contradictorii;
- Hotărârile contradictorii să fie pronunțate în aceeași pricină;
- Hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite;
- În ceea de-a două cauze să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat, sau dacă s-a invocat instanța să fi omis să se pronunțe asupra acesteia.
În speță nu sunt întrunite condițiile cumulative mai sus menționate, în primul rând pentru că între cele două spețe, respectiv cea care a format obiectul dosarului_/197/2013 și cea care a format obiectul dosarului nr._/197/2013, părțile fiind diferite, în primul având calitate de contestatori revizuenții B. N. și B. E., iar în cele de al doilea contestatoare fiind M. A. E..
În lipsa identității de părți cercetarea celorlalte condiții apare ca fiind superfluă.
Astfel, nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.pr. civ. Nu poate fi primit în cauză.
Având în vedere considerentele expuse, cererea de revizuire formulată de revizuenții B. N. și B. E., va fi respinsă ca inadmisibilă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de B. N. și B. E., ambii domiciliați în mun. B., .. 10, ., ., privind decizia nr. 44 din 30.04.2014, pronunțată de Tribunalul B. la data de 30.04.2014, în dosarul nr._/197/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 decembrie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. MOLDOVANMANUELA BONCIULAURA P.
GREFIER
L. P.
Fiind în CO semnează Grefier Șef Secția I Civilă
I. M.
Red. D.M./06.08.2015
Tehnored. C.C./06.08.2015
Jud. R.- V. M., C. D.-P., D. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 166/2015. Tribunalul BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 160/2015.... → |
|---|
