Contestaţie la executare. Decizia nr. 66/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 66/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 66/R
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. C. - judecător
JUDECĂTOR: S. N.
JUDECĂTOR: A. G.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurentul B. executorului judecătoresc G. G. C., în contradictoriu cu intimata contestatoare B. C. R. SA și cu intimații P. V. și P. E. M., împotriva Sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.02.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că prin Sentința civilă nr._ din data de 09.12.2014 a Judecătoriei B. s-a dispus următoarele:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a B. G. G. C. invocată de contestatoare .
Admite în parte contestația la executare formulată de B. C. R. SA cu sediul în București, .. 5, sector 3, în contradictoriu cu B. G. G. C. cu sediul în B., .. 66, ., ., P. E. M., P. V. ambii domiciliați în B., .. 24, jud. B. și în consecință:
Anulează în parte proces verbal de cheltuieli suplimentare din 16.07.2014 emis de B. G. G. C. în dosar executare 150/2012 cu privire la suma de 306 lei care excede totalul de 600 lei alocat de părți cheltuielilor de executare, altele decât onorariul executorului judecătoresc și menține procesul verbal pentru restul cheltuielilor de 159,4 lei.
Respinge restul pretențiilor privind anularea în totalitate a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare.
Obligă B. G. G. C. să achite contestatoarei suma de 251,72 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea copiilor dosarului execuțional.
În baza art. 45 lit. f) din OUG 80/2013 dispune restituirea către contestatoare a sumei de 37,23 lei achitată cu titlu de taxă de timbru prin OP_/21.08.2014, beneficiar Primăria Sector 3 București.
Ia act că intimatul B. nu a solicitat cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că între contestatoare și B. G. G. C. s-a încheiat Contractul Cadru de Colaborare nr. 68/25.04.2012 ( f 188-197), având ca obiect punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în titlurile executorii, în vederea recuperării creanțelor datorate de debitorii urmăriți, prin procedura executării silite. Întrucât intimatul B. G. G. C. este cocontractant cu contestatoarea, instanța reține că acesta are legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză, contractul fiind temeiul cheltuielilor plafonate invocate de contestatoare, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a B. G. G. C..
Totodată, potrivit Anexei 1 alin. 1 pct. i) creditorul s-a obligat să pună la dispoziția executorului suma de 750 lei cu titlu de avans onorariu și cheltuieli de executare, sumă ce se plătea după obținerea încuviințării executării silite .
Conform dispozițiilor de la pct. ii) cheltuielile incluse în avans ( deci avansul nu cuprindea doar cheltuielile, ci și parțial onorariul executorului ) se determinau pentru fiecare debit în parte, prin luarea în calcul a tipurilor de acte care le generau, suma estimată a acestor cheltuieli de executare fiind de 600 lei, sumă calculată prin luarea în considerare a nivelului minimal a costurilor necesare efectuării procedurilor. Față de aceste dispoziții contractuale, din cei 750 lei, 150 au reprezentat avansul onorariului executorului, iar 600 lei contravaloarea cheltuielilor de executare, altele decât onorariul.
Potrivit dispozițiilor de la lit. iii), în situația debitelor unde se dorea urmărirea mai multor bunuri, valoarea avansului se va ajusta, astfel încât să acopere cheltuielile descrise la pct. ii). Conform dispozițiilor de la pct. iv.) din contract executorul va beneficia de un onorariu egal cu limita maximă prevăzută în Legea nr. 188/2000, dacă suma tuturor plăților referitoare la debit, după deducerea și distribuirea tuturor cheltuielilor, costurilor, taxelor și onorarilor, de orice natură, rezultând direct din procesul de executare, este mai mare decât și/sau egală cu 100% din întregul debit.
Părțile au convenit potrivit pct. xiii) din contractul încheiat asupra faptului că, cuantumul cheltuielilor de executare silită, așa cum sunt enumerate în prezenta Anexa 1 sunt limitate la valoarea avansului agreat conform prezentului contract, adică la suma de 600 lei și nu 750 cum a susținut contestatoarea.
La data de 12.06.2012 creditoarea BCR SA a înaintat B. G. G. C. cerere de continuare a executării silită îndreptată împotriva debitoarei P. E. M., P. V. formându-se dosar execuțional nr. 150/2012.
Potrivit art. 3717 din C., partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executări silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.( art.3717 al 21C. ). Titlul executoriu supus executării este Contractul de credit nr. 19/20.04.2005 cu toate actele adiționale și contractele privind garanțiile constituite, fiind înființată o poprire la data de 08.07.2013 . La data de 02.07.2013 B. emite primul Procesul verbal de cheltuieli ( f 93), prin care stabilește onorariul său la suma de_,21 lei, restul cheltuielilor fiind evaluate la suma de 440,6 lei, cuantumul debitului urmărit fiind de_,65 lei .
Ulterior executorul comunică adresele privind înființarea popririlor la mai mulți terți popriți, astfel că la data de 10.12.2013 ( f 155) executorul întocmește procesul verbal de eliberare a sumei de 434,63 lei consemnată de terțul poprit Colegiul Tehnic Transilvania, din care 50 lei și-i reține în contul onorariului ( fila 156), iar 384,63 lei îi virează în contul creditoarei. La data de 06.03.2014 executorul încheie procesul verbal de eliberare a sumei de 355,66 lei consemnată de terțul poprit Colegiul Tehnic Transilvania din care 100 lei și-i reține în contul cheltuielilor de executare (fila 162), iar 255,66 lei îi virează în contul creditoarei.
La data de 16.07._ executorul emite Procesul verbal de cheltuieli suplimentare, pentru suma de 465,40 lei ( f 165), explicația acestor cheltuieli fiind comunicată instanței prin adresa depusă la fila 198 .
La data de 17.07.2014 creditoarea a primit din partea B. G. G. C. Notificarea ( f 187) prin care denunța unilateral Contractul Cadru de Colaborare nr.68, notificare emisă în data de 15.07.2014, Procesul verbal de cheltuieli suplimentare fiind emis înainte de emiterea notificării. Întrucât procesul verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare a fost emis înainte de comunicarea notificării, acesta este supus rigorilor C., dar și convenției părților, Contractul Cadru de Colaborare nr. 68/25.04.2012. Cu toate acestea, instanța reține că potrivit art. 1276 alin. 2 din Noul Cod Civil, în contractele cu executare succesivă sau continuă, dreptul de denunțare unilaterală poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar și după începerea executării contractului, însă denunțarea nu produce efecte în privința prestațiilor executate sau care se află în curs de executare . Întrucât denunțarea comunicată de B. nu are nici un termen de preaviz, instanța reține că aceasta nu a produs efect, cu atât mai mult cu cât procesul verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare a fost emis anterior.
Cheltuielile de executare suplimentare, astfel cum sunt descrise în procesul verbal de cheltuieli suplimentare din 16.07.2014, nu contravin legii, sub aspectul naturii lor, Legea 188/2000 enumerându-le la art. 37 alin 5 C. ( iar procesul verbal de stabilire a acestor cheltuieli constituie act de executare și titlu executoriu conform art. 3717 alin 4 cod procedură civilă din 1865), însă depășesc suma de 600 lei cu 306 lei, ceea ce contravine contractului încheiat între părți, în opinia instanței executorul putând să mai includă în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor suma de 159,4 lei, până la 600 lei, dar nu mai mult.
Instanța de fond a mai reținut faptul că, din analiza Contractului Cadru de Colaborare nr. 68/25.04.2012 rezultă faptul că părțile au înțeles să plafoneze cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma de 600 lei, fapt ce rezultă în mod explicit din prevederile art. 1 pct. i), ii) și xiii)din Anexa 1 la Contract.
Deși intimata B. G. G. C. a susținut faptul că Contractul încheiat cu creditoarea este un act juridic, însă nu reprezintă o normă legală care să reglementeze activitatea și actele de executare silită, potrivit art. 1270 al 1 NCC - contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Este adevărat faptul că Contractul Cadru de Colaborare nr. 68/25.04.2012 a fost încheiat între creditoare și B. G. G. C., debitorii creditoarei nefiind parte în contract, însă clauzele contractuale sunt clar stabilite și nu lasă loc interpretărilor, așa cum a făcut intimata B. G. G. C.. Întrucât cuantumul total al cheltuielilor de executare, altele decât onorariul executorului, au fost stabilite la suma de 440,6 lei prin primul Proces verbal de cheltuieli emis la data de 02.07.2012, instanța reține că această sumă a fost deja achitată integral din avansul de 750 lei dat de contestatoare, din care 150 lei a reprezentat avansul onorariu și 600 lei cheltuielile de executare, ca atare, procesul verbal de cheltuieli suplimentare nu se mai justifică decât în parte, pentru suma de 159,4 lei, pentru restul de 306 lei procesul verbal fiind întocmit cu nerespectarea înțelegerii dintre părți. Ce a observat instanța, este faptul că executorul și-a atribuit prin procesul verbal de eliberare sume din data de 06.03.2014, suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de executare fără a indica că ar fi fost onorariu, ori alte cheltuieli de executare nu mai putea primi întrucât i s-a achitat integral de către creditoare suma de 600 lei cu acest titlu, însă procesul verbal de distribuire nu face obiectul prezentei contestații.
În concluzie, instanța de fond a mai reținut că în anexa la contractul cadru părțile au convenit cu privire la cuantumul sumelor ce urmau a fi plătite de creditoare ca avans pentru fiecare dosar de executare, compuse din onorariu executor ( 150 lei ) și alte cheltuieli de executare ( 600 lei ) acest avans fiind convenit la suma de 750 lei pentru fiecare debit a cărei executare silită se solicită, părțile convenind ca, ținând cont de numărul mare de dosare de executare ce urmau a fi înregistrate de creditoare pe rolul executorului judecătoresc, în fiecare dosar de executare cuantumul cheltuielilor de executare, altele decât onorariul executorului judecătoresc, să fie limitat la suma de 600 lei. P. urmare, indiferent de modalitatea de avansare a acestor cheltuieli, și în considerarea faptului că ele se vor imputa în final asupra averii debitorului, executorul judecătoresc a convenit cu creditoarea să nu solicite, cu excepția onorariului, alte cheltuieli de executare mai mari de 600 lei, angajament care profită și debitorului față de care se desfășoară executarea silită.
În drept, potrivit art. 399 alin 1 din vechiul C. împotriva oricărui act de executare cei interesați sau vătămați prin executare pot face contestație la executare, ca atare contestatoarea, care are interes a diminua cheltuielile de executare pentru a-și asigura îndestularea creanței din averea debitorului, ce s-ar diminua cu cheltuieli de executare prea oneroase și nedatorate, poate solicita pe calea contestației la executare cenzurarea acestor cheltuieli de executare.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept prima instanța, văzând și dispozițiile art. 1166, 1270 și următoarele cod civil și luând act de conținutul contractului cadru de colaborare nr. 68/25.04.2012, a admis în parte cererea contestatoarei și a anulat în parte procesul verbal de cheltuieli suplimentare din 16.07.2014 emis de B. G. G. C. în dosar executare 150/2012, cu privire la suma de 306 lei care excede totalul de 600 lei alocat de părți cheltuielilor de executare, altele decât onorariul executorului judecătoresc și va menține procesul verbal pentru restul cheltuielilor de 159,4 lei, întrucât pe parcursul celor doi ani executorul a efectuat acte de executare care să justifice cheltuielile de executare deja avansate, contestatoarea necriticând acest aspect, ci doar cheltuielile care excedau înțelegerii.
Având în vedere soluția de admitere în parte a contestației intimatul B. G. G. C., însă reținând că pentru soluționarea cererii s-a impus depunerea dosarului execuțional, instanța de fond a obligat intimatul B. la plata cheltuielilor de judecata către contestatoare, respectiv contravaloare copie dosar de executare în cuantum de 251,72 lei ( f 174-175) .
În temeiul art. 45 lit. f din OUG 80/2013 contestatoarei i se va restitui taxa de timbru de 37,23 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimatul B. „G. G. C.”, solicitând modificarea în tot a hotărârii primei instanțe și pe fond respingerea contestației la executare formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a învederat că plafonarea și stabilirea sumelor din Contractul de Colaborare se referă exclusiv la pretențiile pe care recurentul le putea avea față de creditoare, fiind stabilită de comun acord limitarea/plafonarea sumelor avansate de către creditor și nu plafonarea cheltuielilor de executare ocazionate de activitatea pe care a desfășurat-o.
Contractul de colaborare limitează dreptul recurentului de a solicita creditoarei avansarea altor sume în afară de cea deja achitată însă nu produce nici un fel de consecințe juridice în raporturile cu debitoarea.
Cheltuielile de executare cad în sarcina debitorilor iar raporturile juridice născute între aceștia și recurent, în ceea ce privește cheltuielile de executare sunt reglementate de dispozițiile Codului de procedură civilă și ale L. nr.188/2000, prin contractul de colaborare nefiind reglementate raporturi juridice între recurent și debitori.
Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare nu încalcă nici o dispoziție legală, nici un text legal imperativ care să atragă nulitatea sau anulabilitatea acestuia iar valorile prevăzute și justificate de altfel ca și cheltuieli de executare sunt stabilite în limitele maximale prevăzute de lege și au fost cuprinse într-un act procedural de asemenea legal.
În drept, cererea nu a fost precizată.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Intimata contestatoare BCR SA a depus întâmpinare (f.14-18) prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare, s-a învederat că suma limitativă de 750 lei nu a fost impusă în nici un fel executorului judecătoresc care a semnat contractul de colaborare în perfectă cunoștință de cauză iar câtă vreme acest contract nu contravine dispozițiilor L. nr.188/2000 și nici Codului de procedură civilă, această convenție reprezintă legea părților, în raport de prevederile art.1270 Cod civil.
P. urmare, în virtutea principiului forței obligatorii a contractelor, părțile contractante aveau obligația de a-ți îndeplini obligațiile contractuale întocmai cum au fost ele stipulate, neputând deroga sub nici o formă de la acestea.
P. actul de executare contestat, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli suplimentare, în plus față de plafonul prevăzut în contractul părților, fără a face vreo mențiune referitoare la natura acestor cheltuieli sau împrejurările ce au determinat generarea acestor cheltuieli suplimentare.
În drept, au fost invocate prevederile art.308 alin.2 coroborat cu art.115 Cod pr. civ.
În recurs, nu au fost administrate alte probe noi.
Analizând cererea de recurs formulată prin prisma probelor administrate în fața primei instanțe și motivelor de recurs invocate de către recurent, tribunalul constată că cererea este nefondată.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că prin contractul cadru de colaborare încheiat între părțile în litigiu, acestea au înțeles să plafoneze cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma de 600 lei, ceea ce rezultă în mod explicit din prevederile art.1 pct.i), ii) și xiii) din Anexa 1 la același contract.
Chiar dacă debitorii creditoarei BCR SA nu au fost parte în acest contract, totuși prin convenția încheiată între recurent și creditoare s-a stabilit de comun acord limitarea cheltuielilor de executare, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, la suma menționată anterior, ținând cont și de numărul mare de dosare execuționale ce urmau a fi înregistrate pe rolul executorului judecătoresc.
Este adevărat că potrivit art.371 ind.7 Cod pr. civ., cheltuielile privind executare silită sunt suportate în principal de către debitori iar executorul judecătoresc nu a solicitat ca plata acestor cheltuieli de executare suplimentare să se facă de către creditoare însă potrivit art.563 alin.1 lit. a Cod pr. civ., în situația distribuirii sumelor recuperate în urma executării silite, creanțele reprezentând contravaloarea cheltuielilor de executare au prioritate în raport de celelalte creanțe.
Așadar, se poate ajunge la situația în care cheltuielile de executare sunt suportate tot din patrimoniul creditoarei, diminuându-se în acest fel creanța ce urmează a fi recuperată de către creditoare.
L. nr.188/2000 și Ordinul Ministerului Justiției nr.2550/2006 stabilesc cuantumul cheltuielilor ce pot fi solicitate pentru actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc însă aceste prevederi legale nu au un caracter imperativ astfel că executorul judecătoresc poate renunța la dreptul de a percepe contravaloarea serviciilor prestate printr-o convenție încheiată în acest sens cu creditorul.
P. urmare, chiar dacă actul de executare contestat nu încalcă prevederile Codului de procedură civilă sau ale L. nr.188/2000, totuși acesta a fost întocmit cu nerespectarea convenției încheiate de executorul judecătoresc cu creditorul care constituie legea părților, conform art.1270 Cod civil.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, față de prevederile art.312 alin.1 C.proc.civ., se impune respingerea recursului declarat de către recurentul intimat și menținerea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurentul intimat B. E. J. G. G. C., în contradictoriu cu intimata contestatoare B. C. R. SA și cu intimații P. V. și P. E. M., împotriva Sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. C. S. N. A. G.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. RC/16.03.2015
Tehnored. CND/17.03.2015
Ex. 2
Jud fond – L. S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 68/2015. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
