Fond funciar. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 174/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 174/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B. SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 174/. specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar

Ședința publică din 19.02.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M. B.

JUDECĂTOR –D. M.

Grefier – C. Ș.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelantul reclamant F. V. S. și apelanții pârâți C. Locală de Aplicare a Legilor Fondului F. Tărlungeni, prin Primar, C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului F. B., prin Prefect, Comună Tărlungeni, prin reprezentant legal împotriva încheierii pronunțată în data de 23.10.2013 și a sentinței civile nr. 5056/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.01.2015 încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezența și când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 02.02.2015, 10.02.2015, 17.02.2015, și pentru 19.02.2015 când a pronunțat următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată că:

P. Sentința civilă nr. 5056, pronunțată la data de 23.04.2014, în dosarul nr._, Judecătoria B. a hotărât următoarele:

A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F. V. S. în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.

A obligat pârâtele să reconstituie reclamantului dreptul de proprietate prin punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate, asupra unui terenului agricol în suprafață de 3,25 ha și asupra unei suprafețe de 9,5 ha teren forestier, dacă aceste terenuri sunt la dispoziția comisiilor sau să acorde reclamantului teren la schimb sau despăgubiri în condițiile legii.

A respins restul pretențiilor.

Pentru a pronunța această sentință Judecătoria B. a constatat că:

P. acțiunea înregistrată și precizată pe parcursul soluționării cauzei, reclamantul F. V. S., în calitate de moștenitor al defunctului F. D I P., persoana care a formulat în timpul vieții cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma proprietarilor deposedați Tompa Ș. și Tompa (G.) A., a solicitat în contradictoriu cu C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, COMUNĂ TĂRLUNGENI și S. ROMÂN, în principal, obligarea paraților la acordarea de despăgubiri, constând în contravaloarea a 346.975,00 mp. (34,6975 ha) de teren forestier/pădure, proprietate a străbunicilor săi: Tompa Ș. și soția A. (născută G.), după cum urmează:

A) de către “pârâtul de rând 4” - S. ROMÂN, prin M. Finanțelor P., în solidar cu “pârâta de rând 1” C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, respectiv cu “pârâta de rând 2” - C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, pentru suprafața de 76.975,00 mp (7,6975 ha), proprietar Tompa Ș. și soția A. (S. ROMÂN prin act. 8230/_, conform Cărții Funciare nr. 1798 - nr. top. 4202 al loc. Zizin, Jud. B.).

B) de către “parata de rând 3” - COMUNĂ TĂRLUNGENI (în baza art. 1165, 1347, 1349, 1649 Noul Cod Civil), în solidar cu “pârâta de rând 1” - C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, respectiv cu “ pârâta de rând 2” - C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, pentru suprafețele de 95.000,00 mp (9,50 Ha) pădure, proprietar Tompa A. (născută G.), conform “Certificatului Nr. C. 958/24.04.1998”, eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale.

În subsidiar,

1. Obligarea paraților de “Rând 1, 2 și 3” la:

A) restituirea, în echivalent, a suprafeței 346.975,00 mp (34,6975 ha) de teren forestier, pe raza Comunei Tărlungeni, în vecinătatea sau în continuarea uneia dintre suprafețele deținute de străbunicii săi, într-un singur amplasament (sola).

B) obligarea “paraților de rând 1 și rând 2”, respectiv C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR la emiterea Titlului de Proprietate, pe numele lui, în calitate de moștenitor al străbunicilor Tompa Ș. și Soția A. (n. G.), pentru suprafața de 346.975,00 mp (34,6975 ha) de teren forestier, amplasat pe raza Comunei Tărlungeni, respectiv la punerea în posesie cu suprafața de teren forestier (pădure) revendicată.

C) obligarea pârâților la acordarea de daune interese, întrucât...

În cazul altor obligații decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligației, cu excepția cazului în care s-a stipulat o clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligației. (art. 1349, alin 1-2; art. 1350 Noul Cod Civil).

2. Obligarea paraților de “rând 1 și 2”, respectiv C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR la eliberarea “Titlului de Proprietate” și punerea în posesie cu suprafața de 32.500.00 mp. (3,25 ha) pășune în perimetrul Comunei Tărlungeni, validate (cu titlu de despăgubire/retrocedare în echivalent) de C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR în baza L. nr. 247/2005.” Anexa 3 - Poziția 51”, conform “Adresei nr. 2105” (2007), respectiv în baza “Adresei nr. 1066/31.01.2008.” al Primăriei Tărlungeni sau acordarea de teren ori despăgubiri în echivalent.

3. Obligarea persoanelor care se fac vinovate pentru neretrocedarea suprafețelor de teren, obiect al prezenței “Cereri de chemare în judecata”, la:

A) acordarea de daune morale în sumă de 50 lei/zi pentru perioada cuprinsă între data 10.11.2002 (26.09.2012. + 60 de zile) data la care au fost depuse ultimele acte doveditoare pentru suprafețele revendicate) și data rămânerii definitive a soluției care se va pronunța în prezența cauza, pentru refuzul de a soluționa, în timp util - 60 de zile conform prevederilor legale, notificările cu privire la bunurile revendicate, de la data înregistrării acestora, trecând 12 ani (2000 - 2013)

B) acordarea de daune interese pentru lipsirea de folosința a acestor bunuri (exploatare), sau al contravalorii (comercializare) acestora, pentru aceeași perioadă de timp, constând în dobânda legală aferenta contravalorii bunurilor imobile revendicate, pentru toată perioada de timp cuprinsă între: pentru suprafața de 34,69 Ha de pădure, din data de 26.09.2002;

C) tragerea la răspundere și sancționarea persoanelor vinovate/civilmente conform art. 1101 și 1102 din L. 247/2005 - TITLUL IV, privind modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, pct. 16, pentru:

- Tergiversarea soluționării notificărilor depuse;

- Refuzul de a aplica prevederile Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1999, nr. l/2000 și al Legii nr. 247/2005;

- Refuzul privind punerea în posesie cu terenurile revendicate și aprobate spre a fi acordate;

- Refuzul de a accepta documente doveditoare (emise de Arhivele Naționale), privind terenurile forestiere deținute/revendicate, prevăzute de lege.

În motivarea acțiunii s-a arătat că antecesorul său a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra următoarelor suprafețe de teren care în opinia sa au aparținut antecesorilor Tompa Ș. și Tompa (G.) A., respectiv 34,6975 ha teren forestier din care 7,6975 ha teren forestier înscris în CF. 1798 Zizin, 9.5 ha care a aparținut lui Tompa A., conform certificatului nr. C 958/24.04.1998 și 17,5 ha care au aparținut lui Tompa Ș. conform certificatului nr. C 1111/29.04.1998, eliberate de Direcția Județeana B. a Arhivelor Naționale și 3,25 ha teren agricol.

Suprafața de 3,25 ha teren agricol a fost validată de C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, însa nu a fost realizată punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, iar în ce privește terenul forestier C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR a refuzat efectuarea documentației pentru retrocedare și înaintarea acesteia către comisia județeana, solicitându-i reclamantului documente suplimentare doveditoare ale dreptului de proprietate al antecesorilor săi, deși documentele prezentate de acesta sunt pe deplin doveditoare pentru pretențiile solicitate, atitudinea comisiei locale constituind un abuz ce se impune a fi sancționat atât prin acordarea de daune morale și materiale cât și prin tragerea la răspundere a membrilor comisiei locale care, în mod abuziv, tergiversează solu?ionarea cererilor sale.

Acest context l-a determinat pe reclamant să solicite reconstituirea dreptului de proprietate prin atribuirea în natura a terenului forestier înscris în CF. nr. 1798 Zizin și acordarea valorii de circulație a terenurilor de 9,5 ha și 17,5 ha teren forestier, întrucât acestea din urmă au fost incluse în proprietatea Comunei Tărlungeni.

În privința daunelor solicitate aceste sunt reprezentate de daune morale de 50 lei/zi începând a fi calculate din 10.11.2002, și daune interese reprezentate de lipsa de folosință a terenurilor ce fac obiectul cererii de retrocedare nesoluționată de comisiile de fond funciar.

În drept, petentul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legilor fondului funciar (Legile nr. 18/1991, nr. 169/1997, nr. 1/2000), Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005.

În probațiune petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori.

Parata C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR a depus întâmpinare prin care a invocat o . excep?ii, respectiv inadmisibilitatea unor capete de cerere, nulitatea altora, lipsa calității procesuale pasive a paratelor comisii fata de unele cereri ale petentului, prescripția extinctivă a dreptului reclamantului de a solicita despăgubiri pentru lipsa de folosin?ă a terenurilor ce fac obiectul preten?iei sale pentru ultimii doisprezece ani.

Pe fondul cauzei, în opinia acestei parate cererea petentului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere este întemeiata doar în parte, respectiv în ce privește suprafața de teren forestier înscrisă în CF. nr. 1798 Zizin.

În ce privește celelalte suprafețe de teren forestier comisia locală apreciază că actele prezentate de petent nu sunt suficiente pentru dovedirea dreptului de proprietate al antecesorilor săi. Parata susține că a propus petentului o soluționare parțiala a cererii sale, respectiv pentru terenul din CF. nr. 1798 Zizin, urmând ca acesta să mai procure acte doveditoare pentru restul terenului, dacă acestea există, însa reclamantul nu a fost de acord cu o astfel de soluție.

În ce privește cererea reclamantului de a fi pus în posesie și a i se emite titlul de proprietate pentru terenul agricol, pârâta arată că la dispoziția sa nu se mai găsesc în prezent terenuri agricole, însa s-a luat măsura diminuării suprafeței izlazului comunei în vederea atribuirii de terenuri persoanelor care încă nu au fost puse în posesia terenurilor care li se cuvin, doar că pentru finalizarea acestor demersuri sunt necesare lucrări topografice care încă nu au fost finalizate.

Paratul S. ROMÂN a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție admisă prin încheierea de ședința din data de 23.10.2013, încheiere prin care s-au admis și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a COMUNEI TĂRLUNGENI, necompetenței generale a instanței de a soluționa cererea de tragere la răspundere a persoanelor vinovate de tergiversarea soluționării cererilor reclamantului și s-a respins excepția necompetenței materiale a judecătoriei de a soluționa cererea de acordare de despăgubiri morale și materiale.

Rămânând de soluționat pe fond cererile petentului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor enumerate în petitul acțiunii și de acordare de despăgubiri materiale și morale pentru lipsa de folosința a acestor terenuri, datorată refuzului comisiilor de fond funciar de a-i soluționa petentului cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, Judecătoria B., analizând cererile petentului, probele administrate și apărările formulate în cauză a constatat că acțiunea petentului este întemeiată doar în parte.

În primul rând instanța a luat act de faptul că reclamantul este fiul lui F. D. I. P., persoana care în temeiul legilor fondului funciar a învestit C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR cu cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra următoarelor suprafețe de teren: 3,25 ha pășune și 34,6975 ha pădure, care se afirmă că au aparținut antecesorilor acestuia Tompa Ș. și Tompa (G.) A.. Copiile actelor de stare civilă depuse la dosar de reclamant, la solicitarea instanței, dovedesc atât legătura de rudenie dintre toate aceste persoane cât și faptul că toți aceștia în prezent sunt decedați, reclamantul fiind continuatorul în drepturi al tatălui său.

În acest context, analizând fiecare capăt de cerere în parte, instanța constată că în privința terenului agricol în suprafață de 3,25 ha, în privința căruia petentul solicită efectuarea procedurii de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate, C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR a validat propunerea COMISIEI LOCALE TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea autorului cererii, tatăl reclamantului, fapt ce rezultă din adeverința aflată la fila 50 dosar, emisă de Primăria Tărlungeni. Or, dreptul antecesorului reclamantului fiind recunoscut de autoritățile administrative competente, conform procedurii instituită de Legea 18/1991 - art. 27 coroborat cu normele metodologice, H.G. 890/2005, C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR trebuia să procedeze la punerea în posesie asupra suprafeței de teren validată de comisia județeana a titularului dreptului de reconstituire (sau, după decesul acestuia, a reclamantului, moștenitorul lui) și la înaintarea documentației la C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR pentru emiterea titlului de proprietate.

Or, comisia locală nu a finalizat acest demers nici până în prezent, deși dreptul beneficiarului reconstituirii a fost recunoscut și confirmat de comisiile de fond funciar.

Ca atare cererea petentului, moștenitorul persoanei căreia i-a fost admisă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,25 ha teren agricol (pășune) de comisiile de fond funciar, de efectuare a procedurii de punere în posesie și de emitere a titlului de proprietate asupra acestui teren este întemeiata, urmând a fi admisă.

În ce privește suprafețele de teren forestier, antecesorul petentului a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra următoarelor terenuri forestiere:

- 7,6975 ha, proprietatea lui Tompa Ș. și Tompa A., înscrisa în CF. nr. 1798 Zizin;

- 9,5 ha, proprietatea lui Tompa A., conform Certificatului nr. C 958/24.04.1998 emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeana B.

- 17,5 ha, proprietatea lui Tompa Ș., conform Certificatului nr. C 1111/24.04.1998 emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeana B..

C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, în 2004, a propus COMISIEI JUDEȚENE B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR validarea cererii de reconstituire pentru suprafața de 19,5 ha pădure, propunere care însa nu a fost validată de comisia județeana.

Ulterior, atât antecesorul reclamantului cât și reclamantul au solicitat soluționarea cererii de reconstituire a proprietății asupra terenului forestier, cerere care însa nu a fost soluționata nici până în prezent.

Justificarea comisiei locale, care susține că a solicitat reclamantului o documentație care să indice amplasamentul terenurilor forestiere pentru soluționarea cererii de reconstituire a proprietății, documentație care nu a fost prezentată de reclamant, motiv pentru care cererea acestuia nu a putut fi soluționata, nu este întemeiata.

Cererea reclamantului trebuia a fi soluționata, pozitiv sau negativ, după caz, pe baza documentației depusă de solicitant, și nu amânata fără nici un termen, fapt ce a determinat trecerea unei perioade nejustificat de mari de la data depunerii cererii de reconstituire și până în prezent, fără ca această cerere să fie soluționata.

Acesta este și motivul pentru care, instanța apreciază că nu se impune obligarea autorităților administrative la soluționarea cererii ci se impune chiar soluționarea acesteia de către instanța, tergiversarea de către comisiile de fond funciar a soluționării cererii de reconstituire echivalând cu un refuz de soluționare a acesteia.

În ceea ce privește fondul cererii de reconstituire a proprietății asupra terenurilor forestiere, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea persoanelor deposedate abuziv sau a moștenitorilor acestora se face în limita proprietății dovedită ca existentă în patrimoniul persoanei deposedată, la data deposedării. Dovada dreptului de proprietate se face cu titlul original de proprietate, sau, în lipsa acestuia, cu alte înscrisuri, și în ultimă instanță cu martori (art. 11 din Legea 18/1991). În Transilvania constituirea valabilă a dreptului de proprietate asupra imobilelor s-a realizat și înainte de . Decretului - lege 115/1938, și după, prin intabularea titlului în cartea funciară. Numai în perioada 1940 - 1947, cât timp aplicarea D-l nr. 115/1938 a fost amânată, transferul și constituirea dreptului de proprietate au fost reglementate de Codul civil, însa evidenta proprietății imobiliare s-a făcut tot în sistem de carte funciară.

Ca atare, evidentă de carte funciară reflectă în general situația proprietății și constituie o dovadă puternică a dreptului de proprietate (a se ține cont că în cazul moștenirii, al dobândirii proprietății la licitație, nu era necesară înscrierea transferului proprietății în cartea funciară pentru valabilă constituire a dreptului de proprietate).

Reclamantul invoca ca dovadă a proprietății funciare înscrierea din CF. nr. 1798 Zizin, făcută în favoarea antecesorilor acestuia Tompa Ș. și Tompa (G.) A.. Aceasta înscriere, ce privește o suprafața de 7.6975 ha pădure, face dovada dreptului de proprietate al respectivilor titulari asupra imobilului teren menționat.

Reclamantul mai susține că în plus de această dovadă, și Certificatele nr. C 958/24.04.1998 și nr. C 1111/24.04.1998 emise de Arhivele Naționale - Direcția Județeana B. fac dovada faptului că antecesorii săi aveau în proprietate și alte suprafețe de pădure, respectiv Tompa Ș. mai avea 17,5 ha, iar Tompa A. 9,5 ha.

Aceste certificate confirma că în arhivele statului se găsesc două documente respectiv Registrul agricol al Comunei Zizin din 1944 și Registrul agricol al Comunei Zizin din 1947 - 1948 și 1950 - 1951.

În” ancheta agricola a mijloacelor de producție pe anul 1944” la nr. de casa 20, cap de familie Tompa Ș. este înregistrat cu 17,5 ha păduri.

În Registrul agricol al Comunei Zizin din 1947 - 1948 și 1950 - 1951, la nr. de casa 20, cap de familie Tompa A., în anul 1948, este înregistrata cu 9,5 ha pădure.

Această succesiune de inventare ale mijloacelor de producție agricolă nu dovedește nici ca familia Tompa avea în proprietate în plus față de terenul forestier înscris în CF 1798 Zizin și terenurile inventariate cum am arătat, cumulate, nici ca Tompa Ș. și Tompa A., soți, aveau averi proprii, distincte de averea comună a soților.

Aceste înscrisuri pot cel mult dovedi că familia Tompa avea la epoca inventarierilor suprafețe de pădure în plus față de cea înscrisa în CF 1798 Zizin, inventarele, firesc, incluzând și terenul din respectiva carte funciară, concluzie care se impune logic, fiind vorba de inventarierea tuturor mijloacelor de producție, nu doar a celor neintabulate.

În ce privește menționarea în cele două documente întâi a lui Tompa Ș. și apoi a lui Tompa A., se observa cu ușurința ca identificarea proprietarilor bunurilor inventariate s-a făcut de fiecare dată pe număr de casă (20) și pe nume de cap de familie, termen care reprezenta o noțiune mai veche - pater familiae, respectiv șeful familiei, care tradițional era bărbatul, tatăl familiei, și în lipsa acestuia femeia, soția lui.

Menționarea în Registrul agricol al Comunei Zizin din 1947 - 1948 și 1950 - 1951 că cap al exploatației din anul 1948 a lui Tompa A., soția lui Tompa Ș., se explică prin aceea ca Tompa Ș. a decedat în 01.03.1948, deci la data inventarierii acesta nu mai era în viață, fiind menționată ca titular al averii familiei soția sa, Tompa A..

Deci nu este vorba de averi distincte, ci de aceeași avere a familiei, gospodăria cu nr. 20 din comună Zizin, așa că nu se poate vorbi de un teren forestier ce a aparținut lui Tompa Ș. și un altul ce a aparținut lui Tompa A..

Din întregul probatoriu, analizat coroborat, rezultă că averea familiei Tompa a inclus și teren forestier, suprafața acestuia era în 1944, în total, 17,5 ha, însa s-a diminuat până în 1948 la 9,5 ha, care includeau și terenul forestier înscris în CF. nr. 1798 Zizin, întrucât în această carte funciară apare ca acest teren a fost preluat de S. Român în 1957 de la” Tompa Ș.” și soția să născută G. A. (n.b. Tompa Ș. decedase în 1948).

În consecință solicitarea antecesorului reclamantului, și ulterior a reclamantului, de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere care au aparținut lui Tompa S. și Tompa A., antecesori ai familiei reclamantului, este justificată doar în parte, respectiv în privința unei suprafețe de 9,5 ha, care se afla în 1948 în proprietatea familiei Tompa, așa cum rezultă din ultimul înscris doveditor, ca succesiune cronologică, respectiv Certificatul nr. C 958/24.04.1998 emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeana B. ce privește Registrul agricol al Comunei Zizin din 1947-1948 și 1950-1951.

Ca atare, în temeiul art. 45 din Legea 18/1991, instanța a încuviințat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, formulată de reclamant, în limita a 9.5 ha.

Reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pe cele 9,5 ha teren la care este îndreptățit se va realiza în conformitate cu principiile impuse de art. 3 al Legii 1/2000, respectiv în natură, sau prin acordare de despăgubiri, și nu prin acordarea valorii de circulație a terenurilor, cum solicită reclamantul.

În ce privește cererea reclamantului de acordare de despăgubiri materiale pentru lipsa de folosința a terenului forestier cât și agricol, cererea acestuia este neîntemeiata, întrucât câta vreme reclamantul (eventual antecesorul sau) nu a fost pus în posesie asupra vreunei suprafețe de teren, nu poate fi vorba de existență în patrimoniul reclamantului a unui drept de folosința asupra terenului, de care acesta să fie ulterior lipsit.

Până la momentul punerii în posesie asupra unei suprafețe de teren și ulterior a emiterii titlului de proprietate, dreptul de proprietate al reclamantului este un drept eventual, nenăscut încă, reclamatul având doar o vocație la dobândirea dreptului real.

În consecința, lipsind orice fel de titlu al reclamantului asupra terenului nu poate fi luat în calcul vreun drept de folosința care să aparțină reclamantului, și de care acesta să fie lipsit datorită conduitei pârâtelor.

Pentru acest motiv cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la despăgubiri materiale pentru lipsa de folosința a terenurilor la care acesta are dreptul la reconstituire este neîntemeiata, fiind respinsă.

În ce privește cererea reclamantului de acordare de daune morale, cuantificate în bani, pentru prejudiciul moral produs acestuia prin nesoluționarea timp de 12 ani a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, instanța apreciază ca recunoașterea judecătoreasca a pretențiilor reclamantului constituie o reparație morală suficientă, astfel ca orice solicitări bănești cu această natură au fost respinse.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 23.10.2013 a declarat apel reclamantul F. V. S..

Împotriva aceleiași sentințe și a încheierilor din 10.07.2013, respectiv 23.10.2013, a declarat apel pârâta C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Primar.

De asemenea, împotriva sentinței mai sus amintite a declarat apel și pârâta C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Prefect.

P. cererea de apel formulată, apelantul F. V. S. a solicitat instanței admiterea cererii de apel schimbarea în parte a încheierii și sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată.

În expunerea de motive apelantul a arătat următoarele:

Paratul S. Român a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție admisă prin încheierea de ședința din data de 23.10.2013, încheiere prin care s-au admis și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Comunei Tărlungeni, necompetentei generale a instanței de a soluționa cererea de tragere la răspundere a persoanelor vinovate de tergiversarea soluționării cererilor reclamantului și s-a respins excepția necompetentei materiale a judecătoriei de a soluționa cererea de acordare de despăgubiri morale și material.

În primul rând încheierea din 23.10.2013 cu toate că prin ea s-au dispus măsuri ce duc la respingerea cererilor sale nu i s-a comunicat niciodată.

Or, conform art. 427 alin. L C.pr. civ. Hotărârea se va comunica din oficiu părților în copie chiar dacă este definitivă.

Conform art. 424 C.pr. civ. Hotărâri pot fi sentințele, deciziile și încheierile.

P. urmare prima instanță trebuia să îi comunice încheierea respectivă, aceasta fiind de altfel și jurisprudența CEDO în ceea ce privește interpretarea art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului pentru asigurarea unui proces echitabil.

În al doilea rând în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale

Pasive a Statului Român trebuie observat că prin acțiunea introductivă a solicitat chemarea acestuia în judecată deoarece în CF nr. 1798 nr. top. 4202 al loc. Zizin este înscris S. Român ca proprietar actual astfel că este necesară obținerea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu acesta în caz contrar existând posibilitatea că hotărârea să nu fie opozabilă acestuia și să nu poată fi executată.

Totodată a solicitat și acordarea de daune pentru tergiversarea nejustificată de către autoritățile statului a soluționării cererii sale (mai bine de 12 ani). Or, este de notorietate că în jurisprudența CEDO se recunoaște calitatea de pârât a statului în procesele privind acordarea de daune pentru refuzul autorităților de soluționare a cererilor și tergiversarea acestora.

În ceea ce privește calitatea procesuală a Comunei Tărlungeni trebuie observat că pe o parte din” terenul solicitat s-a intabulat Comună Tărlungeni, astfel că este necesară chemarea acesteia în judecată.

Referitor la excepția necompetentei generale a instanței de a soluționa cererea de tragere la răspundere a persoanelor vinovate de tergiversarea soluționării cererilor reclamantului se observă că art. 21 din Constituția României garantează accesul la justiție.

Potrivit art. 5 alin. 3 din Noul cod civil în cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității.

Or, prin soluția dată în privința tragerii la răspundere civilă a persoanelor vinovate de tergiversarea soluționării cererii sale se împiedică accesul său la justiție și, deși nu are nici o culpă, după cum constată și prima instanță totuși nu i se dă posibilitatea reparării prejudiciului ce i s-a cauzat prin lipsa de folosință a terenurilor.

Pe fondul cauzei solicită a se observa că, începând cu anul 2004, după decesul părintelui său F. D. I. P., în baza Legii nr. 18/1991, respectiv, în baza Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, a continuat demersurile începute de acesta în vederea redobândirii suprafețelor de teren forestier, în suprafață totală de 346.975 mp. (34,69 ha) care au aparținut antecesorilor lor Tompa Ș. și Tompa A. (născută G.), din loc. Zizin, ., depunând toate actele doveditoare atât la C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. cât și la C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. în termenele prevăzute de lege.

În mod corect prima instanță a reținut că el este fiul lui F. D. I. P., persoana care în temeiul legilor fondului funciar a investit C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. cu cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra următoarelor suprafețe de teren: 3,25 ha pășune și 34,6975 ha pădure, care se afirmă că au aparținut antecesorilor acestuia Tompa Ș. și Tompa (G.) A..

Copiile actelor de stare civilă depuse la dosar de reclamant, la solicitarea instanței, dovedesc atât legătura de rudenie dintre toate aceste persoane cât și faptul că toți aceștia în prezent sunt decedați, reclamantul fiind continuatorul în drepturi al tatălui său.

În acest context, analizând fiecare capăt de cerere în parte, instanța constata că în privința terenului agricol în suprafața de 3,25 ha, în privința căruia petentul solicită efectuarea procedurii de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate, C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. a validat propunerea COMISIEI LOCALE TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. în favoarea autorului cererii, tatăl reclamantului, fapt ce rezultă din adeverința aflată la fila 50 dosar, emisă de Primăria Tărlungeni. Or, dreptul antecesorului reclamantului fiind recunoscut de autoritățile administrative competente, conform procedurii instituita de Legea 18/1991 - art. 27 coroborat cu normele metodologice, H.G. 890/2005, C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. trebuia să procedeze la punerea în posesie asupra suprafeței de teren validată de comisia județeană, a titularului dreptului de reconstituire (sau, după decesul acestuia, moștenitorul lui) și la înaintarea documentației la C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. pentru emiterea titlului de proprietate.

Or, comisia locală nu a finalizat acest demers nici până în prezent, deși dreptul beneficiarului reconstituirii a fost recunoscut și confirmat de comisiile de fond funciar.

Ca atare s-a admis de prima instanță cererea petentului, moștenitorul persoanei căreia i-a fost admisă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,25 ha teren agricol (pășune) de comisiile de fond funciar, de efectuare a procedurii de punere în posesie și de emitere a titlului de proprietate asupra acestui teren.

De asemenea, solicită a se reține faptul că:

- Cele 3.25 ha de teren agricol revendicate sunt terenuri arabile, comisia locală echivalându-le, fără consultarea/acordul său, în terenuri cu destinația pășune (fapt ce rezultă din propriile declarații ale pârâtei comisia locală, cuprinse în întâmpinările depuse în prezența cauză, contrar prevederilor legale (Legea 1/2000 - CAP.2 - ART. 8 și Legea 247/2005, Titlul VI - Art. 1 - Pct.13)” Persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit proprietatea..., li se comasează terenurile în loturi mai mari sau într-un singur lot, de aceeași categorie de folosința cu cel preluat, inclusiv din terenurile proprietate de stat...”)

- A solicitat instanței a se dispune retrocedarea acelorași categorii de terenuri - arabile, cu cele deținute de antecesorii mei și revendicate în baza L.18/1991.

- A demonstrat faptul că, comisia locală, în toți acești ani, a avut la dispoziție terenuri arabile, proprietate a Comunei Tărlungeni, pe care a dezvoltat diverse proiecte imobiliare și sportive, refuzând punerea în posesie a subsemnatului cu cele 3.25 ha de terenuri arabile la care era îndreptățit. (de altfel, așa cum am arătat, însuși Primarul Comunei Tărlungeni, personal, de fata cu alte persoane, i-a oferit teren arabil, pe raza satului Cărpiniș, în schimbul unei suprafețe din fosta Tabăra Școlara din Zizin, retrocedată prin Dispoziția nr. 1877/22.02.2007.)

Spre surprinderea sa, deși era valabil același raționament, prima instanță nu a admis în totalitate restul pretențiilor. Astfel, deși cererea sa privind următoarele terenuri forestiere:

- 7,6975 ha, proprietatea lui Tompa Ș. și Tompa A., înscrisa în CF 1798 Zizin;

- 9,5 ha, proprietatea lui Tompa A., conform Certificatului nr. C 958/24.04.1998 emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană B.;

- 17,5 ha, proprietatea lui Tompa Ș., conform Certificatului nr. C 1111/24.04.1998 emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană B.;

A fost însușită de C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., în 2004, propunându-se COMISIEI JUDEȚENE B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. validarea cererii de reconstituire pentru suprafața de 19,5 ha pădure, această din urmă comisie nici nu a respins cererea dar nici nu a admis-o.

P. urmare comisia locală a acceptat într-o primă fază toate actele, pentru că ulterior, datorită modificării componenței acesteia, să se tergiverseze soluționarea cererii.

Or, în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea persoanelor deposedate abuziv sau a moștenitorilor acestora, după cum corect a reținut și prima instanță, se face în limita proprietății dovedită ca existentă în patrimoniul persoanei deposedate, la data deposedării.

Dovada dreptului de proprietate se face cu titlul original de proprietate, sau, în lipsa acestuia, cu alte înscrisuri, și în ultimă instanță cu martori (art. 11 din Legea 18/1991).

În Transilvania constituirea valabilă a dreptului de proprietate asupra imobilelor s-a realizat și înainte de . Decretului lege 115/1938, și după, prin intabularea titlului în cartea funciara. Numai în perioada 1940 - 1947, cât timp aplicarea Decretului lege 115/1938 a fost amânată, transferul și constituirea dreptului de proprietate au fost reglementate de Codul civil, însă evidența proprietății imobiliare s-a făcut tot în sistem de carte funciară. Ca atare, evidența de CF reflectă în general situația proprietății și constituie o dovadă puternică a dreptului de proprietate (a se ține cont că în cazul moștenirii, al dobândirii proprietății la licitație, nu era necesară înscrierea transferului proprietății în cartea funciară pentru valabilă constituire a dreptului de proprietate).

P. urmare, față de actele de mai sus a dovedit proprietatea suprafețelor de teren solicitate. Conform art. 6 (1²) din Legea nr. 1/2000 Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate.

Potrivit art. 21 din Noul Cod civil dacă un drept act sau fapt a fost înscris într-un registru public, se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condițiile legii.

Înscrisul autentic care, prin formă și aparență, întrunește prima fâcie cerințele esențiale de regularitate (semnătura agentului, sigiliul, număr de înregistrare etc.) se bucură de o prezumție de autenticitate și validitate. În virtutea ei, actul este considerat că provine efectiv de la cei care l-au subsemnat. Prezumția operează erga omnes, așa încât cel care îl folosește este scutit de orice dovadă, probă contrară revenind celui care îl contestă.

În speță revenea actualei comisii locale sarcina de a probă că suprafețele de teren solicitate și a căror proprietate a fost dovedită de către el, au fost înstrăinate sau că nu se mai găseau în patrimoniul antecesorilor reclamantului.

În loc de a solicita proba contrară actelor depuse de el, prima instanță s-a substituit pârâtei depărtându-se de rolul conferit de lege de fi un arbitru independent și a emanat diferite raționamente care în viziunea ei ar duce la soluția dispusă.

Ce uită prima instanță este că i-a respins proba cu martorii pe care a solicitat-o tocmai pentru a dovedi că amplasamentul terenului din CF. nr. 1798, top 4202 este altul decât cele din Certificatul nr. C.958/24/04.1998 pentru 9,5 Hă de pădure, respectiv Certificatul nr. C. 111/29.04.1998, emis de către Direcția Județeană B. al Arhivelor Naționale, pentru 17,50 ha de pădure (în acest sens a atașat la notele scrise depuse pentru termenul din 26.03.2014 fotografii ale amplasamentelor și harta de la arhivele naționale cu amplasamentele terenurilor). De altfel, a solicitat și efectuarea unei cercetări la fața locului prin notele de ședință depuse pentru termenul din 12.02.2014.

Or, amplasamentele fiind diferite, în nici un caz terenul din CF. nr. 1798 top 4202 nu putea îngloba pe cel din Certificatul nr. C. 958/24.04.1998 pentru 9,5 ha de pădure după cum susține prima instanță.

De altfel, în baza actelor depuse, care dovedeau calitatea de proprietari ai antecesorilor săi asupra celor 34,6975 ha de pădure, și anume:

- Extras CF 1798 - top 4202 din 24.09.2002 - pentru 7,6975 Ha de pădure;

- Certificat nr. C.958/24.04.1998., emis de către Direcția Județeană B. al Arhivelor Naționale, pentru 9,5 Ha de pădure;

- Certificat nr. C. 111/29.04.1998, emis de către Direcția Județeană B. al Arhivelor Naționale, pentru 17,50 Ha de pădure,...

C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. a validat pozitiv cererile subsemnatului privind retrocedarea acestor terenuri, acordând, conform art. 24 din Legea 1/2000, în baza Hotărârii nr. 1321/12.03.2004 și în cuprinsul Tabelului Nominal - Anexa nr. 53 la Legea 1/2000, spre retrocedare în natură, suprafața de 19,50 ha de pădure, pentru diferența de 15,10 ha, rest până la 34,60Ha, urmând a se acorda despăgubiri.

P. urmare, a făcut dovada că terenurile au fost în proprietatea antecesorilor săi la data preluării lor de stat. De altfel chiar și comisia locală a confirmat acest lucru din moment ce pe o parte din acesta s-a intabulat Comună Tărlungeni.

Referitor la daunele solicitate ca urmare a tergiversării nejustificate de către autoritățile statului a soluționării cererii trebuie observat că potrivit art. 52 alin. L din Constituția României persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Este unanim acceptat ca, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice, este principiul operativității, care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

În acest sens, trebuie menționata recomandarea privind bună administrare, prin care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administrații), ca administrațiile publice să acționeze și să-și execute obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu interesele care exista în cauza respectivă. De asemenea potrivit art. 41.1 din C.D.F.U.E., orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil. În jurisprudența să constantă, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, a statuat că termenul rezonabil, ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6 părag. (1) din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către organele administrației publice centrale sau locale.

Decizia nr. 5516/2010 Secția de C. Administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție

În acest sens solicită acordarea de daune morale și materiale conform Legii nr. 18/1991, Legii nr. 247/2005, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrative și art. 6 din CEDO în ceea ce privește daunele materiale menționează faptul că din suprafața de 7,6975 ha de pădure, rămasa în administrarea și pază Ocolului Silvic S., se sustrage frecvent material lemnos de către persoane necunoscute, Ocolul Silvic sau autoritățile locale neintervenind în vreun fel deși se cunoaște această stare de fapt.

A dovedit prejudiciile cauzate prin tăierile de arbori prin adresa Direcției Silvice și planșele foto atașate.

Susținerea primei instanțe că nu i s-a produs nici un prejudiciu deoarece dreptul de folosință îl voi dobândi doar cu ocazia punerii sale în posesie vine în contradicție flagrantă cu cele mai elementare principii de drept. După cum chiar prima instanță recunoaște doar dreptul de folosință urmează să mi se acorde deoarece eu am deja un drept de proprietate dovedit cu actele depuse la dosar, prin hotărârea judecătorească doar se reconstituie un drept de proprietate de care antecesorii mei au fost deposedați în mod abuziv. Or dreptul de folosință este un atribut al dreptului de proprietate el fiind împiedicat a-și exercita deplin toate atributele dreptului de proprietate tocmai datorită tergiversării soluționării cererii mele timp de 12 ani.

În primul rând, instanța de fond, prin decizia pronunțată, confirma abuzul COMISIEI LOCALE TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., care a refuzat:

- Retrocedarea terenurilor forestiere pe motiv că el nu am efectuat lucrări de identificare și măsurări topografice, ori că documentele depuse nu ar avea putere doveditoare;

- Punerea în posesie cu cele 3,25 ha de teren agricol aprobate spre retrocedare, pe motiv că nu ar avea suprafețe disponibile.

Solicită a se reține următoarele:

- A demonstrat faptul că autoritățile locale aveau la dispoziție în toți acești ani terenuri arabile pe care au dezvoltat proiecte imobiliare și sportive;

- C. locală, contrar legii (Legea nr. 1/2000 - CAP. 2 - ART. 8), a echivalat cele 3,25 ha de teren arabil solicitate spre retrocedare, cu teren agricol - pășune, fără consultarea să.

În ultimul rând, supune analizei următoarele principii și prevederi legale:

1. Ubi lex nori distinguit, nec nos distinguere debemus - Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Această regulă sugerează că unei formulări generale a textului legal trebuie să-i corespundă o aplicare generală a acestuia, fără a face apel la distincții pe care legea nu le prevede.

2. Legea nr. 1/2000 - art 6 (1²): Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.

Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, actualizată: articolul 13 (Administrarea, utilizarea și protejarea arhivelor de interes public) punctul (3) Actele eliberate conform alin. (2) lit. d au aceeași valoare probatorie ca și înscrisurile în baza cărora au fost eliberate.

Art. 21 C.civ.” (1) Dacă un drept act sau fapt a fost înscris într-un registru public, se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condițiile legii.”

Art. 5/L.134 din 2010

(2) Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

(3) În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității.

(4) Este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății.

Constituția României

- Art. 44 (1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate.

- Art. 52 (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei

... din a căror coroborare, rezulta următoarele:

A) dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere a fost dovedit cu documente cu putere doveditore cerute de lege (L. nr. l/2000 - art 6 alin. 1²)

B) niciuna din legile ce guvernează materia retrocedărilor, nu ordonează valabilitatea actelor doveditoare ale drepturilor pretinse după data calendaristică a actului care dovedește acel drept;

C) dreptul înscris în aceste documente (3 autori distincți, 3 amplasamente diferite), există și nu poate fi ignorat ori interpretat art. 21 (1) C.civ;

D) legea supremă - Constituția art. 44 (1) și 52 (1), prevede fără echivoc faptul că dreptul de proprietate și creanțele asupra statului sunt garantate, respectiv, faptul că o persoană vătămata într-un drept al său de către o autoritate publica are dreptul la despăgubiri;

Astfel, niciun interpret al legii, indiferent dacă este o autoritate administrativă sau o instanța judecătoreasca, nu poate:

- Adăuga la lege;

- Ignoră ori interpreta un drept dovedit prin acte valabile;

- Trece cu vederea abuzul unei autorități publice;

- Refuza despăgubirea persoanei vătămate într-un drept al său;

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 249, art. 480 Cod procedură civilă, art. 21 și 52 din Constituția României, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 247/2005 și Legea 1/2000, Codul civil.

În probațiune, apelantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri noi, cercetarea la fața locului și dacă este necesară, efectuarea unei expertize topo pentru identificare acestor terenuri și evaluarea prejudiciului ce i-a fost adus.

Cererea de apel este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 42 din Legea nr. 1/2000.

Apelanta C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin cererea de apel formulată a solicitat, admiterea apelului său, constatarea tardivității formulării precizării de acțiune către reclamant cu consecința decăderii acestuia din dreptul de a formula precizare de acțiune, admiterea excepției necompetenței materiale a judecătoriei, și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii integrale a capătului de cerere privind întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 34,69 ha teren forestier.

Cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată pentru fond și apel.

În expunerea de motive apelanta a arătat următoarele:

I. Reclamantul F. V. S. a formulat o cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.04.2013.

Primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 12.06.2013 când reclamantul a fost legai citat.

La data de 10.07.2013, la al doilea termen de judecată, reclamantul a formulat o precizare de acțiune. Față de dispozițiile art. 204 C.pr. civ. A înțeles să invoce tardivitatea formulării precizării de acțiune.

P. încheierea din data de 11.09.2013 prima instanță a respins solicitarea sa de a se constata tardivitatea formulării precizării de acțiune de către reclamant.

Potrivit art. 204 C.pr. civ. „Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai pană la primul termen la care acesta este legal citat.

Or, la primul termen de judecată, cel din data ele 12.06.2013 reclamantul a fost legal citat. Acesta a formulat precizare ele acțiune după primul termen de judecată, fiind astfel decăzut din dreptul de a mai formula astfel de acte.

Prima instanță în mod greșit a respins solicitarea sa privind constatarea tardivității formulării precizării de acțiune și a decăderii reclamantului din dreptul de a formula o precizare de acțiune.

ÎI. Referitor la excepția necompetenței materiale a judecătoriei.

P. cererea de chemare în judecată, precizată, reclamantul a solicitat „obligarea pârâților la acordarea de despăgubiri, constând în contravaloarea a 346.975,00 mp de teren forestier”.

P. înscrisul olograf anexat precizării de acțiune reclamanții estimează valoarea unui metru pătrat de teren forestier la suma de 1 euro. Astfel, în condițiile în care valoarea unui metru pătrat de teren forestier este 1 euro, contravaloarea a 346.975,00 mp de teren forestier este de 346.975 euro.

Conform art. 94 punctul 1 litera „j” judecătoriile judecă... (j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților...

Or, la punctul 1 A din precizarea la cererea de chemare în judecată se solicită în principal obligarea pârâtelor la plata sumei de 346.975 euro.

Față de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată precum și față de dispozițiile art. 94 punctul 1 litera „j” C.pr. civ. coroborate cu dispozițiile art. 98 și 99 C.pr. civ. a invocat în temeiul art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă excepția necompetenței materiale a judecătoriei. În temeiul art. 132 alin. 1 C.pr. civ. a solicitat declinarea competenței în favoarea Tribunalului B..

P. încheierea de ședință din data de 23.10.2013 prima instanță a respins excepția necompetenței materiale a judecătoriei.

Consideră soluția primei instanțe ca fiind nelegală. Capătul principal de cerere al acțiunii formulate de către reclamant este „obligarea pârâților la acordarea de despăgubiri, constând în contravaloarea a 346.975,00 mp de teren forestier”. În aceste condiții, față de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, competența de a soluționa cauza în primă instanță aparține tribunalului.

III. Reclamantul F. V. S. solicită la petitul B sub punctele „a” și „b” din ultima precizare de acțiune obligarea subscrisei la întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de a 34,69 ha teren forestier, teren ce a aparținut străbunicilor săi Tompa Ș. și Tom pa A., suprafață individualizată astfel:

- 76.975 mp proprietatea lui Tompa Ș. și Tompa A.;

- 9.500 mp proprietatea lui Tompa A.;

- 17.500 mp proprietatea lui Tompa Ș..

P. sentința civilă nr. 5056 pronunțată în dosarul civil_ la data de 23.04.2014 Judecătoria B. admite în parte acest capăt de cerere și dispune obligarea COMISIEI LOCALE TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. la emiterea titlului de proprietate asupra unei suprafețe de 9,5 ha teren forestier, dacă aceasta este la dispoziția comisiilor sau să acorde reclamantului teren la schimb sau despăgubiri în condițiile legii.

Apreciază soluția primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală.

P. Notificarea nr. 2167/12.04.2006 s-a solicitat retrocedarea unei suprafețe de 34,69 ha despre care se arată că a aparținut lui Tompa Ș. și Tompa A..

În dovedirea cererii petentul a depus următoarele înscrisuri;

- Pentru suprafața de 76.975 mp extras CF 1708 Zizin;

- Pentru suprafața de 95.000 mp Certificatul nr. 958/24.04.1998 eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale;

- Pentru suprafața de 175.000 mp Certificatul nr. 1111/29.04.1998 eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale.

Analizând cererea formulată C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. a constatat faptul că actele anexate cererii nu fac dovada dreptului de proprietate cu privire la întreaga suprafață pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.

Astfel, pentru suprafața de 76.975 mp înscrisă în CF 1798 Zizin având nr. top 4202 s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu extras CF 1798 Zizin. Pentru această suprafața ne-am arătat disponibilitatea de a înainta documentația în vederea validării de către comisia județeană.

Petentul a refuzat, însă, o soluționare parțială a cererii sale astfel cum a recunoscut și la interogatoriu la întrebarea nr. 1.

Pentru restul suprafețelor solicitate, înscrisurile depuse, respectiv Certificatul nr. 958/24.04.1998 eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale și Certificatul nr. 1111/29.04.1998 eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale, nu au fost suficiente pentru a se dovedi dreptul pretins, precum și alte componente ale amplasamentului, respectiv dacă terenul solicitat corespunde fostei situări a locului, a mărimii, a formei, a hotarelor.

Cele două certificate nu sunt documente suficiente pentru a dovedi dreptul pretins. Analizând cele două certificate comisia nu a putut stabili dacă suprafața înscris în CF 1798 Zizin având nr. top. 4202 a fost inclusă în vreunul dintre cele două certificate. Mai mult, s-a constatat faptul că prin Certificatul nr. 1111/29.04.1998 eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale se arată că în „Ancheta agricolă a mijloacelor de producție pe anul 1944 Tompa Ș. figura cu 17,5 ha pădure. P. Certificatul nr. 958/24.04.1998 eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale să arată că în Registrul Agricol al Comunei Zizin pentru anii agricoli 1947/1948 - 1950/1951 Tompa A. figura cu suprafața de 9,50 ha pădure. Astfel, este posibil ca în suprafețele arătate în aceste certificate să fie inclusă și suprafața înscrisă în CF 1798 Zizin având nr. top. 4202. Mai mult, în nici unul dintre aceste certificate nu se arată unde sunt amplasate suprafețele de teren pădure în discuție. Respectivele suprafețe se află într-o zonă unde a existat carte funciară; prin urmare suprafețele respective ar trebui individualizate eu date de CF. Pentru a se înlătura orice dubiu și a se clarifica situația s-a solicitat petentului completarea documentației anexate cererii. Cele două certificate depuse de către petent nu sunt suficiente. Cererea petentului trebuie completată, în lipsa altor înscrisuri doveditoare, cu documentația de suprapunere a CF cu cadastru și amenajamentul silvic.

Reclamantul pretinde faptul că ar cunoaște amplasamentul pentru suprafața de 95.000 mp pădure arătată în Certificatul nr. 958/24.04.1998 eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale și pentru suprafața de 175.000 mp pădure din Certificatul nr. 1111/29.04.1998 eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale, dar nu a indicat aceste aspecte nici în cererea adresată subscrisei, nici în cererea de chemare în judecată.

Deși a susținut în fața instanței că solicită reconstituirea pe vechiul amplasament la petitul B „a” petentul solicită ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 34,69 ha teren forestier să se realizeze într-o singură „solă”. Acest aspect este din punctul nostru de vedere o dovadă a faptului că în realitate petentul nu poate indica amplasamentul pentru suprafețele cuprinse în cele două certificate.

Față de lipsa unor probe prin care să se poată realiza punerea în acord a datelor scriptice cuprinse în cererea adresată subscrisei cu cele din teren a solicitat petentului să depună o documentație din care să rezulte dreptul pretins precum și toate informațiile privind amplasamentul. În cazul tuturor persoanelor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere a solicitat o astfel de documentație. Petentul F. este singurul care refuză să completeze documentația

Petentul nu a depus Ia C. LOCALĂ TĂRLUNGENI DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F. documentele solicitate motiv pentru care cererea să nu a fost înaintată spre validare către comisia județeană.

Conform H.G. nr. 890/2005 comisiile locale transmit comisiei județene documentația în vederea validării numai după ce a avut Ioc o identificare prealabilă a amplasamentelor solicitate. Or, în speță nu a fost posibilă o identificare prealabilă a amplasamentelor întrucât petentul nu a depus documente prin care să facă dovadă dreptului de proprietate și a amplasamentului. În aceste împrejurări cererea formulată nu a fost înaintată comisiei județene spre validare.

Reclamantul susține faptul că nu poate fi pusă în sarcina să obligația depunerii unei documentații din care să rezulte amplasamentul întrucât întocmirea unei astfel de documentații ar fi în sarcina subscrisei.

Potrivit art. 27 din Legea 18/1991, precum și art. 5 lit. „i” și art. 6 lit. „k” și „l” din H.G. nr. 890/2005 comisia locală de fond funciar are obligația întocmirii planurilor de delimitare și a planurilor parcelare cu ocazia punerii în posesie. Or, procedura punerii în posesie este o etapă ulterioară validării cererii de către comisia județeană ci nu anterioară.

După formularea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate sarcina dovedirii dreptului pretins precum și a amplasamentului revine petentului, în acest sens petentul poate face dovada susținerilor sale potrivit art. 11 din Legea nr. 18/1991. C. locală analizează cererea, iar în situația în care o consideră întemeiată înaintează comisiei județene propunerea ele validare. Abia după validarea cererii de către comisia județeană se naște în sarcina comisiei locale obligativitatea întocmirii unor planuri parcelare în scopul punerii în posesie. Anterior validării petentul este cel care trebuie să facă dovadă celor susținute prin cererea adresată comisiei locale.

Or, față de refuzul reclamantului de a depune documentația necesară în dovedirea cererii sale, C. LOCALĂ TĂRLUNGENI DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F. nu a putut înainta cererea către comisia județeană în vederea validării.

Soluția primei instanțe este netemeinică.

Este evident că pentru suprafața de 76.975 mp înscrisă în CF 1798 Zizin având nr. top 4202 s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu extras CF 1798 Zizin.

Însă prima instanță consideră că reclamantul este îndreptățit la o suprafață de 9,5 ha teren agricol.

Consideră soluția primei instanțe de obligarea a COMISIEI LOCALE TĂRLUNGENI DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F. la emiterea titlului de proprietate asupra unei suprafețe de 9,5 ha teren forestier, ca netemeinică avându-se în vedere faptul că nu s-a făcut în concret dovada dreptului pretins pentru suprafețele solicitate, altele în afara celor înscrise în CF 1798 Zizin axând nr. top 4202.

Nu putem accepta raționamentul instanței care ne obligă la a reconstitui dreptul de proprietate cu o suprafață de teren forestier mai mare decât cea înscrisă în CF.

De asemenea, critică soluția primei instanțe și în ceea ce privește obligarea noastră alternativă de a acorda despăgubiri în condițiile legii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.pr. civ.

În probațiune apelantă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea de apel este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 42 din Legea nr. 1/2000.

P. cererea de apel formulată, apelanta C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

P. dispozitivul acestei sentințe s-a stabilit „Obligă pârâtele să reconstituie reclamantului dreptul de proprietate prin punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate asupra unui teren agricol în suprafață de 3,25 ha. Și asupra unei suprafețe de 9,5 ha teren forestier, dacă aceste terenuri sunt la dispoziția comisiilor, sau să acorde reclamantului teren la schimb sau despăgubiri în condițiile legii"

Această soluție este incorectă pentru următoarele motive.

De formă, întrucât nu individualizează concret obligațiile fiecăreia dintre cele două comisii, care, în mod evident, potrivit art. 5 și 6 din H.G. nr. 890/2005 au atribuții distincte în procesul de reconstituire; pe de altă parte, comisia județeană nu are la dispoziție niciun fel de terenuri (și nici comisia locală, cu privire la terenurile forestiere, căci acestea i se pun la dispoziție numai pe măsură ce persoanele sunt validate) și nici nu acordă despăgubiri (ca de altfel, nici comisia locală).

Noțiunea de acordare de teren „la schimb” este improprie, în temeiul legilor fondului funciar putându-se dispune și realiză reconstituirea pe vechile amplasamente sau pe alte amplasamente, dacă primele nu sunt libere ori sunt afectate de restricții legale. Noțiunea de schimb trimite la ideea de proprietari, ceea ce nu este cazul în speță, iar formularea cu privire la despăgubiri trimite la ideea că aceasta ar trebui efectuată de „pârâte”, ceea ce, din nou, nu are temei legal.

O formulare atât de imprecisă a dispozitivului este de natură a permite reclamantului interpretări valorificabile pe calea executării silite, chiar împotriva temeiurilor legale aplicabile și, din acest motiv, apreciem că se impune reformularea completă a dispozitivului sentinței.

Pe fond;

A) sentința obligă la reconstituirea dreptului în favoarea reclamantului, deși, cu privire la terenul arabil de 3,25 ha, s-a arătat că persoana validată este F. D. - tatăl reclamantului și, prin urmare, punerea în posesie se va face pe numele reclamantului, ca moștenitor, dar TP se emite pe numele persoanei validate, iar nu pe numele reclamantului, așa cum sugerează dispozitivul.

B) în continuare, sentința obligă la reconstituirea dreptului asupra unei suprafețe de 9,5 ha teren forestier în favoarea reclamantului, deși acesta nu are depusă o cerere, în termen, în nume personal. Cu alte cuvinte, reconstituirea dreptului pentru această suprafață se poate face numai în considerarea cererii depuse tot de către defunctul F. D..

Or, cu privire la acest petit, instanța a trecut foarte ușor (și) peste următoarele aspecte: temeiul juridic pentru restituirea terenurilor forestiere îl reprezintă dispozițiile art. 24 din L. nr. 1/2000, așa cum a fost el modificat prin Titlul IV art. l, pct. 22 din L. nr. 247/2005, care stabilește că reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri forestiere se face pe vechile amplasamente (al. 1) și că (al. 2) RNP Romsilva va pune la dispoziția comisiilor locale suprafețele de teren pentru care cererile au fost validate, în condițiile prevăzute de art. 1, adică pe vechiul amplasament. De asemenea, la al. 6 se specifică faptul că terenurile forestiere administrate de ICAS, preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire, vor fi retrocedate în trupuri compacte, începând de la marginea perimetrului.

Deoarece, așa cum reiese din materialele probatorii prezentate de către reclamant, se afirmă că terenul/terenurile forestiere solicitate de tatăl său, F. D., după autorul/autorii Tompa A. și Tompa Ș., s-ar regăsi într-un perimetru destinat cercetării și aflat în administrarea ICAS, era obligatoriu ca acest amplasament să fie identificat și dovedit - cu o expertiză de specialitate, așa cum a solicitat comisia județeană în anul 2004.

Pe de altă parte, a constatat că, în propunerea comisiei locale figurează, ca persoane îndreptățite, la reconstituirea dreptului pentru 7,6975 ha forestier, alături de F. D., încă alte 5 persoane.

Această înseamnă că, la analiza cererii, la comisia locală au fost avuți în vedere mai mulți moștenitori, iar prin litigiul de față, reclamantul tinde să obține dreptul exclusiv pentru sine, deși este vorba despre aceiași autori. De altfel, în aceeași hotărâre (H.C.J. 229/2007) de validare a terenului arabil, apar, la poz. 80, validat un grup de moștenitori, cu încă o suprafață de 1,42 ha teren arabil.

P. urmare, instanța de fond din prezentul dosar a dedus, probabil, calitatea de unică persoană îndreptățită a reclamantului la reconstituirea terenului forestier, după autorii Tompa, numai din faptul că tatăl acestuia, def. F. D., a fost validat cu un drept propriu pentru 3,25 ha arabil, prin H.C.J. 229/2007, anexa 3, poz.51.

Însă, după cum am arătat, acest raționament nu este corect, fiind contrazis de poz. 80 din aceeași hotărâre.

Un element în plus care susține critica să este acela că și Dispoziția nr. 1877/22.02.2007, emisă de către Primarul Comunei Tărlungeni, în soluționarea Notificării depuse de moștenitorii foștilor proprietari Tompa în temeiul Legea nr. 10/2001, este emisă în beneficiul moștenitorilor F. V., F. A.-C., Tompa I. și Tompa D.. Astfel, prin acest act necontestat de beneficiari, s-a stabilit care sunt persoanele care au calitatea de moștenitori, iar terenul forestier solicitat și restituit prin sentința din dosarul de față face parte din masa bunurilor preluate de stat prin același act de naționalizare ca și imobilele restituite în natură de Primarul Comunei Tărlungeni (act 8230/1957).

Astfel, în aceste condiții, reconstituirea exclusivă a dreptului, pe numele (tatălui) reclamantului apare cel puțin ca problematică.

C) Cu privire la întinderea dreptului de proprietate reconstituit de instanță, arătăm că, deși aceasta a admis numai în parte cererea și a fost atentă la posibilitatea ca probatoriul să fi multiplicat suprafețele în mod artificial, totuși nu se justifică considerarea că ar fi dovedită suprafața de 9,5 ha., (în CF 1798 Zizin, invocat în mod repetat drept probă a dreptului pretins, apare numai suprafața de 7,69 ha)

Instanța a luat în considerare Certificatul eliberat de Arhivele Naționale, în care se atestă faptul că în Registrul agricol 1947-1951 (anii agricoli 1948-1949) figurează Tompa A. cu - următoarele suprafețe: fânețe: 1,35 ha (1 ha și 35 ari pășune 2,88 ha (2 ha și 88 ari) pădure 9,5 ha (9 ha. Și 50 ari) curți 0,19 ha (19 ari).

Deci, Tompa A. ar fi deținut, în anii 1948-1949, potrivit acestei înscrieri care, oricum, are numai o valoare declarativă, 9,5 ha pădure și 4,42 ha. Alte categorii de teren, inclusiv curți construcții (total 13,92 ha)

Pe de altă parte, este de observat că CF 1798 Zizin, singurul act de proprietate cert vehiculat de altfel, de către reclamant și de către antecesorul său în cererile de restituire (cel puțin în dosarul de față nu există o altă dovadă a dreptului de proprietate al autorilor Tompa decât acest CF) cuprinde o suprafață totală de aprox 12,8 ha, compusă din 7,6975 ha pădure și aprox. 5,2 ha alte categorii de folosință, inclusiv curți construcții. Comparând cele două cifre, adică pe aceea din Registrul agricol cu aceea din CF, se constată o similitudine care conturează concluzia rezonabilă că vorbim despre cam același patrimoniu imobiliar (cu erorile posibile de declarare) ai autorilor Tompa.

Nu în ultimul rând, trebuie menționat că asupra categoriilor de folosință pădure și pășune pot să existe aprecieri diferite, dacă este vorba și despre suprafețe de pășune împădurită.

Următorul aspect de reținut este acela că, după autorii susmenționați, există următoarele acte de reconstituire care s-au identificat chiar din probatoriul dosarului:

- Un titlu de proprietate (nr._/2002) emis pe numele F. D. I. P. pentru suprafața de 3 ha.

- Dispoziția de retrocedare în natură (1877/2007) pentru mai multe terenuri, atât din CF 1798 Zizin (8.600mp), dar și din alte CF - urî (un total aprox. de 2 ha.)

- O suprafață de teren de 3,25 ha validată pe numele exclusiv al def. F. D., nepusă în posesie

- O suprafață de teren de 1,42 ha validată pe numele lui F. D., Tompa loan, Tompa G., Tompa D. lulia, Tompa lulia, Tompa A., cu 1,42 ha, nepusă în posesie.

În aceste condiții, consideră că instanța a apreciat eronat întinderea dreptului de teren forestier care s-ar cuveni reclamantului, raportat la CF 1798 Zizin, care dovedește numai suprafața de 7,69 ha pădure - din care, deci, există posibilitatea să se fi restituit deja anumite suprafețe - și în niciun caz cele 9,5 ha recunoscute de către instanță.

În materie de terenuri forestiere, așa cum se poate deduce din coroborarea textelor care reglementează retrocedarea acestei categorii speciale de terenuri, dovada dreptului pentru terenuri forestiere nu se face cu registrul agricol sau cu martori, așa cum susține reclamantul prin prolixele sale note de ședință, ci cu acte de proprietate (dintotdeauna terenurile forestiere au avut un regim juridic aparte, iar într-o zonă de carte funciară cum este Zizin – Tărlungeni - S. înregistrarea face dovada dreptului, așa cum, de altfel reține și instanța în considerentele sale de la pag. 5).

Față de cele ce preced, apreciază că se impune casarea sentinței și rejudecarea cauzei, pentru stabilirea corectă a următoarelor probleme:

- C. locală este abilitată să întocmească și să depună documentația pentru suprafața de 3,25 ha validate, iar C. Județeană să emită titlul de proprietate pentru această suprafață, pe numele persoanei validate - F. D..

- Cu privire la suprafața de pădure, aceasta trebuie stabilită ca întindere, în funcție de reevaluarea probelor, și, ulterior, validată de comisia județeană pe anexa corespunzătoare (potrivit H.G. nr. 890/2005, în prezent pe anexa 37 - art. 61 al. 3 din H.G. nr. 890/2005), numai după aceea fiind posibilă emiterea TP. Propunerea și documentația se întocmesc tot de către C. Locală (art.70 - 74 din H.G. nr. 890/2005).

Precizează, la acest punct, că anexa de validare (art. 75 din H.G. nr. 890/2005) este un element esențial al documentației care se întocmește pentru emiterea titlului, iar o soluție de instanță zare nu reglementează acest aspect nu va fi aptă a produce efectele juridice urmărite de reclamant.

De asemenea, titularul reconstituirii nu poate fi reclamantul, ci numai tatăl său, care a și depus cererile la comisia locală.

Cu privire la respingerea de către instanța de fond a petitelor referitoare la felurite despăgubiri și daune solicitate, acestea apreciază că sunt perfect corecte.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.pr. civ., L. nr. 18/1991, L. nr. 1/2000 și H.G. nr. 890/2005

P. cererea de apel formulată recurenta nu a solicitat administrarea de probe.

Cererea de apel este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 42 din Legea nr. 1/2000.

La cererile de apel formulate de apelantul F. V. S. și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. intimata C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelantul F. V. S. și admiterea apelului declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., cu obligarea apelantului F. V. S. la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul întâmpinării intimata C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. a arătat următoarele:

În ceea ce privește apelul declarat de către C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. îl consideră întemeiat.

În mod corect C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. critică hotărârea primei instanțe apreciind că dispozitivul sentinței apelate este evaziv, formulat în termeni generali și vagi.

1. Reclamantul a înțeles să solicite obligarea atât a COMISIEI LOCALE TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. cât și a pârâtei C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. la emiterea titlului de proprietate.

Emiterea unui titlu de proprietate este potrivit legii în competența COMISIEI JUDEȚENE B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F..

Astfel de atribuții nu sunt potrivit legii în sarcina comisiei locale.

P. urmare, apreciază ca și apelanta C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. că nu poate fi obligată la a face ceva ce potrivit legii nu este în competența sa.

Disponibilitatea constituie un principiu specific procesului civil. Acest principiu presupune dreptul persoanei interesate de a determina limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect și la părți, care sunt fixate de către reclamant. Cât privește obiectul cererii de chemare în judecată codul de procedură civilă prevede că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea celor două pârâte la activități care nu sunt în competența și atribuțiile conferite lor prin lege cererea reclamantului trebuia respinsă ca fiind inadmisibilă din acest punct de vedere.

2. În mod greșit prima instanță a dispus obligarea să și a pârâtei C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. la reconstituirea dreptului de proprietate pe numele reclamantului.

F. V. S. a formulat prezenta cerere de chemare în judecată în nume propriu, solicitând ca reconstituirea dreptului de proprietate și acordarea de despăgubiri să se realizeze numai în favoarea sa.

Inițial, cererile formulate în baza legilor fondului funciar au fost formulate de către F. D. I. P. în nume propriu, dar și în numele lui Tompa I. și Tompa D. I..

F. D. I. P. a decedat, moștenitorii acestuia fiind reclamantul F. V. S. și F. A. - C..

Reclamantul F. V. S. a formulat prezenta cerere de chemare în judecată în nume propriu, solicitând ca reconstituirea dreptului de proprietate și acordarea de despăgubiri să se realizeze numai în favoarea sa, ignorând drepturile celorlalte persoane, respectiv a lui F. A. - C. (moștenitoarea lui F. D. I. P.), Tompa I. și Tompa D. I. (persoane titulare ale cererilor).

Atât în jurisprudență, cât și în practică s-a statuat că clacă o persoană care a formulat cerere ele reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor a decedat între timp, reconstituirea dreptului de proprietate se va face pe numele persoanei solicitante decedate și tot pe numele ei se va elibera titlul de proprietate, moștenitorii urmând să-și valorifice drepturile pe calea dreptului comun și nu prin eliberarea unui titlu de proprietate pe numele lor, nefiind admisibilă cererea de eliberare a titlului de proprietate pe numele moștenitorilor.

În ceea ce privește critica privind greșita admitere în parte a cererii reclamantului în sensul că s-a dispus admiterea cererii de reconstituire pentru o suprafață de 9,5 ha teren forestier o consideră întemeiată, după cum am arătat de altfel și ea în apelul formulat.

Considerăm apelul declarat de către F. V. S. ca neîntemeiat.

În ceea ce o privește F. V. S. critică soluția primei instanțe sub următoarele aspecte:

- Necomunicarea încheierii de ședință din data de 23.10.2013;

- Admiterea excepției necompetenței generale a instanțelor judecătorești în ceea ce privește capătul de cerere arătat la punctul 3 litera „c";

- Admiterea în parte a cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 34,69 ha teren forestier.

Consideră neîntemeiată critica privind necomunicarea încheierii de ședință din data de 23.10.2013.

Apelantul F. V. S. apreciază că prin raportare la dispozițiile art. 427 alin. 1 Cod procedură civilă prima instanță avea obligativitatea comunicării încheierii prin care acesta s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate în cauză.

Se pare că apelantul dă o interpretare eronată dispozițiilor art. 427 alin. 1 Cod procedură civilă.

Textul de lege invocat prevede obligativitatea comunicării hotărârilor către părțile din proces. Este adevărat că în conformitate cu art. 424 Cod procedură civilă o încheiere poate fi considerată o hotărâre, însă numai în situația în care anumite cereri de chemare în judecată se soluționează printr-o încheiere instanța are obligativitatea comunicării acesteia.

Ori de câte ori se invocă anumite excepții într-o cauză, dacă instanța găsește că excepția ridicată este întemeiată, o va admite, pronunțând o:

- Încheiere, atunci când dispune amânarea judecății, pentru un alt termen;

- Hotărârea (sentință sau decizie, după stadiul în care se află judecata) atunci când pronunță declinarea competenței, respingerea sau anularea cereri sau perimarea.

Dacă excepția este neîntemeiată, instanța o va respinge printr-o încheiere și continuă judecata. Această încheiere are caracter interlocutoriu, în sensul că leagă instanța, aceasta nemaiputând reveni asupra soluției date.

În cazul încheierilor interlocutorii (cum este cea din 23.10.2013) nu există obligativitatea comunicării acestora.

În mod corect prima instanță a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești în ceea ce privește capătul de cerere arătat la punctul 3 litera „c”.

Reclamantul solicită prin petitul 3 litera „c” al precizării cererii de chemare în judecată tragerea la răspundere și sancționarea persoanelor vinovate civilmente indicând drept temeiuri de drept ale cererii sale dispozițiile art. 106, art. 108 alin. 1 și art. 109 din Legea nr. 18/1991; art. 33 și art. 38 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile art. 41 punctul 73 și ale art. 45 punctul 75 din Legea nr. 247/2005.

Fără a mai aduce în discuție împrejurarea că prevederile art. 108 și art. 109din Legea nr. 18/1991 sunt abrogate, solicită a observa faptul că temeiurile de drept

Invocate de către reclamant privesc stabilirea unor contravenții și infracțiuni săvârșite

Ca urmare a nerespectării unor dispoziții ale legilor amintite.

Instanța de judecată nu are competența de a constata contravenții și de a aplică sancțiuni contravenționale de genul celor arătate de petent în cererea de chemare în judecată, și nici de a efectua acte de cercetare penală în vederea constatării elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, după cum solicită reclamantul (fila 4 din precizarea de acțiune).

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale aparține organelor administrative conform art. 110³ sau art. 114 din Legea 18/1991, iar constatarea și cercetarea faptelor care potrivit legii penale sunt infracțiuni aparține organelor de cercetare penală.

Față de toate acestea în mod corect prima instanță a admis excepția necompetenței generale a instanțelor în soluționarea capătului de cerere indicat la punctul 3 litera „c” din precizarea la acțiune.

În ceea ce privește critica privind admiterea în parte a cererii reclamantului F. V. S. privind obligarea pârâtelor 1, 2 și 3 la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de a 34,69 ha teren forestier, teren ce a aparținut străbunicilor săi Tompa Ș. și Tompa A. o consideră neîntemeiată.

Apelantul consideră că în mod greșit prima instanță a admis numai în parte cererea sa privind suprafață de 34,69 ha teren forestier, teren ce a aparținut străbunicilor săi Tompa Ș. și Tompa A., suprafață individualizată astfel:

- 76.975 mp proprietatea lui Tompa Ș. și Tompa A.;

- 9.500 mp proprietatea lui Tompa A.;

- 17.500 mp proprietatea lui Tompa Ș..

Apelantul consideră că cererea să este îndreptățită având în vedere propunerea COMISIEI LOCALE TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 19,50 ha.

Deosebit de important este faptul că propunerea COMISIEI LOCALE TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. a fost invalidată de către C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F..

În situația în care apelantul a fost nemulțumit de hotărârea de nevalidate a COMISIEI JUDEȚENE B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. acesta trebuia să formuleze plângere în temeiul art. 54 din Legea nr. 18/1991.

Neformularea plângerii în termenul prevăzut de art. 52 - 54 din Legea nr. 18/1991 atrage decăderea apelantului din dreptul de a mai aduce critici hotărârii COMISIEI JUDEȚENE B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F..

În ceea ce privește temeinicia cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafață de 34,69 ha teren forestier a arătat în motivele de apel formulate de ea argumentele pentru care consideră că cererea nu poate fi admisă în integralitatea să, motiv pentru care nu va mai relua argumentația prezentată, însă solicită a o avea în vedere la analiza acestui motiv de apel.

În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

De asemenea, la cererea de apel formulată de intimatul F. V. S., intimatul S. ROMÂN, prin M. Finanțelor P., prin D.G.R.F.P. B., a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și păstrarea sentinței apelate.

În cuprinsul întâmpinării intimatul a arăta următoarele:

Instanța de fond s-a pronunțat în deplina legalitate, potrivit cererii formulate și legii aplicabile.

P. acțiunea introductivă formulată s-a solicitat:

- Obligarea paraților la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea a 436.975 mp (34.6975 ha) suprafața de teren forestier, proprietate a străbunicilor Tompa Tefan și soția sa A. născută G., astfel:

A) obligarea paratului S. ROMÂN prin M.F.P. în solidar cu pârâta de rang 1 C. LOCALE TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., respectiv parata de rang 2 - C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. despăgubiri pentru suprafața de 76.975 mp. Cu referire la această suprafața de teren în Cartea funciara Tărlungeni 1798 figurează ca proprietar S. ROMÂN prin naționalizare;

B) obligarea paratei de rang 3- Comună Tărlungeni, în solidar cu parata de rang 1 și pârâta de rang 2 la plata de despăgubiri pentru suprafețele de 95.000 mp și 175.000 mp, conform certificatelor eliberate de Arhivele Naționale;

În subsidiar, i se solicită obligarea pârâtelor de rang 1, 2 și 3 la restituirea echivalent a suprafeței de 346.975 mp. de teren forestier, pe raza Comunei Tărlungeni, la eliberarea titlului de proprietate pe numele reclamantului, în calitate de moștenitor, respectiv punerea în posesie pentru suprafața revendicată;

C) obligarea paraților la daune interese.

- Obligarea paraților de rang 1 și 2 la eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie cu suprafața de 32.500 mp pășune în perimetrul Comunei Tărlungeni validate cu titlu de despăgubire, sau acordarea de teren ori despăgubiri în echivalent.

- Obligarea persoanelor vinovate pentru neretrocedarea suprafețelor de teren la:

A) acordarea de daune morale de 50 lei/zi pentru perioada 10.11.2002 și data rămânerii definitive a soluției care se va prezenta în cauză, pentru refuzul de a soluționa notificările cu privire la bunurile revendicate, trecând de la data înregistrării acestora 12 ani;

B) acordarea de daune interese pentru lipsa de folosința a acestor bunuri, sau al contravalorii acestora pentru aceeași perioadă, constând în dobânda legală aferentă contravalorii bunurilor;

Pentru suprafața de teren de 34,6 ha pădure din data de 26.09.2002 - data depunerii documentelor doveditoare, pentru suprafața de teren de 3,25 ha pășune din data de 31.01.2008, respectiv de la data adeverinței nr. 1066/31.01.2008.

Reclamantul menționează că nu poate preciza valoarea acestor bunuri, aceasta urmează a se stabili în baza unei expertize dispuse de către instanța de judecată.

- Tragerea la răspundere și sancționarea persoanelor vinovate civilmente pentru

Tergiversarea soluționării notificărilor depuse, refuzul de a aplica prevederile Legii nr.

18/1991, Legii nr. 1/2009 și al Legii nr. 247/2005, refuzul punerii în posesie, refuzul de

Acceptă, elibera documente doveditoare.

În motivarea acestor cereri, reclamantul prezintă un istoric al tuturor demersurilor efectuate la autoritățile competente în vederea soluționării cererilor de revendicare depuse inclusiv de autorul său și continuate de către reclamant. Astfel menționează că au fost proprietarii unor bunuri ca pășuni, fânețe, livezi, teren arabil, case de locuit, gradina fostă tabăra școlara Zizin, Fabrica de apă minerală Zizin, Izvoarele minerale F. F. și L..

O parte din aceste bunuri au fost retrocedate în baza unor titluri de proprietate în anul 2003, iar altele, potrivit Legii nr. 247/2005 în baza unei decizii emise în anul 2007.

Au rămas neretrocedate 346.975 mp teren forestier - pădure, 32.500 mp pășune, iar în perimetrul Comunei Tărlungeni validată cu titlu de despăgubire de C. locală de fond funciar.

Se mai susține că cererile reclamantului au fost validate prin Hotărârea 1321/12.03.2004 pentru suprafața de 19.5 ha pădure retrocedare în natură, iar pentru suprafața de 15,10 ha până la suprafața de 34.60 ha, urmând a se acorda despăgubiri.

Autoritățile competente nu au efectuat demersurile necesare în vederea punerii în aplicare, respectiv punerea în posesie pentru aceste terenuri și acordarea de despăgubiri pentru cele care nu pot fi retrocedate în natură.

Reclamantul afirmă că a întreprins numeroase demersuri, fără rezultat concret nerăspunzându-se la solicitările sale de emitere, comunicare a unor documente.

Acesta mai afirmă că a contestat la comisia locală și la comisia județeană de fond funciar tergiversarea soluționării cererii sale, fără a primi un răspuns.

La apariția Legii nr. 247/2005 a reluat procedurile de revendicare, depunând dovezi în acest sens.

I s-a solicitat de a completa dosarul, comunicându-i că urmează a se valida doar cererile pentru suprafețele de teren la care exista extras CF.

Mai susține reclamantul ca Primăria Tărlungeni după apariția Legii nr. 247/2005 s-a intabulat pe suprafața de 19.5 ha validata inițial, blocându-se astfel posibilitatea redobândirii acestei suprafețe validate inițial de către comisiile specializate de fond funciar.

Suprafața de 7.6975 ha pădure asupra căreia este intabulat S. ROMÂN se află în administrarea și pază Ocolului Silvic S., precizând reclamantul că din aceasta pădure se sustrage frecvent material lemnos.

Pentru suprafața de 32.5 ha teren validată, la acest moment nu s-a reușit punerea în posesie, tergiversându-se soluționarea cererii.

Se menționează că au trecut peste 12 ani de la data efectuării demersurilor, respectiv 8 ani, nu au fost soluționate cererea să și a autorului sau, la demersurile sale nu primește decât amânări. Consideră că nu se poate aprecia că nu au fost rezolvate alte cereri de retrocedări, sau compensarea acestora prin echivalent, astfel încât a fost nevoit să se adreseze instanței pentru valorificarea drepturilor sale.

1. În mod greșit, reclamantul s-a adresat instanței de drept comun pentru a solicita despăgubiri, în condițiile în care aceasta nu este competenta material să le stabilească, având în vedere faptul în care exista o procedură specială de urmat, astfel cum se menționează și în Legea nr. 10/2001 modificată și completată, în Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 247/2005.

Solicită admiterea acestei excepții privind necompetența materială a instanței de judecata privind stabilirea despăgubirilor pentru bunurile care nu au fost retrocedate în natură.

Deși prin sentința apelată de reclamant, instanța de judecată a admis excepția invocată de S. ROMÂN reprezentat de M.F.P., pronunțând acțiunea doar în contradictoriu cu ceilalți pârâți, apelantul critica sentința și pe acest motiv.

Pe cale de consecința, reiterează în cauza excepția de ordine publică privind lipsa calității procesuale pasive a acestui parat.

Învederează instanței S. ROMÂN reprezentat de M.F.P. are calitatea de terț față de raporturile juridice născute ca urmare a tuturor demersurilor efectuate de către reclamant și autorul sau pentru revendicarea bunurilor proprietatea acestora, precum și în raport de hotărârile comisiei locale și județene la care s-a făcut referire în acțiunea introductivă

Este chiar surprinzător că. Reclamantul deși se referă la o atitudine culpabilă a entităților investite legal cu soluționarea cererilor sale formulate în temeiul Legii 18/1991 și Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea 1/2009 și a Legii nr. 247/2005, totuși atribuie vinovății și solicită stabilirea de obligații fașă de S. ROMÂN reprezentat de M.F.P.

În mod greșit se menționează că, se impune acordarea de despăgubiri, deoarece nu s-a realizat soluționarea notificărilor prin care a solicitat restituirea în natură în integralitate a bunurilor de care au fost deposedați membrii familiei sale.

Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de M.F.P.

Reiterează de asemenea pentru capetele de cerere prin care solicită despăgubiri inadmisibilitatea acțiunii. Consideră că, la acest moment reclamantul nu se afla în posesia unui titlu de creanța care să fie pus în executare și care să îi confere un asemenea drept.

Se pare că reclamantul se afla în eroare, dreptul reclamantului de a pretinde despăgubiri bănești nu poate fi valorificat prin intermediul instanței de judecată. Instanța nu este competenta material de a stabili despăgubiri pe dreptul comun, în condițiile în care reclamantul continuator al demersurilor autorului său a întreprins demersuri potrivit legilor speciale ale proprietății nominalizate, acestea nu sunt finalizate încă.

Nu se cunoaștem care este stadiul în concret al soluționării acestor notificări, dacă au fost contestate în termen legal actele administrative emise în soluționarea acestor notificări, atât potrivit procedurilor necontencioase, cât și pe cale contencioasă, potrivit legilor speciale ale proprietății nominalizate, acestea nu sunt finalizate încă.

Mai mult, dreptul reclamantului de a pretinde despăgubiri nu a fost recunoscut, nu a fost cuantificat de nicio autoritate nici administrativă, nici judecătorească, acest drept nu exista.

Pe calea acestei acțiuni nu se poate pretinde că acest drept ar exista și că reclamantul ar avea drept la vreo dezdăunare. Consideră că nu a fost diligent cu propriul său interes, potrivit legii și la termenele stabilite, potrivit procedurilor legale.

Raportat la toate aceste motivații, excepția invocată este pe deplin justificată.

În susținerea acestor excepții, existând o concordanță între acestea și motivarea fiecăreia dintre ele precizează următoarele:

În considerarea celor invocate, precum și a prevederilor Legii nr. 10/2001, consideră ca S. ROMÂN reprezentat de M. Finanțelor P. nu are calitate procesuală pasivă în această cauză. P. acțiune se solicita stabilirea obligației plata în sarcina acestui parat în condițiile în care emitentul actelor administrative emise ca urmare a soluționării cererii în condițiile Legii nr. 18/1991 este alta entitate juridică, numai această poate fi obligată la măsurile legale ce se impun.

Raportat la cererea de chemare în judecata S. ROMÂN reprezentat de către M. Finanțelor P. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta rezultând inclusiv din petitele cererii, care stabilesc responsabilități în sarcina altor persoane.

Potrivit legii, S. ROMÂN reprezentat de M. Finanțelor P. nu are implicare procesuală, dispozițiile Legii nr. 10/2001 stabilesc expres atribuții în sarcina altor instituții implicate în retrocedarea imobilelor preluate, soluționarea cererilor, stabilirea de despăgubiri.

De asemenea, în susținerea excepției învederează faptul că prin H.G. nr. 361/28.04.2005 s-a înființat Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică care are atribuții strict reglementate în domeniul retrocedărilor, a stabilirii despăgubirilor.

Astfel în art. 2 al acestui act normativ se regăsesc atribuțiile în această materie, în mod deosebit în materia acordării despăgubirilor. Din conținutul acestui text rezultă în mod indubitabil lipsa calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN reprezentat de M. Finanțelor P..

Consideră de asemenea ca S. ROMÂN reprezentat de M. Finanțelor P. nu poate răspunde pentru presupuse fapte delictuale ale unor entități implicate în soluționarea cererilor ce vizează reconstituirea dreptului de proprietate. În situația în care în urma cercetării judecătorești se va dovedi acest aspect, apreciază că raportat la culpa fiecărei instituții se pot stabili responsabilități, în condițiile legii.

Susține aceasta excepție, cu motivația prin prisma prevederilor imperative ale Legii nr. 10/2001 republicată, care prevăd condițiile în care se pot acorda despăgubiri prin echivalent bănesc, precum și entitatea care le acordă.

Solicită a se aprecia dispoziția prevăzută în conținutul art. 26 din Legea nr. 10/2001, respectiv, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată, ca, prin decizie, sau după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

De asemenea, solicită a se reține, că potrivit legii, respectiv art. 28 din Legea nr. 10/2001, respectiv împrejurarea ca în cauza de față nu ne aflam în situația în care nu este identificată unitatea deținătoare pentru ca să poată fi chemat în judecată S. ROMÂN prin M. Finanțelor P..

Reclamantul face referire la anumite hotărâri emise de comisia locală, a unei decizii de restituire, potrivit cărora vă fi pus în posesie și se vor elibera titlurile de proprietare, lucru ce nu s-a realizat.

În aceste condiții, apreciază că reclamantul în vederea valorificării unor eventuale drepturi ale sale, avea la îndemâna diverse mijloace procedurale, pe care însă nu le-a fructificat. Consideră că a stat în pasivitate și că nu a urmat în totalitate procedurile de restituire, că nu a contestat în termenele precizate de lege hotărârile emise, sau lipsa emiterii unor titluri de proprietate. În acest caz nu se poate prevala de propria sa culpa pentru a solicita despăgubiri.

În situația în care instanța va aprecia că reclamantul are un drept de creanță, solicită a constata că orice drept de creanța se valorifica în termen de trei ani de la data emiterii titlului, potrivit dispozițiilor procedurale privitoare la prescripția extinctivă.

Față de dispozițiile legale enunțate, ce au caracter imperativ, instanța de judecată nu poate analiza chestiuni de natura celor solicitate de reclamant cu privire la acordarea de despăgubiri.

S. ROMÂN prin M. Finanțelor P. nu a dispus în nici un fel de acest imobil - teren pădure, nu l-a avut în administrare, nu avea date cine îl folosește, în administrarea cărei entități se află, cine îl posedă de fapt, ce acte juridice s-au întocmit cu privire la acesta. De altfel nici nu s-a menționat unde se afla situat, care este identificarea topografică, etc., reclamantul susține doar ca pe o parte de teren forestier este intabulat S. ROMÂN, imobilul aflându-se în paza și administrarea Ocolului Silvic S. CF. nr. 1798 Zizin.

Reclamantul precizează de asemenea anumite conduite ale unor entități privind starea de fapt prezentată, dar aceste împrejurări îi sunt străine, nu are cunoștință, asupra lor, nu a avut nici o competență legală, sau o anume implicare. De asemenea, în soluționarea cauzei, solicită a avea în vedere dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 - Regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv la sursele de finanțare, cuantumul, procedura de acordare a despăgubirilor, reclamantul ignorând această procedură, precum și atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - singură entitate legală competență în privința emiterii deciziilor privind titlurile de despăgubiri.

Plata despăgubirilor în numerar aferente imobilului revendicat presupune

Existența unei decizii a Comisiei Centrale conținând titlul de despăgubiri și a unui

Titlu de plată emis de Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților

Înființată prin H.G. Nr. 361/28.04.2005, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 81/2007 în urma opțiunii exprimate de titular, proceduri strict reglementate prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007.

Menționează că aceasta autoritate este organ al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care are atribuții reglementate în domeniul retrocedărilor și a stabilirii despăgubirilor (art. 2 al H.G. nr. 361/2005). Și din conținutul acestui act normativ rezultă în mod indubitabil lipsa calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN reprezentat de M. Finanțelor P..

Menționează că paratul S. Român reprezentat de M.F.P. nu poate răspunde pentru acțiunile sau inacțiunile unor entități implicate în soluționarea notificărilor, în operațiunile de retrocedare sau de stabilire a despăgubirilor în condițiile legii.

Atât timp cât legiuitorul a stabilit o altă entitate care să acorde măsuri reparatorii prin echivalent, în sensul celor solicitate de reclamant, consideră că nu se poate atrage în mod automat calitatea procesuală pasivă a STATULUI ROMÂN, prin M.F.P.

Consideră că aceste excepții sunt admisibile raportat la petitele cererii de chemare în judecată.

Astfel se poate observa încă o dată, faptul că nu se justifică legitimitatea procesuală pasivă a pârâtului STATULUI ROMÂN, care nu poate fi obligat la plata măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc către reclamant pe cale judecătorească, atât timp cât dispozițiile legale sunt altele în acest sens.

P. întâmpinarea depusă, intimatul nu a solicitat administrarea de probe în apel.

La apelul COMISIEI LOCALE TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., intimatul F. V. S. a depus de asemenea, întâmpinare, în cuprinsul căreia a arătat următoarele:

1. În ceea ce privește apelul formulat împotriva „Încheierii de ședință prin care instanța a respins solicitarea de a se constata tardivitatea formulării precizării de acțiune" solicită a observa că nu s-a indicat dată în care a fost pronunțată încheierea, astfel că, potrivit art. 470 alin. 3. C.pr. civ. apelul împotriva încheierii este lovit de nulitate prin raportare la art. 470 lit. b C.pr. civ.

Dacă totuși se trece peste acest motiv de nulitate solicită a observa că etapa regularizării cererii de chemare în judecată nu era finalizată tocmai din cauza apelantei care în primă instanță a formulat întâmpinare după termenul din 12.06.2013, or apelanta nu poate să își invoce propria culpă, adică nedepunerea întâmpinării în termen și nefinalizarea etapei regularizării, pentru a invoca tardivitatea precizării care a fost formulată ca urmare a întâmpinării formulate.

2. Referitor la apelul formulat împotriva Încheierii din 23.10.2013 sub aspectul necompetenței materiale trebuie observat că cererea de chemare în judecată se întemeiază pe prevederile art. 106 din Legea nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 247/2005. Or, în această materie cererile sunt neevaluabile în bani fiind vorba de o acțiune ce are ca obiect obligația de a face, respectiv, de a soluționa cererea depusă în baza legilor indicate mai sus. Faptul că s-au solicitat despăgubiri ca urmare a tergiversării soluționării cererilor nu atrage competența materială a tribunalului acesta fiind un petit accesoriu celui principal.

De altfel, atât sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă cât și a celui nou. Jurisprudența s-a pronunțat în sensul că judecătoriei îi aparține competența soluționării unei asemenea cauze în primă instanță (a se vedea Sentința civilă nr. 355/2010 al Judecătoriei Ineu - Jud. A., respectiv Sentința nr. 14/31 ianuarie 2014 a Cutii de apel Cluj)

Cu privire la invocarea „excepției necompetentei materiale a judecătoriei”, susținuta de pârâta la pct. ÎI - pag. 2, solicită a se reține următoarele:

- Prezenta acțiune a fost promovată ca urmare a refuzului COMISIEI LOCALE TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. de a soluționa, timp de 12 ani, într-un fel sau altul notificările sale;

- În prezența cauză, procedura prealabilă a fost îndeplinită;

- Capetele de cerere cu privire la despăgubirile solicitate pentru lipsa de folosință, respectiv, cele pentru daunele morale și cominatorii, izvorăsc din dreptul la dezdăunare și repararea prejudiciului suferit (drepturi garantate în cuprinsul Art. l din Protocolul 1 al CEDO și Art.52 din Constituția României), fiind cereri conexe, accesorii și incidente aplicării L. nr. 18/1991 și a L. nr. 1/2000.

De asemenea, solicită a se avea în vedere principiul specialia generalibus derogant, care implică faptul că norma specială e cea care derogă de la normă generală și că norma specială este de strictă interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială. A se vedea în acest sens Decizia nr. 27 din 14.11.2011 a Î.C.C.J: „Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.”

Astfel, conform art. 53 - alin. 2 din Legea nr. 18/1991, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei raza teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar potrivit art. 54 - alin. L din aceeași lege „dispozițiile art. 53 alin. L se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III.

Potrivit art. 5 C.pr. civ., cererea se face la instanța domiciliului paratului, iar potrivit art. 8 C.pr. civ. Cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice s.a. se pot face și la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.

Normele prevăzute la art. 5 și art. 8 Cod procedura civilă sunt norme de competență generală or prin art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991, republicata, s-a prevăzut în materia stabilirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin reconstituirea sau constituirea acestuia, precum și în legătura cu atribuirea efectivă a terenurilor celor îndreptățiți și eliberarea titlurilor de proprietate sau acordarea de despăgubiri în echivalent, o alta procedura care stabilește competența materială a judecătoriilor în a căror rază teritorială de activitate se afla terenurile.

Așadar, cererile introduse în baza legilor speciale (L. nr. 18/1991, L. l/2000, L. nr. 247/2005, H.G. 890/2005) nu pot fi soluționate conform - normelor de competență generală prevăzută de codul de procedura civilă, indiferent dacă cererile sunt sau nu evaluabile în bani, indiferent de nivelul despăgubirilor la care sunt îndreptățiți petenții, întrucât pentru acțiunile în materie de fond funciar, prin lege specială, se prevede o altă procedură judiciară, procedură reglementată și de prevederile cuprinse în art. 94 - pct. 4 C.pr. civ. „Judecătoriile judecă: „4. În orice alte materii date prin lege în competența lor.”

În speță, litigiul este unul de fond funciar, terenurile solicitate inițial fiind situate pe raza Comunei Tărlungeni - ., această împrejurare atrăgând competența teritorială a Judecătoriei B. pentru toate litigiile de fond funciar, inclusiv pentru cele subsecvente, conexe și accesorii reconstituirii dreptului de proprietate în baza L. nr. 18/1991.

Pentru aceste motive, solicită a se respinge această excepție invocată de pârâtă.

Cu privire la motivele de apel invocate de parata la pct. - ul III, solicită a se reține următoarele:

1. „Obligativitatea întocmirii documentației în vederea emiterii titlului de proprietate asupra terenurilor forestiere”

Ca și o chestiune prealabilă, menționează următoarele:

- În prima fază, i-au fost validate spre retrocedare 19,5 ha de pădure din cele 34,69 revendicate (Anexa Nr. 53 cu Nr. 1321/12.03.2004. al Primăriei Tărlungeni, depusă la dosarul cauzei), fără a i s-e solicita lucrări topografice de identificare și suprapunere, cu mențiunea verbală ca pentru diferența voi primi despăgubiri.

- C. locală a solicitat și solicită în mod abuziv ca aceste lucrări să fie făcute de subsemnatul, atâta timp cât, după 2004, a refuzat în mod constant valabilitatea certificatelor emise de Arhivele Naționale, dar a cerut să efectueze aceste lucrări (indicând și persoana care să le efectueze) inclusiv pentru suprafețele cuprinse în aceste certificate.

Nici un act normativ în materie, nu prevede obligativitatea efectuării acestor lucrări de către persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.

Aceste lucrări sunt în sarcina comisiilor locale, având personal angajat în acest scop, plătit de la bugetul de stat, conform legilor în vigoare. Acest aspect este recunoscut și de apelantă la pag. 4 - alin. 2 din apelul înaintat (cât și în cuprinsul „întâmpinării” din 11.09.2013, la alin. 2):”... pentru această suprafața (7,69Ha CF.1798) ne-am arătat disponibilitatea de a înainta documentația în vederea validării de către comisia județeană... „

Însă, această afirmație a paratei este una mincinoasa și contrara realității, întrucât, până la înaintarea prezentei acțiuni, a refuzat soluționarea cererilor sale, inclusiv cu privire la această suprafață, în cazul în care nu efectuează lucrările solicitate, aspect care rezultă din documentele depuse, inclusiv de pârâta, la dosarul cauzei.

Solicită a se vedea” Adresa” depusă la termenul din 04.12.2013., în care, pârâta revine asupra celor declarate și susține cu privire la cele 7,69 ha: „C. se afla în imposibilitatea trimiterii propunerii de validare către comisia județeană..., pentru că dansul refuză să pună la dispoziția comisiei locale o documentație de identificare..."

Nu am refuzat niciodată soluționarea notificării tatălui său, cerând doar soluționarea (într-un fel sau altul al) acesteia în conformitate cu prevederile legale, mai mult de atât, a fost singurul succesor care, după decesul tatălui său (inclusiv în baza L. nr. 247/2005, prin „Notificarea Nr. 2167/12.04.2006” - aflată la dosarul cauzei - fila 179), a depus diligențe (exemplu fila 110 din dosar s.a.), nenumărate adrese și cereri în vederea obținerii unei soluționări.

Acte normative și jurisprudența incidente cu privire la acest aspect.

Art. 39 din H.G. nr. 890/2005: „se va solicita persoanelor care au depus cereri... orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat” nefiind impusă în sarcina solicitanților, efectuarea lucrărilor de identificare și suprapunere cadastrală;

Sarcina efectuării unor asemenea lucrări nu este prevăzuta nici în cuprinsul art. 9 - alin 4 și 5, din Legea nr. 18/1991, articol care, indică clar conținutul” Cererii de revendicare” precum și documentele solicitate;

Aceste activități țin exclusiv de Primăria Comunei Tărlungeni, respectiv Consiliul Local Tărlungeni, în conformitate cu prevederile art. 10, respectiv 36 din L. nr. 215/2001 republicată, respectiv cu prevederile art. l alin. L, 2 și 4; art. 5, 6, 33 și următoarele, coroborate cu prevederile art. 6 și art. 72 din H.G. nr. 890/2005 cu modificările ulterioare.

A se vedea în acest sens extras din Sentința civilă nr. 355/2010 al Judecătoriei Ineu - Jud. A..

Art. 116 (l) din L. nr. 18/1991, specifica fără echivoc, că lucrările și operațiunile necesare, indiferent dacă se constituie sau se reconstituie dreptul de proprietate, ori se restituie terenuri, sunt în sarcina comisiilor comunale, orășenești și municipale, iar art. 121 prevede inclusiv sursa de finanțare a acestor lucrări („se va realiza de la buget”), aceste obligații, cu privire la efectuarea lucrărilor și operațiunilor impuse în sarcina comisiilor, fiind preluate și de către actele normative ulterioare: L. nr. 169/1997 - art. 93 (1), (2); L. nr. 247/2005, art. 12 (l); H.G. nr. 890/2005 (atribuțiile comisiilor) - cap. 2, art. 5 lit. c. și i., cap. 5.

A se vedea Speța nr. 992/16.09.2008, a Judecătoriei Patârlagele.

În ceea ce privește îndreptățirea reclamantului la suprafețele de teren solicitate trebuie observat că apelanta se contrazice. Astfel, pe de o parte susține că cele două certificate nu sunt documente suficiente pentru dovedirea dreptului pretins, iar pe de altă parte a refuzat luarea în considerare a altor probe ce se puteau produce, martori, acte, etc.

Solicită a se constata faptul că, inclusiv în fața instanței, pârâta nu recunoaște și refuză aplicarea unor acte normative cu privire la dovedirea dreptului de proprietate, cu toate că valoarea probatorie a acestor documente este reținută în cuprinsul art. 6 (12) din L. nr. l/2000, și art. 21 C.civ.

Mai mult de atât, solicită a se reține faptul că pârâta, în apărarea sa, înțelege să invoce presupuneri și posibilități, negând în schimb valabilitatea unor documente emise de autoritățile statului:

„Cele două certificate nu sunt documente suficiente pentru a dovedi dreptul pretins” (pag. 4, alin 4, din apelul înaintat) „... Astfel este posibil ca în suprafețele arătate în aceste certificate să fie inclusă și suprafața înscrisa în CF1798 Zizin având nr. top 4202.”

... cu toate că cele trei documente cu valoare probatorie și fac referire la trei suprafețe și la trei autori distincți, antecesori ai săi, după cum urmează:

- Extras C.F. nr. 1798, nr. top. 4202 - 7,69 ha pădure, proprietari: Tomna Ș. și A..

- Certificatul nr. C. 958/24.04.1998. - 9,50 ha pădure, proprietar Tomna A..

- Certificatul nr. C. 1111/29.04.1998. - 17,50 ha pădure, proprietar Tomna Ș.

Astfel, conform certificatului nr. C 1111/29.04.1998. Tompa Ș. apare în registrul agricol pe anul 1944 cu 17,5 ha pădure, suprafața care, în anul 1946 a fost confiscată, motiv pentru care, această suprafața nu apare în masa succesorala după decesul dansului în anul 1948.

În certificatul nr. 958/24.04.1998 Tompa A. apare în anii agricoli 1947 – 1948/1950 - 1951 cu suprafața de 9,50 ha pădure, proprietate exclusivă a dânsei.

În perioadă la care se referă cele două documente, nu exista obligativitatea intabulării acestor terenuri, fiind nenumărate cazurile de proprietăți extratabulare revendicate și retrocedate de instanțele naționale, iar atâta timp cât aceste suprafețe rezultă din consemnări aflate în registrul agricol al acelei perioade, dreptul de proprietate nu poate fi negat ori interpretat (art. 21 C.civ).

Această atitudine a comisiei locale este una abuzivă și contrară prevederilor legale întrucât, dreptul pretins a fost dovedit cu documente valabile, cerute de lege.

P. urmare, față de actele de mai sus a dovedit proprietatea suprafețelor de teren solicitate. Conform Legii nr. 247/2005 - TITLUL VI, pct. 7 (1²) și al art. 6 (1²) din Legea nr. 1/2000 și Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.

Potrivit art. 21 din C.civ. Dacă un drept, act sau fapt a fost înscris într-un registru public, se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condițiile legii.

De asemenea, Legea nr. l6/1996., la art. 13 (3) prevede fără echivoc faptul că, actele eliberate conform alin. (2) lit. d, au aceeași valoare probatorie ca și înscrisurile în baza cărora au fost eliberate.

Astfel, atâta timp cât aceste suprafețe rezultă din consemnări aflate în registrul agricol al acelei perioade, dreptul de proprietate nu poate fi negat ori interpretat, contrar

Prevederilor cuprinse în: Constituția României - art. 44 (l); art. 21 din C.civ; art. 5 din

Legea nr. 134/2010; art. 6 (1²) din Legea nr. 1/2000 și art. 13 (3) din Legea 16/1996.

A se vedea Sentința civilă nr. 771/2007 al Judecătoriei Cornetu, jud. I..

De asemenea, tot în baza principiului specialia generalibus derogant, solicită a se reține faptul că Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 890/2005 - legi speciale în materia retrocedărilor nu ordonează valabilitatea actelor doveditoare ale proprietății în funcție de anul emiterii acestor acte ori după zonă geografică administrativă, cu sau fără carte funciară, în care au fost emise.

Cu privire la amplasamentul suprafețelor terenurilor forestiere, parata, la pag. 5 alin. 2 din apelul înaintat, susține faptul că el nu ar cunoaște amplasamentul acestor terenuri.

Referitor la acest aspect, menționează următoarele:

Amplasamentul celor 3 suprafețe de pădure i-au fost indicate de înșiși membrii comisiei locale (angajați și în prezent al Primăriei Tărlungeni: membrii biroului agricol, juristul Primăriei, fostul Primar și consilieri locali) cu ocazia punerii în posesie cu suprafețele retrocedate prin Titlul de Proprietate nr._/2002, acestea fiind amplasate în extravilanul loc. Zizin, una dintre ele fiind situată în locul numit izvorul sulfuros (puturos), în continuarea suprafeței de 4000 mp de fâneață, retrocedate în baza Titlului de Proprietate nr._/2005 (depusă și la dosar), iar cealaltă, în interiorul fostului ICAS, în limita a 5-8 km de loc. Zizin. Ambele suprafețe sunt situate pe partea dreaptă a pârâului Zizin (partea cu Apemin S.A.) și sunt înconjurate de păduri aparținând .> Suprafețele cuprinse în cele două certificate emise de arhivele naționale, la momentul înregistrării cererilor de retrocedare au făcut parte din suprafețele administrate de ICAS B. (" Adresa Nr. 2084/20.08.2013." al acestei instituții), în prezent aceste suprafețe fiind retrocedate Comunei Tărlungeni.

A dovedit aceste amplasamente cu planșe foto și harta cu schița eliberate de Arhivele Naționale atașate la dosarul cauzei.

În vederea retrocedării pe vechile amplasamente, a invocat incidența prevederilor L. 1/2000 art. 6 (1³)” în situația în care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea” întrucât în vecinătatea vechilor amplasamente, proprietar este Comună Tărlungeni.

Astfel, în vederea retrocedării pe vechile amplasamente, era suficientă recunoașterea vecinătăților de către” proprietarul vecin - Comună Tărlungeni, astfel încât, C. Locală să poată dispune retrocedarea acestor terenuri.

Atâta timp cât prin cererile formulate, s-a solicitat retrocedarea pe vechile amplasamente sau în echivalent, documentele doveditoare ale proprietății din care reieșeau fără echivoc suprafețele revendicate, erau suficiente pentru ca, în baza art. 31¹ (1); art. 33; art. 36 (6) și art. 61 (1) din L. 1/2000, coroborate cu prevederile art. 2 (1) din L. nr. 247/2005, comisia locală să soluționeze cererea de revendicare în termenul prevăzut de lege și să valideze retrocedarea terenurilor forestiere solicitate ori pe vechile amplasamente ori în echivalent, într-un singur amplasament.

A se vedea Sentința civilă din data de 26.03.2010 a Judecătoriei Patârlagele.H.G. nr. 890/2005 - CAP.6 Dispoziții generale pentru aplicarea Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare - Art. 39

(l) Reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.

(2) În acest scop se va solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat

(4) Pentru terenurile forestiere comisiile locale vor stabili dacă vechiul amplasament, identificat în conformitate cu documentațiile prezentate la alin. (2), nu a fost atribuit legal și poate fi retrocedat. Ocoalele silvice sunt obligate să prezinte toate documentele necesare reconstituirii dreptului de proprietate (harți amenajistice, extrase de pe amenajament etc.) în termen de 5 zile de la solicitarea comisiei locale.

A solicitat retrocedarea pe vechile amplasamente, așa cum i-au fost ele indicate de membrii comisiei locale sau retrocedarea într-un singur amplasament/sola. Întrucât:

- Din suprafețele cuprinse în cele 2 certificate, peste care s-a intabulat Comună Tărlungeni, se exploatează material lemnos

- Din suprafața cuprinsă în CF 1798 - top 4202 se sustrage/fură material lemnos și nu mai păstrează caracteristicile din momentul preluării de către stat (zona de bioprotecție, teren inaccesibil, etc.), fapt ce îi diminuează valoarea.

Solicitarea de retrocedare într-un singur amplasament, are la baza prevederile:

Art. 24 (6) din L. 1/2000: „Terenurile proprietate de stat, administrate de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, destinate activității de cercetare, rămân în administrarea acestuia, cu excepția terenurilor forestiere preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire. Terenurile forestiere destinate cercetării care fac obiectul retrocedării se vor delimita în trupuri compacte, începând de la marginea perimetrului”.

Art. 2. - TITLUL VI din L. nr. 247/2005:” Art. 2 (1) În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament”... și nicidecum necunoașterea acestora, așa cum insinuează pârâta.!

Cu privire la obligarea pârâtei de a-l pune în posesie cu suprafața de 3,25 ha de teren agricol, solicită a se consemna faptul că acest aspect nu a fost atacat de parata în cuprinsul Apelului formulat, astfel încât orice altă abordare ulterioară este tardivă.

Solicită a se reține faptul că parata a echivalat suprafața de 3,25 ha teren agricol revendicat cu 3,25 ha pășune, fără știința să sau a antecesorului său.

Pentru aceste motive, cu respect, solicită instanței să oblige parata la a depune o listă cu totalitatea terenurilor proprietate privată a comunei (terenuri arabile, pășuni, fânețe situate atât în intravilanul cât și în extravilanul comunei), însoțita de documente care să permită identificarea acestora.

În încheiere, subliniază următoarele aspecte:

C. județeană, la alin. 3, pct. l din întâmpinarea formulată în prima instanță pe fondul cauzei, confirmă obligația întocmirii planurilor parcelare de către comisia locală.

C. locală își recunoaște obligația legală cu privire la întocmirea planurilor parcelare și efectuarea măsurătorilor, dovedind astfel abuzul comisiei locale, care a refuzat validarea retrocedării integrale a terenurilor forestiere pe motiv ca el nu a efectuat aceste lucrări.

În dovedirea acestui abuz comis de pârâta comisie locală, cu scopul vădit de facilita însușirea de către Comună Tărlungeni, a terenurilor forestiere revendicate, a depus Adresa nr. 2084/20.08.2013 a ICAS B. (aflată la dosarul cauzei), din care reies următoarele:

- Comună Tărlungeni a revendicat și obținut, în baza L. nr. 247/2005, peste 3515,96 ha terenuri forestiere în care sunt incluse și suprafețele revendicate de el.

- Comună Tărlungeni, prin structura silvică proprie, a întocmit documentația privind amenajamentele silvice încă din anii 2009 - 2010, deci există documentația în baza căreia să se fi soluționat și revendicările sale.

P. întâmpinarea depusă intimatul nu a solicitat administrarea de probe.

La cererea de apel formulată de apelanta C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., intimatul F. V. S., a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în primul rând respingerea apelului ca tardiv, iar pe fond respingerea acestuia ca nefundat.

În expunerea de motive intimatul a arătat următoarele:

Apelul este tardiv deoarece conform art. 468 termenul de apel este de 30 de zile de la comunicare. Or comunicarea hotărârii s-a efectuat la data de 11.07.2014 (f. 447) apelul fiind depus la 12.08.2014.

Or, conform art. 181 al. L pct. 2 termenul se calculează pe zile, acesta fiind împlinit la 10.08.2014, care fiind duminică, se prorogă până la 11.08.2014, astfel că apelul este tardiv.

Sub aspectul fondului, în ceea ce privește faptul că soluția nu individualizează concret obligațiile fiecăreia din cele două comisii se observă că ar fi fost superfluu a se indica obligațiile concrete și că instanța să reia obligațiile care oricum derivă din cuprinsul actelor normative, deci sub acest aspect hotărârea primei instanțe este apărată de orice critică.

Referitor la susținerile de la lit. a și b din apelul COMISIEI JUDEȚENE B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. că persoana validată este F. D. - tatăl său și că titlul de proprietate se emite pe numele persoanei validate, iar în cauză sunt mai mulți moștenitori trebuie observat că apelanta nu invocă nici un temei legal.

Dimpotrivă, conform art. 11 alin. L din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori cererea se poate face și în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei.

Or în prezența cauză cerere de reconstituire a formulat tatăl său și de el. Tatăl său F. D. I. P. a formulat cerere în baza Legii 18/1991 modificată prin Legea nr. 169/1998 înregistrată la Primăria Tărlungeni sub nr. 2964 din 13.06.1998, iar el, a formulat cerere în baza Legii nr. 247/2005 înregistrată tot la Primăria Tărlungeni sub nr. 2167/12.04.2006.

Menționează faptul că:

- În afară de el și tatăl său, nu a depus nimeni, sub semnătura personală, cereri cu privire la bunurile, obiect al prezenței cauze;

- Nu a fost împuternicit de nimeni în vederea efectuării vreunui demers cu privire la bunurile obiect al prezenței cauze;

- Odată cu decesul tatălui său, orice înscris încheiat cu terțe persoane care nu au calitatea de succesor al acestuia și care nu îl privesc pe el, sunt lipsite de eficiență.

Privitor la susținerea că pe titlu de proprietate se impune a fi trecut doar tatăl său se observă că potrivit art. 36 alin. L din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele - verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 20. Documentațiile se trimit în două exemplare, dintre care unul se reține și se depozitează la arhiva oficiului de cadastru și publicitate imobiliară. Formularele cuprinzând titlul de proprietate se tipăresc pe hârtie specială format A3, ca imprimat cu regim special, în carnete a câte 100 de file. Acestea se vor tipări prin grija Ministerului Administrației și Internelor și se vor difuza comisiilor județene în funcție de necesități. Titlul de proprietate pentru cetățenii în viață se emite persoanelor îndreptățite (soț, soție), iar pentru moștenitori se emite un singur titlu de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului lor, în care se nominalizează toți solicitanții îndreptățiți, urmând ca pentru ieșirea din indiviziune, ulterior, aceștia să procedeze potrivit dreptului comun.

L. nr. 247/2005 - Titlul VI - pct. 23. La articolul 24, după alineatul (1) se introduc patru noi alineate, alineatele (1¹)-(1⁴), cu următorul cuprins: „(1¹) În cazul în care validarea s-a făcut pe alt amplasament decât cel avut în proprietate iar pentru respectiva suprafața nu s-a făcut punerea în posesie, titlul de proprietate se emite pe numele fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia.”

P. urmare, titlul de proprietate se eliberează pe numele moștenitorului care a formulat cerere solicitând reconstituirea dreptului de proprietate și nu pe numele autorului sau a celorlalți moștenitori care nu au formulat cerere.

În ceea ce privește aserțiunile apelantei de la” lit. c” acestea sunt pur și simplu niște aberații drept pentru care va depune plângere penală pentru abuz în serviciu și respectiv neglijență în serviciu împotriva Prefectului Județului B. și a persoanei care a întocmit apelul.

Astfel, în cuprinsul apelului se arată textual că „dovada dreptului pentru terenuri forestiere nu se face cu registru agricol sau cu martori”.

Or, se observă că potrivit art. 6 alin. L din Legea nr. 1/2000 „(1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Potrivit art. 11 alin. L și 2 din Legea nr. 18/1991 „(1) Suprafața adusă în cooperativă agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori".

Totodată, conform art. 6 din Legea nr. l//2000 (1²) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.

(1³) În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

(1⁴) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, făgăduind dreptul de proprietate.

Acte normative susmenționate, coroborate cu prevederile cuprinse în:

Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, actualizată: articolul 13 (Administrarea, utilizarea și protejarea arhivelor de interes public) punctul (3) Actele eliberate conform alin. (2) lit. d, au aceeași valoare probatorie ca și înscrisurile în baza cărora au fost eliberate.

Art. 21 C.civ. „(1) Dacă un drept, act sau fapt a fost înscris într-un registru public, se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condițiile legii.”

Mai mult de atât, susținerile COMISIEI JUDEȚENE B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. din cuprinsul apelului formulat pag. 3 - rândurile 10-19; alin.3 - rândurile 31-34), în încercarea disperată de a se sustrage oricărei răspunderi, sfidează orice urmă de bun simț, întrucât ajunge, nici mai mult, nici mai puțin, să inoculeze ideea că lui i-ar fi fost retrocedate diferite suprafețe de pădure.

Cu privire la aceste afirmații, nu poate decât să lase instanța să decidă...

În mod corect prima instanță a reținut că el este fiul lui F. D. I. P., persoana care în temeiul legilor fondului funciar a investit C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. cu cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra următoarelor suprafețe de teren: 3,25 ha pășune și 34,6975 ha pădure, care se afirmă că au aparținut antecesorilor acestuia Tompa Ș. și Tompa (G.) A.. Copiile actelor de stare civilă depuse la dosar de reclamant, la solicitarea instanței, dovedesc atât legătura de rudenie dintre toate aceste persoane cât și faptul că toți aceștia în prezent sunt decedați, reclamantul fiind continuatorul în drepturi al tatălui său.

În acest context, analizând fiecare capăt de cerere în parte, instanța constată că în privința terenului agricol în suprafața de 3,25 ha, în privința căruia solicită efectuarea procedurii de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate, C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. a validat propunerea comisiei locale În favoarea autorului cererii, tatăl reclamantului, fapt ce rezulta din adeverința aflată la fila 50 dosar, emisă de Primăria Tărlungeni. Or, dreptul antecesorului reclamantului fiind recunoscut de autoritățile administrative competente, conform procedurii instituita de Legea 18/1991 - art. 27 coroborat cu normele metodologice, H.G. 890/2005, comisia locală trebuia să procedeze la punerea în posesie asupra suprafeței de teren validată de comisia județeană a titularului dreptului de reconstituire (sau, după decesul acestuia, a reclamantului, moștenitorul lui) și la înaintarea documentației la comisia județeană, pentru emiterea titlului de proprietate.

Or, comisia locală nu a finalizat acest demers nici pană în prezent, deși dreptul beneficiarului reconstituirii a fost recunoscut și confirmat de comisiile de fond funciar.

Ca atare s-a admis de prima instanță cererea petentului, moștenitorul persoanei căreia i-a fost admisa cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,25 ha teren agricol de comisiile de fond funciar, de efectuare a procedurii de punere în posesie și de emitere a titlului de proprietate asupra acestui teren.

Spre surprinderea sa, deși era valabil același raționament, prima instanță nu a admis în totalitate restul pretențiilor. Astfel deși cererea sa privind următoarele terenuri forestiere:

- 7,6975 ha, proprietatea lui Tompa Ș. și Tompa A., înscrisa în CF 1798 Zizin

- 9,5 ha, proprietatea lui Tompa A., conform Certificatului nr. C 958/24.04.1998 emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană B.;

- 17,5 ha, proprietatea lui Tompa Ș., conform Certificatului nr. C 1111/24.04.1998 emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană B.

A fost însușită de C. LOCALĂ TĂRLUNGENI DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F., în 2004, propunându-se COMISIEI JUDEȚENE B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. validarea cererii de reconstituire pentru suprafața de 19,5 ha pădure (pentru diferența până la 34,60 ha, urmând a se acorda despăgubiri), această din urmă comisie nici nu a respins cererea dar nici nu a admis-o.

P. urmare, comisia locală a acceptat într-o primă fază toate actele, pentru că ulterior datorită modificării componenței acesteia să se tergiverseze soluționarea cererii.

P. urmare, față de actele de mai sus a dovedit proprietatea suprafețelor de teren solicitate.

Conform art. 6 (12) din Legea nr. 1/2000 Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate.

Astfel, Certificatele emise de Arhivele Naționale au putere probatorie în concordant cu prevederile:

- Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996., actualizata, Articolul 13 (Administrarea, utilizarea și protejarea arhivelor de interes public) punctul (3) Actele eliberate conform alin. (2) lit. d au aceeași valoare probatorie ca și înscrisurile în baza cărora au fost eliberate.

- Art. 21 C.civ." (1) Dacă un drept, act sau fapt a fost înscris într-un registru public, se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condițiile legii."

Înscrisul autentic care, prin formă și aparență, întrunește prima fâcie cerințele esențiale de regularitate (semnătura agentului, sigiliul, număr de înregistrare etc.) se bucură de o prezumție de autenticitate și validitate. În virtutea ei, actul este considerat că provine efectiv de la cei care l-au subsemnat. Prezumția operează erga omnes, așa încât cel care îl folosește este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă.

În loc de a solicita proba contrară actelor depuse de el, prima instanță s-a substituit pârâtei depărtându-se de rolul conferit de lege de fi un arbitru independent și a emanat diferite raționamente care în viziunea ei ar duce la soluția dispusă.

Ce uită prima instanță este că i-a respins proba cu martorii pe care i-a solicitat tocmai pentru a dovedi că amplasamentul terenului din CF 1798 - top 4202 este altul decât cele din Certificatul nr. C. 958/24/04.1998 pentru 9,5 ha de pădure, respectiv Certificatul nr. C 111/29.04.1998, emis de către Direcția Județeană B. al Arhivelor Naționale, pentru 7,50 ha de pădure (în acest sens am atașat la notele scrise depuse pentru termenul din 26.03.2014 fotografii ale amplasamentelor și harta de la arhivele naționale cu amplasamentele terenurilor). De altfel, a solicitat și efectuarea unei cercetări la fața locului prin notele de ședință depuse pentru termenul din 12.02.2014.

Or, amplasamentele fiind diferite, pe numele a 3 autori diferiți, în nici un caz terenul din CF 1798 - top 4202 nu putea îngloba pe cel din certificatul nr. C. 958/24/04.1998 pentru 9,5 Ha de pădure după cum susține prima instanță.

Mai mult de atât, a depus la dosarul cauzei” Adresa Nr. 1315/12.03.2004." al Primăriei Tărlungeni (fila 381), înregistrată la C. Județeană B. sub nr. 2122/17/_, prin care, conform Anexei 53 (fila 382) există 2 poziții privind retrocedarea de terenuri forestiere către persoane fizice, dintre care o poziție se referă la cele 19,5 ha aprobate inițial spre retrocedare lui petent.

Nici comisia județeană, nici ceea locală, nu i-a transmis vreun răspuns la această adresă, cu privire la persoanele fizice incluse în Anexa 53.

De asemenea, tot în baza principiului specialia generalibus derogant, solicită a se reține faptul că Legea nr. 18/1991: Legea nr. l/2000, Legea nr. 247/255, H.G. nr. 890/2005 - legi speciale în materia retrocedărilor, nu ordonează valabilitatea actelor doveditoare ale proprietății în funcție de anul emiterii acestor acte ori după zonă geografică administrativă, cu sau fără carte funciară, în care au fost emise.

De asemenea, din actele depuse la dosar, rezultă că terenurile revendicate nu mai fac parte din patrimoniul ICAS, fiind în proprietatea Comunei Tărlungeni.

Cu privire la despăgubirile și daunele solicitate datorită neexecutării de către parate a obligațiilor legale ce le reveneau, menționează următoarele:

Fapta ilicită a paratei constă în depășirea oricărui termen rezonabil pentru soluționarea notificării, refuzul de a aplica prevederile legale cu scopul de a se intabula peste bunurile revendicate, existând legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul moral suferit, prejudiciu care constă în starea de disconfort psihic provocat, nu doar de perioadă lungă de așteptare, dar și de nemulțumirea și revolta cauzate de faptul că, prin conduita sa, parata a nesocotit orice prevedere legală, ignorând pentru o perioadă îndelungată de timp toate solicitările lui.

Trebuie subliniat că în mod constant instanțele de judecata au acordat daune morale, stabilind că exista un prejudiciu, în situația în care o notificare nu a fost soluționata în termenul legal, autoritățile competente ignorând cererile repetate ale persoanelor care urmăreau să-și realizeze drepturile prevăzute de lege. Că practică judiciară, în acest sens, pot fi menționate Deciziile nr. 4506/2008, nr. 5958/2007 și nr. 5583/2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.

Având în vedere faptul că atât legile care guvernează prezenta cauza (L. nr. 18/1991, L. nr. l/2000, L. nr. 169/1997, L. nr. 247/2005 și H.G. nr. 890/2005), cât și L. 10/2001, au același obiect și scop final, și anume îndreptarea abuzurilor înfăptuite de statul comunist cu privire la dreptul de proprietate, a trata diferit fapta ilicită și abuzul acelorași instituții ale statului cu privire la același categorii de persoane, ar reprezenta o discriminare ce contravine atât prevederilor constituționale art. 16 și art. 52 (l) cât și reglementarilor CEDO.

P. întâmpinarea depusă intimatul nu a solicitat administrarea de probe.

La întâmpinările depuse de către intimații S. ROMÂN și C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., apelantul F. V. S. a depus răspunsuri scrise, prin care acesta și-a exprimat punctele de vedere relativ la apărările celor două intimate.

În apel, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 2 și 254 alin. 5 C.pr. civ. Instanța dispus completarea probatoriului administrat în cauză solicitând apelantelor - intimate C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., să depună la dosar întreaga documentație care a sta la baza emiterii Adeverinței nr. 1066/31.08.2008 și a celei care a stat la baza întocmirii tabelului nominal nr. 1321/12.03.2004.

Analizând sentința apelată în raport cu motivele de apel invocate de apelanți, apărările intimaților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța constată următoarele:

I. Cu privire la cererile de apel împotriva Încheierii ședinței publice din data de 10.07.2013.

P. această hotărâre, prima instanță a respins excepția tardivității precizării de acțiune depusă de apelantul - intimat F. V. S. la acel termen de judecată, excepție invocată de apelanta intimată C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., reținându-se că până la acel termen nu a fost finalizată procedura regularizării cererii de chemare în judecată, înscrisurile și întâmpinările nu au fost comunicate apelantului - intimat F. V. S., că instanța nu a pronunțat o încheiere de amânare a capetelor de cerere a căror regularizare nu a fost efectuată, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile primului termen de judecată, motiv pentru care s-a constatat că apelantul - intimat F. V. S. nu este decăzut din dreptul de a-și modifica și completa cererea de chemare în judecată, acesta fiind în termen pentru a-și preciza cererea de chemare în judecată.

Soluția primei instanțe relativ la excepția tardivității precizării de acțiune depusă de apelantul - intimat F. V. S. este nelegală.

Astfel, prin rezoluția președintelui completului de judecată din data de 24.04.2013 (fila 44), prima instanță i-a pus în vedere apelantului - intimat F. V. S. să-și precizeze cererea de chemare în judecată sub aspectul indicării pârâților chemați în judecată obiectului și dovezilor pe care se sprijină, ceea ce apelantul - intimat a și realizat, după cum rezultă din cererea depusă la dosar la data de 13,05.2014 (fila 47)

P. urmare, procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, prevăzută de art. 200 C.pr. civ., a fost realizată.

După regularizarea cererii de chemare în judecată, prima instanță nu a mai parcurs procedura scrisă prealabilă prevăzută 201 C.pr. civ. Referitoare la comunicarea cererii de chemare în judecată, solicitarea, depunerea și comunicarea întâmpinărilor și a răspunsurilor la întâmpinare - procedură care, de altfel, nu este obligatorie ci facultativă - procedând direct la fixarea termenului de judecată pentru data de 12.06.2013, când părțile au fost citate (fila 122).

La primul termenul de judecată, respectiv cel din data de 12.06.2013, judecata a fost amânată pentru data de 10.07.2013, la cererea formulată de către apelanta - intimată C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., în vederea pregătirii apărării.

La cel de al doilea termen de judecată, respectiv cel de la data de 10.07.2013, apelantul - intimat F. V. S. a depus la dosar „PRECIZARE DE ACȚIUNE” prin care acesta și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat chemarea în judecată și a altor pârâți - respectiv S. ROMÂN, prin M. Finanțelor P., și COMUNĂ TĂRLUNGENI, prin Primar – formulând totodată cereri noi.

Conform art. 204, alin. 1 C.pr. civ. „Reclamantul poate să își modifice cererea de chemare în judecată și să propună dovezi noi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen de judecată la care acesta este legal citat.”

Din conținutul dispozițiilor procedurale evocate rezultă că cererea de chemare în judecată poate fi modificată strict numai până la primul termen de judecată la care reclamantul este legal citat, indiferent de împrejurarea că procedura de citare cu ceilalți pârâți a fost să nu îndeplinită, dacă aceștia au depus sau nu întâmpinare, ori dacă acestea au fost sau nu comunicate, modificarea cererii de chemare în judecată nefiind dependentă de cunoașterea apărărilor sau cererilor pârâților.

După primul termen de judecată, modificarea cererii de chemare în judecată poate fi primită numai cu acordul expres al pârâților, în condițiile art. 204 alin. 4 C.pr. civ.

Pentru apelantul - intimat F. V. S., primul termen de judecată în fața primei instanțe, la care acesta a fost legal citat, a fost cel de la data de 12.06.2013, astfel încât, indiferent de modul în care prima instanță a înțeles să dispună citarea pârâților pentru respectivul termen, orice modificare a cererii de chemare în judecată, după acest termen, se putea face exclusiv în condițiile art. 204 alin. 4 C.pr. civ., condiții care nu au fost îndeplinite în speță.

Potrivit art. 185 alin. 1 C.pr. civ. „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Având în vedere împrejurarea că cererea completatoare a fost depusă la dosar cu depășirea termenului procedural prevăzut de art. 204, alin. 1 C.pr. civ., apelantul - intimat F. V. S. fiind decăzut din dreptul de a-și mai putea modifica cererea de chemare în judecată, iar actul de procedură intitulat „PRECIZARE DE ACȚIUNE” este nul din punct de vedere procedural, în conformitate cu dispozițiile legale anterior arătate, instanța de apel constată că prima instanță în mod eronat, a respins excepția tardivității acestui act de procedură, învestindu-se nelegal și cu soluționarea cererii completatoare - act de procedură nul.

P. urmare, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 2 C.pr. civ., cererea de apel formulată de apelanta C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Primar, împotriva Încheierii Ședinței publice din data de 10.07.2013, va fi admisă, încheierea apelată urmând a fi schimbată în parte, în sensul că admite excepția tardivității precizării de acțiune depusă de apelantul - intimat F. V. S., în fața primei instanțe, în calitate de reclamant, la data de 10.07.2013.

ÎI. Referitor la cererile de apel împotriva Încheierii ședinței publice din data de 23.10.2013.

P. această încheiere, prima instanță a respins excepția necompetenței materiale în privința cererilor de acordare a despăgubirilor materiale și morale, a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești de a soluționa cererea apelantului - intimat F. V. S. de tragere la răspundere și sancționare a persoanelor vinovate civilmente în temeiul art. 110¹ și 110² din Legea nr. 18/1991, și totodată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN și a COMUNEI TĂRLUNGENI.

Pentru a hotărî în sensul celor arătate anterior, prima instanță a reținut că obiectul generic al acțiunii apelantului - intimat F. V. S., îl constituie soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole și forestiere, cereri formulate în condițiile legilor fondului funciar, că STATULUI ROMÂN și COMUNĂ TĂRLUNGENI nu are atribuțiuni în reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, acestea aparținând comisiilor locale și județene constituite în acest sens, iar competența de a constata contravenții și de a aplică sancțiuni aparține organelor administrative, conform art. 110³ alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

În ceea ce privește respingerea excepției de necompetență materială referitoare la cererile de acordare a despăgubirilor materiale și morale, soluția primei instanțe este legală și temeinică, având în vedere că cererea privind acordarea de despăgubiri are caracter accesoriu, fiind formulată în cadrul procesului funciar definit de art. 1 din Legea nr. 247/2005, iar în conformitate cu dispozițiile art. 123 alin. 1 C.pr. civ. Cererile accesorii, adiționale și incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială și teritorială a altei instanțe.

Cum competența materială a primei instanțe sau lipsă de competență a acesteia, în privința acțiunii apelantului - intimat F. V. S. nu a fost pusă în discuție sau invocată în conformitate cu dispozițiile art. 130 și 131 C.pr. civ., văzând și împrejurarea că actul de procedură al aceluiași apelant - intimat, intitulat „PRECIZARE DE ACȚIUNE” este nul, pentru motivele mai sus evocate, excepția necompetenței materiale a primei instanțe în privința cererii de acordare a despăgubirilor a fost corect soluționată de către acesta.

Referitor la excepția de necompetența generală a instanțelor judecătorești de a soluționa cererea apelantului - intimat F. V. S. de tragere la răspundere și sancționare a persoanelor vinovate civilmente în temeiul art. 110¹ și 110² din Legea nr. 18/1991, soluția primei instanțe este de asemenea legală și temeinică, având în vedere că stabilirea răspunderii persoanelor implicate în aplicarea legilor fondului funciar și sancționarea contravențională a acestora, cade în competența unor entități administrative, astfel după cum rezultă în mod evident din dispozițiile art. 110³ și 114 din Legea nr. 18/1991.

Chiar dacă este fără putință de tăgadă că cele două comisii, respectiv C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., au întârziat în mod nejustificat soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate după foștii proprietari Tompa S. și Tompa A. (G.), instanțele de judecată nu au nici un fel de competențe în ceea ce privește stabilirea răspunderii persoanelor implicate în aplicarea legilor fondului funciar și sancționarea contravențională a acestora.

Cu privire excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN și a COMUNEI TĂRLUNGENI, instanța de apel constată că, în raport cu împrejurarea că actul de procedură al apelantului - intimat F. V. S., intitulat „PRECIZARE DE ACȚIUNE”, prin care cele două pârâte au fost chemate în judecată, a fost declarat nul, pentru motivele mai sus arătate, analiza criticilor relative la această excepție este superfluă, cele două pârâte neavând nici o calitate în prezența cauză, ca o consecință a nulității actului de procedură prin care acestea au fost introduse ca părți în prezența cauză.

În ceea ce privește critica apelantului F. V. S., referitoare la necomunicarea de către prima instanță a Încheierii ședinței publice din data de 23.10.2013, instanța de apel o constată nefondată.

Astfel, chiar dacă art. 427 alin. 1 C.pr. civ. se referă la comunicarea hotărârilor, iar art. 424 alin. 5 include în categoria generică a hotărârilor și încheierile, din analiza dispozițiilor art. 424 - 428 C.pr. civ., rezultă fără putință de tăgadă că sunt supuse comunicării doar hotărârile prin care instanța se dezinvestește, iar nu și încheierile interlocutorii care deși leagă instanța, nu o dezînvestesc. P. urmare, comunicarea unor asemenea încheieri este lipsită temei și inutilă, deoarece, de regulă, acestea nu sunt înzestrate cu cale de atac separată, împotriva respectivelor încheieri putându-se face apel odată cu fondul.

Pentru considerentele expuse, cererile de apel formulate de apelantul F. V. S. și C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. împotriva Încheierii Ședinței publice din data de 23.10.2013, vor fi respinse, conform dispozitivului.

III. În ceea ce privește cererile de recurs împotriva Sentinței civile 5056, pronunțată de Judecătoria B. la data de 23.04.2014.

H.G.R. nr. 890/2015, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, în Capitolul 2, art. 5 și 6, stabilește atribuțiile comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar.

Conform art. 5 din respectivul regulament „Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale:

A) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii;

B) verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare;

C) stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;

D) completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptățite;

E) primesc și transmit comisiei județene contestațiile formulate de persoanele interesate;

F) întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit;

G) întocmesc situații cu titlurile de proprietate eliberate în condițiile art. 27 alin (2^2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și în cazurile în care proprietarii renunță la titlul de proprietate pentru . înaintează comisiei județene propuneri de revocare a acestor titluri;

H) înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii;

I) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin;

J) analizează lunar evoluția cauzelor în justiție în care comisia locală este parte și în funcție de aceasta hotărăște și propune organului competent poziția procesuală pentru termenele următoare;

K) sesizează organele competente pentru sancționarea membrilor comisiei, când este cazul;

L) identifică terenurile atribuite ilegal și sesizează primarul, care înaintează sub semnătură acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare;

M) exercită orice alte atribuții ce le revin potrivit prevederilor legale și prezentului regulament.”

De asemenea, art. 6 din același regulament, prevede: „Comisiile județene și a municipiului București au următoarele atribuții principale:

A) organizează instruirea comisiilor comunale, orășenești și municipale și asigură distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hărților și planurilor la zi, precum și a altor materiale necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității acestora;

B) asigură îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe și municipii a membrilor din comisia județeană;

C) verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora;

D) soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale;

E) validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare;

F) emit titlurile de proprietate pentru cererile validate;

G) soluționează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate a comunelor, orașelor și municipiilor pentru terenurile forestiere;

H) analizează propunerile comisiilor locale de revocare a titlurilor de proprietate eliberate în condițiile art. 27 alin. (2^2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, verifică temeinicia acestor propuneri și hotărăsc în consecință;

I) identifică terenurile atribuite ilegal și sesizează prefectul, care va promova acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare;

J) analizează lunar evoluția cauzelor în justiție în care comisia județeană respectiv comisia Municipiului București este parte și decide asupra măsurilor ce trebuie luate;

K) atribuie și dispun delimitarea în teren, completarea proceselor-verbale de punere în posesie a comunelor, orașelor și municipiilor pentru terenurile forestiere proprietate publică ce le revin;

L) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere în cazul persoanelor care solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată pe raza teritorială a mai multor localități din județ; în aceste cazuri comisia județeană va îndeplini, în mod corespunzător, și atribuțiile prevăzute la literele b), c), d) și h) de mai sus;

M) exercită orice alte atribuții ce le revin potrivit prevederilor legale și prezentului regulament.”

După cum rezultă din conținutul normelor anterior evocate, din prevederile Legii 18/1991, ale Legii nr. 1/2000 și respectiv ale Legii nr. 247/2005, nici una dintre comisiile locale sau județene, nu au între atribuțiile sale aceea privind acordarea de despăgubiri, desdăunările putând fi eventual acordate, în condițiile legilor fondului funciar, de către alte autorități îndreptățite în acest sens.

P. urmare, solicitarea apelantului - intimat în sensul obligării celor două comisii de aplicare a legilor fondului funciar la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea celor 34,69 ha pădure, în mod absolut, nu putea fi soluționată în contradictoriu cu cele două comisii, cel puțin pentru acest motiv pretenția intimatului apelant F. V. S. fiind în mod corect respinsă de către prima instanță.

Mai mult, în demersul jurisdicțional realizat, prima instanță a pornit de la o premisă eronată, aceea că autorul apelantului - intimat F. V. S., respectiv F. D. I. P., ar fi singurul succesor al defuncților foști proprietari Tompa S. și Tompa A. (născută G.), îndreptățit la reconstituire, ceea ce a și condus la admiterea în parte a cererii apelantului intimat, în sensul obligării celor două comisii la reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate în favoarea apelantului - intimat F. V. S. pentru suprafețele de 3,25 ha teren agricol și 9,5 ha teren forestiere, sau acordarea de despăgubiri în condițiile legii.

În realitate, din documentația de reconstituire a dreptului de proprietate după cei doi defuncți proprietari Tompa S. și Tompa A. (născută G.) depusă la dosar în apel (filele 111 - 265), după ce doi defuncți mai există și alți succesori, care la rândul lor au pretins drepturi la reconstituire.

Astfel, dintre succesori menționați în arborele genealogic, pe lângă antecesorul apelantului - intimat F. V. S., respectiv F. D. I. P., au mai formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate după defuncții defuncți proprietari Tompa S. și Tompa A. (născută G.) - Tompa G. (fila 140) Tompa I., Tompa I., Tompa A. și Tompa D. I., personal sau prin mandatar (filele 149 - 176).

De asemenea, din cuprinsul Dispoziției nr. 1877/22.02.2007, emisă de C. de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Comunei Tărlungeni, rezultă fără putință de tăgadă că după defuncții Tompa S. și Tompa A. (născută G.), pe lângă antecesorul apelantului - intimat F. V. S., respectiv F. D. I. P., sunt recunoscuți ca moștenitori îndreptățiți la restituirea proprietăților care au aparținut celor doi autori comuni, și Tompa I. și Tompa D. I..

Același aspect a fost sesizat și de către apelanta - intimată C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. cu ocazia întocmirii Anexei 53, cuprinzând foștii proprietari și moștenitorii acestora, persoane fizice, îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, reținând că moștenitorii foștilor proprietari Tompa S. și Tompa A. (născută G.), sunt: F. D. I. P., Tompa I., Tompa G., Tompa I., Tompa A., Tompa D. I. (fila 70 din dosarul primei instanțe).

P. urmare, chiar în condițiile existenței cadrului procesual corespunzător pretențiilor formulate de către apelantul - intimat F. V. S., raportat la împrejurarea că autorul apelantului - intimat, respectiv F. D. I. P., nu era singurul moștenitor al foștilor proprietari Tompa S. și Tompa A. (născută G.), și față de prevederile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, respectiv art. 1 și art. 25 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 - dispoziția de reconstituire trebuia realizată față de toți succesorii, conform prevederilor art. 13 din H.G.R. 890/2005 - apelantul - intimat F. V. S. nefiind singur îndreptățit la reconstituire, pentru întreaga suprafață de pășune și respectiv pădure care a aparținut celor doi defuncți, după cum acesta a pretins prin cererea de chemare în judecată.

Sub aspectul întinderii suprafețelor care au aparținut defuncților Tompa S. și Tompa A. (născută G.), instanța constată că suprafețele de pădure și pășune, pretinse de apelantul - intimat F. V. S., sunt situate într-o regiune în care s-a aplicat sistemul de publicitate imobiliară prin cărți funciare încă din secolul al XIX - lea, astfel încânt dobândirea, transmiterea ori stingerea dreptului de proprietate putea avea loc, în cele mai multe cazuri, numai dacă s-a realizat cerința intabulării în cartea funciară.

Din cuprinsul C.F. 1798 Zizin, rezultă că defuncții Tompa Ș. și Tompa A. (născută G.), au avut în proprietate o suprafață de pădure de 76.975 mp., înscrisă la nr. top. 4202, și respectiv două suprafețe de pășune de 615,60 mp., înscrisă la nr. top. 405, și 28.775 mp., înscrisă la nr. top. 3639/2, dobândite încă din anul 1910 cu titlu de cumpărare, conform act cf. 6315/1910. Aceleași suprafețe apar evidențiate și în vechea C.F. nr. 2112 Zizin, întocmită în limba maghiară, după care a fost întocmită C.F. C.F. 1798 Zizin (filele 185 - 215).

Certificatul nr. C. 1111 din 29.04.1998, eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale, evidențiază că în „ANCHETA AGRICOLĂ A MIJLOACELOR DE PRODUCȚIE PE ANUL 1944” familia defuncților Tompa S. și Tompa A. (născută G.), identificată prin capul acesteia Tompa S., figurează cu o suprafață de teren de 17,1/2 ha păduri.

Certificatul nr. C. 958 din 29.04.1998, eliberat de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale, menționează că în „REGISTRUL AGRICOL AL Comunei Zizin din Plasa Cernatu - Județul B., pentru anii agricoli 1947/1948 - 1950/1951” capul exploatației avea în proprietate o suprafață de pădure 9 ha și 50 de ari.

Cum Tompa Ș. a decedat în lună martie 1948, iar evidența agricolă se ținea după capul gospodăriei, este evident că în timp, până la evidențele din anii 1950/1951, suprafața de pădure aparținând familiei Tompa s-a diminuat, ajungând la 9 ha și 50 de ari.

P. urmare, este nejustificată dorința apelantului de însumare a suprafeței de pădure înscrisă în cartea funciară, cu cele evidențiate în cele două certificate, mai sus identificate, în realitate fiind vorba despre o singură avere a familiei defuncților Tompa Ș. și Tompa A. (născută G.), în care este evidențiată și pădurea familiei, iar nu suprafețe de pădure aparținând fiecăruia dintre cei doi capi succesivi ai gospodăriei, astfel explicându-se de ce atât în cartea funciară cât și în evidențele agricole ale Primăriei Comunei Zizin, aflate în prezent în păstrarea Arhivelor Naționale, pădurea este evidențiată după familiei sau după capul acesteia, iar nu individual.

Totodată, instanța de apel constată că apelantul - intimat F. V. S. nu a făcut dovada, prin evidențele de carte funciară ori cu alte înscrisuri, a dobândirii de către defuncții Tompa Ș. și Tompa A. (născută G.), în timpul vieții, a altor suprafețe de pădure în afara celei de 76.975 mp., evidențiată în C.F. 1798 Zizin, sub nr. top. 4202, dar nici a deposedării de fapt, sau exproprierii de la aceiași antecesori, a altor suprafețe de pădure, înafara celei de 76.975 mp., naționalizată în baza Decretului 92/1950, conform act. cf. 8230/57.

Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1² din Legea nr. 1/2000 consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate, însă aceste înscrisuri sunt valorificabile în speță în urma analizei comparării și coroborării cu celelalte înscrisuri ori probe, ținând cont de prevederile art. 264 C.pr. civ. - Iar nu în mod unilateral, după cum a pretins apelantul - intimat F. V. S..

De asemenea, proba testimonială este, în principiu, admisibilă pentru dovedirea dreptului de proprietate a cărui reconstituire se solicită, având în vedere dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 6 alin. 1³ din Legea nr. 1/2000, însă asupra utilității administrării acestei probe se pronunță instanța de judecată, având în vedere dispozițiile art. 255 și 258 C.pr. civ.

Însă, în raport cu cadrul procesual, determinat de apelantul - intimat F. V. S. prin cererea de chemare în judecată și cererea precizatoare depusă cu ocazia regularizării, marcat de lipsă din cauză a tuturor succesorilor autorilor comuni după care se pretinde reconstituirea dreptului de proprietate, și de formularea unor pretenții ajuridice, neconforme competențelor celor două comisii de aplicare a legilor fondului funciar și respectiv instanței de judecată, administrarea probei testimoniale apărea ca nefiind utilă.

Pentru aceleași considerente, analiza celorlalte critici ale apelantului este superfluă, chiar dacă, după cum s-a reținut mai sus, întârzierea îndelungată a apelantei - intimate C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F. în efectuare demersurilor corespunzătoare, potrivit competențelor sale, prevăzute de art. 5 din H.G.R. nr. 890/2015, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pădure și pășune, după defuncții Tompa Ș. și Tompa A. (născută G.), este vădit nejustificată, echivalând practic cu un refuz de soluționare a cererilor moștenitorilor foștilor proprietari.

Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 2 C.pr. civ., cererile de apel formulate de apelantele C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Primar, și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Prefect, împotriva Sentinței civile 5056, pronunțată de Judecătoria B. la data de 23.04.2014, în dosarul cu nr._, urmează a fi admise, iar cererea de apel formulată de apelantul F. V. S., împotriva aceleiași sentințe, va fi respinsă.

Ca o consecință a admiterii cererilor de apel formulate de C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Primar, și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Prefect, Sentința civilă 5056, pronunțată de Judecătoria B. la data de 23.04.2014, în dosarul cu nr._, va fi schimbată în tot, în sensul că respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul F. V. S. în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Primar, și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Prefect.

Constatând faptul că apelanta - intimată C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, instanța va respinge cererea acesteia privind obligarea apelantului - intimat F. V. S. la plata cheltuielilor de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite cererea de apel formulate de apelanta C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Primar, cu sediul în com. Tărlungeni, ., jud. B., împotriva Încheierii Ședinței publice din data de 10.07.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .

Admite cererea de apel formulată de apelanta C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Primar, împotriva Sentinței civile 5056, pronunțată de Judecătoria B. la data de 23.04.2014, în dosarul cu nr._ .

Admite cererea de apel formulate de apelanta C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Prefect, cu sediul în mun. B., . - 5, împotriva Sentinței civile 5056, pronunțată de Judecătoria B. la data de 23.04.2014, în dosarul cu nr._ .

Schimbă în parte Încheierea Ședinței publice din data de 10.07.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în sensul că admite excepția tardivității precizării de acțiune depusă de reclamantul F. V. S. la data de 10.07.2013.

Schimbă în tot Sentința civilă 5056, pronunțată de Judecătoria B. la data de 23.04.2014, în dosarul cu nr._, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. V. S. în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Primar, și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Prefect,

Respinge cererea de apel formulată de apelanta C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Primar, împotriva Încheierii Ședinței publice din data de 23.10.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o păstrează.

Respinge cererea de apel formulată de apelantul F. V. S., cu domiciliul în mun. Târgu M., ., ., împotriva Încheierii Ședinței publice din data de 23.10.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o păstrează, și a Sentinței civile 5056, pronunțată de Judecătoria B. la data de 23.04.2014, în același dosar.

Respinge cererea apelantei - intimate C. LOCALĂ TĂRLUNGENI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI F., prin Primar, privind obligarea apelantului - intimat F. V. S. la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

M. B. D. M.

Grefier,

C. Ș.

Red. D.M./01.09.2015

Tehnored. C.S./02.09.2015

Judecător de F.-C. G.

6 ex.

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 63/2015. Tribunalul BRAŞOV		Fond funciar. Decizia nr. 68/2015. Tribunalul BRAŞOV →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul BRAŞOV Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 05-02-2015, Tribunalul BRAŞOV Pretenţii. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul BRAŞOV Revendicare imobiliară. Decizia nr. 63/2015. Tribunalul BRAŞOV Fond funciar. Decizia nr. 68/2015. Tribunalul BRAŞOV Contestaţie la executare. Decizia nr. 66/2015. Tribunalul BRAŞOV Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 122/2015. Tribunalul BRAŞOV Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 84/2015. Tribunalul BRAŞOV