Fond funciar. Decizia nr. 68/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 68/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de foind funciar
DECIZIA CIVILĂ NR. 68/R
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. C. - judecător
JUDECĂTOR: S. N.
JUDECĂTOR: A. G.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de către recurenții pârâți M. B., prin primar, și C. Locală B. de A. a L. 18/1991, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. și cu intimații pârâți Ț. A. și H. M. G., moștenitori ai defunctului T. V., C. de L. a P. C. S., prin vicepreședinte B. O., C. Județeană B. de A. a L. nr. 18/1991, P. Județului B., P. M. B., prin P., C. L. B., C. Județean B., împotriva Sentinței civile nr. 8603/2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.02.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr. 8603/2014 a Judecătoriei B. s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, excepție invocată de pârâtul T. V..
S–a respins ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. LOCALĂ B. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, prin P. și M. B., prin P., excepție invocată de aceeași pârâți.
S–a admis cererea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâții Ț. V., C. DE L. A P. C.A.P. S., C. LOCALĂ B. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, P. JUDEȚULUI B. și M. B., prin P..
S–a constatat nulitatea absolută parțială a pct.1 din contractul de vânzare-cumpărare nr.1/10.05.1991 (cu nr.1 scris la mașina de scris) încheiat între pârâtul C. DE L. A P. C.A.P. S. (în calitate de vânzător) și pârâtul Ț. V. (în calitate de cumpărător), cu privire la vânzarea-cumpărarea suprafeței de teren de 1400 mp, situată în loc.S., ..
S –a respins cererea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEANĂ B. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR și pârâtul C. JUDEȚEAN B., ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
S –a respins cererea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâtul P. M. B. și pârâtul C. L. B., ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
A fost obligat pârâtul Ț. V. la plata către reclamant a sumei de 535 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că, în cursul judecății s-au soluționat parțial excepțiile invocate în cursul judecății, prin încheierea de ședință din data de 04.02.2014 (fila 14-15, VOL II) dispunându-se următoarele:
“Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, excepție invocată de pârâtul T. V., prin întâmpinarea de la fila 89-92, VOL I.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni, excepție invocată de pârâtul T. V., prin întâmpinarea de la fila 89-92, VOL I.
Unește cu fondul excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, excepție invocată de pârâtul T. V., prin întâmpinarea de la fila 89-92, VOL I.
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. JUDEȚEANĂ B. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, prin Prefect, excepție invocată de același pârât prin întâmpinarea de la fila 34-35 VOL I.
Unește cu fondul excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. LOCALĂ B. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, prin P. și M. B., prin P., excepție invocată de ambii pârâți prin întâmpinarea de la fila 37-39 VOL I.
Admite excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului C. L. al MUN.B., excepție invocată de același pârât prin întâmpinarea de la fila 232-234 vol I.
Admite excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului P. MUN.B., excepție invocată de același pârât prin întâmpinarea de la fila 236-237 vol I.
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. JUDEȚEAN B., excepție invocată de același pârât prin întâmpinarea de la fila 347-351 VOL I. “
Pe cale de consecință, au fost unite cu fondul 2 excepții: excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, excepție invocată de pârâtul T. V. prin întâmpinarea de la fila 89-92, VOL I și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. LOCALĂ B. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, prin P. și M. B., prin P., excepție invocată de ambii pârâți, excepție invocată de ambii pârâți prin întâmpinarea de la fila 37-39 VOL I.
Asupra fondului, s-a reținut, că prin sentința civilă nr.6671/07.04.1991 a Judecătoriei B., irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, pronunțată în dosarul cu nr. 5581/1997, s-a dispus, printre altele: (fila 96-109, VOL I)
- admite excepția nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant (pârâtul Ț. V.) și C. de L. S., pentru motivul că acest contract a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 28 alin.4 din Legea nr. 18/1991, care prevedeau imperativ că „ orice construcții, ateliere, mijloace fixe ce au aparținut C., precum și terenurile de sub acestea…..se vor vinde prin licitație publică”, o atare licitație lipsind în cazul contractului în discuție.
- respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul Ț. V. (pârât în prezenta cauză) în contradictoriu cu pârâții C. de L. a C. S., M. A. (reclamant în prezenta cauză), C. Județeană de A. a L. nr.81/1991, P. B. și DGFP B., motivat în considerente în sensul: „ca o consecință a constatării nulității absolute a acestui contract, apreciem că reclamantul nu a făcut dovada unui titlu de proprietate valabil și nici a existenței unui înscris care să-i confere acestuia drepturile prevăzute de art. 22 din Legea nr.115/1938, astfel încât petitul privind dezmembrarea terenului ce nu poate fi solicitată decât de un coproprietar, cât și celelalte petite privind acțiunea în prestație tabulară urmează a fi respinse.”
În prezenta cauză, părțile continuă să dispute problema nulității absolute a contractului nr.1/10.05.1991 (cu nr.1 scris cu mașina de scris) încheiat între pârâții C. DE L. A P. C.A.P. S. (în calitate de vânzător) și T. V. (în calitate de cumpărător), mai exact a punctului nr.1 din contractul în discuție (cu privire la vânzarea-cumpărarea suprafeței de teren de 1400 mp, adjudecată de reclamant, alături de alte 2 chioșcuri de diverse materiale, obiect al întregului contract, fila 11, VOL I), motivat în esență de împrejurarea că în litigiile ulterioare purtate între părțile litigante principale (reclamantul vs. pârâtul Ț.) pârâtul a „speculat” lipsa pronunțării „pe fond”, iar nu „ pe cale de excepție” a contractului obiect al cauzei
Iar că este vorba despre același contract, se poate deduce din faptul că motivarea în fapt a cererii de învestire a instanței coincide cu considerentele pe care instanțele judiciare (de primă instanță, de apel și de recurs) le-au avut în vedere la momentul soluționării primului litigiu purtat între părți (obiect al dosarului cu nr. 5581/1997 al Judecătoriei B.), situația de fapt fiind deplin confirmată de relatările numitei B. O., persoană care a deținut funcția de contabil șef în cadrul C. S. și care a asistat nemijlocit la încheierea contractului în discuție. (fila 66, VOL I)
În drept, s-a reținut că aplicabile dispozițiile de drept material cuprinse în art. 1201 C.civ.1864, în temeiul căruia „este lucru judecat atunci când a 2-a cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.
Totodată, mai și incidența dispozițiilor de drept procesual incluse în art. 166 Cod procedură civilă 1865, în baza căruia „excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs”.
Concret, s-a constatat că o atare putere de lucru judecat este incidentă în cauză, în manifestarea sa procesuală de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.), acestei manifestări urmând a i se acordă eficiență juridică, pentru următoarele considerente:
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Aceeași este și practica judiciară națională în materie (cu titlu de exemplu în materie, decizia civilă nr. 995/02.04.2009 a ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală), aceeași este și practica judiciară european-convențională în materie (cu titlu de exemplu în cauza CEDO . României s-a statuat că “obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv învederând că articolul 6 paragraf 1 din Convenție nu face nici o distincție între hotărârile prin care se admite acțiunea și cele prin care se respinge acțiunea și că, indiferent de rezultat hotărârea trebuie să fie respectată și aplicată, concluzie reiterată și în cauza CEDO Zazanis și alții contra Greciei, în care s-a a statuat că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia iar autoritățile nu pot împiedica și cu atât mai mult nu pot repune în discuție fondul problemei soluționate prin hotărârea judecătorească, principiu reiterat și în cauza CEDO Amuraritei contra României, în care Curtea a reamintit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție trebuie interpretat prin prisma preeminenței dreptului ce are care ca element fundamental principiul securității raporturilor juridice care presupune ,printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești nu mai pot fi repuse în discuție în cazul altor litigii ulterioare), aceeași fiind, de altfel, litera expresă legii procesual civile în vigoare (NCPC), care nu diferă, ca substanță, de dispozițiile în drept a căror incidența a reținut-o instanța în cauză.
Concluzionând, față de imposibilitatea juridică de a stabili o realitate diferită de cea stabilită prin sentința civilă nr.6671/07.04.1991 a Judecătoriei B., irevocabilă prin respingerea căilor de atac (care a constatat, pe cale de excepție, nulitatea absolută a întregului contract vizat doar parțial în prezenta cauză), a fost admis prezentul demers judiciar, iar în consecință s-a constatat nulitatea absolută parțială a pct.1 din contractul de vânzare-cumpărare nr.1/10.05.1991 (cu nr.1 scris la mașina de scris) încheiat între pârâtul C. DE L. A P. C.A.P. S. (în calitate de vânzător) și pârâtul Ț. V. (în calitate de cumpărător), cu privire la vânzarea-cumpărarea suprafeței de teren de 1400 mp, situată în loc.S., ..
Date fiind aceste lămuri ale situației de fond, prima instanța a mai constatat că se impune respingerea ca neîntemeiată a celor 3 excepții unite cu fondul prin încheierea de ședință din data de 04.02.2014 (fila 14-15, VOL II), întrucât:
- calitatea procesual activă a reclamatului rezultă din identitatea de părți existente între prezentul litigiu și cel care face obiectul dosarului nr. 5581/1997 al Judecătoriei B., prin inversarea calităților procesuale.
- calitatea procesual pasivă a pârâților C. LOCALĂ B. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, prin P. și M. B., prin P., rezultă din istoricul legislativ pentru reglementarea situației juridice de desființare a C.A.P-urilor, acești doi pârâți fiind succesori în drepturi și obligații, întrucât sunt structurile specializate în materia fondului funciar, potrivit dispozițiilor art. 29 alin.7 din Legea nr.18/1991 coroborat cu art. 18 alin.3 din Legea nr. 18/1991. În acest sens, urmează a fi respinse ca neîntemeiate apărărilor acestor 2 pârâți în sensul că sunt terți față de operațiunea juridică a vânzării-cumpărării, în condițiile în care tocmai calitatea de structură specializată în materia de fond funciar îi atrage pe aceștia în proces, pentru corecta analizare a pretențiilor reclamantului, în cadrul contradictoriu impus de lege, fiind evident că nu au fost parte a contractului a cărui nulitate se solicită.
Un ultim aspect se mia impune a fi precizat, anume că prezentul demers judiciar nu va fi respins pe cale de excepție ( cea de-a doua manifestare a autorității de lucru judecat), față de împrejurarea că sentința civilă nr.6671/07.04.1991 a Judecătoriei B., în privința dispoziției contractului obiect al cauzei, nu se bucură de atributul de executorialitate, întrucât pronunțarea pe cale de excepție a nulității absolute nu poate fi pusă în executare, un atare caracter fiind necesar reclamantului, necesitate care legitimează tocmai litigiul în cauză.
În privința cheltuieli de judecată, s-a constatat următoarele:
Reclamantul a suportat următoarele costuri: 530 lei (taxă judiciară, fila 3) și 5 lei (timbru judiciar, fila 8), onorariul avocațial nefiind nici individualizat, nici dovedit (contrar susținerii atașării acestuia la nota de concluzii scrise).
Culpa procesuală, în sensul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă 1865, nu poate fi reținută decât în sarcina pârâtului Ț. V., a cărui conduită din istoricul litigios al părților a determinat și promovarea prezentului proces, ceilalți pârâți fiind introduși exclusiv pentru opozabilitate, reclamantul neformulând nicio pretenție concretă în contradictoriu cu aceștia, aceștia neavând, la rândul lor, nicio sarcină de executat față de reclamant.
Pe cale de consecință, a fost obligat doar pârâtul Ț. V. la plata către reclamant a sumei de 535 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C. Locală B. de A. a L. 18/1991, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a sa, susținând că, față de obiectul acțiunii - constatare nulitate act juridic - au calitatea de terți precizând că atribuțiile sale sunt total distincte de cele ale comisiilor de lichidare, prevăzute de art. 27 alin 6 din Legea 18/1991, raportat la cap II art. 5 din HG 890/2005 și art. 28 și 27 lin 6 din Legea 18/1991, nefiind implicată în niciun fel de activitate de lichidare a C. S..
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, a declarat recurs și pârâtul M. B., prin primar, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu a fost implicat în niciun fel de activitate de lichidare a C. S. și nici în emiterea actelor a căror nulitate s-a cerut, înțelegând să invoce dispozițiile art. 27 alin 6 și art. 52 alin 2 din Legea 18/1991.
Intimatul reclamant, în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea 18/1991 „(1) În sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdictională. (2) C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.”
Limitele competenței Comisiei locale de aplicare a legii 18/1991 sunt strict și limitativ prevăzute de HG 890/2005 în cap II, art. 5, iar C.. I din HG 890/2005 prevede că „(5) Comisiile comunale, orășenești sau municipale vor funcționa sub îndrumarea și controlul comisiei județene.“
Activitatea și atribuțiile Comisiei de lichidare sunt specific reglementate de dispozițiile art. 27 și art. 28 din Legea 18/1991, așa încât nu există identitate între cele două subiecte de drept amintite.
Așa fiind, atâta timp cât niciunul dintre recurenți nu a participat la emiterea actului, acesta le este inopozabil și nu poate produce efecte ,având calitatea de terți în raportul juridic dedus judecății.
Nu poate fi primit raționamentul primei instanțe, în condițiile în care cele două entități –comisia locală și cea de lichidare- au stătut și atribuții diferite, precis reglementate de legiuitor, iar recurentul M. B., fiind doar titularul dreptului de proprietate publică sau privată, de interes local, al statului asupra terenurilor ce fac obiectul acestei legi speciale, nefiind implicat în activitatea specifică comisiei de lichidare .
Ținând seama de dispozițiile art. 973 Cod civil, referitor la principiul relativității actului juridic și de lipsa vreunei legături juridice cu părțile actului juridic, pentru a suporta sau profită de efectele acestuia, deși nu au participat la încheierea lui, nu le poate atrage calitatea de succesori în drepturi și obligații ai comisiei de lichidare, față de textele de lege sus menționate.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, va admite recursurile, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentele M. B. și C. Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar B. la plata cheltuielilor de judecată către intimatul M. A., în cuantum de 3000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Admite recursurile declarate de M. B. și C. Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar B. împotriva Sentinței civile 8603/2014 a Judecătoriei B. pe care o modifică în parte, sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de aceste pârâte prin întâmpinare, și-n consecință,
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu recurentele pârâte M. B. și C. Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar B., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă recurentele M. B. și C. Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar B. la plata cheltuielilor de judecată către intimatul M. A., în cuantum de 3000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.02.2015.
Pentru PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. C. S. N. A. G.
Aflat în concediu de odihnă, aflată în concediu de odihnă,
Semnează Președintele instanței, semnează Președintele instanței,
A. N. M. A. N. M.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. AG /20.07.2015
Tehnored. CND/21.07.2015
Ex. 2
Jud fond –A. E. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 66/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
