Contestaţie la executare. Decizia nr. 1621/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1621/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-12-2012 în dosarul nr. 1621/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1621/ 2012
Ședința publică de la 10 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. I.
Judecător C. F.
Judecător M. B.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării contestației în anulare formulate de contestatoarea . SA, în contradictoriu cu intimata ., împotriva deciziei nr. 649/R/17.05.2012, având ca obiect contestație in anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 26.11.2012, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2012 și ulterior pentru data de 10.12.2012.
TRIBUNALUL:
Asupra contestației în anulare de față:
Constată că, prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatoarea . SA (fosta Eurial L. I. SA) a solicitat anularea deciziei civile nr. 649/R/17.05.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._/197/2010*.
În motivarea contestației în anulare se arată că, în fapt, contestatoarea a avut calitatea de intimată în cadrul unei contestații la executare formulate de către debitoarea . care contestatoarea a formulat o acțiune directă în constatarea nulității absolute a contractului dintre părți care, după aprecierea contestatoarei, nu trebuia primită, atâta timp cât avea deschisă calea dreptului comun.
Așa fiind, contestatoarea apreciază că, în cauză, competența materială trebuia stabilită conform art.2 alin.1 C.proc.civ. De aceea, consideră că instanța fondului a fost necompetentă material să judece motivul de nulitate absolută a contractului de leasing financiar încheiat între părți sub nr._/2008, conducând implicit la emiterea unei decizii nelegale în recurs deoarece, după valoarea contractului, competența materială pentru soluționarea fondului revenea tribunalului, iar competența teritorială aparținea Tribunalului București conform art.6.4 din cadrul contractului încheiat de părți – Condiții Specifice.
Contestatoarea mai arată că taxa judiciară de timbru trebuia calculată la valoarea contractului a cărui nulitate absolută a fost solicitată, conform dispozițiilor art.2 alin.1 ind.1 din Legea nr.146/1997.
De asemenea, capătul de cerere privind nulitatea este distinct formulat și se referă la un bun proprietatea contestatoarei, neurmărit, cumpărat la cererea debitoarei care a solicitat expres finanțarea bunurilor conform OG nr.51/1991. Invocarea art.963 C.civ. este injustă. Debitoarea . B. a semnat contractul tripartit de vânzare-cumpărare nr._/22.12.2008 la 3 zile după semnarea contractului de leasing financiar, în calitate de profesionistă în domeniu. Aceasta a solicitat contestatoarei să-i finanțeze, prin plată, bunuri în valoare de 204.000 Euro+TVA, iar contestatoarea nu avea decât obligația de plată a bunului solicitat. Bunul a fost cumpărat, debitoarea contestatoarei l-a preluat direct de la vânzător pentru ca, după cca 2 luni de la preluare, începând să acumuleze datorii substanțiale față de contestatoare, invocându-și propria culpă, a invocat neautorizarea bunului contractat în ciuda dispozițiilor art.2.3 și 2.6 din contractul de leasing financiar. F. utilizatoare și debitoare a contestatoarei are datorii substanțiale fașă de contestatoare, iar plățile efectuate, chiar și în baza unui contract reziliat, refelectă deținerea bunului. Acest bun a fost găsit și identificat, iar ulterior ridicat pe baza executării silite a creditoarei (D. . 11.10.2011, dată până la care a bunul a fost utilizat, deținut, învechit.
În aceste condiții, în opinia contestatoarei decizia civilă a cărei anulare se solicită prin prezenta contestație este netemeinică și nelegală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.317 alin.1 pct.2 C.proc.civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare iar în cauză nu s-au administrat probe noi.
Analizând contestația în anulare dedusă judecății în raport cu motivele invocate și cu temeiul de drept arătat, tribunalul constată că:
P. sentința civilă nr.2084/15.02.2012 pronunțată în dosarul civil nr._/197/2010* Judecătoria B. a respins contestația la executare formulată de contestatoarea . B. în contradictoriu cu intimata . SA București, ca neîntemeiată.
A respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Urmare promovării căii de atac a recursului, prin decizia civilă nr. 649/R /17.05.2012, Tribunalul B.:
A admis recursul declarat de către recurenta-contestatoare S.C. D. .. împotriva sentinței civile nr.2084/15.02.2012 a Judecătoriei B., pe care a modificat-o în tot.
A admis contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. D. .. în contradictoriu cu intimata S.C. N. L. I. S.A., astfel cum a fost precizată și completată și, în consecință:
- a constatat nulitatea absolută a contractului de leasing financiar nr._/19.12.2008 încheiat între părți;
- a anulat formele de executare emise în dos. execuțional nr.369/2010 al executorului I. T. Ș. M..
A obligat intimata S.C. N. L. I. S.A. la plata către recurent a sumei de 3.720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în rejudecarea fondului și a sumei de 102 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarelor componente prezentului dosar instanța constată că, în urma completării de acțiune din data de 16.02.2011 depusă în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei B., petitul principal al contestației la executare a devenit constatarea nulității contractului de leasing financiar, iar după ultima precizare a contestației, formulată în scris la data de 17.03.2011, nu s-a menținut petitul subsidiar de suspendare a executării obligațiilor contractuale și a executării silite.
Despre această completare contestatoarea din prezentul dosar a luat cunoștință în faza judecării contestației la executare la Judecătoria B., însă nu a invocat în fața acestei instanțe nici excepția de necompetență materială a judecătoriei, nici necompetența teritorială derivând din prevederile contractului intervenit între contestatoare și intimată, după cum nu a invocat nicio obiecție în legătură cu taxa judiciară de timbru pe care contestaoarea din acel dosar - . B. – a fost obligată să o plătească pentru contestația la executare formulată, completată și precizată.
Instanța mai constată că, în calea de atac a recursului contestatoarea din prezentul dosar nu a formulat întâmpinare și, de asemenea, nu a invocat cele două excepții anterior menționate și nici chestiunea prealabilă referitoare la timbrajul cererii de chemare în judecată datorat în fața primei instanțe și, apoi, în recurs, de către . B..
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 317 Cod proc.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, prevede alin. 2 al textului de lege, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Din analiza textului de lege precitat rezultă că motivele pentru care se formulează contestația în anulare de drept comun nu pot fi invocate pentru prima dată în cadrul acestei căi extraordinare de atac de retractare dacă partea a omis să le invoce în cadrul căii de atac a apelului sau recursului, deoarece imposibilitatea de a le fi invocat în cadrul acestor căi de atac reprezintă o condiție esențială de admisibilitate a contestației în anulare de drept comun.
Instanța constată că, în speță, contestatoarea a invocat, pentru prima dată în prezenta cale extraordinară de atac încălcarea dispozițiilor de ordine publică relative la competență deși avea posibilitatea să le invoce în fața primei instanțe, iar mai apoi, în recurs. De asemenea, critica invocată relativ la nelegalitatea timbrării cererii de chemare în judecată în fața primei instanțe nu se circumscrie niciunui motiv prevăzut de dispozițiile art.317-318 C.proc.civ. pentru a putea fi promovată o contestație în anulare.
Față de cele ce preced, tribunalul reține că, fiind o cale de atac de retractare a unei hotărâri irevocabile, iar nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme ce trebuiau invocate și soluționate de instanța de recurs.
În plus, legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe motiv că, în speță, instanța care a soluționat litigiul în primă instanță și, apoi, instanța de recurs, nu au fost competente, nici material, nici teritorial, să soluționeze cererea de chemare în judecată promovată de . B., dacă aceste excepții nu au fost invocate în fața judecătoriei și, apoi, în faza recursului, în fața tribunalului. De asemenea, este inadmisibilă invocarea direct în calea extraordinară a contestației în anulare nelegala timbrare a cererii de chemare în judecată promovată în fața primei instanțe, incidența dispozițiilor art. 317 și 318 C.proc.civ. neputând fi extinsă și la alte situații decât cele pe care le reglementează.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept reținute anterior, constatând că primul motiv ivocat de contestatoare deși se încadrează în cazul prevăzut de art.317 alin.1 pct.2 C.proc.civ., acesta nu poate fi invocat pentru prima dată pe calea contestației în anulare, iar al doilea motiv nu se circumscrie niciunui motiv dintre cele limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C.proc.civ., constatând că, practic, contestatoarea urmărește rejudecarea recursului, sub motivul că instanțele care au pronunțat hotărârea de fond și decizia din recurs nu ar fi fost competente, nici material, nici teritorial, tribunalul, în temeiul art.320 C.proc.civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatoare împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs .
Întrucât contestatoarea este în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.proc.civ., va fi obligată la plata către intimată a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în prezenta cale extraordinară de atac constând în onorariul avocațial justificat prin factura și chitanța depuse la dosar – fila 22.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea . SA (fosta Eurial L. I. SA) împotriva deciziei civile nr. 649/R/17.05.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._/197/2010*.
Obligă contestatoarea la plata către intimata . B. a sumei de 6.200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2012.
Președinte, M. I. I. | Judecător, C. F. | Judecător, M. B. |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. IMI/04.03.2013
Tehnored. CN/07.03.2013
Jud. deciziei atacate S. N.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 64/2013. Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 1648/2012. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
