Contestaţie la executare. Decizia nr. 254/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 254/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 254/.> Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. F.
Judecător M. I. B.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta contestatoare Administrația Județeană a Finanțelor P. B., prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr._/06.10.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B.:
A admis acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatoarea S.C. A. R. E. S.R.L în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B..
A anulat formele de executare constând în somația nr. 2205/30.06.2014 și titlul executoriu nr. 2204/30.06.2014 emise de intimata Administrația Județeană A Finanțelor P. B., pentru suma de 1.586.075 lei în dosar de executare nr._.
A obligat pe intimată să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, la data de 28.02.2013, a fost emisă de ANAF- DGFP B., Decizia de impunere nr. F-BV 269, prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a achita suma de 1.586.075 lei reprezentând dobânzi impozit pe profit, penalități impozit pe profit, dobânzi impozit venit persoane fizice nerezidente, penalități impozit venit persoane fizice nerezidente.
Împotriva acestei decizii de impunere, contestatoarea a formulat contestație în procedura administrativă, solicitând totodată și suspendarea executării silite, cerere admisă prin sentința civilă nr. 123/F/19.06.2013 pron. de Curtea de apel B.( fl. 28).
În baza deciziei de impunere contestate în procedura contencioasă, intimata a emis la data de 30.06.2013, titlul executoriu nr. 2204/2014( fl. 41) și somația de executare nr. 2205/2014( fl. 17), prin care i s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de 1.586.075 lei reprezentând dobânzi impozit pe profit, penalități impozit pe profit, dobânzi impozit venit persoane fizice nerezidente, penalități impozit venit persoane fizice nerezidente.
P. promovarea prezentei acțiuni, contestatoarea urmărește desființarea somației și a titlului executoriu, pe considerentul nelegalității emiterii acestora față de împrejurarea că au fost emise în baza unui act administrativ ale cărui efecte au fost suspendate în procedura contenciosului administrativ.
La soluționarea pe fond a acțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 172 alin. 1 și alin. 4 C.pr.fisc., conform cărora persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare, efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod, de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii; contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. În acest sens sunt și dispozițiile art. 712 alin. 2 N.C.pr.civ.
Analizând apărările formulate de contestatoare, instanța le-a apreciat ca fiind întemeiate, procedura execuțională fiind afectată de nelegalitate, prin raportare la principiile consacrate de prevederile speciale aplicabile în materia executării silite a creanțelor fiscale.
Astfel, se observă că împotriva deciziei de impunere nr. F-BV 269/28.02.2013, prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a achita suma de 1.586.075 lei reprezentând dobânzi impozit pe profit, penalități impozit pe profit, dobânzi impozit venit persoane fizice nerezidente, penalități impozit venit persoane fizice nerezidente, partea contestatoare a formulat contestație în procedura contenciosului administrativ, efectele acestui act administrativ fiind suspendate prin sentința civilă nr. 123/F/19.06.2013 pron. de Curtea de apel B.( fl. 28) până la soluționarea pe fond a contestației fiscale.
Cum somația și titlul executoriu contestate prin prezenta cerere au fost emise ulterior suspendării efectelor deciziei de impunere nr. F-BV 269/28.02.2013, instanța a apreciat că executarea silită împotriva contestatoarei, s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute de OG 92/2003 care reprezintă sediul materiei executării silite a creanțelor fiscale, actele de executare contestate fiind nelegal, astfel că le-a anulat și a admis contestația la executare, conform dispozitivului hotărârii.
Văzând că intimata a căzut în pretenții în prezenta cauză, în temeiul art. 453 alin.1 N.C.pr.civ., instanța a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului se arată că, deși apelanta intimată a solicitat instanței de judecata sa constate ca acțiunea a rămas fara obiect si sa facă aplicarea prevederilor art.454 Cod Procedura Civila, instanța de fond la motivarea soluției sale, nu a avut in vedere prevederile art. 32 din Codul procedura civila in care se enumera cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile, cerințe caretrebuie întrunite cumulativ atât la momentul introducerii unei cereri cat si ulterior, pe parcursul derulării litigiului .
Asa fiind, raportata la art.32 din Codul de procedura civila, instanța trebuia sa constate ca obiectul este o condiție esențiala a acțiunii civile in justiție, aceasta cerința trebuind a fi îndeplinita atât la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, cat si pe tot parcursul desfășurării procesului civil, alături de capacitatea procesuala, calitatea procesuala si interesul promovării acțiunii injustiție, in mod corelativ .
Pe langa formularea unei pretenții, partea care inițiază o procedura judiciara trebuie sa justifice un interes. In acest sens, instanța trebuia sa constate ca interesul in exercitarea unei acțiuni civile este dat de folosul efectiv pe care reclamantul l-ar obține in ipoteza admiterii formei procedurale exercitate . Interesul trebuia apreciat de către instanța de fond in momentul formulării cererii, iar faptul ca ulterior acesta nu mai subzista este de natura sa atragă rămânerea fara obiect a cererii, potrivit art. 33 din Codul de procedura civila .
Instanța de fond trebuia sa constate ca executarea silita a încetat, iar cererea de chemare in judecata a rămas fara obiect, interesul exercitării acțiunii nemaifiind actual.
Apelanta intimată considera, de asemenea, ca instanța de fond trebuia sa respingă capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata ca fiind neîntemeiat, intrucat nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 451 raportata la 453 din C..
La pronunțarea sentinței civile apelate, instanța de fond nu a avut in vedere apărările formulate de către apelanta intimată, prevederile legale aplicabile si înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care rezulta că aceasta nu și-a exercitat nici cu rea credința și nici în mod abuziv drepturile procesuale pentru a fi obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de contestatoare.
Cererea de apel nu a fost întemeiată în drept.
Intimata contestatoare nu a formulat întâmpinare astfel că a fost decăzută din acest drept în condițiile prevăzute de art.208 alin.2 C.proc.civ.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă apelată în raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Cererea de chemre în judecată adresată primei instanțe de către contestatoarea S.C. A. R. E. S.R.L. a îndeplinit toate condițiile necesare exercitării acțiunii civile, enumerate de art.32 C.proc. civ.
Pretenția contestatoarei era aceea de a se anula formele de executare constând în somația nr. 2205/30.06.2014 și titlul executoriu nr. 2204/30.06.2014 emise de intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B., pentru suma de 1.586.075 lei în dosar de executare nr._, întrucât nu i-au fost comunicate în conformitate cu dispozițiile legale.
Interesul era născut și actual, contestația la executare fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 01.07.2014 deoarece executarea silită împotriva sa începuse la data de 30.06.2014 cu toate că împotriva deciziei de impunere în baza căreia s-au emis actele de executare contestate, contestatoarea formulase contestație în procedura administrativă, solicitând totodată și suspendarea executării silite, cerere admisă prin sentința civilă nr. 123/F/19.06.2013 pronunțată de Curtea de apel B..
Chiar dacă, ulterior promovării cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 17.07.2014, apelanta intimată a emis Decizia nr._, prin care a dispus încetarea executării silite în condițiile art. 148 alin. 4 din OG nr. 92/2003 urmare suspendării executării silite dispuse prin sentința pronunțată de Curtea de Apel B., prima instanță a fost învestită cu verificarea legalității actelor de executare contestate, astfel că a procedat în consecință.
Urmare verificării efectuate, prima instanță a constatat, în mod corect, că somația și titlul executoriu contestate prin cererea de chemare în judecată au fost emise ulterior suspendării efectelor deciziei de impunere nr. F-BV 269/28.02.2013, astfel că executarea silită împotriva contestatoarei s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute de OG 92/2003 care reprezintă sediul materiei executării silite a creanțelor fiscale, actele de executare contestate fiind nelegale, motiv pentru care le-a anulat.
În ce privește critica apelantei intimate referitoare la dispoziția de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei, tribunalul constată că este fondată.
Astfel, tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art 45 din OUG nr.80/2013:
Art. 45:
(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa caz, integral, partial sau proportional, la cererea petitionarului, in urmatoarele situatii:
f) cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas definitivă.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. d), e) si i) se restituie jumatate din taxa platita, iar in cazul prevazut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proportional cu admiterea contestatiei. In cazul prevazut la alin. (1) lit. h) se restituie jumatate din taxa platita, indiferent de modalitatea in care a fost solutionat procesul, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
(3) Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat in termen de un an de la data nasterii sale.
(4) Cererea de restituire se adreseaza instantei judecatoresti la care s-a introdus actiunea sau cererea. In cazul taxelor platite pentru cereri formulate Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cererea de restituire se adreseaza acestuia.
(5) Cererea de restituire solutionata de instanta de judecata va fi depusa in vederea restituirii la unitatea administrativ-teritoriala la care a fost achitata taxa.”
Din analiza dispozițiilor legale precitate rezultă că prima instanță trebuia să dispună, urmare admiterii contestației la executare, restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbre achitată pentru cererea de chemare în judecată, iar nu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare, cheltuieli constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei.
Așa fiind, se constată că prima instanță a pronunțat sentința apelată cu încălcarea dispozițiilor art 45 din OUG nr.80/2013 referitoare la restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru achitată pentru contestația la executare formulată și admisă.
Pe cale de consecință, pentru considerentele ce preced, tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 C.proc.civ., va admite apelul declarat de apelanta intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. și va schimba în parte sentința atacată, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. împotriva sentinței civile nr._/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea intimatei Administrația Județeană a Finanțelor P. B. să achite contestatoarei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2015.
Președinte, C. A. F. | Judecător, M. I. B. | |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. MIB/07.08.2015
Tehnored. E.M./10.08.2015
Jud. fond: I. R. D.
Ex. 4 ex. -
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 247/2015.... → |
|---|
