Revendicare imobiliară. Decizia nr. 198/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 198/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 198/R
Ședința publică din data de 14 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. G.- judecător
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: S. N.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenta pârâtă ., în contradictoriu cu intimata reclamantă C. I., împotriva Sentinței civile nr. 994/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea recurentei pârâte să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 07.04.2015, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14.04.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
P. Sentința civilă nr. 994/2014 a Judecătoriei Zărnești s-a admis acțiunea având ca obiect revendicare și grănițuire, formulată de reclamanta C. I. împotriva pârâtei S.C. PEȘTERA C. S.A.
A fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 554 mp teren, reprezentând imobilul înscris în CF nr._ (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1647N Moeciu de Jos) nr. top. 5970/1, identic cu nr. cadastral 130, delimitată de punctele_-_-_-_-709, potrivit anexei nr. 17 din raportul de expertiză nr._/2013 efectuat de expert Puskaș S., care face parte integrantă din prezența hotărâre.
S –a stabilit linia de hotar dintre imobilele proprietatea reclamantei, înscris în CF nr._ (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1647N Moeciu de Jos) nr. top. 5970/1, identic cu nr. cadastral 130 în suprafață de 2427 mp, față de imobilul proprietatea pârâților înscrisă în CF nr._ (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1379 Moeciu de Jos) nr. top. 5969/1, în suprafață de 1109 mp, pe aliniamentul punctelor 710-709 potrivit anexei nr. 15 din raportul de expertiză nr._/2013 efectuat de expert Puskaș S., care face parte integrantă din prezența hotărâre
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3024 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, onorariu de expert și onorariu de avocat.
Pentru a pronunțat astfel prima instanță a reținut că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 986/15.06.2011 de BNP ”B. I.”, numiții C. I., B. F. I., C. I., B. G., B. A. și C. N., în calitatea de vânzători au înstrăinat către S.C. Peștera C. S.A, în calitate de cumpărător, cotelor lor de proprietate asupra imobilului situat în Moeciu de Jos, înscris în CF nr. 1379– Moeciu de Jos, nr. top. 5969/1, constituit din casă de piatră cu 13 camere și fânaț, în suprafață de 1108,80 mp.
Conform dispozițiilor din contractul de vânzare-cumpărare, părțile au declarat că au cunoștință de conținutul schiței depuse la documentația necesară autentificării contractului de vânzare-cumpărare, care reflectă în mod fidel încadrarea în spațiu a imobilului, limitele sale de hotar, precum și componența acestuia.
Potrivit extrasului CF nr. 1379–Moeciu de Jos, nr. top. 5969/1, la data încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 986/15.06.2011, proprietari tabulari ai imobilului constituit din casă de piatră cu 13 camere și fânaț, în suprafață de 1108,80 mp, erau persoanele care au avut calitatea de vânzători, respectiv C. I., B. F. I., C. I., B. G., B. A. și C. N., în cotele indicate în extras.
Conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 (art. 6 alin. 6 NCC): „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Față de aceste dipoziții instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile privind acțiunea în revendicare și grănițuire din Codul civil din 2009.
Conform art. 563 alin. (1) Cod Civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Astfel, acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Potrivit art. 560 C.civ., proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Astfel, acțiunea în grănițuire este acea acțiune în justiție prin care se solicită instanței determinarea, prin semne exterioare, a liniei despărțitoare dintre două fonduri vecine.
Reclamanta din prezența cauză susține că, deși a înstrăinat către pârâta un imobil a cărei suprafață a fost indicată în mod expres, având în vedere mențiunile din CF nr. 1379 – Moeciu de Jos, nr. top. 5969/1, pârâta, prin construirea unui gard a ocupat și o suprafață din terenul reclamantei, care nu a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 986/15.06.2011 și care se învecinează cu terenul înstrăinat.
Pe de altă parte, pârâta susține că imobilul dobândit prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 986/15.06.2011 a fost identificat conform limitelor naturale din teren, reclamanta indicându-i la momentul înstrăinării că terenul este cel cuprins între limitele reprezentate de gardurile existente la fața locului.
Conform răspunsului la interogatoriul administrat reclamantei aceasta susține că terenul înstrăinat pârâtei nu a fost măsurat anterior încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 986/15.06.2011 iar, în ceea ce privește limita terenului dinspre partea care se învecinează cu terenul reclamantei, aceasta susține că nu a fost indicată ca fiind reprezentată de gardul existent, aducând la cunoștința reprezentatului societății pârâte că între acel gard și proprietatea să există o suprafață de teren care asigură accesul de la drumul național spre proprietățile din spate.
Conform răspunsului la interogatoriul administrat pârâtei, prin reprezentant, aceasta recunoaște că a construit un gard ulterior dobândirii imobilului prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 986/15.06.2011, gard cu privire la care susține că a fost construit în interiorul proprietății sale.
P. raportul de expertiză nr._/_, întocmit de către domnul expert Puskaș S. s-a constatat că ”între limitele imobilului cu nr. top 5969/1 indicate de către reprezentantul legal al pârâtei și limitele imobilului prezentate în schița de carte funciară există deosebiri evidente. În cadrul perimetrului imobilului indicat de către reprezentantul legal al pârâtei în partea de nord se regăsește imobilul cu nr. top. 5969/2, în suprafață de 173 mp, iar în partea de est se regăsește o suprafață de teren fără număr topografic, aceasta provenind din suprafața imobilului cu număr top. 5974/1, 5975/1, înscrise în CF nr. 1189 Moeciu de Jos, care s-a comasat și contopit cu imobilul nr. top. 5970, 5971 în CF nr. 201 Moeciu de Jos în imobilul cu nr. top. 5970 înscris în CF nr. 1647N Moeciu de Jos, acesta dezmembrându-se ulterior în patru imobile noi. Ca urmare a dezmembrării imobilului nr. top. 5970 a rămas o suprafață de teren fără număr topografic, pe care se circulă la imobilele din sudul imobilului cu nr. top. 5969/1, respectiv suprafața de teren pe care staționează și mașina ce asigură transportul în comun”.
P. suplimentul la raportul de expertiză domnul expert Puskaș S. a arătat că pârâta încalcă o suprafață de 554 mp din terenul reclamantei, suprafață identificată în Anexa nr. 17 la Raport și care este împrejmuită pe laturile de sud și est cu gard de plasă de sârmă, iar la laturile de nord și vest limită naturală.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că suprafața de teren aflată în partea de est a proprietății pârâtei nu a fost îngrădită, fiind destinată intrării și staționării mijloacelor de transport în comun, suprafață care aparține reclamantei.
Acest aspect este confirmat și de Contractul de închiriere din data de 02.05.1996 (f. 109, vol. II) depus la dosarul cauzei, care are ca obiect închirierea unei suprafețe de teren de către ., în vederea intrării și staționării autobuzelor.
De asemenea, instanța de fond a reținut că niciunul dintre martorii audiați nu a fost prezent la punerea în posesie a pârâtei ca urmare a încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 986/15.06.2011.
Instanța de fond a constatat că prezenta acțiune are ca obiect revendicare și grănițuire, motiv pentru care urmează a stabili limita dintre cele două proprietăți precum și dacă există sau nu o încălcarea a terenului reclamantei de către pârâtă, având în vedere titlurile deținute de părțile în litigiu.
Astfel, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 986/15.06.2011 de BNP ”B. I.”, numiții C. I., B. F. I., C. I., B. G., B. A. și C. N., în calitatea de vânzători au înstrăinat către S.C. Peștera C. S.A, în calitate de cumpărător, cotelor lor de proprietate asupra imobilului situat în Moeciu de Jos, înscris în CF nr. 1379– Moeciu de Jos, nr. top. 5969/1, constituit din casa de piatră cu 13 camere și fânaț, în suprafață de 1108,80 mp.
Conform dispozițiilor din contractul de vânzare-cumpărare, părțile au declarat că au cunoștință de conținutul schiței depuse la documentația necesară autentificării contractului de vânzare-cumpărare, care reflectă în mod fidel încadrarea în spațiu a imobilului, limitele sale de hotar, precum și componența acestuia.
Identificarea imobilului aparținând pârâtei s-a realizat prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, domnul expert stabilind că pârâta folosește o suprafață mai mare de teren decât cea dobândită prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 986/15.06.2011 și identificat conform limitelor prezentate în schița de carte funciară.
Instanța de fond nu a avut în vedere susținerile pârâtei conform cărora aceasta a dobândit o suprafață de teren mai mare decât cea indicată în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 986/15.06.2011, suprafață pretins a fi cea cuprinsă între limitele reprezentate de gardurile din teren, atât timp cât părțile au stabilit prin act autentic că au cunoștință de conținutul schiței depuse la documentația necesară autentificării contractului de vânzare-cumpărare, care reflectă în mod fidel încadrarea în spațiu a imobilului, limitele sale de hotar, precum și componența acestuia.
Or, această schiță (f. 75, vol. I) nu face dovada limitelor pretinse de către pârâta, fiind doar un plan de încadrare în zonă a imobilului, motiv pentru care instanța constată că imobilul deținut de către pârâtă este cel identificat ca și suprafață prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 986/15.06.2011 li și ca și limite prin actele de carte funciară avute în vedere de domnul expert la întocmirea expertizei.
Față de argumentele de fapt și de drept expuse, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanta C. I. și va obliga pârâta S.C. Peștera C. S.A să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 554 mp teren, reprezentând imobilul înscris în CF nr._ (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1647N Moeciu de Jos) nr. top. 5970/1, identic cu nr. cadastral 130, delimitată de punctele_-_-_-_-709, potrivit anexei nr. 17 din raportul de expertiză nr._/2013 efectuat de expert Puskaș S., care face parte integrantă din prezența hotărâre.
Stabilește linia de hotar dintre imobilele proprietatea reclamantei, înscris în CF nr._ (provenită din converisa pe hârtie a CF nr. 1647N Moeciu de Jos) nr. top. 5970/1, identic cu nr. cadastral 130 în suprafață de 2427 mp, față de imobilul proprietatea pârâților înscrisă în CF nr._ (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1379 Moeciu de Jos) nr. top. 5969/1, în suprafață de 1109 mp, pe aliniamentul punctelor 710-709 potrivit anexei nr. 15 din raportul de expertiză nr._/2013 efectuat de expert Puskaș S., care face parte integrantă din prezența hotărâre
În temeiul art. 560 C.civ., a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei, înscris în CF nr._ (provenită din converisa pe hârtie a CF nr. 1647N Moeciu de Jos) nr. top. 5970/1, identic cu nr. cadastral 130 în suprafață de 2427 mp, față de imobilul proprietatea pârâților înscrisă în CF nr._ (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1379 Moeciu de Jos) nr. top. 5969/1, în suprafață de 1109 mp, pe aliniamentul punctelor 710-709 potrivit anexei nr. 15 din raportul de expertiză nr._/2013 efectuat de expert Puskaș S., care face parte integrantă din prezența hotărâre
În ceea ce privește cererile de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, a fost obligată aceasta la plata către reclamantă a sumei de 3024 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, onorariu de expert și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii petitului de revendicare și admiterii petitului de grănițuire, sub aspectul că linia de hotar e reprezentantă de gardul vechi dintre proprietăți, situat pe aliniamentul_-701 din raportul de expertiză topo efectuat în cauză, iar în subsidiar, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea expertizei topo, cu cheltuieli de judecată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 ind. 1, art. 312, art. 274 Cod procedură civilă.
În motivare s-a arătat că prima instanță a stabilit o stare de fapt greșită pe baza analizării superficiale a probatoriului, în sensul că expertiza nu a fost supusă avizării OCPI, față de data întocmirii, martie 2013.
A mai arătat că a formulat obiecțiuni la expertiză, încuviințate de instanță de fond, fiind întocmită o completare a raportului de expertiză, unde s-a arătat că sunt greșeli de identificare și amplasament în documentațiile de dezmembrare prezentate de pârâta, cu precizarea că aceste greșeli ce nu pot fi imputate expertului.
Așa fiind, se impune cu necesitate refacerea și completarea lucrării de expertiză topo cât și avizarea acesteia de OCPI, tocmai pentru a fi analizate toate susținerile pârâtei legate de identificarea terenurilor, care rezultă din schițele de amplasament.
A mai arătat că o altă inadverdență a raportului de expertiză topo se referă la faptul că, deși prin completarea acestui raport s-a precizat că suprafața ocupată de pârâtă ar fi de 554 mp., expertul nu a modificat schițele întocmite, a păstrat aceleași dimensiuni ale suprafeței ocupate ca și cele din lucrarea inițială, această suprafață nefiind identificată corespunzător de expert.
Referitor la revendicare, s-a menționat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că a fost admisă revendicarea pentru o suprafață de 554 mp, deși s-a solicitat 500 mp, judecătorul fondului procedând la o analiză superficială a probatoriului.
A învederat că reclamanta nu a putut preciza care sunt limitele de hotar ale terenului său cu ocazia expertizei topo, deși la interogatoriu a pretins că cunoaște care e linia de hotar.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele:
Critica vizând lipsa avizării lucrării de expertiză topografică efectuată în cauză, potrivit dispozițiilor Ordinului 108/2010 a ANCPI, e nefondată în condițiile în care instanța a luat act de acesta cerere a recurenței pârâte, la termenul de judecată din data de 8.05.2014, fiind comunicat în acest sens procesul verbal de recepție nr. 1991/2014- fila 153 vol. II –dosar fond, prin care s-a declarat lucrarea respinsă, însă motivul de respingere nu a reprezentat un impediment pentru temeinicia acestui raport de expertiză, atâta timp cât nu avea legătură cu obiectul dedus judecății.
Nici motivul încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă nu e fondat, întrucât petitul 2 al acțiunii viza revendicarea unei suprafețe de aproximativ 500 mp, ceea ce a determinat-o pe reclamanta intimată, ca după depunerea suplimentului la raportul de expertiză să-și precizeze suprafața exactă ca fiind de 554 mp,. aspect menționat chiar și în cuprinsul concluziilor scrise.
Celelalte critici ale recurentei pârâte îmbracă în realitate, forma unor obiecțiuni la rapoartele de expertiză întocmite în cauză, obiecțiuni care de altfel au fost încuviințate de către instanță de fond, expertul luând în considerare schițele de CF, limitele prezentate în contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 986/15.06.2011, documentația cadastrală, parte integrantă a actului 3190/2005.
Faptul că, din identificarea imobilelor după documentația cadastrală, a rezultat ca suprafață însumată a imobilelor comasate e mai mică decât cea adunată a acestora, înscrisă în CF,nu prezintă relevanță atâta timp cât părțile au consimțit la încheierea acestui contract, după ce au luat la cunoștință de schița depusă la documentația necesară autentificării actului, care a redat limitele imobilelor, amplasamentul, încadrarea în spațiu și componența fiecăruia.
Mai mult, din recepția efectuată de OCPI, nu a rezultat vreo greșeală privind întinderea și limitele de hotar ale părților, așa cum au fost menționate în schițele de CF anexate documentației necesară autentificării contractului, ci doar aspecte legate de poziționarea C1 în terenul de sub nr. top 5969/1, cu care însă instanța nu a fost investită.
Față de aceste considerente tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarată de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 994/2014 a Judecătoriei Zărnești, ca nefondat.
Obligă recurenta parată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. G. R. C. S. N.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. AG/29.06.2015
Tehnored. CND/29.06.2015
Ex. 2
Jud fond – C. A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7118/2015. Tribunalul BRAŞOV | Succesiune. Decizia nr. 341/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
