Contestaţie la executare. Decizia nr. 822/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 822/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 822/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 822/R
Ședința publică din 12 iunie 2013
Completul de judecată R5 compus din:
PREȘEDINTE – C. R. – judecător
Judecător – A. I.
Judecător – M. I. I.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta contestatoare C. L. de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor H. împotriva sentinței civile nr. 2587, pronunțată de Judecătoria F. la data de 10 decembrie 2012 în dosarul civil nr._ având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 28 mai 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 5 iunie 2013 și apoi, față de imposibilitatea constituirii completului de judecată întrucât unul din membrii acestuia s-a aflat în concediu de odihnă, a amânat pronunțarea la data de 12 iunie 2013.
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2587/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dos. nr._ s-a admis acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare, formulată de către P. C. H., în calitate de Președinte al C. Locale de A. a L. F. F. H. în contradictoriu cu intimata F. M. și, în consecință, s-a dispus anularea în parte a somației din data de 08.10.2012, întocmite de B. F. V. A., în dosarul execuțional nr. 227/2012, numai cu privire la mențiunile care îl privesc pe contestator.
S-a respins acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare, formulată de către C. L. DE A. A L. F. F. H., prin președinte P. C. H. în contradictoriu cu intimata F. M., cu privire la actele de executare din dosarul execuțional nr. 227/2012 B. F. V. A..
S-a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
S-a respins cererea intimatei de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
P. Sentința Civilă nr. 1786/26.10.2011 a Judecătoriei F., pronunțată în dos. nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 260/R/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul B., C. L. de aplicare a legilor fondului funciar H. a fost obligată să întocmească și să înainteze C. Județene documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 5,88 ha reconstituit reclamantei prin HCJ nr. 13/24.07.1991, fiind respinsă cererea de obligare la plata daunelor cominatorii, iar C. L. a fost obligată și la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În conformitate cu prev. art. 3731 Cod procedură civilă, la cererea intimatei adresată executorului judecătoresc, în temeiul titlului executoriu constând în Sentința Civilă nr. 1786/26.10.2011 a Judecătoriei F., instanța de executare a încuviințat executarea silită la data de 04.10.2012, prin încheierea pronunțată în dosarul nr._, (fila 47), iar apoi, potrivit dispozițiilor art. 387 Cod procedură civilă, la data de 08.10.2012, s-a procedat la emiterea somației din dosarul de executare nr. 227/2012, precum și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, (filele 6 și 19).
P. somația emisă către pârâții - contestatori, C. L. de A. a L. F. F. H. și P. C. H., în calitate de Președinte al C. Locale de A. a L. F. F. H., C. L. de aplicare a legilor fondului funciar H. a fost somată ca în termen de 10 zile și respectiv o zi, să întocmească și să înainteze C. Județene documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 5,88 ha reconstituit reclamantei prin HCJ nr. 13/24.07.1991, precum și să achite suma de 9.546,44 lei reprezentând: 1.200 lei cheltuieli de judecată și 8.346,44 lei cheltuieli de executare.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 3711 alin. 2 C.pr.civ., ,,în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită”.
Raportat la textul legal invocat, instanța a reținut că prin titlul executoriu constând în Sentința Civilă nr. 1786/26.10.2011 a Judecătoriei F., nu s-a stabilit în sarcina debitorului P. C. H. nici o obligație, fiind respinsă cererea de obligare la plata daunelor cominatorii, prin respectivul titlu executoriu fiind instituite obligații doar în sarcina C. Locale de A. a L. F. F. H., reprezentate prin primar.
Întrucât somația a fost emisă atât către P. C. H., în calitate de Președinte al C. Locale de A. a L. F. F. H., cât și către C. L. de aplicare a legilor fondului funciar H., pentru considerentele ce preced, instanța a apreciat ca întemeiată contestația la executare, formulată de către P. C. H., în calitate de Președinte al C. Locale de A. a L. F. F. H., cu sediul în ., Jud. B., în contradictoriu cu intimata F. M., dispunându-se anularea în parte a somației din data de 08.10.2012, întocmită de B. F. V. A., în dosarul execuțional nr. 227/2012, numai cu privire la mențiunile care îl privesc pe contestator.
Privitor la contestația la executare formulată de către contestatoarea C. L. de A. a L. F. F. H., prin care solicită anularea actelor de executare din dosarul execuțional nr. 227/2012, pe motiv că aceasta nu dispune de un patrimoniu propriu pentru a putea fi obligată la plata sumei de 9.546,44 lei, cea care deține un patrimoniu propriu fiind UAT . are calitatea de debitor potrivit titlului executoriu care se execută, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 12 din Legea nr. 18/1991, ,,în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptățiți și eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraș sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar”, procedura de constituire și modul de funcționare a comisiilor fiind stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 890 din 4 august 2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
De asemenea, potrivit art. 52 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, ,,comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă”, care are în limitele competenței sale și prin derogare de la ,,dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă”, fiind reprezentată legal prin ,,primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat”, iar în alin. 3 se precizează în mod expres că ,,prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile”.
Astfel, dacă nu s-ar putea pune în executare o hotărâre prin care C. L. a fost obligată, într-un litigiu având ca obiect fond funciar la plata unor sume reprezentând cheltuieli de judecată, s-ar lipsi de eficiență dispozițiile legale precizate anterior, și s-ar încălca totodată și dispozițiile art. 6 CEDO (,,dreptul la un proces echitabil”), întrucât executarea silită este o altă etapă a procesului civil, iar nepunerea în executare a unei hotărâri irevocabile împiedică accesul efectiv la justiție. În acest sens, instanța a reținut că apărările formulate de către contestatoare sub acest aspect nu au relevanță în prezenta cauză.
De asemenea, instanța a constatat că nu s-au invocat alte neregularități intrinseci actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 227/2012 ca și vicii de formă ale actelor astfel efectuate.
Ca urmare a soluționării fondului contestației la executare, s-a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Față de modul se soluționare a contestației la executare formulate de contestatori și în lipsa dovezilor privind cheltuielile de judecată, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatei de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea C. L. de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor H., prin Primar, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii instanței de fond în sensul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin somația din data de 08.10.2012 emisă de B.EJ. F. Viorei A. se pune în vedere atât C. locale H. pentru aplicarea legilor fondului funciar, prin președinte primarul comunei H. cât și Primarului comunei H., în calitate de președinte al C. locale de aplicare a fondului funciar H. să achite suma de 9.546,44 lei reprezentând 1.200,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată, 8.346,44 leicheltuieli de executare, reclamantei F. M., prin mandatar cu procură specială D. S. P. M..
Având în vedere prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare... în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean ", U.A.T. . juridică de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, precum și titulara conturilor deschise la Trezoreria F. și este reprezentată de primarul comunei H..
Așadar, nici primarul comunei H., în calitate de președinte al C. locale de aplicare a fondului funciar H. și nici C. locală H. pentru aplicarea legilor fondului funciar, prin președinte primarul comunei H. nu dispun de un patrimoniu și un buget propriu.
Ținând cont de faptul că unitatea administrativ-teritorială . fost parte, nefiind citată, în dosarul nr._ al Judecătoriei F. în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1786/26.10.2011, această sentință civilă nu îi este opozabilă, neputând fi obligată la plata sumei de 9.546,44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (1.200,00 lei) și cheltuieli de executare (8.346,44 lei), cheltuieli impuse prin somația din data de 08.10.2012 emisă de B.EJ. F. Viorei A. în dosarul execuțional nr. 227/2012.
În situația în care s-ar dispune plata acestei sume (9.546,44 lei) din conturile comunei H., ar atrage privarea dreptului la apărare, garantat de Constituția României prin prevederile art. 24, dreptul la un proces echitabil și accesul liber la justiție, prevăzut de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și de art. 21 din Constituția României.
Recurenta arată că nu contestă incidența prevederilor art. 12, art. 52 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 18/1991, precum și de prevederile H.G. nr. 890/2005, însă motivarea contestația la executare s-a întemeiat pe prevederile art. 21 alin. (1) si (2) din Legea nr. 215/2001, prevederi pe care instanța de fond nu le-a analizat.
Recurenta susține că Unitatea Administrativ Teritorială . patrimoniu și buget propriu) și C. locală de aplicare a fondului funciar H. (lipsită de patrimoniu și de buget propriu) sunt două persoane juridice diferite.
Titlurile executorii (Decizia civilă nr. 360/R/21.03.2012 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ a rămas definitivă și irevocabilă sentința civilă nr. 1786/26.10.2011 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._ ) care fac obiectul dosarului execuțional nr. 227/2012 al B. F. V. A., stabilesc obligații în sarcina C. locale de aplicare a fondului funciar H. (persoana juridică fără patrimoniu și buget propriu), U.A.T. . trasată nici o obligație prin aceste titluri executorii, nefiind nici măcar parte în acel dosar.
Așadar, obligațiile din sarcina C. locale de aplicare a fondului funciar H. sunt executate din patrimoniul U.A.T. . civile recurate, dispozitiv care încalcă prevederile art. 3713 și a art. 3717 din Codul de procedură civilă, aspecte și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Din aceste două articole reiese foarte clar faptul că „ Veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executării silite ..." și „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit... debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare ..." în speță susținându-se că debitor este C. L. de aplicare a legilor fondului funciar H. și nu U.A.T. .> Recurenta arată în final că nu se opune executării obligațiilor stabilite prin titlurile executorii de fac obiectul dosarului execuțional nr. 227/2012 al B. F. V. A. în sarcina C. locale de aplicare a fondului funciar H., dar în realitate, o persoană juridică de drept public (U.A.T. . silit, răspunzând patrimonial, pentru o altă persoană juridică, în ciuda faptului că nu a fost parte în dosarul nr._ nici în primă instanță nici în recurs.
Intimata F. M. nu a depus întâmpinare.
Contestația la executare este scutită de taxă judiciară de timbru.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând sentința civilă, în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Deși sentința ce reprezintă titlu executoriu a fost pronunțată în contradictoriu cu recurenta C. locale de aplicare a fondului funciar H., executarea silită nu se putea face decât față de U.A.T. H..
Astfel, potrivit art. 12 din Legea nr. 18/1991 și art. 2 din H.G. nr. 890/2005 în vederea aplicării legislației funciare, se constituie comisii locale și comisii județene, primele la nivelul unităților administrativ teritoriale locale – comună, oraș sau municipiu, fiind alcătuite din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ teritoriale și alte persoane, prin urmare, majoritatea persoanelor ce alcătuiesc această comisie provenind din cadrul persoanei juridice unitatea administrativ teritorială, în speță U.A.T. H..
De asemenea, potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991, ,,comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă”, care are în limitele competenței sale și prin derogare de la ,,dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă sau activă în litigiile legate de aplicarea legilor fondului funciar, fiind reprezentată legal prin ,,primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat”, iar în alin. 3 se precizează în mod expres că ,,prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile”.
Din acest ultim alineat rezultă că părțile în litigiile de fond funciar pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C.pr.civ. Ar fi inechitabil să se considere că acest alineat se aplică unilateral, în sensul că, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 274 C.pr.civ., comisiile să obțină recuperarea cheltuielilor făcute ( de exemplu în cazul în care își angajează avocat, posibilitate recunoscută de lege, sau în cazul plății unui onorariu de expert), însă în cazul în care acestea ar cădea în pretenții, partea adversă să nu își poată recupera cheltuielile prilejuite de proces.
P. urmare, Comisiile locale și județene pot fi obligate plata cheltuielilor de judecată.
Dacă legea reglementează calitatea procesuală a comisiilor, nu stabilește însă și dacă aceasta are un patrimoniu, aspect care are relevanță în cazul executării hotărârilor judecătorești cu privire la cheltuielile de judecată.
Având în vedere însă că aceste comisii locale sunt alcătuite din reprezentanți ai Primăriei, fiind reprezentate de Primar, rezultă că unitatea administrativ teritorială, care are patrimoniu propriu conform art. 21 din Legea nr. 215/2001, este cea care suportă, din punct de vedere patrimonial cheltuielile de judecată la care este obligată C. L., aceasta fiind în același timp, cea care recuperează și deține sumele provenite din executarea silită a hotărârilor prin care i s-a dat câștig de cauză (și de exemplu și-a angajat avocat).
P. urmare, deși legea nu a prevăzut o subordonare a C. Locale față de unitatea administrativ teritorială, această dependență patrimonială rezultă din dispozițiile legii, o altă interpretare ducând la situația inechitabilă ca, pe motivul lipsei de patrimoniu a acestei comisii, persona care și-a câștigat dreptul în instanță și a făcut unele cheltuieli, deși se poate stabili culpa comisiei în aplicarea legii de fond funciar, să nu își poată recupera aceste cheltuieli.
Din expunerea motivelor de recurs rezultă faptul că recurenta, cu toate că se declară de acord cu executarea obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, invocă impedimente artificiale, în sensul că, deși cheltuielile de judecată ar trebui plătite din bugetul local, în lipsa bugetului propriu al comisiei, acest lucru nu ar fi posibil deoarece unitatea administrativ teritorială nu a fost parte în litigiul de fond funciar în care s-a pronunțat titlul executoriu. Însă raportat la specificul litigiilor de fond funciar și la prevederile art. 52 din Legea nr. 18/1991, unitatea administrativ teritorială nu și-ar justifica prezența în calitate de parte într-un asemenea litigiu, cu atât mai mult cu cât acesta a vizat obligarea comisiei locale să întocmească și să înainteze comisiei județene documentația necesară eliberării titlului de proprietate asupra terenului, necesară eliberării titlului de proprietate și obligarea comisiei județene la eliberarea titlului de proprietate, atribuții expres prevăzute în sarcina celor două comisii.
Prevederile legale privind incidența art. 274 Cod proc. civ. și în litigiile de fond funciar nu pot rămâne fără aplicabilitate doar pentru că nu există dispoziții legale care să prevadă în mod expres cum se recuperează aceste cheltuieli în condițiile în care comisiile de fond funciar nu au patrimoniu propriu. În consecință, având în vedere că potrivit art. 3 cod civil judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate, în cauză obligația instanței este să coroboreze prevederile legale menționate anterior și să le interpreteze logic, în sensul în care acestea produc efecte, iar nu în sensul pe care recurenta îl sugerează, pentru a le goli de conținut.
Nimic nu împiedică recurenta contestatoare C. L. de aplicare a fondului funciar H., prin Primar în calitate de reprezentant legal al acesteia, să solicite Consiliului local al U.A.T. H. alocarea de la bugetul local a sumelor necesare plății titlurilor executorii.
De asemenea, exonerarea recurentei C. L. de aplicare a legilor fondului funciar H., prin Primar de la plata cheltuielilor de judecată dispuse prin titlul executoriu, astfel cum recurenta solicită prin cererea de anulare a actelor de executare formulată pe calea contestației la executare, nu este posibilă. Aceasta deoarece, pe această cale nu se pot aduce modificări dispozitivului hotărârii iar instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, sub aspectul legalității obligării C. locale la plata cheltuielilor de judecată, aspect care putea fi pus în discuție în calea de atac declarată împotriva sentinței civile ce constituie titlu executoriu. O soluție contrară ar impieta în mod grav principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Dreptul la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă din cadrul statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părți (cauza Sacaleanu vs. România, Hotărârea din 6 septembrie 2005; cauza V. I. vs. România, Hotărârea din 28.06.2005).
Or, deși recurenta debitoare invocă în favoarea sa prevederile art. 6 din CEDO, aceasta este cea care, prin atitudinea sa produce o încălcare a prevederilor convenționale menționate, stipulate în favoarea creditorului.
În acest context, executarea cheltuielilor de judecată din titlul executoriu, din conturile U.A.T. . privează de dreptul la apărare și nici de dreptul la un proces echitabil și de acces la justiție.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul declarat de recurenta contestatoare C. L. de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor H., reprezentată prin Primar, ca nefondat, sentința civilă urmând a fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare C. L. de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor H., reprezentată prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 2587/10.12.2012, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 12.06.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. R. A. I. M. I. I.
GREFIER
V. P.
Red.C.R./03.03.2014
Dact.V.P./03.03.2014
- 2 ex -
Jud. fond M. Garofița P.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 398/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 837/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
