Contestaţie la executare. Decizia nr. 389/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 389/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 389/R
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. I.
Judecător C. R.
Judecător A. I.
Grefier D. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul contestator P. R. în contradictoriu cu intimat C. L. AL M. B., D. F. B., PRIN REP LEGAL, împotriva sentinței civile nr._/03.09.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța reține că, prin cererea de recurs, recurentul contestator a solicitat ca judecat cauzei să aibă loc și în lipsa sa. Așa fiind, instanța reține incidența în speță a prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
De asemenea, reține că, deși a fost legal citat pentru prezentul termen de judecată, cu mențiunea de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și a unui timbru judiciar în cuantum de 5 lei, pentru recursul exercitat, recurentul contestator nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații.
Așa fiind, instanța, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursului, asupra căreia rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr._/03.09.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A admis excepția de tardivitate, invocată de intimatul C. L. AL M. B. – DIRECȚIA FISCALĂ B..
A respins ca fiind tardiv formulată contestația la executare precizată de contestatorul P. R. în contradictoriu cu intimatul C. L. AL M. B. – DIRECȚIA FISCALĂ B., privind anularea titlului executoriu nr.1641/09.02.2012.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prezenta procedură se desfășoară sub incidența dispozițiilor C.p.c. de la 1865 față de prevederea art.3 alin.1 din L.nr.76/2012, executarea silită nefiind începută după . N.C.p.c., respectiv la 15.02.2013.
Față de cadrul procesual stabilit de către partea contestatoare potrivit celor de la filele 37-39 (54-56) dosar, la termenul de judecată din 20.08.2013, instanța a pus în discuție excepția de tardivitate a formulării contestației la executare invocată de partea intimată și luând concluziile părților exprimate în scris, în temeiul art.137 alin.1 C.p.c., a reținut excepția de procedură spre soluționare.
Pentru a dispune asupra excepției, instanța a reținut că actul de executare silită atacat în cadrul prezentei contestații la executare îl reprezintă titlul executoriu centralizator nr.1641/09.02.2012 sub aspectul amenzii contravenționale în cuantum de 402 lei (filele 5 și 22 dosar).
Actul de executare evocat, prezintă nr. de registratură_/27.02.2012, rezultând potrivit dovezii de la fila 23 dosar că i-a fost comunicat debitorului fiscal la domiciliu, la data de 26.03.2012. În calitate de primitor al actului a semnat mama contestatorului. Același domiciliu, respectiv B., ., ., ., a fost menționat de către contestator și în cadrul prezentei contestații la executare.
Contestația la executare, în forma sa inițială, a fost înregistrată la Judecătoria B. la data de 07.05.2013, corespunzător filei 3 dosar, fără ca plicul de expediere să prezinte vreo dată (fila 10 dosar).
Cererea fiind formulată împotriva unui act de executare silită întocmit sub incidența O.G.nr.92/2003 republicată (Codul de procedură fiscală), instanța reține că în temeiul art.173 alin.1 lit.a, „contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod”.
În egală măsură, un termen identic este prevăzut și de art.401 alin.1 C.p.c., instanța reținând și că la dosar nu există dovada că părții contestatoare i s-au făcut rețineri în baza adresei de înființare a popririi de la fila 21 dosar, expediată la 14.02.2012, din venituri periodice, pentru ca termenul de 15 zile să înceapă să curgă, cel mai târziu, de la data efectuării primei rețineri.
Termenul se calculează pe zile libere, potrivit art.101 alin.1 C.p.c., sens în care nu intră la socoteală nici ziua când a început să curgă și nici ziua în care s-a împlinit.
Aplicând regula în cauză, instanța a reținut că părții contestatoare i s-a comunicat actul de executare silită atacat, la data de 26.03.2012. De la această dată, calculând termenul de 15 zile libere (17 zile pline), rezultă că s-a împlinit la data de 11.04.2012.
Or, în raport de această dată, prezenta contestația la executare precizată, se prezintă a fi tardiv formulată.
În egală măsură, contestatorul nici nu a invocat și dovedit o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv o cauză obiectivă care l-a împiedicat să depună contestația în termenul procedural și sub incidența căreia să beneficieze de repunerea în termen potrivit art.103 alin.1 C.p.c.
Pronunțarea asupra excepției face de prisos o cercetare pe fond a contestației la executare, potrivit art.137 alin.1 C.p.c. Cu toate acestea, instanța nu poate să nu rețină și că prin contestația la executare ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei B., contestatorul a înțeles să atace și titlul executoriu centralizator ce face obiectul prezentei contestații la executare (filele 65-66 dosar).
În dosarul civil mai sus evocat, atașat prezentei cauze, instanța s-a pronunțat prin sentința civilă nr.8333 din 13.06.2012, neatacată cu recurs, și prin care contestația la executare a fost admisă în parte, sub aspectul încetării executării silite pentru debitul de 268 lei. Restul solicitărilor contestatorului au fost respinse (filele 61-62 dosar).
Față de această împrejurare, intervine în cauză puterea lucrului judecat, în sensul că ceea ce s-a stabilit cu titlu definitiv/irevocabil în cadrul unei prime judecăți nu mai poate fi supus unei alte judecăți ulterioare.
Cu toate acestea, între cele două excepții, cea care primează este excepția de procedură a tardivității formulării contestației la executare, cea de-a doua excepție fiind calificată drept o excepție de fond, în strânsă legătură cu pretenția dedusă judecății.
D. pentru care, în raport de cele mai sus reținute, instanța a statuat asupra contestației la executare formulate și precizate de către partea contestatoare, potrivit celor cuprinse în dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul contestator P. R. considerând-o netemeinică și nelegală.
Întrucât recursul formulat nu a fost timbrat, prin rezoluție, s-a stabilit în sarcina recurentului contestator obligația de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 97,00 lei, și timbru judiciar de 5,00 lei fiind încunoștiințat despre această obligație ce trebuia îndeplinită până la termenul de judecată din data de 15.04.2014 prin citația ce i-a fost comunicată la data de 26.03.2014 (f.14).
La termenul de judecată acordat, întrucât recurentul contestator nu a timbrat calea de atac promovată, instanța, din oficiu, a invocat excepția de netimbrare a recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia și reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 și art.35alin.1 și 2 din O.M.J.nr.760/1999, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, în cazul acțiunilor netimbrate sau insuficient timbrate partea urmând a fi obligată să plătească până la primul termen de judecată
Totodată, art.20 alin.3, respectiv,art.35 alin.5 din actele normative sus-menționate prevăd că neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii.
Având în vedere dispozițiile legale anterior evocate, constatând că recurentul contestator nu și-a îndeplinit obligația de a depune taxa judiciară de timbru datorată pentru calea de atac promovată, deși i s-a indicat cuantumul taxei ce o are de achitat și s-a acordat termen în acest sens, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va admite excepția invocată și, pe cale de consecință, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și a art.35 alin.5 din O.M.J.nr.760/1999, va anula recursul declarat de recurentul contestator, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a recursului invocată de instanță din oficiu și, în consecință:
Anulează - ca netimbrat - recursul declarat de recurentul contestator P. R. împotriva sentinței civile nr._/03.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2014.
Președinte, M. I. I. | Judecător, C. R. | Judecător, A. I. |
Grefier, D. P. |
Red.IMI 16.04.2014
Tehnored.D.P. 17.04.2014 – 2 ex
Jud fond E. B.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 167/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
