Pretenţii. Decizia nr. 450/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 450/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 450/R/2014
Ședința publică de la 5.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Judecător P. M.
Grefier V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de către recurenta reclamantă Asociația de proprietari de A. 121 C. și de către recurenta pârâtă Vereguț E., împotriva sentinței civile nr._/16.12.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea succesiv la data de 17.04.2014, 24.04.2014 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursurilor civile de față constată că prin sentința civilă nr._/16.12.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de Proprietari de A. 121 C. în contradictoriu cu pârâtă Vereguț E. și în consecință aceasta din urmă a fost obligată să plătească reclamantei suma de 6054,47 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și 6054, 47 lei penalități de întârziere.
Totodată, reclamanta a fost obligată să plătească diferența de onorariu pentru expert de 3970 lei și suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta este membră a Asociației reclamante și, în această calitate, a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități edilitar gospodărești cu care reclamanta a încheiat contract în mod direct.
Potrivit Legii 230/2007 art.46 toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Conform art.47 cheltuielile asociației de proprietari sunt următoarele: a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale; b) cheltuieli pe consumuri individuale; c) cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale; d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari; e) cheltuieli pe consumatori tehnici; f) cheltuieli de altă natură. Conform art.48 Stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună. Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu. Potrivit art. 49 Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă. În fine potrivit art. 50 asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Conform actelor existente la dosarul cauzei, si anume listele de plata privind cotele comune de întreținere, liste cu valoare probatorie în ce privește repartizarea cheltuielilor ce revin fiecărui proprietar, pârâta nu și-a achitat corespunzător cheltuielile de întreținere în perioada martie 2009-decembrie 2011.
Faptul neplății reiese și din lucrarea tehnică efectuată în cauză în care se arată că suma datorată de pârâta ca și cheltuieli la întreținere pentru această perioadă este de 6.054,47 lei. (fila 133 vol II).
Nu a fost primită apărarea pârâtei conform căreia nu a plătit debitul pe motiv că nu i-au fost prezentate facturile, afirmația considerându-se ca nefiind probată prin niciun înscris: notificare, solicitare ce să fie adresată cu acest conținut reclamantei. P. urmare neplata debitului a generat penalități de 6054,47 lei. (fila 135 vol II).
Este consacrat principiul de drept conform căruia cel care face o afirmație în fața instanței, trebuie să o dovedească spre a face credibil faptul pretins. P. înscrisurile depuse, reclamanta a făcut dovada existenței obligației de plată în sarcina pârâtei doar în parte.
P. urmare, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari 121 C. împotriva pârâtei VEREGUȚ E. și în consecință:
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6054,47 lei debit cheltuieli la întreținere și de 6054,47 lei penalități pentru perioada martie 2009-decembrie 2011.
Reclamanta a fost obligată conform art.274 Cod procedură civilă să achite cheltuielile de judecată pârâtei, pe care aceasta le-a suportat cu avocatul angajat, de 1.000 lei - chitanța 90/18 10 2012, să îi restituie 500 lei onorariu avans plătit de pârâtă pentru expert și să plătească diferența de onorariu pentru expert de 3.970 lei.
Împotriva sentinței de mai sus au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în parte a sentinței recurate. Astfel, recurenta – reclamantă Asociația de Proprietari 121 C. a solicitat modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la plata sumei de_, 04 lei, din care12082, 57 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, iar 9259, 47 lei penalități de întârziere, aferente perioadei septembrie 2008 – decembrie 2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 4470 lei, constând în onorariile plătite expertului desemnat în cauză și apărătorului ales.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta – reclamantă a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a mai insistat în răspunsul expertului la obiecțiunile formulate, deși expertul desemnat în cauză nu a efectuat calculul penalităților și nu a stabilit modalitatea de calcul a acestora, pentru ca ulterior să stabilească corectitudinea acestui calcul. În acest sens, apreciază că susținerea expertului contabil este una subiectivă, nebazată pe lege și pe un calcul obiectiv comparativ.
Cu privire la calculul penalităților, recurenta – reclamantă arată că a fost efectuat în conformitate cu dispozițiile art.30 lit. j din Legea nr.230/2007 și art.25 din Normele de aplicare a acestei legi și luând în considerare procesele verbale ale Adunării generale a asociației din 25.08.2005, 04.04.2006 și 03.05.2006.
Apreciază că intimata – pârâtă își invocă propria culpă pentru a beneficia de un drept și că din cauza acesteia recurenta a fost chemată în judecată de . restanțele la plata serviciilor de salubritate, fiind obligată și la plata cheltuielilor de întârziere.
Recurenta – reclamantă mai arată că instanța de fond nu a motivat soluția de respingere a pretențiilor din cererea de chemare în judecată pentru perioada septembrie 2008 – martie 2009 și nici a penalităților de întârziere de 3205 lei.
Raportat la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta arată că este eronată deoarece pârâta este partea căzută în pretenții, astfel încât aceasta trebuie să suporte cheltuielile de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304, 304 indice 1, 312 și 274 Cod procedură civilă.
La rândul său, recurenta - pârâtă Vereguț E. a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul înlăturării obligației de plată a penalităților de întârziere întrucât culpa neplății cheltuielilor de întreținere aparține reclamantei care a refuzat să prezinte facturile care au stat la baza stabilirii acestor cheltuieli.
Consideră că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu există nicio dovadă din care să rezulte că recurenta pârâtă a solicitat celeilalte părți facturile, în condițiile în care în răspunsul la interogatoriu asociația menționează că fiica recurentei s-a prezentat și a solicitat să studieze facturile și modul de calcul.
În drept, recurenta – pârâtă a invocat dispozițiile art.299 – 316 Cod procedură civilă.
Recurenta - pârâtă Vereguț E. a formulat întâmpinare la recursul declarat de cealaltă parte, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată.
Apreciază criticile recurentei – reclamante cu privire la modul de efectuare a expertizei ca fiind făcute cu rea credință, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată arată că în mod corect s-a reținut culpa procesuală a părții adverse care în mod tendențios a promovat o acțiune pentru o sumă imensă față de cea realmente datorată.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
P. încheierea pronunțată în ședința publică din 16.11.2012, Judecătoria B. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei septembrie 2006 – februarie 2009, invocată de pârâtă prin întâmpinare ( f 363 vol. I dosar de fond)
Cererea de recurs formulată de recurenta – reclamantă Asociația de Proprietari 121 C. nu a fost îndreptată și împotriva încheierii de ședință menționată mai sus, motiv pentru care considerentele pentru care această parte din cerere a fost respinsă ca prescrisă nu pot face obiect de analiză în acest cadru procesual.
În acest sens avem în vedere dispozițiile art. 282 alin.2 coroborate cu cele ale art.316 Cod procedură civilă, potrivit cărora împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
În ceea ce privește criticile referitoare la cuantumul penalităților de întârziere la plata cărora a fost obligată recurenta pârâtă pentru perioada martie 2009-decembrie 2011, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/2007, potrivit cărora suma penalizărilor nu poate depăși suma la care s-au aplicat. P. urmare, suma la care recurenta pârâtă a fost obligată la plată cu titlu de penalități nu putea fi mai are de 6054,47 lei, sumă ce reprezintă cheltuielile de întreținere restante și care nu a fost contestată.
Pe de altă parte, prin motivele de recurs apreciem că nu se pot face critici cu privire la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză deoarece potrivit art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă, partea nemulțumită de lucrarea de specialitate putea cere motivat expertiza contrarie la primul termen după depunerea lucrării.
Legat de modul de recuperare a majorărilor de la furnizori, constatăm că în procesul verbal al Adunării generale din 04.04.2006 s-a hotărât doar că aceste majorări se vor recupera de la restanțieri, iar această împrejurare nu conferă reclamantei dreptul de a majora penalitățile peste procentul legal de 0,2 %/ zi de întârziere, aceasta având la dispoziție alte posibilități legale de recuperare a acelor sume percepute de furnizori.
În schimb, criticile referitoare la stabilirea cheltuielilor de judecată sunt întemeiate prin raportare la dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Astfel, din moment ce acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, apreciem că este nelegală dispoziția instanței de fond de obligare a acestei părți la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de intimata – pârâtă și la achitarea în integralitate a costurilor expertizei efectuate în cauză, expertiză ce a profitat ambelor părți.
În speță trebuia să se facă aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă conform cărora, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
P. urmare, apreciem că dat fiind faptul că ambele părți au căzut în pretenții, cheltuielile constând în onorariul expertului desemnat în cauză trebuie să fie suportat în egală măsură de cele două recurente. În acest sens, recurenta – reclamantă va fi obligată să plătească o diferență de onorariu de 2200 lei, în loc de 3970 lei, cât a stabilit prima instanță, iar recurenta – pârâtă să achite cu același titlu suma de 1700 lei, deoarece a achitat anterior un avans de onorariu de expert de 500 lei.
Celelalte cheltuieli efectuate de părți, constând în onorariile avocațiale plătite apărătorilor aleși, urmează a fi compensate între acestea.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art.312 alin 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, coroborate cu cele ale art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de recurenta – reclamantă Asociația de Proprietari de A. 121 C. și va modifica în parte sentința, conform dispozitivului.
În schimb, recursul declarat de recurenta pârâtă Vereguț E. împotriva aceleiași sentințe va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură, deoarece plata penalităților de întârziere prevăzute de art. 49 din Legea nr. 230/2007 nu este condiționată de existența culpei, simpla întârziere peste termenul de 30 de zile prevăzut pentru plată conducând la aplicarea acestora.
Împrejurarea că s-a dovedit sau nu solicitarea de prezentare a facturilor pe baza cărora au fost calculate cheltuielile de întreținere nu are nicio relevanță în cauză deoarece potrivit art. 12 alin. 1 lit. A punctul d din HG nr. 1588/2007, recurenta pârâtă avea dreptul să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată. Or, în lipsa dovezii înregistrării unei contestații cu privire la modul de calcul al cheltuielilor comune în termenul prevăzut de dispozițiile legale menționate mai sus, recurenta pârâtă era obligată să achite la termen cheltuielile de întreținere stabilite în sarcina sa.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul urmează a dispune conform celor menționate în dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Vereguț E. împotriva sentinței civile nr._ din 16.12.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă Asociația de Proprietari de A. 121 C. împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte și în consecință:
Obligă reclamanta să achite în contul Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile B. o diferență de onorariu de 2200 lei pentru expertul contabil B. E. O..
Obligă pârâta să achite cu același titlu suma de 1700 lei.
Compensează între părți restul cheltuielilor de judecată.
Înlătură din dispozitivul sentinței atacate mențiunile referitoare la cheltuielile de judecată și menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. B. L. S. P. M.
GREFIER,
V. D.
Redactat/P.M./9.10.2014
Tehnoredactat/V.D./20.10.2014/2 ex
Jud. fond M. A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 257/2014. Tribunalul BRAŞOV | Legea 10/2001. Sentința nr. 95/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
