Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 80/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 80/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.80/A
Ședința publică de la data de 27.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. I.
JUDECĂTOR – S. N.
GREFIER - L. P.
Pe rolul tribunalului se află soluționarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți C. A. și C. M. împotriva Sentinței civile nr. 5357/29.04.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. F. P. - A. N. DE A. FISCALA ADMINISTRATIA F. P. A MUNICIPIULUI BRASOV, SERVICIUL COLECTARE SI executare SILITA P.J, prin reprezentant legal, având ca obiect „plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)”.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp, a amânat pronunțarea pentru data de 27.01.2015, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă 5357/2014 a Judecătoriei B. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanții C. A. și C. M. în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor P. prin Agenția Națională de A. Fiscală prin Administrația Județeană a Finanțelor P. B., împotriva încheierii de Carte Funciară de respingere a cererii de reexaminare_/2013.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de CF numărul_/10.04.2013, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr.7/1996, Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară B. a admis cererea ANAF-AFP B. de intabularea în favoarea sa a dreptului de ipotecă legală în valoare de_ lei, conform art. 154 alin.5 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, asupra cotei de 33,14 % din terenul aferent apartamentului nr.5, proprietatea reclamanților, precum și asupra construcției acestora.
Împotriva acestei încheieri, reclamanții au formulat cerere de reexaminare, cerere ce le-a fost respinsă prin încheierea de respingere nr._/19.04.2013 emisă de BCPI B., în esență, motivat de împrejurarea că „ înscrierea în CF s-a făcut cu respectarea prevederilor legale incidente în speță, respectiv art.154 alin.8 și 9 din OG nr.92/2003” și că „ aspectele invocate de petent în cererea de reexaminare exced competenței materiale a registratorului de carte funciară, acestea privind însăși urmărirea silită”.
În termenul legal de 15 zile de la comunicare, împotriva încheierii CF de respingere a cererii de reexaminare, reclamanții au formulat plângerea obiect al cauzei.
În drept, instanța a reținut incidența dispozițiilor de drept material ( în vigoare la data promovării acțiunii) cuprinse în art. 24 alin.3 din Legea nr. 7/1996- legea cadastrului și a publicității imobiliare, în temeiul cărora “Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.”
Totodată, instanța a mai reținut și prevederile de drept procedural prevăzute de art. 28 alin.1 și alin.4 din același act normativ, în conformitate cu care „Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului teritorial……Înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu.”
Relevante cauzei mai sunt și dispozițiile art. 29 alin.1 și 3 din aceeași lege, potrivit cărora „( 1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative:
a) este încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege;
b) identifică corect numele sau denumirea părților și menționează codul numeric personal, dacă este atribuit, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;
c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz;
d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcție în România;
e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepția cazului în care se face mențiune despre acestea în cuprinsul actului;
f) este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor stabilite prin lege sau a situației în care dovada încasării tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale încheiate potrivit art. 9 alin. (4) și (5);
g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.
(3) Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului și al cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica pozițiile ce au fost radiate și numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor.”
Nu în ultimul rând art. 31 alin.3 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora “Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.”
S-a apreciat drept neîntemeiată plângerea formulată de reclamanți, urmând a fi respinsă în consecință, pentru următoarele considerente:
În primul rând, instanța subliniază situația premisă a procedurii de înscriere în cartea funciară, anume aceea de verificare de către registrator a înscrisului prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. Iar “ stricto sensu” verificarea circumscrie constatarea dacă înscrisul îndeplinește condițiile legale ale intabulării, iar nu rezolvarea problematicii fondului dreptului real imobiliar ce face obiectul înscrierii.
În acest context, instanța a constatat că în mod întemeiat registratorul a respins cererea de reexaminare a reclamanților motivat de împrejurarea că “aspectele invocate de petent în cererea de reexaminare exced competenței materiale a registratorului de carte funciară, acestea privind însăși urmărirea silită”, în condițiile în care funcționarul de Carte Funciară este ținut să facă un examen solicitării de înscriere a unui drept în CF exclusiv din perspectiva întrunirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 48 din Legea nr.7/1996, or procesul-verbal de sechestru bunuri imobile emis la data de 09.04.2013 în dosarul de executare nr.1497/2012 îndeplinește aceste exigențe, întrucât: actul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indică numele părților, individualizează imobilul printr-un identificator unic și este însoțit de o copie a extrasului de CF.
Așadar, instanța a reținut că așa-zisul „refuz” al registratorului, precum și, implicit „ refuzul” instanței ( atras de limitele învestirii sale, eminamente de analiză a legalității și temeiniciei încheierii de CF dispuse și atacate în cauză) constituie un „ refuz” legitimat de cadrul special al domeniului de reglementare, expres și limitativ indicat în chiar articolul 1 din lege ( Legea nr.7/1996), ceea ce nu implică o denegare de dreptate, împotriva dreptului de ipotecă, înscris în mod legal în CF, reclamanții putând formula apărări de fond ( de tipul celor învederate în cauză, anume că nu au nicio legătură cu creanța bugetară de 22.828 lei, a cărei neplată a condus la sechestrarea bunului imobil al părților) exclusiv prin exercitarea căii legale indicate expres în cuprinsul procesului-verbal de sechestru, prin formularea unei contestații fiscale la executare, în condițiile art. 172-173 din O.G. nr.92/2003.
De altfel, instanța a mai constatat că înșiși reclamanții au simțit necesitatea de a invoca, în considerente, dispoziții procedural civile din titlul „ Despre executarea silită” ( concret, art.593 pct.3 C. 1865), or acestea nu pot fi supuse verificării decât în cadrul unei căi legale corect alese spre exercitare (calea unei acțiuni contencioase), alta decât cea valorificată în prezenta pricină, una eminamente necontencioasă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând fondul să se admită plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară.
Apelanții apreciază că este inadmisibil și regretabil faptul că un asemenea demers a fost inițiat de o instituție publică cum este AFP B., care a solicitat Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară din B., întabularea dreptului de ipotecă asupra unui apartament în care locuiește de peste patru decenii un proprietar de drept, respectiv apelanta, care nu are absolut nici o tangență cu suma menționată, acțiune nelegală și inumană, raportat și la starea de sănătate a apelantei.
Dispozițiile art. 154 din OG 92/2003 precizează la pct. 3 că în cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spațiul minim locuibil de debitor și familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare, iar în întâmpinarea depusă cât și în sentința atacată nu se face nici o precizare cu privire la această problemă esențială.
De asemenea, AFP B. cât și instanța de fond nu face nici o referire la problema prezentată în plângerea depusă privind întabularea dreptului de ipotecă legală în condițiile când există deja notat sechestru asigurător.
Deși AFP B., făcând referire la extrasul de carte funciară_-C1-U2, luând astfel cunoștință de faptul că la partea a II-a, foaia de proprietate, este notat sechestrul asigurător în favoarea Ministerului Public DIICOT – Serviciul Teritorial B., totuși a solicitat întabularea dreptului de ipotecă legală asupra aceluiași imobil, neținând seama de prevederile art. 593 pct. 3 cod procedură civilă care precizează în mod expres că sechestrul asigurător pus asupra unui imobil se va înscrie de îndată în cartea funciară. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv.
În această situație nu se mai poate opera o întabulare după sechestrul asigurător înscris în CF, încă din anul 2005, decât prin încălcarea flagrantă a legii și în abuz din partea unei asemenea instituții de stat.
Din încheierile Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. se poate constata că această instituție nu a analizat și acționat conform atribuțiilor conferite de lege, trecând cu vederea asupra unor probleme prezentate, respingând astfel cererea de reexaminare prin simpla și neangajată răspundere a registrului de carte funciară, redată în încheierea de respingere textual: „aceste argumente privind aspecte care exced competenței materiale a registratorului de carte funciară”, evident fără nici o nominalizare și explicare a acestor motive prezentate de petenți în cererea de reexaminare.
Problemele și înscrisurile prezentate de petenți în plângerea împotriva încheierii de carte funciară nu au fost analizate corespunzător în sentința instanței de fond în care, în locul unei analize severe asupra problemelor prezentate și a documentelor depuse la dosar, se prezintă o înșiruire a articolelor privind sechestrul aplicat asupra bunurilor imobiliare, considerând în acest mod plângerea ca neîntemeiată.
Intimatul M. Finanțelor P. – Administrația Județeană a Finanțelor P. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului susținând că, în calitate de organ de executare silită, a procedat la data de 9.04.2013 la emiterea procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile 10942A, respectiv sechestrarea bunurilor imobile ale debitorului C. A., emis în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă 1497/sind/2012a Tribunalului B..
Prin cererea formulată la data de 9.04.2013, intimata a solicitat OCPI B. – BCPI B. înscrierea în evidențele de publicitate imobiliară a dreptului de ipotecă legală și a interdicției de înstrăinare pentru suma de_ lei asupra bunurilor imobile cuprinse în procesul verbal de sechestru nr._/A/2013, bunuri imobile proprietatea debitorului, până la stingerea obligațiilor datorate bugetului consolidat al statului, respectiv pentru bunul imobil înscris în CF_ C1-U2 B., nr. top 6241/1/3/2/5 /II/5.
Prin încheierea nr._/2013 emisă în dosarul_/2013 OCPI B. – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. în mod corect și legal s-a dispus întabularea dreptului de ipotecă legală conform art. 154 alin. 5 din OG 92/2003.
Apelanții au formulat răspuns la întâmpinare arătând că au cumpărat imobilul în baza Legii 112/1995, că locuiesc în acest imobil de peste 45 ani, apelanta C. M. nu are nici o tangență cu creanța în cauză.
Acțiunea întreprinsă de AJFP se referă, în esență, la aducerea sumei de_ lei la masa credală a unei societăți comerciale, fără însă ca apartamentul menționat să aibă vreo implicare în această acțiune.
Cu privire la executarea silită, apelanții au susținut că nu au primit nici un document. Dacă aceste documente intrau în posesia lor, le-ar fi contestat.
În întâmpinare nu s-a răspuns la criticile referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 154 din OG 92/2003. Nu s-a făcut nici o referire la problema prezentată în plângere și în apel privind întabularea dreptului de ipotecă legală în condițiile în care există deja notat un sechestru asigurător.
Întabularea dreptului de ipotecă legală nu mai poate opera după înscrierea sechestrului asigurător raportat la prevederile art. 593 pct. 3 din OG 92/2003.
Din încheierile Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. se poate observa că această instituție nu a analizat și acționat conform atribuțiilor conferite de lege, trecând cu vederea problemele invocate de apelanți.
Apelul a fost legal timbrat.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința criticată raportat la motivele de apel invocate, instanța reține că apelul nu este întemeiat.
Apelanții reclamanți C. A. și C. M. au calitatea de proprietari tabulari asupra imobilului înscris în CF_-C1-U2, nr. top 6241/1/3/2/5 totul/II totul/5, apartament 5 etaj II, compus din 3 camere, bucătărie, cămară, baie, WC, 3 holuri, 2 debarale, balcon, terasă, pivniță și cote de 33,14% din părțile de uz comun.
Prin încheierea_ emisă la data de 11.04.2013 de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. s-a dispus întabularea dreptului de ipotecă legală pentru suma de_ lei, asupra imobilului proprietatea apelanților, în favoarea ANAF - Administrația Finanțelor P. B. în conformitate cu prevederile art. 154 alin. 5 din OG 92/2003.
Art. 154 din OG 92/2003 are următorul conținut:
„Executarea silită a bunurilor imobile
(1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
(2) Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul.
(3) În cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spațiul minim locuit de debitor și familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.
(4) Dispozițiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanțelor fiscale rezultate din săvârșirea de infracțiuni.
(5) executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.
(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecă legală.
(7) Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun.
(8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de carte funciară efectuarea inscripției ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
(9) Biroul de carte funciară va comunica organelor de executare, la cererea acestora, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale și sarcini care grevează imobilul urmărit, precum și titularii acestora, care vor fi înștiințați de către organul de executare și chemați la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil și distribuirea prețului.
(10) Creditorii debitorului, alții decât titularii drepturilor menționate la alin. (9), sunt obligați ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidențele de publicitate imobiliară, să comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.”
Susținerea apelanților că este inadmisibil și regretabil că un asemenea demers a fost inițiat de o instituție publică nu poate constitui un veritabil motiv de apel în condițiile în care AFP B. a acționat în calitate de organ de executare silită, respectiv în exercitarea atribuțiilor pe care le are în acest domeniu.
Faptul că apelanta C. M. a locuit în imobilul asupra căruia s-a înscris ipoteca mai mult de 40 ani și că are o stare de sănătate precară nu sunt aspecte care să poată fi avute în vedere în această procedură.
Actele emise de AFP B. pot fi contestate pe calea specială a contestației la executare, însă actele de executare emise își produc efectele până la desființarea lor pe calea menționată.
S-a susținut că apelanta C. M. nu are nici o tangență cu suma pentru care s-a înscris ipoteca.
Acest motiv de apel nu este de natură a duce la schimbarea sentinței instanței de fond deoarece apelanta C. M. nu este unic proprietar asupra imobilului, ci este coproprietară în devălmășie cu apelantul C. A., care are calitatea de debitor în dosarul de executare 1497/2012 pentru suma de_ lei, creanță bugetară stabilită în baza titlului executoriu 1497/sind/18.06.2012.
Ipoteca a fost înscrisă asupra întregului imobil, iar anterior acestei operațiuni a fost emis procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile, act care nu a fost contestat de apelanți. Această ipotecă este una legală, instituită în conformitate cu prevederile codului de procedură fiscală și își păstrează caracterul indivizibil.
Conform dispozițiilor legale mai sus citate, executarea se va întinde numai asupra bunurilor atribute debitorului în urma partajului. Înscrierea ipotecii asupra întregului imobil nu împiedică partajul și stabilirea limitelor în care se execută creanța.
Incidența art. 154 alin. 3 din OG 92/2003 nu poate fi analizată în procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ci în cadrul unei eventuale contestații la executare.
Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are competența de a analiza actele de executare sub aspectul existenței creanței sau a existenței condițiilor de exercitare a executării împotriva anumitor imobile care aparțin persoanelor fizice.
Instanța de fond a reținut în mod corect limitele de care este ținut registratorul de carte funciară la soluționarea cererilor de înscriere în cartea funciară a unor drepturi și la soluționarea cererilor de reexaminare. Acesta nu are atribuții de analiza fondul drepturilor a căror înscriere se solicită, verificările pe care le efectuează acesta limitându-se la aspectele menționate în art. 29 din Legea 7/1996.
În procedura plângerii formulată împotriva încheierii de carte funciară, purtată în fața instanțelor de judecată, instanța nu poate extinde analiza asupra altor elemente și aspecte pe care registratorul nu are căderea să le analizeze.
Prevederile art. 593 pct. 3 cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză deoarece înscrierea contestată a fost efectuată în condițiile codului de procedură fiscală, act normativ cu caracter special față de codul de procedură civilă, care reprezintă norma generală, iar norma specială se aplică cu prioritate.
În cauză sunt incidente prevederile art. 154 cod procedură fiscală, care la alin. 8 și 9 reglementează situația în care se încadrează prezentul litigiu.
S-a susținut în motivele de apel că Biroul de Carte Funciară nu a acționat conform atribuțiilor conferite de lege, fără a arăta expres ce atribute nu au fost respectate și care sunt textele de lege care au fost încălcate.
Instanța de fond a expus detaliat atribuțiile Biroului de Carte Funciară și a arătat că aspectele invocate de petenții nu se circumscriu acestora, constatare corectă și întemeiată.
În consecință, față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va respinge apelul și va păstra sentința primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții C. A. și C. M. împotriva sentinței civile 5357/2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. I. S. N.
GREFIER
L. P.
RED. S.N./23.02.2015
Dact. L.P./23.02.2015
Jud. fond A.-E. T./Judecătoria B.
….exemplare
….comunicări efectuate către toate părțile conform citativului/23.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul BRAŞOV | Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 8/2015.... → |
|---|
