Fond funciar. Decizia nr. 1262/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1262/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1262/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIE Nr. 1262/R
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. I.
Judecător C. R.
Judecător A. I.
Grefier D. Litescu P.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții petenți S. T. E., S. F. M., S. P. Ș., S. L., S. E. A., K. J. E., K. A. M., S. R. E., S. J. G.,, SOLZON E., în contradictoriu cu intimații C. Locală B. pentru A. L. Fondului Funciar, C. Județeană B. pentru A. L. nr. 18/ 1991, C. Locală S. pentru A. L. Fondului Funciar și intimata intervenientă R. A. de T. B., împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria B. la data de 14 noiembrie 2012, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2013, când intimatul pârât, prin apărător, a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 16.10.2013, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr._/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ al Judecătoriei B. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., s-a respins acțiunea formulată de S. F. M., S. P. Ș., S. L., S. E. A., K. J. E., și K. A. M., S. R. E., S. J. G., S. T. E., Solyom E. P., moștenitorii defunctului S. I. F., decedat pe parcursul soluționării cauzei, in contradictoriu cu C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. și C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. ca neîntemeiată, s-a dispus obligarea reclamanților la plata către C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. a sumei de 1860 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
P. sentința civilă 4588/1997 a Judecătoriei B. s-a dispus ca reclamanților respectiv antecesorilor acestora, în temeiul L. 18/1991, să li se reconstituie în natură dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp teren înscrisă în CF_ B., nr top 9418/1/2.
P. expertiza administrată în cauză a fost identificat acest teren, constatându-se că în timp, nr. top 9418/1/2 a fost comasat cu alte numere topografice, rezultând nr. top 9468/3/2 care ulterior a fost dezmembrat, suprafețe din acest număr topografic fiind atribuite în baza legilor fondului funciar către terțe persoane, beneficiari ai acestor legi. În prezent doar o suprafață de 5961,76 mp din terenul care inițial a fost situat pe nr. top 9418/1/2 nu a făcut deja obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea altor persoane, dar această suprafață se găsește în incinta depoului de Tramvaie care este administrat de R. B.. Suprafața totală a acestui depou este de_ mp, constituind nr. top 9468/3/2/3/1/1, reclamanții solicitând ca această suprafață, care în opinia acestora este la dispoziția comisiei locale, să le fie atribuită și să fie cuprinsă în titlul de proprietate care trebuie să le fie emis în temeiul hotărârii judecătorești 4588/1997 a Judecătoriei B..
Pârâtele și intervenienta se opun acestei solicitări, pe considerent că terenul pe care este organizat Depoul de Tramvaie îndeplinește o funcțiune de interes public, pe acesta aflându-se construcții folosite de R. B. în derularea activității curente de transport călători, terenul respectiv fiind atribuit realizării acestui obiectiv încă din 1986. De atunci acest teren a fost scos din circuitul agricol și, în baza avizelor și autorizațiilor emise la acea epocă, a fost afectat de unitatea administrativ teritorială construirii spațiilor tehnologice necesare derulării activității de transport public, și exploatării rețelei de transport electric. În prezent transportul public cu tramvaie este desființat, insă întregul inventar fix și mobil al acestui obiectiv este folosit pentru efectuarea serviciului de transport public de către R. B. cu celelalte mijloace de transport, convenționale și electrice.
Nr. top 9468/3/2/3/1/1 a făcut obiectul HCL a Municipiului B. 481/2007, prin care a fost trecut în domeniul public al orașului și a fost dat în administrare R. B. în considerarea funcțiunii de interes public căreia îi servește.
Reclamanții au atacat în contencios administrativ această hotărâre de consiliu local, obținând pe cale judecătorească anularea acesteia, astfel că terenul pe care este organizat depoul de tramvaie a rămas în domeniul privat al orașului B..
În ce privește terenul de_ mp situat pe nr top 9468/3/2/3/1/1, instanța de fond a observat că doar o suprafață de 5961,76 mp din terenul care inițial a fost situat pe nr. top 9418/1/2 este cuprinsă în incinta Depoului R..
Ca atare, reclamanții neavând vocația de a-și alege amplasamentul pe care urmează a fi puși în posesie decât pe criteriul fostului amplasament al proprietății de care au fost deposedați, doar suprafața de teren de 5961,76 mp din acest imobil, identificată prin expertiză, justifică, în principiu, cererea acestora de a fi atribuită prin titlu de proprietate ca teren situat pe vechiul amplasament al proprietății antecesorului acestora, de pe urma căruia s-a dispus reconstituirea în natură a dreptului de proprietate.
Pretențiile reclamanților formulate în legătură cu restul suprafeței de teren situată în incinta Depoului R. B. sunt nefondate din prisma cererii acestora de a le fi atribuit în mod special acest teren, comisiile de fond funciar fiind cele care, în lipsa criteriului vechiului amplasament, sunt pe deplin suverane a efectua atribuirea terenurilor pe care le au la dispoziție în vederea reconstituirii dreptului de proprietate beneficiarilor legilor funciare de reparație.
În ce privește suprafața de 5961,76 mp situată pe actualul nr top 9468/3/2/3/1/1, reclamanții au dreptul de a solicita punerea în posesie pe acest teren și emiterea titlului de proprietate asupra acestui teren doar dacă respectivul teren este la dispoziție comisiei locale de fond funciar, fiind deci apt a fi restituit în natură vechilor proprietari sau moștenitorilor acestuia.
Or, întregul teren pe care se află depoul R. B., inclusiv partea de teren care se află pe vechiul amplasament al proprietății ce se dorește a fi reconstituită reclamanților, nu se află la dispoziția comisiei de fond funciar B., și nici a alteia, întrucât pe acest teren se găsesc construcții, instalații, amenajări de interes public sau altfel calificate, lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, astfel că terenurile pe care se află amplasate acestea sunt excluse de la restituire foștilor proprietari, situație ce rezultă din interpretarea „per a contrario” a art. 41 din Legea 18/1991 și art. 34 din Legea 1/2000 .
În acest sens instanța a reținut că pe întregul teren în discuție, și în particular pe terenul de 5961,76 mp ce a făcut parte din vechiul amplasament, se găsesc construcții cu funcțiuni diverse respectiv clădire birouri, clădire depou și garaj, clădire vopsitorie spălătorie, clădire reparații și bobinare motoare electrice, post de transformare de medie tensiune, care potrivit notei informative depusă la dosar ( fila 67 dosar) sunt utilate cu utilaje specifice tehnologiilor de întreținere, reparare și exploatare a materialului rulant folosit în transportul public ( autobuze, troleibuze, etc. ) și sunt folosite în aceste scopuri de R. B..
Acest depou face parte din investiția „ Introducerea Transportului în comun de tramvaie în municipiul B.” efectuată în baza decretului Consiliului de Stat al RSR nr. 15/17.01.1986, terenul aferent acestui depou fiind scos din producția agricolă prin ordinul Ministerului Agriculturii ( fila 142 V1) și fiind predat de deținătorul de la acea epocă – IAS Prejmer întreprinderii beneficiară a investiției, IJTL B.. ( fila 98 V2 ), ulterior fiind emise avize și autorizația de construire a întregii investiții, care include și depoul de tramvaie.
Iată deci că terenul solicitat de reclamanți este afectat de lucrări de investiții, care la epoca realizării lor au fost aprobate potrivit legilor în vigoare ( actul de aprobare fiind decretului Consiliului de Stat al RSR nr. 15/17.01.1986 și nu varii avize și aprobări, de a căror existență reclamanții se îndoiesc, după cum nu este nici actul prin care terenul a fost pus la dispoziția investitorului), iar aceste investiții nu au fost deteriorate, distruse ca să nu mai prezinte nici o valoare de întrebuințare, astfel că acest teren este exclus de la operațiunile de restituire către beneficiarii dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor de fond funciar ( art. 42 alin 3 din Legea 18/1991).
Instanța, față de argumentația reclamanților din cuprinsul concluziilor scrise, subliniază că temeiurile juridice ale cererii acestora sunt art. 1075 cod civil și art. 64 din Legea 18/1991, iar argumentele legate de perpetuitatea dreptului de proprietate și lipsa de titlu de preluare a terenului de la fostul proprietar, antecesorul reclamanților, nu pot duce la justificarea cererii lor, terenul în discuție fiind supus reglementărilor legilor de reconstituire a proprietății funciare, fiind teren care a făcut obiectul exploatării agricole cooperatiste în perioada fostului regim comunist, dispozițiile legii 18/1991 și 1/2000 având autoritate deplină în materie.
În consecință instanța, necontestând dreptul reclamanților de a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp în natură, constată că cererea acestora de a li se reconstitui acest drept prin punerea lor în posesie asupra terenului situat pe nr. top 9468/3/2/3/1/1 B. este neîntemeiată.
În ce privește calitățile procesuale ale celor două comisii de fond funciar chemate în judecată, respectiv B. și S., instanța a constatat că terenul ce a făcut obiectul disputei se află situat în raza teritorială a Comisiei Locale B., astfel că aceasta are calitate procesuală în cauză, fiind de fapt și cea care a fost învestită inițial cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate .
În consecință excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă în privința Comisiei Locale S. și respinsă în privința Comisiei Locale B..
Cererea de intervenție formulată de R. B. în interesul pârâtelor, a fost admisă, întrucât s-a constatat că probele administrate de intervenient au fost utile și au dus la respingerea acțiunii formulată față de pârâtele în interesul cărora a fost formulată.
Reclamanții au fost obligați la plata către C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat dovedite cu factura și ordinul de plată depuse la dosar.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții S. F. M., S. P. Ș., S. L., S. E. A., K. J. E., și K. A. M., S. R. E., S. J. G., S. T. E., Solyom E. P., moștenitorii defunctului S. I. F., decedat pe parcursul judecății la fondul cauzei, prin care au solicitat modificarea în tot a sentinței civile atacate și admiterea acțiunii formulate, în subsidiar casarea hotărârii și rejudecarea cauzei în fond pentru ca, în urma administrării de probatorii – relații și cercetare locală, acțiunea promovată să fie admisă, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivarea recursului recurenții reclamanți au invocat următoarele motive:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 1 C.pr.civ. în sensul că instanța de fond a comis mai multe greșeli de judecată în administrarea probelor necesare corectei soluționări a cauzei deoarece: nu a dat curs cererii reclamanților de administrare a probei cu cercetarea locală, nu s-a preocupa în nici un fel să obțină răspunsuri din partea Primăriei Municipiului B. la întrebările puse de instanță la data de 16.08.2012, a soluționat pricina fără să aștepte avizarea expertizei topo de către OCPI B..
Motivul de recurs prevăzut de art. art. 304 1 C.pr.civ. în sensul că a fost ignorată nejustificat împrejurarea că terenul pe care a fost edificat depoul de tramvaie nu a fost scos legal din circuitul agricol. P. Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 158/31.07.1986 s-a precizat în mod expres că aprobarea scoaterii din producția agricolă a terenului putea deveni operantă numai după obținerea terenului cu forme legale de către beneficiarul investiției, respectiv de fosta Întreprindere de transport local B..
În realitate, realizarea formelor legale prevăzute de Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 158/31.07.1986 nu putea fi înfăptuită fără prealabila expropriere a terenului, iar o asemenea expropriere nu a fost realizată, astfel, amplasarea depoului de tramvaie nu a determinat în nici un fel ieșirea terenului din proprietatea autoarei recurenților reclamanți și nici din circuitul agricol.
De asemenea, a fost ignorată nejustificat împrejurarea că investiția privind depoul de tramvaie nu a fost autorizată legal, autorizația fiind condiționată de avizul prealabil de scoatere a terenului din circuitul agricol, aviz care nu a fost respectat, iar instanța era datoare să dea curs cererii reclamanților și pe cale incidentă să verifice atât legalitatea scoaterii din circuitul agricol a terenului, cât și a autorizării construcțiilor, lucru care nu s-a întâmplat.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. cu referire la art. 1201 Cod civil în sensul că a fost ignorată autoritatea lucrului judecat a deciziei Curții de Apel nr. 1981/11.10.2012 în care s-a statuat irevocabil că nu a operat o transmitere valabilă a dreptului de proprietate de la antecesoarea reclamanților la Municipiul B., nici nu a fost emis un act administrativ care să țină loc de acord de voință, că terenul a rămas în proprietatea antecesoarei reclamanților și că Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 158/31.07.1986 nu a constituit temei al trecerii terenului în proprietatea Municipiului B. și nici nu a legalizat situația investițiilor efectuate pe respectivul teren.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. cu referire la art. 3 alin. 1 din Legea 1/2000 în sensul că, în mod nejustificat s-a reținut că terenul în litigiu nu s-a afla la dispoziția Comisiei Locale B. de aplicare a legilor fondului funciar.
În realitate, în ipoteza în care terenul în discuție aparține domeniului privat al Municipiului B., este de drept, potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din Legea 1/2000 la dispoziția comisiei locale.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. cu referire la statuarea instanței de fond potrivit cu care comisiile de fond funciar al fi pe deplin suverane a efectua atribuirea terenurilor pe care le au la dispoziție.
În realitate, pretinsa suveranitate nu există iar instanța era nu doar îndrituită ci și datoare să verifice atât modul de utilizare a terenului pe care se află fostul depou de tramvaie cât și posibilitatea de a fi atribuit terenul în suprafață de 3634,20 mp la care reclamanții s-au referit.
Intimata intervenientă R. A. de T. B. a formulat, în termen legal, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 308 C.pr.civ.
În recurs, pentru recurenții reclamanți Tribunalul a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile apreciate ca utile, pertinente și concludente la termenul din data de 08.10.2013.
Examinând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs formulate, instanța apreciază calea de atac declarată ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. art. 304 1 C.pr.civ. în sensul că instanța de fond a comis mai multe greșeli de judecată în administrarea probelor necesare corectei soluționări a cauzei.
Probele se încuviințează și se administrează de către instanță în măsura în care sunt apreciate de aceasta, în temeiul dispozițiilor art. 167 C.pr.civ., ca utile, pertinente și concludente, ori, reanalizându-se probele administrate la fondul cauzei, precum și a înscrisurilor depuse în recurs – răspunsul solicitat de instanța de fond la care se face referire în recurs, atât proba cu cercetare locală cât și cea cu înscrisuri, în condițiile în care s-a administrat și proba cu expertiza tehnică s-au dovedit a fi nepertinente și neconcludente și pentru motivelor ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. art. 304 1 C.pr.civ. în sensul că a fost ignorată nejustificat împrejurarea că terenul pe care a fost edificat depoul de tramvaie nu a fost scos legal din circuitul agricol:
Ordinul 158/31.07.1986 fila 142 dosar de fond, precizează că se aprobă scoaterea din producția agricolă vegetală a terenului situat în perimetrul construibil al municipiului B., că aprobarea devine operantă numai după obținerea terenurilor respective cu forme legale de către beneficiarul investiției, că ocuparea terenului se face după ridicarea recoltelor.
Ordinul a fost emis în temeiul dispozițiilor L. 59/1974, respectiv a art. 16 alin. 1 și 2 care prevedea: În mod excepțional, terenurile destinate producției vegetale, agricole și forestiere sau alte terenuri situate în afara perimetrului construibil al localităților, precum și atunci când pentru același obiectiv sunt necesare terenuri situate atât în perimetrul construibil, cât și în afara acestuia ocuparea sau folosirea acestora, definitiv sau temporar, în alte scopuri decât producția vegetală, agricola sau forestieră, se va putea face numai pe baza aprobării prealabile obținute prin decret prezidențial și că terenurile agricole sau forestiere din perimetrul construibil al localităților, aprobat conform legii, vor putea fi ocupate sau folosite, definitiv sau temporar, în alte scopuri decât producția agricola vegetală sau forestieră numai pe baza aprobărilor prealabile date, după caz, prin ordin al ministrului agriculturii și industriei alimentare sau, respectiv, al ministrului economiei forestiere și materialelor de construcții, pentru realizarea modificării ramului de cultură al terenului din teren agricol în teren necesar introducerii transportului în comun cu tramvaie în municipiul B. în perimetrul construibil.
Astfel, scoaterea terenului agricol din producția agricolă s-a făcut prin ordin al Ministerului Agriculturii, aprobat prin decret prezidențial – fila 145 a dosarului de fond, schimbarea ramului de cultură respectând prevederile legale în vigoare în anul 1986, în ordinul ministrului invocat de către recurenții reclamanți nefiind prevăzută sintagma „ după obținerea terenurilor respective, cu forme legale” ca, cuprinzând în termenul de forme legale, exproprierea terenului indicat ci respectarea celorlalte dispozițiile legale din Legea 59/1974, lege aplicabilă în cazul necesității folosirii unui teren destinat producției vegetale în alt scop.
De altfel, prin sentința civilă 4588/14.04.1997 a Judecătoriei B. s-a stabilit calitatea de persoane îndreptățite a recurenților reclamanți asupra suprafeței de 23 720 mp teren arabil aflat în perimetrul localității B. și s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în anexa Hotărârii 64/1991 a Comisiei Județene de aplicare a L. 18/1991 în sensul includerii reclamanților.
S-a pus în executare această hotărâre și în iunie 1997 s-a completat hotărârea nr. 112, s-a întocmit anexa 1, care face parte integrantă din hotărârea inițiala iar recurenții au fost trecuți în acea anexă pentru o suprafață de 2,15 ha, cu o cotă de corecție de 9 %.
Constatând faptul că, C. Locală nu are teren excedentar pentru a reconstitui în natură dreptul acestora de proprietate, recurenții au fost trecuți apoi în anexa specifică, pentru acordarea de despăgubiri. Or, s-a făcut dovada faptului că nu a existat și nu există teren excedentar, recurenții fiind trecuți în anexa 23, pentru despăgubiri.
Acest aspect nu poate fi omis, având în vedere obiectul cererii recurenților, care solicită obligarea pârâtelor la emiterea unui titlu de proprietate. Acest titlu nu se poate emite decât în situația în care reconstituirea dreptului de proprietate este posibilă în natură, pe vechiul amplasament. Or, înscrierea, în anexa 23, pentru acordarea de despăgubiri, cu aplicarea corecțiilor, aceste chestiuni nu au fost niciodată atacate, recurenții fiind și acum titularii acelor despăgubiri.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. cu referire la art. 3 alin. 1 din Legea 1/2000 în sensul că, în mod nejustificat s-a reținut că terenul în litigiu nu s-a afla la dispoziția Comisiei Locale B. de aplicare a legilor fondului funciar:
Din expertizele realizate rezultă că acel teren este situat în zona Tractorul, pe aproape întreaga lui suprafață se află parcele de teren care aparțin unor persoane particulare, dintre care unele au dobândit dreptul de proprietate asupra acestora în condițiile L. nr. 18/1991, altele l-au înstrăinat. Restul de teren, în suprafață de 5961,76 mp se afla în incinta depoului de tramvaie și se suprapune pe terenul ce a aparținut antecesoarei reclamanților idetinficat în CF_ nr. top 9418/1/2.
Susțin recurenții că pe acest teren sunt edificate o . clădiri care în prezent sunt abandonate. Or, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/199 care prevăd că (5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.
Per a contrario, nu pot fi restituite în baza acestui act normativ terenurile afectate de construcții ori de lucrări de investiții aprobate potrivit legii.
În speță, cerințele reglementării legale nu sunt îndeplinite deoarece terenul intravilan care a aparținut anterior antecesoarei recurenților reclamanți nu este liber de construcții și este afectat de lucrări de investiții aprobate conform legii, la data edificării acestora, fiind real că terenul nu face parte din domeniul public ci din cel privat al Municipiului B. prin Primar.
Destinația actuala a bunului precum și ceea ce intenționează să facă proprietarul cu acesta nu sunt chestiuni care să fie prevăzute de lege astfel că, în condițiile în care legea nu discerne nici nu se poate adăuga la lege. Textul de lege face referire strict la faptul că pot fi restituite doar terenurile care nu sunt afectate de construcții sau investiții edificate în condițiile legii, or, depoul de tramvaie, care este format din construcții și unități tehnice specifice activității de transport urban, sunt legal construite, în baza autorizației de construire nr. 24/25.02.1987.
Cât privește sentința civilă 326/CA/15.03.2010 a Tribunalului B. rămasă irevocabilă, s-a constatat nelegalitatea înscrierii în proprietatea publică a Municipiului B. a terenului înscris în CF_ B. nr. top 9468/3/2/3/1/1 cad. 5899, astfel încât terenul a rămas în proprietatea privată a Municipiului B., dispoziția, prin care s-a admis excepția de nelegalitate a HCL nu are nicio implicație asupra speței deduse judecății.
Se mai susține de către recurenții reclamanți că terenul în speță se află la dispoziția Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar, susținere neîntemeiată de altfel potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea 1/2000, fiind exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate terenurile agricole proprietate privată a statului aflate în administrarea consiliilor locale, articolul indicat de recurenții reclamanți făcând trimitere tocmai la art. 36 alin. 5 din Legea 18/1991.
Este important dacă recurenții pot sau nu să beneficieze de un titlu de proprietate, ceea ce presupune teren natural, or, pe vechiul amplasament nu este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece pe mai mult de 4/5 din teren există titluri acordate altor persoane, care nu au fost niciodată atacate.
Cealaltă parte este afectată de construcții și de detalii de sistematizare încă din anii 1980, în baza unui decret al fostei RSR, astfel că, în atare situație, cererea recurenților nu poate fi primită.
Natura juridică a acțiunii este una bine definită, respectiv obligarea intimaților să emită titlu de proprietate asupra unui teren, exact identificat, însă în speță, terenul în discuție fiind supus reglementărilor și legilor de reconstituire a proprietății funciare, fiind teren care a făcut obiectul exploatării agricole cooperatiste, dispozițiile L. 18/1991 și 1/2000 sunt pe deplin aplicabile în materie, astfel încât, argumentele legate de lipsa titlului de preluare a imobilului de la fostul proprietar nu pot conduce la admiterea cererii de chemare în judecat întemeiată pe dispozițiile legilor speciale.
Astfel având în vedere că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art.9 alin.2 din legea nr.18/1991 și art.3 din Legea nr.1/2000, reclamantul fiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de_ mp, iar atât timp cât reconstituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibil, emiterea unui titlu de proprietate pe terenul situat pe număr top 9468/3/2/3/1/1 nu este posibilă în condițiile legilor speciale aplicabile în materie de fond funciar, nefiind posibil a fi restituite terenurile din intravilanul localităților cu construcții și lucrări de investiții.
Față de cele expuse mai sus, constatându-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, motivată în fapt și în drept, ținând cont de probele administrate în cauză, nu pot fi reținute criticile recurenților reclamanți și, în temeiul art. 312 din vechiul cod de procedura civila, se respinge recursul.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții S. L., S. P. Ș., S. E. A., S. F. M., Kirnea J. E. și K. A. M., S. R. E., S. J. G., S. T. E., Solyom E. P., moștenitorii defunctului S. I. F. împotriva sentinței civile nr._/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 octombrie 2013.
Președinte, M. I. I. | Judecător, C. R. | Judecător, A. I. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.AI - 15.04.2014
Tehnored.D.L.P. -15.04.2014- 2 ex.
Jud fond C. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1504/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1257/2013. Tribunalul... → |
|---|
