Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 262/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 262/.>
Ședința publică de la 30.05.014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. B.
Judecător – A. I.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul contestator I. S. A. împotriva sentinței civile nr._/14.10.2013, pronunțată în dosarul civil nr._ de către Judecătoria B., în contradictoriu cu intimata . mandatar ., prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2014, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr._/14.10.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ 72013 al Judecătoriei B. s-a respins acțiunea formulată de contestatorul I. S.-O. în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L., prin reprezentant legal S.C. K. ROMÂNIA SRL(fostă S.C. K. INTERNATIONAL SRL), precum și cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată la data de 11.06.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, contestatorul I. S. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. S. S.a.R.L. – prin mandatar S.C. K. ROMÂNIA SRL, contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 255/2013 aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc DARSTARE C. prin care a solicitat:
- să se constate că executarea silită s-a pornit în baza unui titlu care nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi titlu executoriu;
- să constate neopozabilitatea calității creditorului care a pornit executarea silită față de acesta;
- să constate că debitul solicitat pe calea executării silite nu este cert și lichid;
- să dispună încetarea executării silite împotriva acestuia în temeiul titlului executoriu contractul de credit nr._/03.10.2007;
- să dispună anularea actelor de executare silită întocmite de executorul judecătoresc în baza titlului executoriu mai sus menționat;
- anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate în data de 15.04.2013;
- cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
P. contestația formulată contestatorul critică actele de executare silită efectuate împotriva sa în cadrul dosarului execuțional nr. 255/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc DARSTAR C., motivată de faptul că, pe de-o parte, nu a fost notificat în legătură cu contractul de cesiune încheiat între PIRAESU BANK și intimată, iar pe de altă parte, pentru că executarea silită nu urmărește o creanță certă și lichidă.
Analizând cuprinsul dosarului execuțional nr. 255/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc DARSTAR C. instanța a reținut că cererea de executare silită a fost formulată de către creditoarea intimată S.C. SECAPITRAL S..R.L. în baza contractului de cesiune de creanțe nr._/27.11.2011 încheiat între aceasta, în calitate de cesionar și PIRAEUS BANK, în calitate de cedent, prin care ce-a de-a doua a transmis primeia un portofoliu de creanțe neperformante, între care se regăsește și cea rezultată din contractul de credit încheiat între banca cedentă și contestator.
Potrivit dispozițiilor art. 1578 alin.1 lit. b din codul civil, debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care „ primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport de hârtie sau format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța și se solicită debitorului să plătească cesionarului”.
În legătură cu obligația cesionarului de a notifica persoana cedată, instanța a reținut că intimata creditoare a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 1578 alin.1 lit. b din codul civil, astfel cum reiese din comunicarea adresată contestatorului – fila 19 dosar – și din publicarea cesiunii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2011-_-YUH – file 20-23-.
Potrivit dispozițiilor art. 1568 cod civil, cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care le are cesionarul în legătură cu creanța cedată. Din interpretarea acestei dispoziții legale instanța a reținut că cesionatul poate exercita, în legătura cu creanța primită, toate drepturile recunoscute de lege, inclusiv dreptul de urmărire silită a debitorului cedat.
Pentru aceste motive instanța nu a putut reține susținerile contestatorului potrivit cu care cesiunea contractului de credit nu i s-a transmis creditorului din prezenta cauză și calitatea de a formula cererea de executare silită în temeiul unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește criticile contestatorului referitoare la caracterul cert și lichid al creanței, acesta se mărginește doar să arate că suma menționată în somația emisă nu corespunde cuantumului sumei datorate, fără însă a arăta care este acesta, în opinia sa.
Pentru motivele mai sus menționate instanța a apreciat contestația formulată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Constatând culpa procesuală a contestatorului instanța, în baza dispozițiilor art. 453 din codul de procedură civilă, a respins cererea acestuia de obligarea a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul I. S., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației.
În motivarea apelului s-a arătat că inclusiv în anul 2012 contul său a fost poprit de către creditoarea cesionară, astfel că lunar i-a fost reținută 1/3 din venituri. Apărările pe care le-a formulat nu au fost analizate de către instanța de fond, fiind încălcate astfel prevederile art.425 al.1 lit.b C.pr.civ.
Astfel, instanța de fond nu a arătat care este motivul pentru care a trecut peste susținerile debitorului, având în vedere și starea de fapt expusă. De asemenea, nu a motivat în drept susținerea sa că nu poate fi transmis caracterul de titlu executoriu al contractului bancar, având în vedere că prevederile art.285 din OUG 99/2006 care se aplică limitativ, unor categorii special autorizate de persoane juridice, și nu se putea vorbi de transmitere pe cale convențională a acestei calități titlului executoriu.
S-a arătat de asemenea că nu a primit notificarea cesiunii, despre care s-a afirmat că a fost comunicată la data de 10.01.2013. De asemenea, notificarea trebuie să conțină, astfel cum se arată și de către judecătorul fondului, minime informații despre creanță, în mod cert debitul restant datorat, iar nu suma pentru care este urmărit, fără a fi scăzute sumele reținute direct de către bancă prin poprirea contului său de salarii.
În drept au fost invocate prevederile 1032 pct.1, 2, art.468 și urm. C.pr.civ., art.453 C.pr.civ.
Intimata creditoarea S. S.a.R.L prin . a formulat întâmpinare la cererea de apel, prin care a invocat excepția netimbrării apelului și excepția tardivității formulării cererii de apel.
Pe fond s-a arătat că s-au îndeplinit toate condițiile pentru asigurarea publicității cesiunii ce a avut loc.
De asemenea, perioada contractuală, astfel cum a fost stabilită prin contractul de credit, era valabilă doar cu condiția ca graficul ed rambursare să fie respectat. Or, față de nerespectarea de către debitor a obligațiilor asumate în acest sens, creditul acordat a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Creanța supusă executării este certă, existența sa rezultând chiar din contractul ed credit, lichidă, cuantumul său fiind determinat prin actul de creanță și exigibilă, creditul devenind scadent anticipat.
S-a mai arătat că de la data cesiunii de creanță, respectiv 27.12.2011 și până în prezent, debitorul a mai achitat sumele de 156,42 lei, 201 lei și respectiv 201 lei în lunile ianuarie, februarie și aprilie 2012.
În drept au fost invocate prevederile art.250 și urm.C.pr.civ., art.470 al.2 C.pr.civ., art.468 al.1 C.pr.civ., art.628 al.3 C.pr.civ., art.669 al.2 C.pr.civ., art.583 C.pr.civ.
În probațiune în faza apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin raportare la motivele de apel formulate, Tribunalul constată că apelul nu este fondat.
Astfel, la data de 27.11.2011 a fost cesionată creanța Piraeus Bank SA către S. S.a.R.L., la 10.01.2012 fiind emisă notificarea adresată contestatorului privind cesiunea ce a avut loc. Adresa debitorului este indicată în cuprinsul notificării ca fiind în ..416, ..
Conform dovezii depuse la dosar în faza apelului, notificarea a fost comunicată la această adresă, tatăl destinatarului semnând pentru primire la data de 19.01.2012.
Chiar dacă debitorul a depus la dosar copia cărții sale de identitate din care rezultă că locuiește la adresa din B., ..46, ., . de 23.11.2010, nu s-a probat în instanță înștiințarea băncii creditoare despre modificarea elementelor sale de identificare, respectiv a elementului domiciliu.
Or, în contract este indicată pentru împrumutat adresa unde s-a efectuat comunicarea notificării, iar potrivit art.10.5 din contractul de credit, orice corespondență, înștiințare, solicitare sau notificare trimisă prin scrisoare la oricare dintre adresele indicate de către împrumutat la art.2 din prezentul contract, va fi considerată ca primită de către acesta.
Întrucât contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de înștiințare a băncii cu privire la schimbarea domiciliului său, rezultă că este valabilă comunicarea către acesta a notificării privind cesiunea intervenită.
Nu se poate reține motivul de apel privind netransmiterea caracterului de titlu executoriu al contractului de credit față de cesionar, având în vedere că acest contract a devenit titlu executoriu în baza calității creditoarei, de instituție bancară, raportat și la prevederile art.285 din OUG 99/2006.
Potrivit acestui text legal, băncile sunt instituții de credit cu vocație universală, care pot desfășura oricare dintre activitățile prevăzute în secțiunea 1.2. a capitolului II din titlul I, partea I. De asemenea, conform art.120 din același act normativ, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
Conform art.1568 C.civ., cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, precum și drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate.
P. intervenirea cesiunii creanței, se transferă de către instituția bancară toate drepturile rezultate din contractul de credit, deci și caracterul executoriu al creanței. Acest caracter nu este dobândit intuitu personae, deci nu se pierde la momentul la care banca nu mai este parte, ci prin cesiune se transmite către cesionar și dreptul de executare în baza contractului.
În privința caracterului cert și lichid al creanței urmărite, contestatorul a arătat că împotriva sa a fost desfășurată executare silită prin poprirea salariului său, astfel că suma urmărită nu are caracter cert și lichid.
Caracterul cert al creanței există, aceasta rezultând din contractul de credit încheiat, iar în privința caracterului lichid se impunea administrarea de către contestator a unor probe suplimentare, cum ar verificarea prin intermediul unei expertize contabile dacă suma urmărită corespunde prevederilor contractuale, luând în considerare sumele deja achitate în contul creanței, cele executate silit, dar și declararea scadenței anticipate a creditului, față de neîndeplinirea de către debitor a obligației de plată a ratelor, aspect ce a determinat de altfel cesionarea creanței.
Având în vedere că în cauză aceste probe suplimentare nu au fost administrate, aspectele invocate în cererea introductivă și prin intermediul cererii de apel nu au fost astfel dovedite.
Față de considerentele expuse, în temeiul textelor legale invocate și a prevederilor art.480 al.1 C.pr.civ., instanța va respinge apelul declarat și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul debitor I. S. A. împotriva sentinței civile nr._/14.10.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2014.
Președinte, Judecător,
M. B. A. I.
Grefier,
M. D.
Red. M.B./22.07.2014
Tehnored. M.D./23.07.2014
4 ex.
Judecător fond C. A. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 524/2014. Tribunalul BRAŞOV | Anulare act. Decizia nr. 485/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
