Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 131/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 131/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE NR. 131/2014
Ședința publica de la 10 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. - P. - judecător
Judecător: D. N.
Judecător: V. M.
Grefier: D. A.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra recursului de fata care s-a judecat in ședința publica din 6 februarie 2014 când partile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința de la respectivul termen de judecata, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie 2014.
La apelul nominal făcut în ședința publica la pronunțare se constata lipsa parților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, in urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Constata ca inițial, prin sentința civila nr. 839 din 18.06.2013 pronunțata in cauza de Judecatoria Zarnesti instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paraților Panoiu G. - E. si N. C. S. si a respins cererea de ordonanța președințiala formulata de reclamanții R. B. si R. N. in contradictoriu cu parata . SRL si cu parații Panoiu G. E. si N. C. S.. P. aceeași hotărâre instanța i-a obligat pe reclamanții R. B. si R. N. sa achite paraților suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța a reținut ca prin cererea de ordonanța președințiala, reclamanții R. B. si R. N. au chemat in judecata pe parații . SRL, Panoiu G. - E. si N. C. S., solicitând instanței obligarea acestora ca, pana la soluționarea irevocabila a procesului de fond având ca obiect respectare servitute de trecere, sa le permită trecerea cu piciorul si auto pe drumul construit pe terenurile proprietatea lor înscrise in CF nr._ - Zarnesti nr. cadastral_ si CF nr._ - Zarnesti nr. cadastral 33, nr.top._/4.
In legătura cu excepția lipsei calității procesuale pasive instanța a reținut ca prin demersul judiciar promovat reclamanții urmăresc ca cei trei parați, care au in proprietate imobilele alăturate, înscrise in CF nr._ - Zarnesti nr. cadastral_ - teren de 674 mp. (proprietatea . SRL) si CF nr._ - Zarnesti nr. cadastral 33, nr.top._/4 - faneata de 4.000 mp. (proprietatea paraților Panoiu G. - E. si N. C. S.) sa le permită trecerea cu piciorul si auto pe drumul construit pe terenurile lor, fiind vorba astfel de permiterea accesului pe terenurile proprietatea tuturor celor trei parați, ceea ce justifica pe deplin calitatea procesuala pasiva a paraților.
In ceea ce privește cererea de ordonanța, instanța a reținut concluziile rezultate in urma administrării probei cu cercetarea la fata locului, respectiv ca raporturile juridice intre parți vor fi stabilite in legalitatea si realitatea lor prin tranșarea pe fond a tuturor aspectelor invocate de acestea, ca intre proprietățile parților, respectiv imobilele identificate sub nr. top._/3,_/1/2 si_/1/1 (proprietatea reclamanților) si nr. top._/4 si nr. cadastral_ (proprietatea paraților) exista un drum de acces despre care parații afirma ca este pe proprietatea lor, drum care este despărțit de proprietatea reclamanților printr-un gard, ca problema accesului la proprietatea reclamanților o constituie partea de gard si poarta edificate de către parați in partea de sus a drumului de acces, despre care reclamanții susțin ca au fost edificate abuziv, deși prin contractul prin care reclamanții au vândut paratei imobilul identificat cu nr. cadastral_ s-a prevăzut ca partile sunt de acord cu "acordarea reciproca a unui drept de servitute. Accesul se va face pe drumul configurat".
Instanța a mai reținut din extrasele de carte funciara ca pe proprietatea paraților nu este înscrisa nicio servitute de trecere in beneficiul loturilor aparținând reclamanților si ca astfel nu poate stabili in aceasta procedura cărui lot de teren aparține aliniamentul gardului si al porții edificate de către parați, iar pentru aceste motive a constatat ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedura civila si a respins cererea de chemare in judecata.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții R. B. si R. N..
P. decizia civila nr. 984/R din 8 august 2013, in temeiul dispozițiile art. 312 alin. 1, 3 și 5 Cod procedura civila, tribunalul a admis recursul, a casat hotărârea primei instanțe si a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța aceasta decizie instanța de casare a reținut, din analiza disp. art. 581 alin. 1 Cod procedura civila, că pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială se impun sa fie întrunite cumulativ două condiții: urgența și caracterul vremelnic al măsurii ce poate fi luată pe calea acestei proceduri, din această a doua condiție decurgând și o a treia, respectiv aceea ca prin măsura ce se va lua să nu se prejudece fondul. Fiind învestită cu o cererea de ordonanță președințială, prima instanță trebuia să stabilească împrejurările de fapt și să analizeze dacă, raportat la situația de fapt reținută, sunt incidente sau nu cele trei condiții de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența, caracterul vremelnic al măsurii pretinse și neprejudecarea fondului.
In schimb, prima instanță nu numai ca nu a reținut în mod corect situația de fapt, dar nici nu a analizat niciuna dintre cele trei condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, limitându-se sa constate ca în cauză aceste condiții nu sunt îndeplinite, fără sa insoteasca aceasta concluzie de o analiza a fiecăreia dintre ele, ceea ce din punct de vedere procedural echivalează cu o necercetare a fondului cererii de ordonanță președințială.
P. decizia de casare tribunalul a îndrumat instanța de rejudecare sa procedeze la stabilirea corecta situației de fapt, în sensul stabilirii fondurilor pentru care se pretinde accesul provizoriu cu piciorul și auto, fondurile asupra cărora se solită trecerea, poziționarea acestora și identificarea obstacolelor care împiedică accesul reclamanților, iar în raport cu situația de fapt corect determinată, sa analizeze dacă în speță sunt sau nu îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, având în vedere în detaliu fiecare dintre aceste condiții.
In rejudecare, prin sentința civila nr. 1462 din 22.11.2013 pronunțata in dosarul civil nr._ al Judecătoriei Zarnesti instanța a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții R. B. și R. N. în contradictoriu cu pârâții S.C. T. L. S. S.R.L., Panoiu G. - E. si N. C. si i-a obligat pe reclamanți sa plătească paraților suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de rejudecare a reținut ca prin cererea formulata, reclamanții R. B. și R. N. i-au chemat în judecata pe pârâții S.C. T. L. S. S.R.L., Panoiu G. E. și N. C. S., solicitând instanței de judecată, pe calea ordonanței președințiale, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-i oblige pe pârâți să le permită trecerea cu piciorul și mijloace auto pe drumul construit pe terenurile proprietatea pârâților înscrise în CF nr._ Zărnești, nr. cadastral_ și în CF_ Zărnești, nr. top._/4, până la soluționarea irevocabilă a dosarului cu_ .
In urma administrării in rejudecare a probei cu înscrisuri si a probei testimoniale cu martorii T. G. și S. P., instanța a reținut ca prin cererea formulata reclamanții au învestit instanța să se pronunțe asupra respectării servituții de trecere convenită de parți la data de 31.08.2012, respectiv asupra obligării paraților sa le permită reclamanților să treacă cu piciorul și autoturismul spre proprietățile lor înscrise în CF_ Zărnești, nr. cadastral_, CF_ Zărnești, nr. cadastral_, CF_ Zărnești, nr. top. 3374, CF_ Zărnești, nr. cadastral_, CF_ Zărnești, nr. cadastral 3376 și în CF_ Zărnești, nr. cadastral 3377, pe drumul construit pe terenurile proprietatea pârâților și înscrise în C.F._ Zărnești, nr. cadastral_ și în C.F. nr._ Zărnești, nr. cadastral 33, nr. top._/4, până la soluționarea pe fond a litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Zărnești.
Instanța de rejudecare a reținut ca potrivit extraselor de carte funciară depuse la dosarul cauzei, partile sunt proprietari ai imobilelor mai sus enumerate.
In ceea ce privește condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, fata de prevederile disp. art. 581 Cod procedura civila, instanța de rejudecare a reținut ca in speța condiția vremelniciei este îndeplinită, întrucât s-a solicitat ca măsura de obligare a paraților sa dăinuie pana la soluționarea dosarului înregistrat sub nr._ .
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, instanța a reținut că ocrotirea unui drept real se poate realiza pe calea ordonanței președințiale ori de câte ori este vorba de un abuz prin care s-ar prejudicia dreptul respectiv, abuz care trebuie înlăturat. Dacă dreptul este contestat, cum este cazul de față, este necesar un examen sumar al titlurilor exhibate de către părți pentru a stabili în favoarea cui operează aparența de drept.
S-a reținut ca prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanți, în calitate de promitenți vânzători și pârâta S.C. T. L. S. SRL, în calitate de promitentă cumpărătoare și autentificat sub nr. 902/31.08.2011 de către B.N.P. S. Coriolan E., reclamanții s-au obligat să transmită pârâtei imobilul situat în Zărnești în suprafață de 673 mp. lot nou rezultat din dezmembrarea și comasarea ulterioară a unor imobile proprietatea reclamanților si ca potrivit mențiunilor din același antecontract, având în vedere că S.C. T. L. S. SRL nu a contribuit financiar în anul 2006 la construirea și amenajarea drumului de acces aflat pe proprietatea soților R. si nici la construirea drumului dintre drumul de acces și construcția edificată în interiorul proprietății firmei până la data semnării antecontractului de vânzare cumpărare, pârâta S.C. T. L. S. SRL, prin reprezentant legal, s-a obligat să nu perceapă nicio sumă de bani în viitor privind eventualele amenajări ale acestui drum, precum și să acorde un drept de servitute de trecere auto și cu piciorul pentru proprietățile cu care se învecinează aflate în proprietatea soților R.. Părțile au mai stabilit că acest antecontract își pierde valabilitatea la data încheierii în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare.
P. actul intitulat contract de vânzare cumpărare și convenție de constituire a unui drept de servitute de trecere autentificat sub nr. 1695/06.10.2011 de către B.N.P. S. Coriolan A. reclamanții au înstrăinat către pârâta S.C. T. L. S. SRL imobilul situat în Zărnești, .. B. cu nr. cadastral nou_ reprezentând fâneață în suprafață de 674 mp., stabilind totodată, dat fiind ca vânzătorii au amenajat pe cheltuiala lor exclusivă drumurile de acces la imobilele proprietatea cumpărătoarei, modificarea prețului de vânzare stabilit în antecontractul de vânzare cumpărare de la suma de 33.650 Euro la suma de 40.000 Euro, acordul părților de a nu-și percepe una alteia nicio sumă de bani în viitor pentru eventualele amenajări ale drumurilor de servitute precum și acordarea reciprocă a unui drept de trecere cu piciorul și cu mijloace de transport auto către proprietățile celor două părți contractante.
P. același contract reclamanții au constituit cu titlu gratuit un drept de servitute de trecere cu piciorul și mijloace de transport auto asupra imobilului proprietatea acestora înscris în CF_ Zărnești, nr. top._/5, nr. cadastral 34, constituit din teren fâneață în cu destinația de drum de acces în suprafață de 1.072 mp în favoarea imobilului proprietatea S.C. T. L. S. SRL cu nr. cadastral_ constituit din teren fâneață în suprafață de 674 mp.
P. contractul autentificat sub nr. 1825/27.10.2011 de către BNP S. Coriolan A. s-a constituit cu titlu gratuit în favoarea imobilului pârâtei S.C. T. L. S. SRL înscris în CF_, cu nr. cadastral_ în suprafață de 674 mp. un drept de servitute de trecere cu piciorul și mijloace de transport auto precum și pentru utilități în sarcina imobilului proprietatea reclamanților înscris în CF_ Zărnești, nr. top._/5, nr. cadastral 34.
Instanța mai reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1929/04.10.2011 pârâta S.C. T. L. S. SRL a înstrăinat către pârâții Panoiu G. E. și N. C. S. imobilul teren situat în Zărnești, Tohănița, jud. B. și înscris în CF_ nr. cadastral 33, nr. top._/4 în suprafață de 4.000 mp., menționându-se în cuprinsul contractului că imobilul nu este grevat de sarcini și servituți, dar si ca in favoarea imobilului dobândit de către pârâții Panoiu G. E. și N. C. S. figura înscris un drept de servitute în sarcina imobilului proprietatea reclamanților înscris în CF_ Zărnești, nr. top._/5, nr. cadastral 34.
Având în vedere titlul exhibat de către reclamanți și apărările pârâților, instanța de rejudecare a apreciat că nu se poate analiza, fără a prejudeca fondul, valabilitatea servituții de trecere constituită pe cale convențională, stabilirea identității fondurilor dominante, precum nici opozabilitatea acesteia fața de pârâții Panoiu G. E. și N. C..
Din aceleași considerente, instanța a apreciat că pentru a se pronunța cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Panoiu G. E. și N. C. ar trebui să analizeze opozabilitatea convenției față de acești pârâți, ceea ce ar echivala cu prejudecarea fondului.
Reținând astfel ca in speța nu este îndeplinita condiția neprejudecarii fondului, instanța de rejudecare a reținut ca că nu este îndeplinita în cauză nici condiția urgenței.
In acest sens instanța a avut in vedere declarațiile martorilor audiați in cauza care au arătat ca terenurile situate în amonte, și indicate de reclamanți ca fiind fondurile dominante, se învecinează cu imobilul proprietatea reclamanților pe care se află edificată casa lor de locuit si ca la acest din urmă imobil reclamanții au acces pe un drum paralel cu drumul în litigiu, ca respectiva cale de acces la locuința reclamanților pornește din drumul identificat cu nr. top._/5 și se oprește în dreptul garajelor acestora, fiind accesibilă pentru mijloace auto si ca din dreptul garajelor există o scară până la locuința reclamanților, diferența de nivel fiind de 5 metri astfel cum rezultă din depoziția martorului S. Pau, dar si ca pe unul din imobilele situate în amonte reclamanții au edificat în urmă cu 4-5 ani o construcție, aflată în prezent în același stadiu.
D. urmare instanța de rejudecare a concluzionat ca, in aceste condiții nu este îndeplinită condiția urgenței întrucât la imobilele din amonte înscrise în CF_ Zărnești, nr. cadastral_, CF_ Zărnești, nr. cadastral_, CF_ Zărnești, nr. top. 3374, CF_ Zărnești, nr. cadastral_, CF_ Zărnești, nr. cadastral 3376 și CF_ Zărnești, nr. cadastral 3377, reclamanții au acces cu piciorul de pe imobilul cu nr. top._/1/1 unde aceștia locuiesc. In ceea ce privește accesul cu mijloace auto instanța a reținut că reclamanții nu au mai efectuat lucrări la imobilul construcție de aproximativ 4 ani de zile, împrejurare care nu mai poate justifica o urgenta.
Împotriva aceste hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând, in temeiul disp. art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, admiterea acestuia si modificarea sentinței in sensul admiterii cererii de ordonanța președințiala.
Prima critica formulata a vizat împrejurarea ca instanța de rejudecare a lăsat nesoluționata excepția lipsei calității procesuale pasive a paraților persoane fizice, ceea ce este de natura sa atragă casarea hotărârii, chiar daca exceptia invocata este neintemeiata.
In dezvoltarea motivelor de recurs vizând soluția asupra cererii de ordonanța președințiala, recurenții reclamanți au arătat ca din chiar considerentele acesteia se desprinde concluzia ca insasi instanța a reținut existenta unei aparente in drept in favoarea reclamanților, ceea ce trebuia sa fie suficient pentru a permite trecerea la analiza măsurii in care condițiile de admisibilitate a ordonanței sunt îndeplinite in speța. Or, analizând cererea numai in baza aparentei in drept este evident ca nu s-ar fi tranșat in speța fondul pricinii.
A doua critica a vizat argumentele instanței de rejudecare in baza cărora s-a concluzionat ca nici condiția urgentei nu este îndeplinita in speța.
In concret recurenții au arătat ca instanța a tras concluzii greșite din declarațiile martorilor atunci când a stabilit ca reclamanții au acces cu auto pana la garajele locuinței lor, iar ca in continuare au acces cu piciorul pana la proprietățile situate cel mai in amonte, deoarece in realitate, de când parații au montat gardul si poarta contestate de reclamanți, aceștia din urma nu mai au acces la terenurile din amonte si implicit nici la construcția nefinalizata ridicata pe aceste terenuri.
In ceea ce privește urgenta reclamanții au criticat faptul ca instanța nu a avut in vedere deloc motivele invocate de aceștia in justificarea urgentei, respectiv nevoia de exploatare a respectivelor terenuri din amonte, necesitatea de a înlătura pericolul reprezentat de posibila surpare atât a terenului din amonte, dar si de iminenta prăbușire a unui fag peste construcția nefinalizata si ca numai accesul cu piciorul la aceasta construcție, acces pe care reclamanții îl recunosc, nu este suficient pentru nevoile lor. In plus, arata reclamanții, si accesul cu piciorul este destul de greoi deoarece calea care îl permite a fost îngustata tot prin fapta paraților si reprezintă pe o întindere de 0,6 m. un teren in panta, accidentat si bolovănos.
Parații au formulat întâmpinare in cauza prin care au solicitat respingerea cererii de ordonanța președințiala ca neîntemeiata.
In susținerea acestei poziții procesuale parații intimați au arătat ca prima critica, cea legat de nesoluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a lor nu poate fi reținuta de instanța câta vreme excepția a fost invocata de parații insisi, iar soluția de respingere sau nesoluționarea ei nu putea fi in mod firesc sa fie atacata de cat de aceștia, nu si de către reclamanții cărora respingerea sau nesoluționarea le profita.
Asupra restului motivelor de recurs intimații au arătat ca in mod corect si instanța de rejudecare a respins cererea de chemare in judecata a reclamanților, cu motivarea ca nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor tei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Intimații, reluând argumentele anterioare, au arătat ca litigiul nu poarta asupra unei servituți proprii „locului înfundat” în accepțiunea Codului civil din 1864, ci asupra unei servituți pretins a fi stabilită convențional si ca titlul constitutiv de servitute invocat de către reclamanți este reprezentat de antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat intre reclamanți și pârâta S.C. T. L. S. SRL la data de 31.08.2011 și care privea un imobil în suprafață de 673 mp. ce urma a fi format prin dezmembrarea si comasarea unor terenuri proprietatea reclamanților. Or daca un loc înfundat ar fi putut justifica vreo urgenta privind accesul, nu aceeași este situația in cazul unei servituți pretins convenționala.
Intimații arata ca, pe de alta parte, dreptul de servitute pretins de către reclamanți nu există, nefiind valabil constituit în vreuna dintre modalitățile prevăzute de lege și nefiind înscris în evidențele de carte funciară. Or, lipsa mențiunii din cartea funciara nu asigura reclamanților nicio aparenta in drept, motiv pentru care cererea lor nu poate fi primita.
Pe de alta parte, nu se poate cere unei instanțe investita cu soluționarea unei cereri de ordonanța președințiala sa interpreteze clauzele contractului încheiat de parți si invocat de reclamanți ca titlu pentru dreptul lor.
Intimații arata ca prin chiar cererea de chemare in judecata reclamanți recunosc faptul ca drumul asupra cărora solicita sa li se permită accesul este proprietatea paraților si ca gardul despre care se pretinde ca împiedica accesul spre proprietățile reclamanților a fost ridicat in condiții de legalitate si nu exista nici un motiv pentru care parații sa fie obligați sa îl înlăture.
Intimații au arătat ca in mod corect s-a reținut ca reclamanții nu au făcut dovada urgentei care sa justifice luarea măsurii solicitate, odată pentru ca reclamanții beneficiază de alte drumuri de acces către proprietățile lor, singurul considerent pentru care solicită dreptul de trecere pe proprietatea pârâților fiind acela ca aceștia au amenajat un drum asfaltat și de o calitate deosebită pe proprietatea lor, drum pe care reclamanții doresc sa-l folosească după bunul lor plac. S-a mai arătat ca având în vedere că antecontractul de vânzare-cumpărare în temeiul căruia se pretinde că s-ar fi stabilit acordarea dreptului de servitute a fost încheiat de părți în data de 31.08.2011 promovarea cererii de ordonanță președințiala la 1 an si 6 luni după această dată exclude cu desăvârșire existența oricărei urgențe în cauză. Mai mult, din expunerea stării de fapt a reclamanților, reiese ca pârâții le-ar fi îngrădit accesul pe terenurile lor prin amplasarea unei porți la începutul lunii noiembrie 2012, or cererea de ordonanța președințială a fost introdusă după aproape 4 luni de la așa zisă încălcare a dreptului de servitute, situație care o data în plus exclude condiția urgenței.
In ceea ce privește pretinsa urgenta referitoare la finalizarea construcției, intimații arata ca nu s-a făcut nico dovada in cauza in sensul celor afirmate de reclamanți, respectiv ca aceștia doresc sa finalizeze lucrările la respectiva construcție.
Analizând recursul de fata prin raportare la motivele invocate tribunalul retine următoarele:
In ceea ce privește primul motiv de recurs, referitor la faptul ca instanța de rejudecare nu s-ar fi pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a paraților persoane fizice, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat.
Intradevar, excepția a fost invocata, cum era si firesc de către parați, astfel ca soluția de respingere si chiar nepronuntarea asupra acestei excepții nu poate decât sa profite reclamanților recurenți si, in orice caz, nu poate fi criticata decât de parații care au invocat-o in scopul de a fi admisa, reclamanți neavând interes sa critice orice alta soluție adoptata de instanța si nici măcar lipsa unei soluții, aceasta din urma situație producând aceleași efecte juridice si procedurale ca si respingerea excepției.
Pe de alta parte, nepronuntarea asupra unei excepții, in situația in care instanța intra in cercetarea fondului cererii nu este de natura sa atragă casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare. Mai mult, aceasta consecința nu mai este atrasa nici in ipoteza in care instanța nu se pronunța asupra unui capăt de cerere, deoarece partea interesata are la indemana calea prevăzuta de art. 281 si urm. Cod procedura civila, a completării de dispozitiv.
In ceea ce privește restul criticilor formulate, tribunalul le apreciază ca întemeiate, potrivit celor care succed.
Cererea de chemare in judecata a fost întemeiata pe disp. art. 581 alin.1 Cod Procedura Civila, potrivit cu care instanța poate sa ordone masuri vremelnice, in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Textul stabilește doua din condițiile de admisibilitate ale cererii pe cale de ordonanța președințiala, anume urgenta si caracterul vremelnic al măsurii dispuse, a treia condiție fiind neprejudicierea fondului.
Prealabil analizării condițiilor de admisibilitate enumerate mai sus, instanța are obligația sa verifice daca măsura solicitata de reclamanți este conforma cu dreptul si daca aparenta acestuia este in favoarea reclamanților, daca acest drept este ocrotit de lege, este actual, cert si neechivoc.
Chiar daca pe calea acțiunii întemeiata pe disp. art. 581 Cod procedura civila nu poate fi soluționata cu caracter de lucru judecat problema dreptului, instanța poate totuși sa procedeze la un sumar examen al cauzei, astfel incit sa poată in final aprecia, raportat la măsura ce i se cere a o dispune, care dintre parți are in favoarea sa aparenta unei situații juridice legale si justifica un interes legitim pentru obținerea unei stări provizorii.
In speța de fata reclamanții R. B. si R. N. au solicitat obligarea paraților . SRL, Panoiu G. - E. si N. C. sa le permită vremelnic, respectiv pana la soluționarea cauzei civile înregistrata sub nr._ pe rolul Judecătoriei Zarnesti (având ca obiect „respectare servitute de trecere), accesul cu piciorul si cu autoturismul/autovehiculul spre propriile proprietati, pe drumul amenajat de parați pe proprietatea lor înscrisa in CF nr._ - Zarnesti nr. cadastral_ si CF nr._ - Zarnesti nr. cadastral 33, nr.top._/4.
Deși ca stare de fapt reclamanții au invocat in esența ca drumul respectiv a constituit obiectul unei înțelegeri a parților in sensul unei folosințe comune, înțelegere despre care se susține ca ar fi fost incalcata de către parați, din perspectiva cererii întemeiate pe disp. art. 581 Cod procedura civila reclamanții au invocat faptul ca drumul respectiv reprezintă singura cale de acces cu auto si chiar cu piciorul către proprietatea lor si ca accesul lor este justificat sa fie asigurat de indata, in caz contrar existând riscul producerii in patrimoniul lor a unor serioase prejudicii.
D. urmare tribunalul apreciază ca in speța analiza aparentei in drept a reclamanților trebuie raportata la dreptul care se cere sa le fie protejat prin acțiunea de fata, acela de a avea acces la propria proprietate, in timp ce justificarea calității procesuale pasive trebuie analizata atât prin raportare la persoana/ele pretins a-i împiedica sa isi exercite acest drept, dar si prin raportare la titularul dreptului de proprietate asupra caii de acces pretins a fi unica la momentul formulării cererii.
Tribunalul apreciază ca din aceasta perspectiva, ambele abordări anterioare ale instanțelor de fond au fost greșite si ca si numai fata de starea de fapt recunoscuta de parți, pentru ambele parți este justificata calitatea procesuala in cauza.
In speța, atât reclamanții cai si parații admit ca proprietarii drumului vizat de acțiunea de fata sunt parații si ca acest drum reprezintă o cale prin care se poate asigura accesul la proprietatea paraților cea mai din amonte, vizata de cererea de chemare in judecata.
De asemenea, tribunalul retine ca parații recunosc faptul ca pe acest drum, calea de acces pretins unica de către reclamanți, au amplasat un gard si o poarta care in prezent împiedica trecerea nestingherita spre proprietatea reclamanților.
Pe de alta parte, este de necontestat faptul ca intre parți se poarta un litigiu legat de modalitatea in care partile ar fi convenit sa fie asigurat accesul cu piciorul si cu auto pentru fiecare dintre ei spre propriile proprietati, litigiu care vizează imobilele teren enumerate si in prezenta cerere, litigiu care va transa daca reclamanții au dreptul sa pretindă un drept de folosința a drumului amenajat pe proprietatea paraților, in scopul asigurării accesului la proprietățile lor.
Acesta împrejurare si indicarea de către reclamanți a momentului pana la care aceștia solicita sa le fie permis accesul spre propria proprietate sunt suficiente pentru a satisface in cauza condiția vremelniciei.
D. urmare, in cauza de fata se impunea mai departe sa se stabilească temeinicia susținerii reclamanților potrivit cu care drumul in cauza este intradevar singura cale de acces cu piciorul si cu auto spre proprietatea lor, dar si a susținerii ca se impune ca accesul pretins sa fie asigurat de urgenta, in caz contrar reclamanții putând suferii serioase prejudicii.
Or, abordarea cauzei de fata din aceasta perspectiva satisface fara îndoiala si condiția neprejudecarii fondului litigiului dintre parți, câta vreme măsura care s-ar putea dispune in cauza n-ar fi pronunțata in considerarea drepturilor parților ci exclusiv in considerarea urgentei si a necesitații evitării producerii unui prejudiciu.
D. urmare, prin soluția asupra cererii formulate de reclamanți, instanței nu i s-a solicitat si nu era pusa in situația sa stabilească existenta vreunui drept de servitute sau a altui drept real, nu urma sa analizeze temeinicia susținerilor parților legate de pretinsele incalcari ale înțelegerilor dintre ele si nici nu trebuia sa procedeze la interpretarea clauzelor contractuale.
Instanța de fond trebuia sa aibă in vedere exclusiv dreptul reclamantului similar cu al oricărei alte persoane - de a avea acces la propria proprietate si măsura in care satisfacerea acestui drept nu se poate asigura urgent decât prin intermediul drumului proprietatea paraților.
In ceea ce privește urgenta, tribunalul pleacă de la statuarea practicii si teoriei de specialitate potrivit cu care exista urgenta ori de cate ori păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu se pot realiza eficace pe calea acțiunii de drept comun.
Or, raportat la tot ceea ce s-a reținut pana acum si in contextul in care probele administrate in cauza au arătat, astfel cum in mod corect a reținut si instanța de rejudecare, este dovedit faptul ca reclamanții, daca folosesc exclusiv terenurile proprietatea lor, au acces numai cu piciorul la partea de teren pe care este amplasata casa pe care aceștia o construiesc si ca accesul cu auto este posibil la acest moment numai pe drumul proprietatea paraților, indicat de reclamanți si pe care parații au amplasat gardul care împiedica accesul spre proprietatea reclamanților. In aceste conditii, instanței i-a mai rămas numai sa stabilească daca accesul reclamanților spre proprietatea lor trebuie asigurat de urgenta, neputându-se aștepta finalizarea litigiului pe fond sau chiar amenajarea altei cai de acces decât cu riscul major si serios al prejudicierii reclamanților.
Ca motiv de urgenta reclamanții au invocat faptul ca pe terenul spre care revendica accesul au o construcție pe care tocmai datorita stării conflictuale dintre parți nu au mai putut-o finaliza, deși acest lucru trebuia sa se întâmple de ani buni de zile si ca exista pericolul surpării terenului peste construcție sau a prăbușirii unor copaci, cu consecința unor evidente prejudicii.
Instanța de rejudecare a apreciat ca urgenta nu a fost dovedita si, mai mult, ca aceasta nu poate exista in contextul in care reclamanții nu au mai efectuat nicio lucrare la respectiva construcție de cca. 4 ani de zile.
Tribunalul apreciază insa ca aceasta concluzie a instanței de fond este greșita si superficial si neconvingător argumentata.
Împrejurarea ca de 4 ani de zile reclamanții nu au mai executat lucrări la construcția spre care revendica accesul nu poate determina automat concluzia ca nu mai poate exista niciodată urgenta pentru finalizarea ei, cu atât mai mult cu cat abandonarea lucrărilor a fost cauzata si de relațiile conflictuale dintre parți care au generat inclusiv procese penale.
Pe de alta parte, reclamanții au invocat si împrejurarea ca atât terenul din spatele construcției cat si un copac din apropiere prezintă pericol de alunecare, respectiv prăbușire peste construcție, or prevenirea sau înlăturarea acestor pericole necesita in mod evident un acces auto, care acum este imposibil.
Apărarea paraților ca urgenta nu se mai poate justifica fata de împrejurarea ca aceasta a fost invocata la cca. 4 luni de zile de la nașterea împiedicării accesului este apreciata de instanța ca neîntemeiata.
Împrejurarea despre care se pretinde ca reclama urgenta nu vizează accesul la o locuința efectiva care daca nu s-ar realiza deîndată ar prejudicia grav persoana in cauza, cu fiecare zi care s-ar scurge. In acest context, faptul ca reacția reclamanților a apărut la momentul la care au realizat ca nu mai pot executa lucrările de finisare a construcției si de protejare a acesteia, perspectiva ca litigiile dintre parți sa se prelungească inca ani buni de acum încolo si faptul ca nu au fost identificate ale posibilitati de acces, tribunalul apreciază ca reacția reclamanților la cca. 4 luni de la nașterea împiedicării nu reprezintă prin ea insasi un argument pentru concluzia ca aceștia nu s-ar mai putea afla . sa reclame accesul lor de urgenta la construcția la care au făcut referire.
Tribunalul apreciază ca si numai lipsa totala a accesului cu auto la clădirea in construcție pentru o perioada atât de îndelungata si perspectiva slaba ca accesul auto sa fie permis in viitorul apropiat este de natura sa justifice de urgenta in modificarea acestei stări de lucruri, deoarece, in mod evident, daca situațiile care ar reclama accesul deîndată ar apărea inopinat, reclamanții nu ar mai avea timp sa intervină eficient pentru înlăturarea unui potențial pericol.
Pe de alta parte, si daca s-ar aborda problema atât prin raportare la doctrina si jurisprudența in materie care a stabilit ca exista urgenta ori de cate ori împiedicarea exercitării unui drept este pusa pe seama unui abuz, dar si din perspectiva apararilor paraților, aceea potrivit cu care numai invocarea unui loc înfundat ar fi de natura sa justifice urgenta pentru reclamanți, tribunalul apreciază ca aceasta apărare este neîntemeiata.
Practica judiciara in materie a statuat ca si in situația in care se invoca existenta unei servituți instituita prin convenția parților, daca beneficiarul servituții este împiedicat sa isi exercite dreptul prin închiderea drumului de trecere, cum se susține in speța de fata, acesta are deschisa calea ordonanței președințiale pentru păstrarea dreptului sau, vremelnicia măsurii fiind asigurata prin aceea ca nimic nu-l împiedica pe cel acționat astfel in judecata sa solicite, pe calea dreptului comun, respectarea dreptului sau de proprietate.
Pentru toate aceste motive, tribunalul constata ca recursul reclamanților este întemeiat si, in baza disp. art. 312 Cod procedura civila urmează sa fie admis cu consecința modificării in tot a sentinței instanței de rejudecare, in sensul admiterii cererii de ordonanța președințiala pana la soluționarea irevocabila a dosarului civil nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei Zarnesti.
In ceea ce privește cererea reclamanților recurenți de obligare a paraților intimați la plata cheltuielilor de judecata, tribunalul o va admite in parte numai cu privire la suma de 13,5 lei reprezentat taxele judiciare de timbru si timbrul judiciar suportate la fond si in recurs. In ceea ce privește onorariul avocațial, tribunalul retine ca pentru dovedirea acestuia recurenții reclamanți au depus o copie xerox a unei chitanțe – la fila 197 verso in fata Judecătoriei Zarnesti, in dosarul civil nr._, insa mențiunile din respectiva chitanța nu fac dovada certa ca suma de 2.000 lei s-a achitat pentru asistenta juridica in cauza de fata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți R. B. si R. N., in contradictoriu cu parații . SRL, PANOIU G. – E. si N. C. S., împotriva sentinței civile nr. 1462 din 22.11.2013 pronunțata in cauza de Judecatoria Zarnesti, pe care o modifica in tot, in sensul ca:
Admite cererea de ordonanța președințiala formulata de reclamanții R. B. si R. N., in contradictoriu cu parații . SRL, PANOIU G. – E. si N. C. S. si, in consecința:
Obliga pe parați ca, pana la soluționarea irevocabila a dosarului civil nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei Zarnesti, sa permită reclamanților trecerea cu piciorul si auto pe drumul construit pe terenurile proprietatea lor, înscrise in CF nr._ - Zarnesti nr. cadastral_ si CF nr._ - Zarnesti nr. cadastral 33, nr.top._/4.
Înlătura din cuprinsul sentinței civile nr. 1462 din 22.11.2013 obligația de plata a cheltuielilor de judecata stabilita in sarcina reclamanților.
Obliga pe parați sa plătească reclamanților suma de 13,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
IREVOCABILA
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2014.
P., JUDECATOR,JUDECATOR,
C. D. - P. D. NICULEASAVASILE M.
Grefier,
D. A.
Red./tehn.CDP/10.02.2014//2 ex.
Judecător fond: M. M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 127/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 119/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
