Fond funciar. Decizia nr. 1027/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1027/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 1027/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fund funciar
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1027/R
Ședința publică din data de 13 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. L.
Judecător N. F.
Judecător D. O. P.
Grefier C. L.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții pârâți C. L. pentru S. D. de P. asupra Terenurilor H., prin reprezentant legal, și P. comunei H., în contradictoriu cu intimatul reclamant C. de P. Foștii G. R. H., prin reprezentant legal, intimatul pârât ., intimata intervenientă . președinte, și intimata pârâtă C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2068/2013, pronunțată de Judecătoria F., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 28 august 2013 conform celor consemnate prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a oferi posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, în temeiul art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 04 septembrie 2013, când din lipsă de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 11 septembrie și ulterior pentru data de astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2068 din 30.04.2013, pronunțată de Judecătoria F., a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul C. DE P. „FOȘTII G. R.” H., în contradictoriu cu pârâții ., C. L. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR H., P. . JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR B..
A admis în parte acțiunea precizată din dosarul civil conexat nr. 1733/2006, nr. unic_, al Judecătoriei F., formulată de reclamantul C. DE P. „FOȘTII G. R.” H., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții C. L. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR H., P. . JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR B..
A admis în parte cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenienta . reprezentant legal.
A admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta . reprezentant legal, și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 52/07.02.2006, emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., referitor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru . Cantonului Silvic S. cu anexă, nr. inventar_,_, cu suprafața de 1,10 ha., situat în U.P. IV S., u.a. 149A2, 149C, și asupra terenurilor forestiere situate în pădurile Higiul, C.-R. și Țiganul, în suprafață de 1.238,54 ha.
S-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr.134/04.04.2006, emise de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru C. de P. „Foștii G. R.” H. asupra terenurilor forestiere în suprafață de 54,69 ha, conform anexei nr. 39, asupra Drumului auto forestier Cuciulata, parțial, nr. inventar_, cu suprafața de 0,30 ha., în lungime de 0,50 km și asupra Adăpostului de substanțe chimice Cuciulata, nr. inventar_.
A obligat pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. să întocmească documentația aferentă reconstituirii, pe vechile amplasamente, a dreptului de proprietate al reclamantului, pentru terenul forestier în suprafață de 548.928 m.p., pădure Valea Sebeșului, înscris în CF nr. 2698 C., nr. top. 3823/a/4, 3823/a/7/3 și să înainteze Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. propunerea privind această cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, împreună cu documentația necesară.
A obligat pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. să valideze propunerea Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului C. de P. „Foștii G. R.” H., pe vechiul amplasament, asupra suprafeței de 548.928 m.p. pădure Valea Sebeșului, înscrisă în CF nr. 2698 C., nr. top. 3823/a/4, 3823/a/7/3, și să elibereze titlu de proprietate pentru acest teren.
A obligat pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. să întocmească documentația aferentă reconstituirii, pe vechile amplasamente, a dreptului de proprietate al intervenientei pentru suprafața de 1.238,54 ha, terenuri forestiere, situate în pădurile Higiul, (suprafața de 465,3 ha), C.-R., (suprafața de 474,3 ha), și Țiganul, (suprafața de 298,94 ha), și să înainteze Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. propunerea privind această cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, împreună cu documentația necesară.
A obligat pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. să valideze propunerea Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. privind reconstituirea dreptului de proprietate al intervenientei pentru suprafața de 1.238,54 ha, terenuri forestiere, situate în pădurile Higiul, (suprafața de 465,3 ha), C.-R., (suprafața de 474,3 ha), și Țiganul, (suprafața de 298,94 ha), și să elibereze titlu de proprietate pentru acest teren.
A respins restul pretențiilor formulate de intervenienta în interes propriu .>
A respins cererea de constatare a nulității absolute parțiale a procesului-verbal nr. 176/29.08.2005 și a procesului-verbal nr. 176/2.11.2005, încheiate de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. în ceea ce privește propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului forestier înscris în CF nr. 2698 C., nr. top. 3823/a/4, 3823/a/7/3, și asupra terenurilor forestiere situate în pădurile Higiul, C.-R., înscrisă în CF nr. 125 S., și Țiganul, înscrisă în CF nr. 263 C..
A respins în aceste limite și cererea de intervenție în interesul reclamantului.
A respins petitul din cererea de intervenție în interes propriu privind obligarea pârâtului P. C. H. la plata de daune cominatorii.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. în contradictoriu cu intervenienta .>
A obligat pârâtele . L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 4700 lei, reprezentând onorariu expert și în cuantum de 7500 lei, reprezentând onorariu avocat.
A obligat pârâtele . L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. să plătească intervenientei cheltuieli de judecată în cuantum de 7500 lei, reprezentând onorariu avocat.
A respins cererea intervenientei și a pârâților . pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. și P. . cheltuielilor de judecată.
P. a pronunța această soluție, Judecătoria F. a reținut următoarele:
P. cererile precizate ale reclamantului și intervenientei, s-a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 52/07.02.2006 și a Hotărârii nr.134/04.04.2006, emise de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., indicându-se ca temei juridic art. 53, 54 din Legea nr. 18/1991, cu referire la art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997.
P. Hotărârea nr. 52/27.02.2006 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru . Silvic S. cu anexă, nr. inventar_,_, cu suprafața de 1,10 ha, situat în U.P. IV S., u.a. 149A2, 149C, în baza procesului-verbal nr. 176/29.08.2005 întocmit de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H., (filele 14 -15 vol. I și 142 – 145 rejud. I).
P. Hotărârea nr. 134/04.04.2006, emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru C. de P. „Foștii G. R.” H. asupra terenurilor forestiere în suprafață de 54,69 ha, conform anexei nr. 39, asupra Drumului auto forestier Cuciulata, parțial, nr. inventar_, cu suprafața de 0,30 ha., în lungime de 0,50 km și asupra Adăpostului de substanțe chimice Cuciulata, nr. inventar_, terenuri și construcții forestiere situate pe raza administrativă a C. H., jud. B., (filele 11- 12 dosar conexat 1733/2006).
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 25 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate în cazul terenurilor forestiere, se face în condițiile și cu procedura stabilită de Legea nr. 18/1991, recurgându-se astfel la procedura specială, în speță, reconstituirea dreptului de proprietate realizându-se pentru forma asociativă, respectiv composesorat, conform art. 26 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Astfel, drepturile invocate de părți în prezenta cauză, fac obiectul unei reglementări speciale, respectiv al legilor fondului funciar, și în consecință orice cauză de nulitate trebuie să se circumscrie celor prevăzute de actele normative speciale care reglementează această materie, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Întrucât legile adoptate în materia fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului aveau obligația să respecte întocmai succesiunea etapelor ei, orice nemulțumire trebuind a fi adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar, contestația urmând a se face astfel în condițiile precis determinate de lege.
Instanța de fond a reținut că din coroborarea textelor cuprinse în Cap. IV intitulat ,,Dispoziții procedurale” din Legea nr. 18/1991, rezultă că această procedură specială nu este facultativă, ci obligatorie. De asemenea, nici din analiza prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997, nu rezultă că ar exista un drept de opțiune între procedura specială și cea de drept comun a acțiunii în constatare, legiuitorul stabilind calea de atac obligatorie a plângerii împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar, într-un termen legal imperativ, între cele două căi de atac prevăzute de lege, respectiv plângerea și acțiunea în constatarea nulității absolute, deosebirea fiind determinată, pe de o parte, de persoanele care o pot formula, iar pe de altă parte de procedura și termenul în care pot fi exercitate.
Astfel, instanța a reținut că Hotărârea nr. 52/07.02.2006 și Hotărârea nr.134/04.04.2006, ale Comisiei Județene nu pot fi atacate decât în condițiile și termenele prevăzute de legea specială, fiind incidente, în acest sens, prevederile art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Din procesul verbal nr. 606/24.03.2006, (fila 58 dosar recurs 1), rezultă că Hotărârea nr. 52/07.02.2006, emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. privind validarea anexei 41 (Pădurea Comunală), a Cantonului silvic și a Drumurilor auto forestiere, a fost afișată la sediul Primăriei la data de 24.03.2006, pe exemplarul depus la dosar, existând mențiunea că respectiva hotărâre a fost expediată la data de 16.03.2013, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță la data de 21.03.2006, deci înainte de afișare, plângerea fiind formulată astfel în termen, de altfel reclamantul fiind un terț față de respectiva hotărâre.
Privitor la Hotărârea nr.134/04.04.2006, instanța a reținut, potrivit procesul verbal nr. 911/28.04.2006, (fila 59 dosar recurs 1), că aceasta a fost afișată la data de 28.04.2006, la sediul Primăriei, acțiunea în anularea respectivei hotărâri fiind înregistrată la instanță, în dosarul civil conexat nr. 1733/2006, nr. unic_, la data de 07.07.2006.
Și relativ la această plângere formulată împotriva Hotărârii nr.134/04.04.2006, instanța a apreciat că acțiunea este formulată cu respectarea dispozițiilor art. 51-59 din Legea nr. 18/1991, pentru următoarele considerente:
P. plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 52/07.02.2006, reclamantul a contestat reconstituirea dreptului de proprietate făcută în favoarea unui terț, privitor la terenuri despre care susține că i-au aparținut și pe care le-a solicitat prin cererea adresată Comisiei Locale. După înregistrarea plângerii la instanță, a fost emisă Hotărârea nr.134/04.04.2006, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, însă nu pe vechile amplasamente, acestea făcând obiectul reconstituirii prin Hotărârea nr. 52/07.02.2006.
Este certă astfel, dorința reclamantului de a intra în posesia terenurilor indicate în cererea de reconstituire, terenuri care de altfel erau libere la data la care a fost emisă Hotărârea nr. 52/07.02.2006. Privitor la Hotărârea nr.134/04.04.2006, reclamanta susține că aceasta nu i-a fost comunicată și că procesul verbal de afișare ar fi fost întocmit ulterior, reclamanta formulând plângerea de îndată ce a aflat de respectiva reconstituire.
Raportat la reconstituirea efectuată prin Hotărârea nr.134/04.04.2006, instanța a reținut că reclamantul este chiar beneficiarul acesteia, de fapt singurul beneficiar, și nu un terț, astfel că ar fi trebuit ca hotărârea să îi fi fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform prevederilor art. 53 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, ceea ce în speță nu s-a realizat. De altfel, în art. 3 din hotărâre, (fila 12 dosar conexat 1733/2006), se menționează expres că hotărârea ,,va fi afișată la sediul Primăriei comunei H. și va fi comunicată către C. de pădure Foștii G. R. . de 5 zile de la primirea acesteia”.
Astfel, nu se poate susține că termenul de 30 de zile pentru contestarea acesteia ar curge pentru reclamant de la afișare, cu atât mai mult cu cât reclamantul a dovedit prin tot acest demers judiciar, din 2006 și până în prezent, că nu este mulțumit de reconstituirea efectuată în favoarea lui prin Hotărârea nr.134/04.04.2006 și că dorește reconstituirea pe vechile amplasamente. Orice altă interpretare ar fi contrară voinței exprimate a reclamantului și ar face inutilă contestarea de către acesta a Hotărârii nr. 52/07.02.2006, plângerea fiind formulată chiar înainte de afișarea respectivei hotărâri.
P. toate aceste considerente, instanța a respins apărările pârâților formulate sub acest aspect, reținând că plângerile formulate de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 52/07.02.2006 și împotriva Hotărârii nr.134/04.04.2006, au fost înregistrate cu respectarea dispozițiilor art. 51-59 din Legea nr. 18/1991.
Sub același aspect, referitor la cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantului, formulată de către . a reținut următoarele:
Intervenienta . fost înființată în februarie 2006, prin Sentința Civilă nr. 172/09.02.2006, pronunțată de către Judecătoria F. în dosarul nr. 2855/2005, și a înregistrat cererea sa de intervenție, atât în interes propriu, cât și în interesul reclamantului la data de 11.05.2006, (vol. I – filele 51 – 54), cu precizările de la filele 50 – 52 – dosar rejudecare I, astfel că la data formulării cererii de intervenție această formă asociativă era înființată, având capacitate deplină de folosință.
Instanța a reținut că intervenienta și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, combinat cu art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, adică plângere și acțiune în constatarea nulității absolute pentru intervenția accesorie și respectiv principală. Raportat la cererea de intervenție în interesul reclamantului, acțiunea reclamantului fiind calificată ca și plângere, instanța a apreciat că nu prezintă relevanță momentul în care cererea a fost formulată de intervenientul accesoriu față de termenul legal de 30 de zile de la comunicarea sau afișarea hotărârii comisiei județene, a cărei nulitate se solicită, întrucât cererea de intervenție în interesul reclamantului, fiind o intervenție accesorie, are natura juridică a unei simple apărări, introducerea în termen a cererii apreciindu-se în funcție de cererea principală, astfel că vor fi respinse apărările pârâților formulate sub acest aspect.
Relativ la cererea de intervenție în interes propriu, calificată ca și acțiune în constatarea nulității absolute, conform temeiului juridic indicat de către intervenientă, art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, instanța a reținut, de asemenea, că este legal formulată, întrucât, intervenienta a făcut dovada unui interes propriu în promovarea respectivei acțiuni, și față de raporturile juridice consacrate prin Hotărârea nr. 52/07.02.2006, emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., intervenienta este un terț, astfel că aceasta are posibilitatea să solicite în condițiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 nulitatea respectivei hotărâri. De altfel, intervenienta în interes propriu a înregistrat acțiunea într-un timp foarte scurt de la emiterea acesteia, respectiva hotărâre fiind atacată, la data formulării cererii de intervenție, în condițiile procedurii speciale, prin acțiunea principală a reclamantului, astfel că potrivit art. 57 din Legea nr. 18/1991, era suspendată de drept, fără a produce efecte juridice. În consecință, a respins apărările pârâților, relativ la tardivitatea sau inadmisibilitatea intervenției în interes propriu formulate.
Privitor la susținerile pârâților legate de faptul că intervenienta . fost înființată după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, iar anterior autorizării sale prin hotărâre judecătorească aceasta nu putea face decât actele juridice necesare înființării și autorizării sale, având capacitate de folosință limitată, instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
P. Sentința Civilă nr.1482/13.12.2005 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr. 2817/2005, în temeiul art. 28 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr.247/2005, s-a autorizat înscrierea asociației C. de P. „Foștii G. R.” H., cu sediul în . A, jud. B., în registrul special al Judecătoriei F., având drept scop reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere ale membrilor săi, administrarea și exploatarea în comun a acestora cât și a fondului cinegetic prin înființarea de societății cu activitate lucrativă, (filele 8 – 9 și 13 vol. I).
Încă din data de 12.08.2005, Comitetul Ad – Hoc de constituire a asociației a adresat Comisiei Locale H. pentru aplicarea legilor fondului funciar o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 54,8928 ha, înscrisă în CF nr. 2698 C., precum și restituirea Cantonului Silvic S. situat pe această suprafață de teren, (filele 16 – 17 vol. I), cereri înregistrate la Primăria H. cu nr. 1/12.08.2005 și 181/18.11.2005. De asemenea, au mai fost adresate asemenea solicitări atât Comisiei Locale, cât și Comisiei Județene, (filele 110 – 116 vol. I).
Conform art. 63 alin. 3 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG nr. 890/04.08.2005, în cazul formelor asociative care se înființează după . prezentului regulament, cererea de reconstituire se formulează de către comisia ad-hoc a formei asociative.
Astfel, față de dispozițiile legate invocate, instanța a apreciat că este valabilă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către Comitetul Ad – Hoc de constituire a asociației, la data de 12.08.2005, deci înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, (stabilit la data de 30.11.2005, conform prevederilor art. III din Titlul VI - Legea nr. 247/2005), motiv pentru care va respinge aceste apărări ale pârâților.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Conform extrasului CF depus în copie la dosar, proprietar tabular al imobilului înscris în CF nr. 2698 C., nr. top. 3823/a/4, 3823/a/7/3, pădure Valea Sebeșului, în suprafață de 548.928 m2 este reclamantul C. de P. „Foștii G. R.” H., cu titlu de împroprietărire, conform actului nr. 764/1944, (filele 11 - 12 vol. I).
Întrucât prin Hotărârea nr. 52/27.02.2006 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru . Silvic S. cu anexă, nr. inventar_,_, cu suprafața de 1,10 ha., situat în U.P. IV S., u.a. 149A2, 149C, în baza procesului-verbal nr. 176/29.08.2005 întocmit de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H., reclamantul a contestat această reconstituire, motivând că, în mod greșit, a fost amplasat pe terenurile restituite prin Hotărârea nr. 52/27.02.2006, acesta situându-se de fapt pe terenul forestier înscris în CF 2698 C., după cum rezultă din înscrisul emis de Ocolul Silvic F. sub nr. 651/20.04.2001 privind situația amplasării în teren a pădurii C. de P. „Foștii G. R.” din . C., conform căruia acest Canton Silvic S., cu suprafața de 1,10 ha., este situat în U.P. IV S., u.a. 149A2, 149C, și face parte din suprafața de teren înscrisă în CF 2698 C. nr. top. 3823/a/4, 3823/a/7/3 (fila 27 vol. I). Conform înscrisului de la fila 25, cantonul silvic a fost amplasat lângă celelalte suprafețe de teren forestier, restituite în proprietate C. H. prin Hotărârea nr. 52/2006.
În vederea determinării amplasamentului Cantonului Silvic S., în cauză, a fost efectuată o expertiză topografică de către expert tehnic judiciar topograf P. R., constatându-se că terenul cu cabana silvică se identifică ca fiind amplasat, conform schițelor de CF, pe terenul forestier cu nr. top. 3823/a/4 înscris în CF 2698 C.. Față de pârâul R. această cabană se dispune în partea de nord la o distanță de cca. 300-400 m. În aproprierea pârâului R., se mai află și cea de-a doua cabană retrocedată anterior Composesoratului care se denumește adăpost materiale chimice și care nu se poate confunda cu cabana silvică din acest litigiu (filele 672 - 676 vol. III). S-a mai precizat că limita estică a terenului cu nr. top. 3823/a/4 care reprezintă pădurea proprietatea Composesoratului de P. „Foștii G. R.” H. se dispune în zona estică până la râul S..
În consecință, instanța a reținut că, în mod nelegal, Cantonul Silvic S. cu terenul aferent de 1,10 ha a fost reconstituit în proprietate . nr. 52/2006, cantonul fiind amplasat pe suprafața de 548.928 m2 înscrisă în CF 2698 C., proprietatea Composesoratului de P. „Foștii G. R.” H., astfel că această hotărâre de restituire a Cantonului Silvic S. C. H., care nu a fost niciodată proprietara acestui teren forestier, (nefăcând dovada contrară prin nici un înscris depus la dosar), nu este legală.
S-a reținut că nelegală este și Hotărârea nr. 134/2006, care deși a reconstituit în proprietate Composesoratului de P. „Foștii G. R.” H. suprafața de 54,69 ha teren forestier, această reconstituire nu s-a făcut exact pe vechiul amplasament, întrucât Cantonul Silvic S. și terenul aferent de 1,10 ha, care trebuia să facă parte din terenul restituit composesoratului, a fost restituit C. H., astfel că limita estică a terenului restituit composesoratului nu mai este constituită din pârâul S., așa cum se observă pe schițele de la dosar și cum s-a statuat prin raportul de expertiză.
În drept, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 24 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere ,,se face pe vechile amplasamente”.
De asemenea, conform dispozițiilor art. III al.1 lit. a) punctul vi) din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 ,,actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri”.
Astfel, întrucât reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei . nr. 52/07.02.2006 s-a făcut cu încălcarea drepturilor reclamantului, și deoarece reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului prin Hotărârea nr. 134/2006 s-a realizat prin nerespectarea vechiului amplasament care era liber la data solicitării, raportat la dispozițiile legale invocate, instanța a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată sub acest aspect.
Astfel, a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 52/07.02.2006, emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., referitor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru . Cantonului Silvic S. cu anexă, nr. inventar_,_, cu suprafața de 1,10 ha., situat în U.P. IV S., u.a. 149A2, 149C, precum și nulitatea absolută a Hotărârii nr.134/04.04.2006, emise de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru C. de P. „Foștii G. R.” H. asupra terenurilor forestiere în suprafață de 54,69 ha, conform anexei nr. 39, asupra Drumului auto forestier Cuciulata, parțial, nr. inventar_, cu suprafața de 0,30 ha., în lungime de 0,50 km și asupra Adăpostului de substanțe chimice Cuciulata, nr. inventar_.
În consecință, a obligat pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. să întocmească documentația aferentă reconstituirii, pe vechile amplasamente, a dreptului de proprietate al reclamantului, pentru terenul forestier în suprafață de 548.928 m.p., pădure Valea Sebeșului, înscris în CF nr. 2698 C., nr. top. 3823/a/4, 3823/a/7/3 și să înainteze Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. propunerea privind această cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, împreună cu documentația necesară.
De asemenea, a obligat pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. să valideze propunerea Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului C. de P. „Foștii G. R.” H., pe vechiul amplasament, asupra suprafeței de 548.928 m.p. pădure Valea Sebeșului, înscrisă în CF nr. 2698 C., nr. top. 3823/a/4, 3823/a/7/3, și să elibereze titlu de proprietate pentru acest teren.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu, instanța a reținut următoarele:
P. Hotărârea nr. 52/2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., s-a reconstituit C. H. terenurile forestiere situate în pădurile Higiul, C.-R., înscrisă în CF nr. 125 S. și Țiganul, înscrisă în CF nr. 263 C., avându-se în vedere procesul – verbal nr. 176/29.08.2005 încheiat de C. L. pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor H., privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, propunându-se spre validare suprafața de 177,60 ha. pădure conform extrasului CF nr.263 C. și respectiv suprafața de 474,30 ha, conform extrasului CF nr. 125 S. (fil.142), precum și suprafața de 472,20 ha pădure conform extrasului CF nr. 233 M. și respectiv suprafața de 497,50 ha pădure înscrisă în procesul-verbal nr. 154/9.07.1929 al Comisiunii de Ocol de expropriere și Împroprietărire F. și extrasele din inventarul fondului forestier al Ocolului Silvic F. din 1945.
La încheierea respectivului proces – verbal, C. L. pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor H. a ținut cont doar de cererea formulată de . reconstituirea întregii suprafețe de fond forestier care a aparținut acesteia, fără să ia în considerare și cererea de reconstituire formulată de către intervenientă.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 26 alin.1 din Legea nr.1/2000, modif. prin Legea nr. 247/2005, formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu mențiunea la titular, după caz: „obște de moșneni”, „obște de răzeși”, „composesorat”, „păduri grănicerești”, alte asociații și forme asociative cu denumirea localității respective, iar conform alin. 2, ,,formelor asociative li se va restitui în întregime suprafața avută în proprietate”.
Relativ la susținerile pârâtei privitoare la faptul că intervenienta . o unitate administrativ – teritorială, și nu o formă asociativă de proprietate, instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:
În Legea pentru unificarea administrativă din 14.06.1925, care prevedea organizarea administrativă a localităților din România în perioada interbelică, erau menționate două forme de organizare a comunelor: rurale și urbane, cele rurale fiind alcătuite din unul sau mai multe sate, fără vreo referire la comună politică. Astfel, în respectiva perioadă, unitatea administrativ - teritorială se numea comună rurală, iar comună politică era o formă asociativă de proprietate, în acest mod fiind definită și prin Legea nr.1/2000.
De asemenea, chiar și în procesul-verbal nr. 176/29.08.2005 se menționează că suprafața de 177,60 ha, înscrisă în CF 263 C. și respectiv de 474,30 ha, înscrisă în CF 125 S. se validează pentru . fostei Comune M., (fila 140 – dosar rejudecare I).
Prima instanță a mai reținut că din înscrisurile depuse la dosar, (filele 227, 240, 244, 246, 253 și 298-312 – vol. I-II), rezultă că intervenienta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață totală de 1.238,54 ha, constituit din pădurile „Higiul”, „Corbul - R.”, „Țiganul”.
Conform extrasului CF depus la dosar, (fila 227 – vol. I), proprietara tabulară a pădurii „Țiganul” este . în inventarul depus în copie la dosar, (fila 308 – vol. II), se menționează că, până la naționalizarea pădurilor, . pădurile „Higiul”, „Corbul”, „Țiganul”.
De altfel, și în procesul-verbal nr. 176/29.08.2005, (filele 142 – 146 rejudecare I), sunt menționate suprafețele de pădure deținute anterior de . 474,3 ha Pădurea „C.-R.”, 298,94 ha Pădurea „Țiganul” și 465,3 ha „Higiul”, astfel că se impune reconstituirea dreptului de proprietate al intervenientei asupra acestor terenuri forestiere.
Cu privire la Pădurea „Groapele”, tot în procesul-verbal nr. 176/29.08.2005, (filele 142 – 146 rejudecare I), se arată că acest teren forestier a fost deținut anterior de . că, în lipsa altor dovezi, instanța apreciază că nu poate fi reconstituit dreptul de proprietate al C. Politice M. pentru această suprafața de pădure.
Întrucât dreptul de proprietate asupra pădurilor „Higiul”, „Corbul”, „Țiganul”, a fost reconstituit în favoarea . nr. 52/07.02.2006, emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., cu încălcarea drepturilor intervenientei, a cărei cerere de reconstituire nu a fost luată în considerare, instanța a apreciat, în baza dispozițiilor art. III al.1 lit. a) punctul vi) din Legea 169/1997, că este întemeiată cererea acesteia, de constatare a nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 52/07.02.2006, emise de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., referitor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru . la aceste terenuri forestiere.
Astfel că instanța a obligat pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. să întocmească documentația aferentă reconstituirii, pe vechile amplasamente, a dreptului de proprietate al intervenientei pentru suprafața de 1.238,54 ha, terenuri forestiere, situate în pădurile Higiul, (suprafața de 465,3 ha), C.-R., (suprafața de 474,3 ha), și Țiganul, (suprafața de 298,94 ha), și să înainteze Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. propunerea privind această cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, împreună cu documentația necesară.
A obligat-o de asemenea, pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. să valideze propunerea Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. privind reconstituirea dreptului de proprietate al intervenientei pentru suprafața de 1.238,54 ha, terenuri forestiere, situate în pădurile Higiul, (suprafața de 465,3 ha), C.-R., (suprafața de 474,3 ha), și Țiganul, (suprafața de 298,94 ha), și să elibereze titlu de proprietate pentru acest teren.
P. considerentele ce preced, au fost respinse restul pretențiilor solicitate de intervenienta în interes propriu, cererea ei urmând a fi admisă doar în parte.
Referitor la cererea de constatare a nulității absolute parțiale a procesului-verbal nr. 176/29.08.2005 și a procesului-verbal nr. 176/2.11.2005, încheiate de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. în ceea ce privește propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului forestier înscris în CF nr. 2698 C., nr. top. 3823/a/4, 3823/a/7/3, și asupra terenurilor forestiere situate în pădurile Higiul, C.-R., înscrisă în CF nr. 125 S., și Țiganul, înscrisă în CF nr. 263 C., instanța a reținut următoarele:
În primul rând, prin constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 52/07.02.2006, emise de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., referitor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru . Cantonului Silvic S. cu anexă, nr. inventar_,_, cu suprafața de 1,10 ha., situat în U.P. IV S., u.a. 149A2, 149C, și asupra terenurilor forestiere situate în pădurile Higiul, C.-R. și Țiganul, în suprafață de 1.238,54 ha, procesul-verbal nr. 176/29.08.2005 și procesul-verbal nr. 176/2.11.2005, care de altfel au același conținut, în ceea ce privește propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra respectivelor terenuri, nu mai produc efecte juridice.
De asemenea, conform art. 6 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, comisiile județene soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale, iar în speță nu s-a făcut dovada că s-ar fi adresat o asemenea solicitare comisiei județene.
P. aceste considerente, a respins cererea reclamantei de constatare a nulității absolute parțiale a procesului-verbal nr. 176/29.08.2005 și a procesului-verbal nr. 176/2.11.2005, încheiate de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. în ceea ce privește propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului forestier înscris în CF nr. 2698 C., nr. top. 3823/a/4, 3823/a/7/3, și asupra terenurilor forestiere situate în pădurile Higiul, C.-R., înscrisă în CF nr. 125 S., și Țiganul, înscrisă în CF nr. 263 C., în aceste limite urmând a fi respinsă și cererea de intervenție în interesul reclamantului.
În consecință, cererea reclamantului a fost admisă în parte, precum și cererea de intervenție în interesul reclamantului.
A fost respins de asemenea, și petitul din cererea de intervenție în interes propriu privind obligarea pârâtului P. C. H. la plata de daune cominatorii, întrucât această cerere este prematură relativ la faptul că mai întâi urmează ca pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. să întocmească documentația aferentă reconstituirii, pe vechile amplasamente, a dreptului de proprietate al intervenientei pentru suprafața de 1.238,54 ha, terenuri forestiere, situate în pădurile Higiul, (suprafața de 465,3 ha), C.-R., (suprafața de 474,3 ha), și Țiganul, (suprafața de 298,94 ha), și să înainteze Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. propunerea privind această cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, împreună cu documentația necesară.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta C. L. pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor H., privind constatarea nulității absolute a constituirii asociației . radierea acesteia din registrul persoanelor juridice, instanța a apreciat că această cerere este neîntemeiată, întrucât constituirea C. Politice M. a fost autorizată printr-o hotărâre judecătorească devenită irevocabilă și care nu mai poate fi schimbată decât printr-o cale extraordinară de atac.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., față de modul de soluționare a acțiunii principale, a cererilor de intervenție, a cererii reconvenționale, reținând culpa procesuală a pârâtelor, conform dovezilor de plată a onorariului de expert și onorariului de avocat, a obligat pârâtele . L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 4700 lei, reprezentând onorariu expert și în cuantum de 7500 lei, reprezentând onorariu avocat, (fila 48 dosar rejudecare II). De asemenea, va obliga pârâtele . L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. să plătească intervenientei cheltuieli de judecată în cuantum de 7500 lei, reprezentând onorariu avocat, (fila 46 dosar rejudecare II).
P. aceleași considerente, a respins cererea intervenientei și a pârâților . pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H. și P. . cheltuielilor de judecată
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, intimații C. L. pentru S. D. de P. asupra Terenurilor H. și P. comunei H. prin care a solicitat modificarea în tot, în sensul respingerii cererilor principale și de intervenție, cu cheltuieli de judecată..
În motivarea recursului, recurenții intimați au arătat, că Hotărârea nr. 52 din 07.02.2006 și nr. 134/04.04.2006 ale Comisiei Județene nu puteau fi atacate decât în condițiile și termenele prevăzute de legea specială, fiind incidente, în acest sens, prevederile art. 53 din Legea 18/1991 rep.
În ceea ce privește cea de-a doua hotărâre menționat, au arătat recurenții că acțiunea în anulare a fost înregistrată la instanța de judecată în dosarul civil conexat nr. 1733/2006 abia la data de 07.07.2006. Dată fiind această stare de fapt, în mod greșit, instanța a apreciat că acțiunea a fost formulată cu respectarea dispoz. art. 51-59 din legea 18/1991, în condițiile în care la data de 07.07.2006, data formulării plângerii la judecătorie, expirase termenul de 30 de zile, termen de decădere prevăzut expres de dispozițiile imperative ale art. 53 al. 2 din legea 18/1991.
Recurenții au precizat că în ceea ce privește cererea de intervenție formulată de . admițând în parte solicitările acesteia, a nesocotit îndrumările deciziei de casare, obligatorii pentru instanța de rejudecare. Intervenienta a fost autorizată prin sentința civilă nr. 172/09.02.2006 a Judecătoriei F., dată la care a luat ființă aceasta, iar termenul pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate a fost data de 30.11.2005, așa încât, se remarcă faptul că expirase acest termen, cererea depună nefiind legală.
P. urmare, au menționat recurenții, instanța de fond a omis faptul că anterior autorizării sale prin hotărâre judecătorească, intervenienta nu putea face decât acte juridice necesare înființării și autorizării sale, având capacitate de folosință restrânsă.
Mai mult, au arătat că intervenienta nu a făcut dovada amplasamentului pentru suprafețele solicitate.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoz. art. 312 al. 1, 2 și 3, 304 pct.9 și 304 ind. 1 C.p.civ..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În apărare, intimatul C. de pădure Foștii G. R. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu cheltuieli de judecată.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
1. Relativ la primul motiv de recurs, tribunalul reține netemeinicia acestuia, pentru considerentele care succed.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 57 din 07.02.2006 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., din analiza procesului-verbal atașat la fila 58 din dosarul_ al Tribunalului B., rezultă că a fost afișată la sediul Primăriei comunei H. la data de 24.03.2006.
Or, acțiunea dedusă judecății a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei F., la data de 21.03.2006.
În aceste condiții și dat fiind faptul că intimatul reclamant este terț față de hotărârea atacată, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, se reține că plângerea declarată împotriva sa a fost formulată în cadrul termenului legal de 30 de zile, prevăzut de dispoz. art.53 al. 2 din Legea 18/1991, în condițiile în care a fost înregistrată anterior afișării sale, conform celor reținute anterior.
Și în ceea ce privește cea de-a doua Hotărâre emisă de către aceeași intimată pârâtă, nr. 134 din data de 04.04.2006, se reține că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Astfel, această hotărâre a fost afișată la data de 28.04.2006 la sediul Primăriei comunei H., conform procesului-verbal de afișare încheiat la data menționată, atașat la fila 59 din dosarul_ al Tribunalului B..
În condițiile în care intimatul reclamant este beneficiarul acestei hotărâri, față de dispoz. art. 53 al. 2 din Legea 18/1991, conform căruia termenul pentru formularea plângerii împotriva sa, este de 30 de zile de la comunicare, se reține că se impunea comunicarea sa prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform alin. 1 al aceluiași text legal.
Or, în cauză, în condițiile în care intimatul reclamant a negat recepționarea sa, în condițiile prescrise de alin. 1, conform celor precizate mai sus, dovada faptului negativ nefiind posibilă, tribunalul reține că recurentei pârâte îi revenea sarcina de a face dovada faptului pozitiv contrar, respectiv dovada comunicării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ce nu a fost efectuată în condițiile art. 1169 C.civ. din 1864 aplicabil cauzei.
Raportat la această situație de fapt, se reține că plângerea a fost formulată de intimatul reclamant în termenul defipt de lege, neputându-se pretinde persoanei interesate, vizate de hotărârea contestată, formularea plângerii în termen de 30 de zile de la afișarea acesteia, momentul începerii curgerii termenului fiind stabilit în mod expres și imperativ de legiuitor conform celor mai sus reținute, în cauză, legea specială neprevăzând vreun caz de echipolență, când comunicarea actului, ca moment de la care începe să curgă termenul, este înlocuit cu un act echivalent.
2. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat, tribunalul reține că nu este întemeiat.
Astfel, formularea motivului de recurs suspus analizei de față a fost determinat de faptul că prin decizia civilă nr. 831/R/04.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în primul ciclu procesual, s-a reținut că intervenienta . fost înființată după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv data de 30.11.2005, iar anterior autorizării sale prin hotărâre judecătorească, aceasta nu putea face decât actele juridice necesare înființării și autorizării sale, având capacitate de folosință limitată.
Conform art. 315 al. 1 C.p.civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Or, Tribunalul remarcă faptul că prima instanță de recurs, prin considerentul expus, nu a dezlegat nicio problemă de drept de natură a lega instanța de fond, despre necesitatea administrării unor probe neputând fi vorba.
În aceste condiții, Tribunalul reține că, în mod corect, instanța de fond a reținut dispoz. art. 63 al. 3 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG nr. 890/04.08.2005, potrivit căruia în cazul formelor asociative care se înființează după . prezentului regulament, cererea de reconstituire se formulează de către comisia ad-hoc a formei asociative.
Raportat la aceste dispoziții legale și văzând faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de către Comitetul Ad – Hoc de constituire a asociației, la data de 12.08.2005, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, (stabilit la data de 30.11.2005, conform prevederilor art. III din Titlul VI - Legea nr. 247/2005), se reține că cererea a fost formulată în cadrul termenului legal, de către organul autorizat de lege tocmai în acest scop.
3. Privitor la cel de-al treilea motiv de recurs formulat, privind lipsa dovezii amplasamentului pentru suprafețele solicitate de către intimata intervenientă, se reține netemeinicia acestuia, pentru următoarele considerente:
După cum în mod corect a reținut instanța de fond, intimata intervenientă . făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră, în suprafață totală de 1.238,54 Ha compus din pădurile Higiul, Corbul-R. și Țiganul, prin înscrisurile atașate la filele 227, 240, 244, 246, 253 și 298-312 din vol. I-II.
Astfel, din analiza extrasului Cf atașat la fila 227 din vol. I, rezultă că proprietarul tabular al pădurii Țiganul este intimata intervenientă, iar din inventarul atașat la dosar, fila 308 vol.II, reiese că, până la naționalizarea pădurilor, aceeași parte deținea pădurile Higiul, Corbul și Țiganul.
În raport cu această situație de fapt și de drept, potrivit căreia intimata intervenientă a făcut dovada dreptului de proprietate asupra pădurilor menționate, se prezumă că acestea au amplasamentul corespunzător denumirii lor toponimice.
Mai mult decât atât, se reține de către instanță faptul că recurenții pârâți s-au mulțumit numai să conteste acest amplasament, contestarea fiind pur formală, câtă vreme nu au propus, respectiv, administrat nicio probă din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de fond.
Așadar, se reține că simplele sale alegații nu sunt de natură a produce consecințe juridice, motiv pentru care motivul de recurs invocat nu este temeinic.
Față de toate aceste considerente și dispoz. art. 312 al. 1 C.p.civ., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenții pârâți C. L. de Aplicare a Legilor de Fond Funciar H. și P. comunei H. împotriva sentinței civile nr. 2068 din data de 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria F., pe care o va menține.
Raportat la această soluție, constatând culpa procesuală a recurenților pârâți ca părți căzute în pretenții, față de dispoz. art. 274 al. 1 C.p.civ., va dispune obligarea lor la plata către intimatul reclamant C. de pădure Foștii G. R., precum și către intimata intervenientă . sumei de câte 1.500 lei fiecare (f.39-42), reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu de avocat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenții pârâți C. L. de Aplicare a Legilor de Fond Funciar H. și P. comunei H. împotriva sentinței civile nr. 2068 din data de 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria F., pe care o menține.
Obligă recurenții pârâți la plata către intimatul reclamant C. de pădure Foștii G. R., precum și către intimata intervenientă . sumei de câte 1.500 lei fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.09.2013.
Președinte, I. L. | Judecător, N. F. | Judecător, D. O. P. |
Grefier, C. L. |
Red. IL/Tehnored. CLefter/09.10.2013-2 ex.
Jud.fond M.-Garofița P.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 1034/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
