Rectificare carte funciară. Decizia nr. 443/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 443/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 443/R
Ședința publică din 22 octombrie 2015
Completul de judecată R3 compus din:
PREȘEDINTE – C. F.– judecător
Judecător – N. F.
Judecător – C. D.-P.
Grefier - V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut in ședința publică din data de 8 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință si când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 15 octombrie 2015 și pentru data de 22 octombrie 2015.
La apelul nominal făcut in ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
T R I B U NA L U L,
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 432//10.03.2015 a Judecătoriei F. a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de către reclamanta A. V. DE J. S. C. DE C., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții U. A. T. D., prin primar, și DRĂGUȘURI S. C. DE C., având ca obiect acțiune în constatare; a fost respinsă cererea conexată formulată de către reclamanta A. V. DE J. S. C. DE C. în contradictoriu cu pârâții U. A. T. D., prin primar, și DRĂGUȘURI S. C. DE C., având ca obiect nulitate acte, rectificare c.f.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat să se constate că este succesoarea fostei Cooperative de C. D., precum și că aceasta din urmă apare înscrisă în CF 3410 D. proprietară asupra unui teren în suprafață de 1431 mp, ce a edificat pe acest teren un complex comercial turistic ce nu a fost înscris în CF, astfel că reclamanta în calitate de succesoare a fostei Cooperative de C. D. solicită înscrierea în dreptul său a dreptului de proprietate asupra terenului și construcției.
A mai reținut că se invocă faptul că este succesoarea fostei Cooperative de C. D., prin raportare la structura administrativ-teritorială, respectiv la faptul că, după reforma administrativă intervenită prin Legea nr.2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului RSR, fiind înființată . făcea parte din acea comună, astfel că și fosta cooperativă de consum D. a fuzionat cu cooperația organizată la nivelul comunei Vistea, fuziune aprobată de comitetul executiv al U.J.C.C. B. prin procesul verbal nr.5/15.06.1968.
Instanța a reținut că operațiunea juridică a fuziunii era reglementată juridic de dispozițiile Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, iar potrivit art. 26 lit. c din Decretul nr. 31/1954 sunt, în condițiile legii, persoane juridice: gospodăriile agricole colective, celelalte organizații cooperatiste și orice organizații obștești.
Potrivit art. 30 din Decretul nr. 31/1954, gospodăriile agricole colective și celelalte organizații cooperatiste, precum și instituțiile și întreprinderile anexe, create de acestea, sunt persoane juridice prin recunoașterea înființării lor de către organele și în condițiile prevăzute de lege, iar potrivit art.32 din același act normativ, persoanele juridice sunt supuse înregistrării sau înscrierii, dacă legile care le sunt aplicabile reglementează această înregistrare sau înscriere.
P. urmare, organizațiile cooperatiste aveau cadrul legal creat de constituire și alte operațiuni juridice ulterioare, fiind astfel supuse anumitor formalități de înființare și înscriere ce asigurau legalitatea și publicitatea acestora.
Potrivit Decretului menționat, instanța de fond a reținut că este vorba despre situația a două persoane juridice distincte, înscrise separat, respectiv Cooperația D. și Cooperația V., iar în ceea ce privește fuziunea acestora, această operațiune juridică trebuie să respecte prevederile legii și să urmeze procedurile prevăzute de acest act normativ.
În acest sens, a reținut că, potrivit art. 40 din Decretul 31/1954, persoana juridică încetează de a avea ființă prin comasare, divizare sau dizolvare. La art. 41 alin. 1 din Decretul 31/1954 se arată: „comasarea se face prin absorbirea unei persoane juridice de către o altă persoană juridică sau prin fuziunea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă”.
Aceasta este situația invocată de către reclamantă, respectiv alcătuirea unei persoane juridice noi, prin fuziunea cooperațiilor din D. și Vistea, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acel moment.
În continuare, instanța a reținut că, potrivit art. 44 din Decretul nr. 31/1954, comasarea și divizarea organizațiilor cooperatiste, precum și desprinderea unei părți din patrimoniul acestora, se face în temeiul hotărârii organului cooperatist chemat a le decide, precum și cu recunoașterea din partea organului competent, potrivit prevederilor legii, iar conform art. 41 din același act normativ, fuziunea este o formă de comasare, în accepțiunea legii, în atare condiții fuziunea se putea face doar în temeiul unei hotărâri a organului cooperatist; în speță există un proces verbal, dar nu și o hotărâre.
Instanța a apreciat că procesul verbal este un act constatator al unei stări de fapt, și nu un act decizional, condiție ce este îndeplinită de hotărâre, iar în aceste condiții înscrisul invocat de reclamantă ca fiind cel în baza căruia este succesoarea fostei Cooperative de C. D., respectiv procesul verbal nr.5/15.06.1968, nu este apt pentru a i se recunoaște forța juridică de natură a i se atribui reclamantei faptul că este succesoarea fostei Cooperative de C. D. prin comasare.
Pe cale de consecință, lipsind hotărârea organului cooperatist, s-a înlăturat astfel efectul decizional și, prin urmare, însăși producerea fuziunii. D. în cazul unei fuziuni legal realizate potrivit dispozițiilor mai sus arătate, drepturile și obligațiile cooperației D. s-ar fi transferat către persoana juridică nou creată.
În acest sens, art. 46 din Decret arată că, în cazul fuziunii, drepturile și obligațiile persoanelor juridice fuzionate trec asupra noii persoane juridice astfel înființate.
Instanța a mai reținut dispozițiile art. 49 al.1 din Decretul 31/1954, care stipulează că transmiterea drepturilor și obligațiilor, în caz de fuziune, absorbție, divizare, precum și de desprindere și transmitere, privind persoane juridice supuse înregistrării, se îndeplinește, atât între părți, cât și față de cel de al treilea, numai prin înregistrarea operațiunii și pe data acesteia.
A reținut de asemenea că textele de lege arătate nu au fost respectate de către reclamantă, astfel încât Cooperația D. nu a fuzionat cu Cooperația V., neavând loc o transmisiune a drepturilor și obligațiilor potrivit dispozițiilor legale și în special conform art. 49 din Decret, situație față de care reclamanta nu poate fi considerată continuatoarea Cooperației din D., ale cărei drepturi și obligații nu s-au transmis către reclamantă, neavând astfel nici un drept cu privire la patrimoniul acesteia.
A mai reținut instanța că, la întrebarea nr.3 din interogatoriul luat reclamantei, respectiv dacă poate preciza cine sunt membrii cooperatori și care sunt părțile deținute de aceștia în cadrul cooperației, reclamanta a ocolit răspunsul, menționând că nu înțelege la ce se referă, deși potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus aceasta trebuia să aibă o evidență clară fiind o persoană juridică de tip cooperatist compusă din membrii cooperatori, organe de conducere. patrimoniu.
Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că se impune respingerea petitului privitor la constatarea că reclamanta este succesoarea fostei Cooperative de C. D..
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se constata că fosta C. de C. a edificat un „complex comercial sătesc” pe terenul înscris în CF 3410 D., sub nr. top 21, în suprafață de 1431 mp, să se dispună înscrierea în CF a construcției sub denumirea de „complex comercial sătesc”, precum și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea sa asupra terenului și construcției, instanța a considerat că acestea sunt petite ce nu mai prezintă interes pentru reclamantă atâta timp cât aceasta din urmă nu a dovedit faptul că este succesoarea fostei Cooperative de C. D..
Situația este identică și pentru cererea conexată formulată de către reclamantă, atâta timp cât reclamanta este o persoană distinctă și nu succesoarea fostei Cooperative de C. D. și pe cale de consecință, nefiind îndeplinite nici una dintre cele patru situații prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, pentru a fi posibilă rectificarea Cărții Funciare instanța a respins cererea conexată, având ca obiect nulitate acte, rectificare c.f.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, cerere care a fost însușită ulterior de administratorul judiciar al acesteia, ca urmare a intrării părții în procedura insolvenței.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că, deși în primul ciclu procesual acțiunea a fost respinsă în temeiul excepției lipsei calității procesuale active, iar Tribunalul B. a admis recursul și a casat sentința, trimițând cauza spre rejudecare, instanța de fond și-a menținut opinia, respingând pentru a doua oară acțiunea, pentru aceleași motive.
A mai arătat că, după . Legii nr. 2/1968, cooperația de consum a fost reorganizată în baza Deciziei Centrocoop nr. 30/18.02.1968 și a Instrucțiunilor Centrocoop nr. 16/18.02.1968, iar la nivelul comunelor care urmau a fi desființate cooperativele de consum au fuzionat cu cele existente în localitățile care urmau să devină reședința comunei.
Recurenta a arătat de asemenea că, în baza procesului-verbal nr. 5/15.06.1968, a fost aprobată fuziunea dintre fosta C. de C. D. și C. de C. V. de J., actuala A. V. de J., precum și că, în baza acestui act emise de comitetul executiv provizoriu al U.J.C.C. B., au fost preluați membrii cooperatori, activul și pasivul fostei Cooperative de C. D. și complexul comercial sătesc aflat în litigiu.
În continuare, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că procesul-verbal nr. 5/1968 este numai un act constatator al unei stări de fapt, iar nu un act decizional, condiție ce este îndeplinită de hotărâre și că nu este apt a i se recunoaște forță juridică de natură a i se atribui reclamantei calitatea de succesoare a fostei Cooperative de C. D., prin comasare.
Recurenta a susținut că în cuprinsul procesului-verbal este inclusă decizia impusă de art. 23 din Decretul nr. 133/1949, care prevedea că organizațiile cooperatiste de orice fel fuzionează sau se dizolvă prin hotărârea adunării generale sau prin decizia organelor superioare cooperatiste, dacă se constată că funcționarea acestor cooperative nu este folositoare asociaților, precum și că actele încheiate de organele de îndrumare și control ale Centralelor uniunii cooperative și ale Uniunilor județene, aprobate de consiliile acestora, fac proba deplină în justiție până la înscrierea în fals.
A mai arătat că, din cuprinsul procesului-verbal, la pct. 1, rezultă că (…) „Comitetul a aprobat în unanimitate referatul și proiectele de decizii, prin care se fuzionează începând cu 1 iulie a.c. următoarele cooperative: … D. cu V.…”
P. urmare, a susținut recurenta, există „decizia emisă de organele superioare cooperatiste”, impusă de legea în vigoare, astfel că instanța de fond trebuia să ia în considerare procesul-verbal de fuziune întocmit de U.J.C.C. B., ca organ superior, având în vedere că pârâtele nu au uzat de procedura înscrierii în fals.
În continuare, recurenta a arătat că chiar și art. 44 din Decretul nr. 31/1954, reținut de instanța de fond, prevedea că comasarea și divizarea organizațiilor cooperatiste, precum și desprinderea unei părți din patrimoniul acestora, se face în temeiul hotărârii organului cooperatist chemat a decide, precum și cu recunoașterea din partea organului competent, potrivit prevederilor legii, la cel moment fiind în vigoare Decretul nr. 133/1949.
A mai arătat că instanța de fond a ignorat faptul că procesul-verbal nr. 5/1968 a fost încheiat cu scopul de a realiza o reunire într-o singură entitate a celor două societăți cooperative, a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, complexul comercial în litigiu aflându-se și în prezent în evidențele contabile ale recurentei.
A arătat de asemenea că instanța de fond a reținut în mod corect că, la administrarea probei cu interogatoriul, reclamanta ar fi ocolit răspunsul la întrebarea nr. 3, când în realitate aceasta nu viza o faptă personală a părții și nu avea legătură cu obiectul cauzei, membrii cooperatori și aportul lor rezultând din evidențele Registrului Comerțului.
În continuare, recurenta a susținut că instanța de fond a făcut confuzie între partea divizibilă și partea indivizibilă a patrimoniului, imobilul în litigiu reprezentând patrimoniu acumulat în decursul activității cooperativei de consum, iar nu un aport al membrilor cooperatori, din proba testimonială rezultând că magazinul sătesc din D. a fost edificat din fondurile centralizate ale cooperației de consum, respectiv repartizate de Centrocoop și U.J.C.C. B..
În ceea ce privește acțiunea formulată în dosarul conexat, recurenta a arătat că actele a căror anulare a solicitat-o au fost emise de intimata U.A.T. D., cu scopul vădit de fraudare a legii, în vederea intabulării imobilului în cartea funciară în mod nelegal, de către funcționari din cadrul Primăriei D. sau rude ale acestora.
În același sens, a arătat că din certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului rezultă că, la data de 30.05.2015, reclamanta avea înregistrat punctul de lucru din satul D. nr. 56, identic cu adresa imobilului în litigiu, anterior constituirii intimatei-pârâte Drăgușuri – S.C.C., precum și că din probele administrate în cauză reiese că terenul a fost proprietatea Cooperativei de C. D., obținut în anul 1956 prin schimb, iar construcția a fost edificată în perioada 1953-1960, intabularea dreptului de proprietate al intimatei Drăgușuri – S.C.C. reprezintă rezultatul unei acțiuni frauduloase, radierea dreptului de proprietate al intimatei din cartea funciară impunându-se ca urmare a anulării actelor care au stat la baza înscrierii.
Recurenta a mai arătat că, în urma fuziunii care a avut loc prin procesul-verbal nr. 5/1968, fosta C. de C. D. a fost absorbită de C. de C. V., actuală A. V. de J. S.C.C., care a preluat membrii și patrimoniul Cooperativei de C. D..
Ulterior declarării căii de atac, aceasta a fost ratificată de administratorul judiciar numit prin sentința civilă nr. 526/sind/30.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B..
Recursul este scutit de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 115 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Ulterior ratificării recursului de către administratorul judiciar, acesta a depus la dosar motive suplimentare de recurs, în afara termenului de declarare a căii de atac, cu privire la care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. 1 C.pr.civ.; în consecință, acestea nu vor fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Analizând sentința Judecătoriei F. în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Instanța de fond a reținut în esență că reclamanta nu este succesoarea prin comasare (fuziune) a fostei Cooperative de C. D., întemeiat pe dispozițiile art. 41 alin. 1 din Decretul 31/1954, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 44 din același act normativ.
Această concluzie este corectă, având în vedere că din probele dosarului nu rezultă că transformarea persoanei juridice ar fi avut loc cu respectarea prevederilor legale care reglementează etapele și formalitățile care trebuie parcurse în scopul legalei înființări și înscrieri a noii persoane juridice, formalități ce asigurau legalitatea și publicitatea acesteia.
Reținerile primei instanțe, întemeiate pe prevederile Decretului nr. 31/1954 și care nu se vor relua, sunt susținute și de legislația specială existentă în materia cooperației, aflate în vigoare la data la care au avut loc faptele juridice evocate de reclamantă.
Astfel, potrivit prevederilor art. 23 alin. 1 din Decretul nr. 133/1949 pentru organizarea cooperației, organizațiile cooperatiste de orice fel fuzionează sau se dizolvă: prin hotărârea adunării generale, sau prin decizia organelor superioare cooperatiste, dacă se constată că funcționarea acestor cooperative nu este folositoare asociaților.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 al Decretului nr. 74/1951 înregistrarea la Stat a cooperativelor, uniunilor și centralelor uniunilor cooperative și a unităților economice de pe lângă instituții și organizații sociale, cooperativele de orice fel, uniunile și centralele uniunilor cooperative, precum și orice unitate economică aparținând instituțiilor sau organizațiilor sociale, sunt obligate ca înainte de începerea oricărei activități economice, să se înregistreze la Stat.
Potrivit alin. 2 al textului de lege, este obligatorie înregistrarea și pentru toate schimbările ce intervin în cursul desfășurării activității acestora, fiind exceptate numai entitățile prevăzute la art. 7, text de lege potrivit cu care nu sunt obligate a se înregistra la Stat: a) Gospodăriile agricole colective și întovărășirile pentru lucrul în comun al pământului; b) Unitățile economice, de pe lângă instituții și organizații sociale, al căror scop principal nu este activitatea economică.
Aceste dispoziții legale cu caracter special își găsesc reflectarea în prevederile cu caracter general cuprinse în Decretul nr. 31/1954, art. 44 alin. 1 din acest act normativ prevăzând că comasarea și divizarea organizațiilor cooperatiste, precum și desprinderea unei părți din patrimoniul acestora, se face în temeiul hotărârii organului cooperatist chemat a le decide, precum și cu recunoașterea din partea organului competent, potrivit prevederilor legii.
Conform art. 49 alin. 1, transmisiunea drepturilor și obligațiilor, în caz de fuziune, absorbție, divizare, precum și de desprindere și transmitere, privind persoane juridice supuse înregistrării, se îndeplinește, atât între părți, cât și față de cel de al treilea, numai prin înregistrarea operațiunii și pe data acesteia.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă în primul rând că, la nivelul anului 1968, când se pretinde că a avut loc fuziunea, toate persoanele juridice a căror organizare și funcționare era supusă prevederilor Decretului nr. 133/1949 nu puteau fuziona decât în condițiile art. 23 alin. 1 din acest act normativ, fiind așadar necesară decizia organelor superioare („în temeiul hotărârii organului cooperatist chemat a le decide”, potrivit Decretului nr. 31/1954), iar în al doilea rând că persoanele juridice astfel înființate erau supuse înregistrării („transmisiunea drepturilor și obligațiilor, în caz de fuziune, absorbție, divizare, precum și de desprindere și transmitere, privind persoane juridice supuse înregistrării, se îndeplinește, atât între părți, cât și față de cel de al treilea, numai prin înregistrarea operațiunii și pe data acesteia”, potrivit Decretului nr. 31/1954), condiții care, în speță, nu sunt îndeplinite.
Instanța de fond a reținut în mod corect că procesul-verbal nr. 5 încheiat la data de 15.06.1968 nu îndeplinește condițiile pentru a i se atribui forța juridică de „decizie”, „hotărâre”, fiind un act constatator al unei stări de fapt.
Mai mult, Tribunalul constată că din acest act, care este unul olograf, neștampilat, neînregistrat, semnat de „Președinte” și de „Membrii comitetului executiv” nu rezultă de ce anume organ a fost încheiat, și implicit dacă acesta avea calitatea de „organ superior cooperatist”, conform Decretului nr. 133/1949, sau „organ cooperatist chemat a decide”, conform Decretului nr. 31/1954.
Mai mult, în speță nu a fost făcută nici o dovadă în sensul că persoana juridică nou creată, a cărei înființare ar fi fost aprobată, a fost ulterior înregistrată conform Decretului nr. 74/1951, înregistrarea fiind o condiție pentru producerea efectelor juridice ale fuziunii. absorbției, divizării, precum și a celor de desprindere și transmitere, privind persoane juridice supuse înregistrării, acestea îndeplinindu-se, atât între părți, cât și față de cel de al treilea, numai prin înregistrarea operațiunii și pe data acesteia, conform art. 49 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954.
În raport cu cele ce preced, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod legal că nu se poate reține că Cooperația D. a fuzionat cu Cooperația V., neavând loc o transmisiune a drepturilor și obligațiilor potrivit dispozițiilor legale și în special conform art. 49 din Decret, situație față de care reclamanta nu poate fi considerată continuatoarea Cooperației din D., precum și că drepturile și obligațiile acesteia din urmă nu s-au transmis către reclamantă, neavând astfel nici un drept cu privire la patrimoniul acesteia.
În acest sens, Tribunalul constată că este neîntemeiat motivul de recurs care se referă la faptul că, potrivit procesului-verbal evocat, Comitetul a aprobat referatul și proiectele de decizii, prin care au fuzionat cooperativele acolo menționate, atâta timp cât, pe de o parte, nu se cunoaște despre ce comitet este vorba, dacă acesta avea calitatea de organ cooperatist cu competența de a decide, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi considerată valabilă (ceea ce nu este cazul, pentru considerentele reținute și de instanța de fond, respectiv faptul că acest act olograf, emis de un organ necunoscut ca denumire, competență etc. nu poate fi considerat a avea valoarea juridică a unei decizii), operațiunea juridică nu a fost urmată de înregistrarea noii persoane juridică, ceea ce are drept consecință directă lipsa efectelor juridice ale operațiunii, nu numai față de terți, dar și între părți, conform 49 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954.
Recurenta susține că acest pretins act de fuziune a produs efecte juridice, ignorând faptul că acestea nu se pot produce decât de la data înregistrării, așa cum s-a arătat mai sus.
Aspectul referitor la membrii asociați și la aportul lor este fără relevanță în contextul căii de atac, atâta timp cât modalitățile de transformare a persoanelor juridice nu pot fi decât cele expres și limitativ prevăzute de lege, fiind guvernate de dispoziții legale imperative, care în speță nu au fost respectate.
Este de asemenea fără influență asupra aspectelor de drept deduse judecații distincția pe care recurenta-reclamantă o face cu privire la partea divizibilă și cea indivizibilă a societății cooperatiste și faptul că imobilul în litigiu reprezintă „patrimoniu acumulat”, atâta timp cât nu se face dovada faptului pretins în ceea ce privește calitatea reclamantei de succesoare a fostei Cooperative de C. D., în modalitatea invocată de reclamantă.
În ceea ce privește acțiunea din dosarul conexat, Tribunalul constată că aceasta are în esență caracterul unei cereri în rectificare c.f., întemeiată pe teza nevalabilității titlului celui înscris, ori, potrivit prevederilor actului normativ aflat în vigoare la data înscrierii, respectiv Legii nr. 7/1996, rectificarea cății funciare nu poate fi solicitată decât de o persoană interesată; nedovedind calitatea pretinsă, aceea de succesoare a fostei Cooperative de C. D., reclamanta nu are interesul legitim de a solicita rectificarea cărții funciare, astfel cum a reținut și prima instanță.
Recurenta susține că înscrierea dreptului de proprietate al intimatei-pârâte Drăgușuri S.C. s-a făcut prin fraudă, cu concursul unor funcționari ai pârâtei . punctul de vedere al acțiunii în rectificare de carte funciară este necesară dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de una intre ipotezele de la art. 34 din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data înscrierii, iar în speță, raportat la susținerile de fapt ale reclamantei, nu s-a dovedit că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil (pct. 1 al art. 34).
În raport cu cele ce preced, instanța constată că recursul este neîntemeiat, instanța de fond reținând în mod corect atât starea de fapt, cât și dispozițiile legale incidente în speță, a căror interpretare și aplicare a fost corect făcută.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge recursul declarat de reclamanta A. V. de J. – S. C. de C. și însușit de administratorul judiciar „Judiciar Consulting Insolvency” SPRL împotriva sentinței civile nr. 432//10.03.2015 a Judecătoriei F., care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A. V. DE J. – S. C. DE C. și însușit de administratorul judiciar „Judiciar Consulting Insolvency” SPRL împotriva sentinței civile nr. 432//10.03.2015 a Judecătoriei F., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. F. N. F. C. D.-P.
GREFIER
V. P.
Red.C.F./02.11.2015
Dact.V.P./03.11.2015
- 2 ex -
Jud.fond C. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 440/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1205/2015. Tribunalul... → |
|---|
