Grăniţuire. Decizia nr. 295/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-11-2012 în dosarul nr. 295/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.295/. publică din data de 16 noiembrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. B. -judecător
JUDECĂTOR: A. I.
Grefier: M. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării apelului declarat de către apelanții reclamanți T. C. A. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 389, pronunțată de către Judecătoria F., la data de 7 martie 2011, în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 6.11.2012, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 13.11.2012, iar apoi, din același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.11.2012, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 389/07.03.2011 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil_ al Judecătoriei F. s-a admis excepția puterii de lucru judecat invocată de instanță din oficiu, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S. M., prin mandatar T. C. A. în contradictoriu cu pârâții P. R.-A., M. P., B. A., S. L., T. M.-M., T. V. – Baroul B., M. N.-M., M. G.-N. și M. A., având ca obiect grănițuire, despăgubiri civile, ș.a., s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul T. C. A., în contradictoriu cu pârâții P. R.-A. M. P., B. A., S. L., T. M.-M., T. V. – Baroul B., M. N.-M., M. G.-N. și M. A., având ca obiect grănițuire, despăgubiri civile, ș.a., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și lipsită de interes.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâții M. N. M., M. G. N., M. A. au depus note scrise prin care au invocat excepția autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește linia de graniță, excepție invocată și de către pârâta T. V., această din urmă pârâtă invocând și excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului T. C. A..
În privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului T. C. A. instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din data de 17.12.2010, în sensul admiterii acestei excepții, dat fiind faptul că reclamantul nu pretinde încălcarea unui drept al său, urmând ca acesta să rămână în cauză ca mandatar al reclamantei.
În privința excepției lipsei de interes al reclamantului T. C. A. instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din data de 17.12.2010, în sensul admiterii acestei excepții, dat fiind faptul că reclamantul nu este direct și personal interesat să obțină pentru sine aducerea la numele său a dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, nefiind îndeplinite condițiile interesului pentru promovarea unei acțiuni în justiție, respectiv acelea ca interesul să fie personal și direct, în sensul că folosul practic să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală.
Ca urmare a admiterii acestor excepții instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul T. C. A., având ca obiect grănițuire, despăgubiri civile, ș.a., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și lipsită de interes.
În privința excepției autorității de lucru judecat instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din data de 17.12.2010, în sensul respingerii acesteia, apreciind că nu există autoritate de lucru judecat față de precizările făcute și a temeiului juridic, însă a invocat din oficiu excepția puterii de lucru judecat, excepție ce a fost admisă pentru următoarele considerente ce vor fi expuse mai jos.
P. cererea înregistrată sub nr.1229/2004 reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâții M. N. M., M. G. N., M. A., a solicitat instanței stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa înscrisă în CF nr.2745 Ș. V. nr.top.106/2 – casă, grajd, șopron și curte cu grădină în suprafață de 986 mp., CF nr.1933 Ș. V. nr.top.102/1 și 103/1, grădină, casă și curte în suprafață de 569 mp. și proprietatea pârâților înscrisă în CF nr.947 Ș. V. nr.top.103/2 și 104 – casă și anexe gospodărești în suprafață de 299 mp. și grădină în suprafață de 302 mp., să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate terenul dintre granițele ce se vor stabili, cu cheltuieli de judecată. Cererea a fost întemeiată în drept pe disp.art.584, 585, 480 Cod civil.
P. sentința civilă nr.472/2006 a Judecătoriei F. a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S. M., și în consecință a stabilit linia de graniță dintre imobilul situat în loc.Ș. V., ., jud.B. înscris în CF 2745 Ș. V., nr.top.106/2 și Cf 1933 Ș. V. nr.top 102/1, 103/1 proprietatea reclamantei și imobilul situat în loc.Ș. V., ., jud.B. înscris în CF 947 Ș. V., nr.top 104, 103/2 proprietatea pârâtei M. N. M. și a soțului acesteia M. N. în prezent decedat, ca fiind linia de graniță stabilită prin raportul de expertiză topografică nr.1068/2006 întocmit de expert judiciar P. R.-A., varianta 1 anexa 9 ce face parte integrantă din sentință, pe aliniamentul prezentat de punctele 106b-213b-_b-_-_-607, a respins cererea reclamantei privind revendicarea suprafeței de 400 mp teren.
P. decizia civilă nr. 905/R/20.11.2007 a Tribunalului B. s-au respins ca inadmisibile cererile de chemare în garanție formulate de recurenta S. M. în contradictoriu cu chemații în garanție O. A. C., M. S. Ș., P. E., N. S., R. C., C. I., I. M. I., F. M. N. și C. S. al M.. S-a admis recursul formulat de recurentă prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.472/13.04.2006 a Judecătoriei F., pe care au casat-o și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei F., cu îndrumarea a se proceda la suplimentarea probatoriului cu o completare a raportului de expertiză având ca obiectiv determinarea celei mai vechi linii de hotar existentă între proprietatea părților, cu precizarea dacă aceasta este în ființă sau a dispărut și dacă există posibilitatea reconstituirii acesteia. Instanța de rejudecare va determina și posibilitatea stabilirii liniei de hotar dintre terenurile ce constituie proprietatea părților, fără a fi afectat imobilul ce are nr.top.102/2.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată sub nr._ .
P. sentința civilă nr.1075/5.06.2009 a Judecătoriei F. pronunțată în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. M. și-n consecință s-a stabilit linia de graniță dintre imobilul situat în localitatea Ș. V., nr. adm. 362, înscris în C.F. nr. 2745, nr. top. 106/2 și C.F. nr. 102/1. 103/1, proprietatea reclamantei, și imobilul situat în aceeași localitate la nr. adm. 361, înscris în C.F. nr. 947, nr. top. 103/2, 104, proprietatea pârâtei M. N. M. și a defunctului său soț M. N., ca fiind linia de graniță stabilită prin raportul de expertiză nr. 1068/2006, întocmit de expert P. R.-A., varianta 2, anexa 10 la expertiză, care va face parte integrantă din prezenta hotărâre, pe aliniamentul reprezentat de punctele 106b-213b-_-_, fiind respinsă cererea reclamantei de revendicare.
Instanța a reținut potrivit cuprinsului completării la raportul de expertiză, aflată la fila 126 a dosarului, că imobilele în cauză, situate în loc. Ș. V., jud. B., aparțin reclamantei, care folosește imobilul de la nr. adm. 362, ce se identifică cu nr. top. 106/2, 102/1, 103/1, pe care apare înscrisă ca proprietară tabulară, celălalt imobil de la nr. adm. 361, fiind folosit de către pârâți, și identificându-se cu nr. top. 103/2 și 104, înscris pe numele pârâtei M. N. M. și al soțului său M. N., iar nr. top. 102/2 este înscris pe numele proprietarei tabulare C. L..
Dintre cele două situații de identificare propuse prin raportul de expertiză nr. 1068/2005, expertul a arătat că cea mai apropiată celei mai vechi linii de hotar existentă între proprietățile părților, care corespunde cu planșei CF, este cea expusă în anexa 10, linia de hotar propusă prin situația din această anexă fiind în ființă pe aliniamentul casei și al construcțiilor între pct. 106b 213b, dar și al gardului între pct. 610-607, aceasta dispărând pe porțiunea dintre pct. 213-610.
Tot în anexa 10 expertul a arătat că este propusă stabilirea liniei de hotar dintre terenurile părților, fără a fi afectat imobilul cu nr. top. 102/2, care în această variantă va avea o suprafață de 32 mp. Linia de hotar plecând de la stradă este formată de aliniamentul streșinii construcțiilor reclamantei până la grajd între pct. 106b-213b, zidul grajdului între pct. 213b-617, gardul existent între grajd și șura pârâților între pct. 617-616, limita de Nord-Vest a parcelei cu nr. top.102/2, între pct. 616-610, gardul existent între grădinile părților între pct. 610-607.
Cu privire la cererea reclamantei de revendicare a suprafeței de aproximativ 400 mp teren în legătură cu care reclamanta a susținut prin acțiune că i-a fost acaparată de pârâți după anul 1989, când a avut loc modificarea liniei de graniță dintre imobile, instanța a respins acest petit motivat de faptul că din probele administrate în cauză nu a rezultat în mod concret că pârâții ar fi acaparat o suprafață de teren din imobilul reclamantei, reținând că, acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care reclamantul care pretinde că este proprietarul unui bun cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să-i restituie bunul.
P. decizia civilă nr.88/R/26.01.2010 a Tribunalului B. s-a respins recursul formulat de recurenta S. M. prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.1075/2009 a Judecătoriei F. pe care a menținut-o. S-a reținut de către instanța de control că judecătorul fondului ținând seamă de îndrumările date de instanța de recurs, prin decizia civilă nr.905/2007 a stabilit în mod corect pe baza lucrării de specialitate ce a fost administrată ca probă, că cea mai veche linie de hotar dintre proprietățile părților este cea stabilită prin raportul de expertiză nr.1068/2006 întocmit de ing. expert P. R. A., în varianta 2 anexa 10, pe aliniamentul prezentat de punctele 106b-213b-_-608-607. Instanța de recurs a înlăturat susținerile recurentei cu privire la comiterea de către expert P. a infracțiunii de fals și cu privire la incompetența judecătorului fondului și la comiterea de către acesta a unor fapte infracționale, întrucât săvârșirea unei fapte de natură penală nu poate fi probată decât cu o hotărâre penală definitivă de condamnare, care nu a putut fi prezentată de recurentă, iar modul în care judecătorul fondului a instrumentat cauza a denotat cunoașterea de către acesta a normelor de drept material și procesual, incidente în speță. De asemenea prima instanță a aplicat corect prevederile art.274 cod proc.civ.
P. aceste hotărâri judecătorești s-a admis în parte acțiunea reclamantei, a fost stabilită linia de graniță și respins petitul privind revendicarea suprafeței de teren .
Ulterior, la data de 01.07.2011 reclamanta a înregistrat pe rolul acestei instanțe o altă cerere solicitând instanței să se constate că asupra imobilului înscris în CF nr. 947 Ș. V. la A+1, nr.top.103/2 cu suprafața de 299 mp. și nr.top.104, cu suprafața de 302 mp. situat în localitatea Ș. V., ., jud.B., până la data de 26 ianuarie 2010 inclusiv, există dreptul de proprietate înscris în favoarea lui M. N.-M. și M. N. cu întindere numai pe suprafața totală de 601 mp; să se constate că linia de separație din consemnarea nr.top.102/2, de o parte și corpul funciar format din nr.top.102/1 și nr.top.103/1 din anexa 2, din expertiza tehnică topografică nr._ din dosarul civil nr.1229/2004 al Judecătoriei F. întocmit de ing.P. R.-A., scara concretuală, extras din harta CF Ș. V., este trasată fals, fals prin adăugire cu linie trasată arbitrar pe harta originală, sens în care solicită să se constate falsul hărții prezentate în raport la anexa 2 și cu precizarea prin fila următoare copie xerox scara 1:500 falsul fiind mai evident; să se constate că suprafața nr.top.102/2 din CF nr.1640 Ș. V. cu suprafața de 32 mp. se află situată sub continuarea imobilului șură din CF nr.947 Ș. V. nr.top.103/2 cu suprafața de 299 mp., șură existentă cu suprafața de 32 mp. din CF nr.1640 Ș. V. nr.top.102/2; să se constate eroarea asupra identității imobilului cu nr.top.102/2 din raportul de expertiză din cauză, triunghiului consemnat ca imobil cu nr.top.102/2 în anexa 2 și precizarea cu scara 1:500 din raport fiind cu totul alt imobil teren decât terenul de 32 mp. identificat prin prelungirea șurii din nr.top.103/2; să se constate eroarea identificării ca întindere a suprafeței privind existența dreptului de proprietate al pârâților M. din raportul de expertiză din cauză, asupra proprietății tabulare înscrise în CF nr.947 Ș. V., corp funciar compus din nr.top.103/2 cu suprafața de 299 mp. și nr.top.104 în suprafață de 302 mp., având suprafața totală de 601 mp.; să se constate că la imobilul înscris în CF nr.947 Ș. V., corp funciar compus din nr.top.103/2 cu suprafața de 299 mp. și nr.top.104 în suprafață de 302 mp., având suprafața totală de 601 mp. și frontul stradal de 15,5 m și ținând cont și de imobilele rigide, fixe de teren, case de locuit de la nr.adm.361 proprietar M. și nr.adm.362 proprietar S., există dreptul de proprietate consemnat în CF nr.947 Ș. V., numai pe suprafața determinată de perimetrul imobilului strict determinat matematic și fără echivoc, o suprafață de 601 mp. și o latură de 15,5 m, cealaltă latură să se determine matematic; să se constate, față de cele arătate mai sus, nulitatea absolută parțială a raportului de expertiză topografică nr._ întocmit de expert P. R.-A. în dosarul civil nr.129/2004 al Judecătoriei F., precum și completarea raportului înregistrat la 01.04.2009 în dosarul civil nr._ al Judecătoriei F., rejudecat după casare; să se constate existența dreptului de proprietate al pârâților M., numai asupra suprafeței de 633 mp. compus din nr.top.103/2, nr.top.104 corp funciar în CF nr.947 Ș. V. și nr.top.102/2 din CF nr.1640 Ș. V.; să se stabilească și să se traseze pe anexa 9 și pe anexa 10 din raportul de expertiză topografică nr._ întocmit de expert P. R.-A. în dosarul civil nr.1229/2004 al Judecătoriei F., liniile reprezentând limitele întinderii în teren a dreptului de proprietate al pârâților M. pentru proprietatea constituită legal prin înscrierea în CF nr.947 Ș. V. și CF nr.1640 Ș. V. a suprafeței totale de 633 mp.; să se dispună desființarea gardului ridicat abuziv pe proprietatea reclamantei, existent și descris în raport ca fiind între punctele 607 și 613 b, obligarea la repararea prejudiciului în natură și obligarea pârâților în solidar la plata de daune materiale în cuantum de 7.500 lei și 95.000 lei daune morale pentru stresul și considerația imorală a reclamanților în revendicarea actului justiției la care au apelat și la care erau obligați pârâții să-l execute. Cererea înregistrată sub nr._ a fost întemeiată în drept pe disp. art.5, art.480, art.481, art.584, art.585, art.948, art.953, art.954, art.960, art.961, art.998, art.999, art.1039 Cod civil, art.129, art.723 Cod procedură civilă, art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale adoptată prin Legea nr.30 din 1994.
Instanța apreciază că sentința civilă nr.1075/2009 a Judecătoriei F. rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.88/R/2010 a Tribunalului B., a trasat în mod irevocabil linia de graniță dintre cele două imobile situate în localitatea Ș. V. nr.adm.361 și 362, precum și cu privire la respingerea cererii de revendicare, astfel că potrivit disp.art.166 cod proc.civ, această sentință a intrat în puterea lucrului judecat.
Instanța reține că prin petitele formulate în prezenta cauză, mai puțin petitele privind obligarea pârâților la daune materiale și morale, desființarea gardului și nulitatea absolută parțială a raportului de expertiză, se urmărește stabilirea unei noi linii de graniță potrivit suprafețelor de CF și implicit revendicarea suprafeței de teren până la concurența suprafețelor înscrise în cf.
Nici reclamanta și nici instanța, în soluționarea noii acțiuni, nu poate să nesocotească cele stabilite prin hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe - cu privire la stabilirea în mod irevocabil a liniei de graniță dintre cele două imobile situate în localitatea Ș. V. nr.adm.361 și 362, precum și cu privire la respingerea cererii de revendicare.
Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces finalizat având același obiect, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară.
Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii (acel efect al hotărârii care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză să nu mai fie cu putință) sau cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea sa, fără ca cel de-al doilea proces să fie între aceleași părți, să aibă același obiect și cauză.
Această din urmă ipoteză este aplicabilă în speță, hotărârile judecătorești pronunțate anterior având putere de lucru judecat sub aspectul stabilirii în mod irevocabil a liniei de graniță dintre cele două imobile situate în localitatea Ș. V. nr.adm.361 și 362, precum și cu privire la respingerea cererii de revendicare.
În condițiile date, instanța nu poate să mai examineze aspectele privitoare la dreptul de proprietate, la linia de graniță privind aceleași imobile, la probele administrate cu acea ocazie, cerere redactată sub o altă formă decât cererea inițială însă cu aceeași finalitate, respectiv aceea de revendicare teren și în funcție de această suprafață revendicată stabilită o altă linie de graniță, pentru că s-a dat o rezolvare a litigiului.
Instanța de fond a reținut că petitele prezentei acțiuni (mai puțin nulitatea absolută parțială a raportului de expertiză și a completării acestuia, a daunelor materiale și morale, și desființarea gardului), au aceeași finalitate cu cererea reclamantei ce a fost soluționată irevocabil prin sentința civilă nr.1075/2009, petite ce au fost redactate sub o altă formă, respectiv aceea de constatare drept de proprietatea a pârâților M., a reclamantei S., că terenul de 32 mp se află situat în continuarea imobilului șură din CF 1640, că nr.top 102/2 este un cu totul alt imobil, să se stabilească și să se traseze pe anexa 9 și pe anexa 10 din raportul de expertiză topografică nr._ întocmit de expert P. R.-A. în dosarul civil nr.1229/2004 al Judecătoriei F., liniile reprezentând limitele întinderii în teren a dreptului de proprietate al pârâților M. pentru proprietatea constituită legal prin înscrierea în CF nr.947 Ș. V. și CF nr.1640 Ș. V. a suprafeței totale de 633 mp.; ș.a ori instanța nu poate să nesocotească cele stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate cu privire la linia de graniță dintre imobile și respingerea cererii reclamantei în revendicarea a suprafeței de teren.
De altfel petitele 1-6, 8 prind acțiunea în constatarea….sunt inadmisibile față de prevederile art.111 cod proc.civ. care prevăd că pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Acțiunea în realizare primează totdeauna față de o eventuală acțiune în constatare. Conținutul art. 111 din codul de procedură civilă determină principiul subsidiarității acțiunii în constatare, în raport cu acțiunea în realizare, cu toate consecințele ce decurg din regimul juridic distinct al celor două acțiuni.
Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei rezultă fără echivoc că reclamanta a uzat și a obținut hotărâre irevocabilă intrată în puterea lucrului judecat.
În consecință instanța reține că din punct de vedere procedural hotărârea judecătorească – sentința civilă nr.1075/2009 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.88/R/2010 prin care a fost a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. M. și-n consecință stabilită linia de graniță dintre imobilul situat în localitatea Ș. V., nr. adm. 362, înscris în C.F. nr. 2745, nr. top. 106/2 și C.F. nr. 102/1. 103/1, proprietatea reclamantei, și imobilul situat în aceeași localitate la nr. adm. 361, înscris în C.F. nr. 947, nr. top. 103/2, 104, proprietatea pârâtei M. N. M. și a defunctului său soț M. N., ca fiind linia de graniță stabilită prin raportul de expertiză nr. 1068/2006, întocmit de expert P. R.-A., varianta 2, anexa 10 la expertiză, ce va face parte integrantă din prezenta hotărâre, pe aliniamentul reprezentat de punctele 106b-213b-_-_, fiind respinsă cererea reclamantei de revendicare, beneficiază de prezumția de validitate și regularitate, care a intrat în puterea de lucru judecat, bucurându-se de prezumția absolută de adevăr, conform principiului exprimat în adagiul, „res judicato pro verita habetur”; interdicția de a formula o pretenție asupra căreia un organ jurisdicțional s-a pronunțat irevocabil asigură stabilitatea raporturilor juridice și consolidează autoritatea puterii judecătorești, în caz contrar dacă s-ar admite rediscutarea problemelor soluționate prin hotărâri judecătorești definitive, s-ar încălca acest principiul al securității raporturilor juridice. În consecință petitul privind desființarea gardului ridicat abuziv pe proprietatea reclamantei, existent și descris în raport ca fiind între punctele 607 și 613b, fiind un capăt de cerere subsecvent celorlalte petite ce au primit o rezolvare irevocabilă nu poate fi admis fără a se înfrânge puterea lucrului judecat a sentinței civile nr.1075/2009 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.88/R/2010, astfel că urmează a fi respins și acest capăt de cerere.
Puterea lucrului judecat ce rezultă din actul instanței aparține domeniului aplicației jurisdicționale, rostul său fiind acela de a impune judecătorilor din toate procesele viitoare cele decise printr-o hotărâre anterioară.
Dacă instanța ar trece la rezolvarea favorabilă a cererii reclamantei și ar proceda la darea unei soluții diferite de prima, dând câștig de cauză reclamantei în totalitate, s-ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțată anterior, și mai mult s-ar ajunge la hotărâri contradictorii, ceea ce este inadmisibil.
În ceea ce privește obligarea pârâților în solidar la daune materiale și morale instanța urmează a respinge și acest petit ca neîntemeiat, nefiind dovedită culpa pârâților în speța de față.
În ceea ce privește petitul privind constatarea nulității absolute parțiale a raportului de expertiză topografică nr._ întocmit de expert P. R.-A. în dosarul civil nr.129/2004 al Judecătoriei F., precum și completarea raportului înregistrat la 01.04.2009 în dosarul civil nr._ al Judecătoriei F., rejudecat după casare, instanța a aprecait că nu sunt îndeplinite condițiile nulității unui act juridic limitativ prevăzute de lege.
Astfel, nulitatea absolută a unui act juridic reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă și intervine în următoarele situații:
- când actul juridic este lipsit de un element esențial de fond (consimțământ, obiect, cauză).
- voința de a încheia un act juridic emană de la o persoană fizică lipsită de capacitatea de folosință sau oprită să-l consimtă printr-o interdicție legală, fie de la o persoană juridică care acționează în afara capacității acesteia specială de folosință.
- a fost încheiat fără respectarea condițiilor prealabile obligatorii.
- încalcă cerințele de formă instituite ad validitatem.
- contravine unor dispoziții legale imperative ordinii publice, moralei sau regulilor de conviețuire.
- prin încheierea acesteia se săvârșește o fraudă la lege.
Instanța a reținut că nici una dintre situații menționate mai sus nu a fost dovedită de către reclamantă pentru a putea interveni sancționarea nulității actului încheiat de expert, de altfel acest act este o probă încuviințată și administrată în cererea anterioară a reclamantei, ce a fost supusă verificării legalității și temeiniciei atât de instanța de fond cât și cea ierarhică de control, reclamanta nefăcând altceva decât să repună în discuție nemulțumirile sale față de această lucrare de specialitate. De altfel instanța de recurs prin decizia civilă nr.88/R/2010 a înlăturat susținerile recurentei reclamante cu privire la comiterea de către expert P. a infracțiunii de fals și cu privire la incompetența judecătorului fondului și la comiterea de către acesta a unor fapte infracționale, întrucât săvârșirea unei fapte de natură penală nu poate fi probată decât cu o hotărâre penală definitivă de condamnare, care nu a putut fi prezentată de recurenta reclamantă.
Față de considerentele arătate, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile puterii de lucru judecat, și urmează a admite excepția puterii de lucru judecat invocată de instanță din oficiu și pe cale de consecință a respinge acțiunea civilă formulată de reclamantă prin mandatar, precum și a respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul T. C. A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și lipsită de interes.
Împotriva acestei soluții au declarat apel reclamanții T. C. A. și S. M. solicitând instanței de control judiciar desființarea în tot a sentinței atacate și rejudecând în fond cauza, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că în această cauză, judecătorii dau dovadă de rea credință, că nu au cunoștințe elementare de drept, că nu au moralitate, că judecă cauzele lui T. C. A. prin abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în afara actului de justiție, demonstrând o opoziție totală și rigidă în a efectua actul de justiție.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului T. C. A. instanța de fond greșește când afirmă că reclamantul nu pretinde încălcarea unui drept al său.
Dreptul pretind de apelantul reclamant T. C. A. este unul de ordin moral și de imagine și chiar material având în vedere calitatea acestuia de mandatar al reclamantei S. M.. Efortul depus de apelantul reclamant T. C. A. pentru realizarea actului de justiție pentru mandanta sa, aparține de conștiință, de moralitate, dar și de partea materială având în vedere deplasările sale, a redactării susținerilor sale la computer, imprimantă ceea ce determină nașterea unui drept.
În ce privește excepția lipsei de interes apelantul reclamant afirmă că instanța de fond greșește când afirmă că reclamantul nu este direct și personal interesat să obțină pentru sine aducerea la numele său a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, nefiind îndeplinite condițiile interesului pentru promovarea unei acțiuni în justiție, respectiv acelea că interesul să fie personal și direct, în sensul că folosul practic să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală.
Apelantul arată că în cauză nu s-a pus problema unui transfer de drept de proprietate al unui imobil.
Interesul sau folosul practic al acestui apelant este recunoașterea unei judecăți corecte, în spiritul și litera legii, pentru efectuarea unui act de justiție, pentru obținerea și menținerea încrederii în sine, în actul de justiție, realizarea binelui în numele dreptății și adevărului, menținerea unei judecăți corecte, juste în efectuarea actului de justiție. Interesul este și de ordin moral. Din punct de vedere material folosul practic trebuie să aducă recuperarea cheltuielilor materiale efectuate împotriva săvârșirii actului de injustiție, pentru realizarea actului de justiție.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat instanța greșește afirmând pentru început că nu există autoritate de lucru judecat, iar apoi invocând din oficiu excepția de putere de lucru judecat a admis-o, apreciind și judecând greșit cerințele legii.
Dispozițiile art. 1201 cod civil nu face distincție între autoritate și putere de lucru judecat., în cauză neexistând lucru judecat sub nicio formă.
În ceea ce privește obiectele celor două acțiuni, din analiza celei de a doua cereri reiese faptul că aceasta are ca obiect principal constatarea nulității absolute parțiale a raportului de expertiză topografică 1068/05.07.2007 întocmit de expert P. R. A. și completarea la raportul de expertiză efectuat în rejudecare după casare, și apoi stabilirea și trasarea pe anexa 9 și 10 din raport a liniilor reprezentând limitele întinderii în teren a dreptului de proprietate al pârâților M. pentru proprietatea constituită legal prin înscrierea în CF 947 Ș. V. și CF 1640 Ș. V. a suprafeței totale de 633 mp, iar ultimul petit, repararea prejudiciului în natură și obligarea pârâților în solidar la plata de daune materiale în cuantum de 7500 lei și_ lei daune morale.
Cu privire la cauză: în prima cerere cauza a fost art. 584, 585, 480 Cod Civil, iar în a doua art. 5, 480, 481, 584, 585, 948, 953, 954, 960, 961, 998, 999, 1039 C.civil, art. 129, 723 C.pr.civ., art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 2, 4, 6, 7 10 din Legea 304/2004, art. 21, 57, 124 Constituție, art. 49 alin 1 și 3 C.pr.civ., art. 3 Cod Civil.
Acțiunea în grănițuire este temeinică și legală, art. 584 și 585 fiind invocate pentru că orice persoană are dreptul la stabilirea liniei de hotar dintre două proprietăți tabulare, iar art. 480 și 481 Cod civil deoarece niciun judecător nu a judecat incidența acestor articole la speța reclamanților, iar sub incidența art. 481 cod civil, pârâții, judecătorul și expertul nu aveau dreptul de a obliga reclamanta să cedeze proprietatea sa.
Nu se poate reține autoritatea de lucru judecat în condițiile în care nulitatea absolută în situația în care această nulitate se poate invoca oricând fie pe cale de acțiune fie pe cale de excepție ( Decretul 167/1958 art. 2).
Revenind la prima acțiune, apelanții reclamanți arată că instanța constată în mod greșit că acțiunea în revendicare este netemeinică și nelegală pe motivarea că din probele administrate nu a rezultat în mod concret că pârâții ar fi acaparat o suprafață de teren din imobilul reclamantei, deși din probele administrate rezultă că pârâții M. au acaparat o suprafață de teren din imobilul proprietatea reclamantei S. M. și de asemenea, greșește instanța de recurs când reține în decizia civilă 905/2007 ca prin lucrările de specialitate s-a stabilit că cea mai veche linie de hotar dintre proprietățile părților este cea stabilită prin raportul de expertiză nr. 1068/2006 al expertului P. care este un raport fals și mincinos, pentru acest expert depunându-se eforturi de către avocata T. V., pârâți și judecători de a nu fi chemat în instanță, toți fiind complici la furtul din proprietatea imobiliară a reclamantei S. M..
Instanța de fond a fost în eroare și când a aplicat puterea de lucru judecat atât timp cât reclamanții vorbesc de drept, iar judecătorii, experții, avocații pârâții ignoră dreptul și vorbesc despre folosință, astfel încât, cererea reclamanților de grănițuire niciodată nu a fost judecată și deci nu există nici autoritate nici putere de lucru judecat.
Judecătorii nu cunosc conținutul cuvintelor din limba română confundând noțiunea de a reține cu cea de a constata.
Instanța de fond a greșit și când a afirmat că petitele 1 – 6 sunt inadmisibile față de prevederile art. 111 C.pr.civ. apelanții reclamanți nu au invocat acest articol, dar faptul că nu se încadrează în șablonul acestui articol nu scutește instanța să judece, făcându-se vinovată de denegarea de dreptate.
Petitul principal al acțiunii este constatarea nulității absolute al unui raport de expertiză, toate celelalte petite fiind accesorii, dar în continuarea aceluiași act de corupție, de refuz de judecare a unei cauze, în grup organizat prin coalizare împotriva apelantului reclamant T. C. A..
Judecătoarea fondului nu discerne între diferitele situații din cele două acțiuni: drept/ folosință, reține/constată, a fii/a nu fii, fals/adevărat.
Relativ la soluționarea petitului privitor la constatarea nulității absolute instanța greșește când reține că nu sunt îndeplinite condițiile nulității unui act juridic, limitativ prevăzute de lege.
Făcând teoria nulității absolute instanța de fond și-a depășit atribuțiile pronunțându-se fără a indica un temei juridic al afirmațiilor sale și uitând să aplice prevederea că nulitatea intervine și în situația când contravine ordinei publice, moralei, sau când prin încheierea acestuia se săvârșește o fraudă la lege”.
De asemenea, în mod greșit s-a soluționat și cererea de obligare a pârâților în solidar la plata de daune materiale și morale, prin respingerea acesteia cu motivarea că nu s-a dovedit culpa pârâților. Instanța de fond a nu a aplicat multitudinea de dispoziții legale pe care judecătorii expertul, avocații, pârâții M. în complicitate cu CSM și DNA au săvârșit un furt de proprietate imobiliară și au obligat prin abuz și prin fapte de infracțiune pe reclamanta S. M. să cedeze proprietatea imobiliară.
Referitor la fondul cauzei, instanța de fond nu avea drept să respingă comunicarea acțiunii și citarea pârâților interesați CSM, MJ, DNA și postul TV R. TV.
În drept apelanții reclamanți au invocat dispozițiile art. 282 și urm. C.pr.civ.
Intimata pârâtă T. V. la data de 11.10.2011 a depus la dosarul cauzei nota scrisă prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică.
Intimatul M. Justiției prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acesta ca fiind greșit îndreptată.
În probațiune, în apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de apel evocate, Tribunalul apreciază apelul declarat ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prima critică a apelului vizează soluționarea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului T. C. A., pe motiv că dreptul pretins de reclamant este unul moral și de imagine și chiar unul material având în vedere deplasările sale, a redactării susținerilor sale la computer, imprimantă ( în calitate de mandatar al reclamantei S. M.) ceea ce determină nașterea unui drept.
Îndreptățirea unei persoane fizice sa juridice de a participa la activitatea judiciară, ca reclamant sau pârât, reprezintă o condiție necesară pentru acea persoană să devină parte în procesul civil. Determinarea calității procesuale se face în raport de purtătorii drepturilor și obligațiilor care formează conținutul raportului juridic dedus judecății.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana ce își afirmă dreptul subiectiv civil în raportul juridic dedus judecății( legitimarea procesuală activă), precum și existența unei identități între persoana pârâtului și persoana celui obligat în raportul juridic de drept substanțial( legitimarea procesuală pasivă). Pentru a aprecia calitatea procesuală activă este necesar a se analiza raportul juridic obligațional sau în speță, actul juridic ce se solicită a fi constatat ca nul absolut.
În speță, în mod corect s-a soluționat și această excepție, deoarece, în cazul acțiunii în constatarea nulității absolute a unui act juridic civil și apoi a judecării unei acțiuni în grănițuire calitatea procesuală activă aparține persoanei care are posibilitatea să fie beneficiara grănițuirii, în urma eventualei constatări a nulității absolute a raportului de expertiză atacat și nu mandatarului acesteia.
Pentru apărarea unui interes general cum este respectarea actului de justiție calitate procesuală pasivă o are în principiu doar M. Publice, nicio persoană neputându-se prevala direct de acest interes, ci doar în situația în care o lege specială i-ar conferi calitate procesuală activă, situație ce nu se regăsește în speță.
Critica apelantului reclamant referitoare la modul de soluționare al excepției lipsei de interes a reclamantului apelant T. C. A. prin admiterea acesteia având în vedere că interesul sau folosul practic al acestui apelant este recunoașterea unei judecăți corecte, în spiritul și litera legii, pentru efectuarea unui act de justiție, pentru obținerea și menținerea încrederii în sine, în actul de justiție, realizarea binelui în numele dreptății și adevărului, menținerea unei judecăți corecte, juste în efectuarea actului de justiție. Interesul este și de ordin moral. Din punct de vedere material folosul practic trebuie să aducă recuperarea cheltuielilor materiale efectuate împotriva săvârșirii actului de injustiție, pentru realizarea actului de justiție
Îndreptățirea și, totodată, posibilitatea de a sesiza organul de jurisdicție și de a pune în mișcare activitatea pentru înfăptuirea justiției într-un raport juridic concret este justificată, între altele și de justificarea interesului.
Interesul este condiția de exercitare a acțiunii civile și constă în folosul material sau moral urmărit a se realiza prin eventuala admitere a cererii de chemare în judecată și trebuie să îndeplinească anumite cerințe: să fie legitim, personal, născut și actual.
Legitimitatea interesului presupune că persoana care formulează o pretenție în justiție trebuie să justifice legătura între pretenția concretă formulată și dreptul subiectiv civil afirmat ori situația juridică pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie. Celelalte condiții vizând interesul - născut, actual, personal și direct - se referă la existența interesului în momentul exercitării dreptului la acțiune, în sensul că neexercitarea acestui drept ar presupune un prejudiciu pentru persoana care omite să-l exercite și respectiv la folosul practic urmărit al celui ce recurge la această formă procedurală. Instanța de fond în mod corect a reținut că interesul reclamantului T. C. A. nu este direct și personal, nefiind interesat să obțină pentru sine aducerea la numele său a dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, nefiind îndeplinite condițiile interesului pentru promovarea unei acțiuni în justiție, respectiv acelea ca interesul să fie personal și direct, în sensul că folosul practic să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală.
Interesul moral invocat de apelantul reclamant T. C. poate fi invocat astfel cum s-a analizat și în cadrul evocării excepției lipsei calității procesuale active de către M. Public sau de alte persoane în cazul în care prin legi speciale li se permite aceasta, caz în care interesul se completează cu calitatea procesuală activă, fără a se confunda.
Interesul material arătat de apelantul reclamant, acela de recuperare cheltuielilor materiale efectuate împotriva săvârșirii actului de injustiție, pentru realizarea actului de justiție este strâns legat de cel moral, motiv pentru care, și în această privință soluția instanței de fond este corectă, legală și temeinică.
Critica din apel, vizând modul de soluționare a excepției puterii de lucru judecat va fi a analizată punctual, astfel cum a fost dezvoltată prin motivele evocate.
Referitor la identitatea de obiect reținută de instanța de fond și criticată de apelanții reclamanți, deși se invocă faptul că petitul principal al celei de a doua cereri îl constituie constatarea nulității absolute parțiale a raportului de expertiză topografică 1068/05.07.2007 întocmit de expert P. R. A. și completarea la raportul de expertiză efectuat în rejudecare după casare, și apoi stabilirea și trasarea pe anexa 9 și 10 din raport a liniilor reprezentând limitele întinderii în teren a dreptului de proprietate al pârâților M. pentru proprietatea constituită legal prin înscrierea în CF 947 Ș. V. și CF 1640 Ș. V. a suprafeței totale de 633 mp, iar ultimul petit, repararea prejudiciului în natură și obligarea pârâților în solidar la plata de daune materiale în cuantum de 7500 lei și_ lei daune morale, instanța de fond în mod corect a reținut că prin petitele formulate în prezenta cauză, mai puțin petitele privind obligarea pârâților la daune materiale și morale, desființarea gardului și nulitatea absolută parțială a raportului de expertiză, se urmărește stabilirea unei noi linii de graniță potrivit suprafețelor de CF și implicit revendicarea suprafeței de teren până la concurența suprafețelor înscrise în cf
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni și dacă un drept invocat de o parte s-a discutat deja într-o acțiune, soluția dată de prima instanță are putere de lucru judecat într-o nouă acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
Instanța de fond, în mod corect a reținut identitatea de obiect relativ la petitele: prin care reclamanta S. M. a solicitat instanței să se constate că asupra imobilului înscris în CF nr. 947 Ș. V. la A+1, nr.top.103/2 cu suprafața de 299 mp. și nr.top.104, cu suprafața de 302 mp. situat în localitatea Ș. V., ., jud.B., până la data de 26 ianuarie 2010 inclusiv, există dreptul de proprietate înscris în favoarea lui M. N.-M. și M. N. cu întindere numai pe suprafața totală de 601 mp; să se constate că linia de separație din consemnarea nr.top.102/2, de o parte și corpul funciar format din nr.top.102/1 și nr.top.103/1 din anexa 2, din expertiza tehnică topografică nr._ din dosarul civil nr.1229/2004 al Judecătoriei F. întocmit de ing.P. R.-A., scara concretuală, extras din harta CF Ș. V., este trasată fals, fals prin adăugire cu linie trasată arbitrar pe harta originală, sens în care solicită să se constate falsul hărții prezentate în raport la anexa 2 și cu precizarea prin fila următoare copie xerox scara 1:500 falsul fiind mai evident; să se constate că suprafața nr.top.102/2 din CF nr.1640 Ș. V. cu suprafața de 32 mp. se află situată sub continuarea imobilului șură din CF nr.947 Ș. V. nr.top.103/2 cu suprafața de 299 mp., șură existentă cu suprafața de 32 mp. din CF nr.1640 Ș. V. nr.top.102/2; să se constate eroarea asupra identității imobilului cu nr.top.102/2 din raportul de expertiză din cauză, triunghiului consemnat ca imobil cu nr.top.102/2 în anexa 2 și precizarea cu scara 1:500 din raport fiind cu totul alt imobil teren decât terenul de 32 mp. identificat prin prelungirea șurii din nr.top.103/2; să se constate eroarea identificării ca întindere a suprafeței privind existența dreptului de proprietate al pârâților M. din raportul de expertiză din cauză, asupra proprietății tabulare înscrise în CF nr.947 Ș. V., corp funciar compus din nr.top.103/2 cu suprafața de 299 mp. și nr.top.104 în suprafață de 302 mp., având suprafața totală de 601 mp.; să se constate că la imobilul înscris în CF nr.947 Ș. V., corp funciar compus din nr.top.103/2 cu suprafața de 299 mp. și nr.top.104 în suprafață de 302 mp., având suprafața totală de 601 mp. și frontul stradal de 15,5 m și ținând cont și de imobilele rigide, fixe de teren, case de locuit de la nr.adm.361 proprietar M. și nr.adm.362 proprietar S., există dreptul de proprietate consemnat în CF nr.947 Ș. V., numai pe suprafața determinată de perimetrul imobilului strict determinat matematic și fără echivoc, o suprafață de 601 mp. și o latură de 15,5 m, cealaltă latură să se determine matematic; să se constate existența dreptului de proprietate al pârâților M., numai asupra suprafeței de 633 mp. compus din nr.top.103/2, nr.top.104 corp funciar în CF nr.947 Ș. V. și nr.top.102/2 din CF nr.1640 Ș. V.; să se stabilească și să se traseze pe anexa 9 și pe anexa 10 din raportul de expertiză topografică nr._ întocmit de expert P. R.-A. în dosarul civil nr.1229/2004 al Judecătoriei F., liniile reprezentând limitele întinderii în teren a dreptului de proprietate al pârâților M. pentru proprietatea constituită legal prin înscrierea în CF nr.947 Ș. V. și CF nr.1640 Ș. V. a suprafeței totale de 633 mp.; să se dispună desființarea gardului ridicat abuziv pe proprietatea reclamantei, existent și descris în raport ca fiind între punctele 607 și 613 b reclamanta solicită de fapt rejudecarea cererii inițiale de grănițuire în urma revendicării suprafeței de teren formată din diferența stabilită ca fiind a pârâților până la suprafața de 633 mp, motiv pentru care într-adevăr se poate constata ca îndeplinită condiția identității de obiect.
Privitor la identitatea de cauză criticată de apelanții reclamanți, aceștia arată că nu există identitate de cauză, deoarece în a doua acțiune, pe lângă temeiurile de drept invocate în prima acțiunea au invocat temeiuri de drept suplimentare, însă, petitele prin care reclamanta apelantă S. M. a solicitat rejudecarea cererii inițiale de grănițuire în urma revendicării suprafeței de teren formată din diferența stabilită ca fiind a pârâților până la suprafața de 633 mp, au aceeași cauză, și chiar același temei de drept – art. 480, 584 și 585 Cod civil vechi.
Ceea ce interesează sub aspectul puterii de lucru judecat este cauza raportului juridic a dreptului pus în discuție ( causa debendi) iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul ei ( causa petendi). Cauza dreptului constituie cauza cererii de chemare în judecată ( în speță a anumitor petite din cererea de chemare în judecată).
Este cert că cererile ce urmăresc grănițuirea ca efect al revendicării sunt fondate pe aceeași cauză cu toate că în cea de a doua acțiune a fost prezentat ca principal, un mijloc nou care să atragă rejudecarea grănițuirii, însă prin noua cerere supusă judecății de reclamantă s-ar putea ajunge la adoptarea unei hotărâri care să contrazică hotărârea precedentă prin care s-a admis cererea în grănițuire a reclamantei pe cea mai veche graniță existentă între cele două proprietăți.
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între același părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.
Pornind de la acest principiu se impune a se sublinia distincția clară între excepția autorității de lucru judecat și prezumția puterii de lucru judecat. Astfel, pe când condiția de aplicare a excepției autorității de lucru judecat presupune o identitate de acțiuni, prezumția puterii de lucru judecat impune consecvența în judecată și anume: ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o alta.
S-a mai criticat sentința civilă atacată pentru faptul că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat în condițiile în care nulitatea absolută în situația în care această nulitate se poate invoca oricând fie pe cale de acțiune fie pe cale de excepție ( Decretul 167/1958 art. 2), însă apelanții reclamanți confundă excepția autorității de lucru judecat cu cea a prescripției dreptului material la acțiune, excepție nediscutată și neanalizată pentru a se analiza temeiul de drept arătat.
O altă critică invocată s-a raportat ca faptul că instanța de fond a fost în eroare și când a aplicat puterea de lucru judecat atât timp cât reclamanții vorbesc de drept, iar judecătorii, experții, avocații pârâții ignoră dreptul și vorbesc despre folosință, astfel încât, cererea reclamanților de grănițuire niciodată nu a fost judecată și deci nu există nici autoritate nici putere de lucru judecat
P. sentința civilă nr.1075/2009 a Judecătoriei F. rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.88/R/2010 a Tribunalului B. prin care a fost a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. M. și-n consecință stabilită linia de graniță dintre imobilul situat în localitatea Ș. V., nr. adm. 362, înscris în C.F. nr. 2745, nr. top. 106/2 și C.F. nr. 102/1. 103/1, proprietatea reclamantei, și imobilul situat în aceeași localitate la nr. adm. 361, înscris în C.F. nr. 947, nr. top. 103/2, 104, proprietatea pârâtei M. N. M. și a defunctului său soț M. N., ca fiind linia de graniță stabilită prin raportul de expertiză nr. 1068/2006, întocmit de expert P. R.-A., varianta 2, anexa 10 la expertiză, ce va face parte integrantă din prezenta hotărâre, pe aliniamentul reprezentat de punctele 106b-213b-_-_, s-a apreciat asupra dreptului la grănițuire la care are dreptul orice proprietar conform dispozițiilor art. 584 Cod civil vechi și asupra dreptului de proprietate asupra diferenței de teren pretinse de reclamanta S. M. și din prisma folosinței, însă s-a decis asupra dreptului, motiv pentru care în mod corect s-a reținut că această hotărâre judecătorească beneficiază de prezumția de validitate și regularitate, care a intrat în puterea de lucru judecat, bucurându-se de prezumția absolută de adevăr, conform principiului exprimat în adagiul, „res judicato pro verita habetur”;
Cu privire la inadmisibilitatea reținută față de petitele 1 – 6 în raport de prevederile art. 111 C.pr.civ. apelanții reclamanți neinvocând acest articol, dar faptul că nu se încadrează în șablonul acestui articol nu scutește instanța să judece, făcându-se vinovată de denegarea de dreptate.
În primul rând, față de aceste petite s-a constatat puterea de lucru judecat ca urmare a scopului final urmărit prin formulare lor, deci, judecătorul fondului a judecat cererile raportat la prevederile invocate mai sus, însă astfel cum au fost ele redactate, în plus, s-a apreciat în mod corect că sunt inadmisibile deoarece reclamanta a avut și a folosit acțiunea în realizarea dreptului său – acela de grănițuire a proprietății ei, analizându-i-se și pretențiile privind revendicarea unei suprafețe de teren prin sentința civilă nr.1075/2009 a Judecătoriei F. rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.88/R/2010 a Tribunalului B., iar în prezenta acțiune s-a solicitat constatarea aceluiași drept analizat deja. Faptul că reclamanții apelanți nu au invocat art. 111 C.pr.civ. nu împiedică instanța la analizarea acestuia, instanța, potrivit art. 129 C.pr.civ.
Critica apelantei raportată la aprecierea de către instanța de judecată relativă la raportul de expertiză față de care s-a reținut și motivat în drept neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acestei cereri este apreciată și aceasta ca nefondată.
În plus, raportul de expertiză și completarea la acest raport sunt acte procedural și mijloace de probă – nu acte juridice în scopul de a produce efecte juridice”.
Instanța de apel, analizând noțiunea de act juridic civil, reține că acesta este definit ca manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv de a naște, modifica ori stinge un raport juridic civil concret
Actele juridice sunt, ca și faptele juridice, izvoare ale raportului juridic concret, dar, spre deosebire de acestea din urmă, ele sunt săvârșite chiar cu intenția ca un atare raport juridic să ia naștere
Noțiunea de act juridic” este utilizată în literatura juridică și în practică în două înțelesuri:- act juridic civil în sens de negotium juris: - desemnează însăși manifestarea de voință intervenită în scopul de a produce efecte juridice civile, operațiunea juridică în sine(vânzare-cumpărare, schimb, etc.);- act juridic civil în sens de instrumentum probationis: se referă la suportul material,înscrisul constatator al manifestării de voință (al operației juridice), documentul în care această operațiune este consemnată.
Din punct de vedere juridic, raportul de expertiză este un mijloc de probă, urmare a expertizei( activitatea de cercetare a unor împrejurări de fapt în legătură cu obiectul unui litigiu), un mijloc de probă administrat în cadrul unui proces, iar nu un act juridic în sensul unei manifestări de voință care să genereze drepturi și obligații și care este suspus anulării în instanță pentru nerespectarea condițiilor legale.
Mențiunile cuprinse raportul de expertiză fac dovada până la înscrierea în fals, acesta ( raportul de expertiză), având natura juridică a unui înscris autentic.
De asemenea, raportul de expertiză și completarea la cesta sunt acte de procedură care puteau fi anulate în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., în cadrul procesului în care a fost administrată proba, prin solicitarea efectuării unei alte expertize, și nu printr-o acțiune civilă, nefiindu-i aplicabile dispoziții civile de anulare.
Astfel, concluzia instanței de fond, că judecarea unui nou proces care sa aibă ca obiect anularea unui act de procedura întocmit . este inadmisibilă este corectă.
S-a mai criticat sentința din prisma faptului că în mod greșit s-a soluționat și cererea de obligare a pârâților în solidar la plata de daune materiale și morale, prin respingerea acesteia cu motivarea că nu s-a dovedit culpa pârâților deoarece instanța de fond a nu a aplicat multitudinea de dispoziții legale pe care judecătorii expertul, avocații, pârâții M. în complicitate cu CSM și DNA au săvârșit un furt de proprietate imobiliară și au obligat prin abuz și prin fapte de infracțiune pe reclamanta S. M. să cedeze proprietatea imobiliară
Multitudinea de dispoziții legale neaplicate de instanța de fond, cele invocate de reclamanți art. 2,4,6,7 și 10 din Legea 304/2004 cu modificările și completările ulterioare trebuie analizate în cadrul altor proceduri dacă există indicii și dovezi ale infracțiunilor arătate de către aceștia, neputând face obiectul analizei în cadrul procesului pendinte, iar respingerea comunicării acțiunii și citarea pârâților interesați CSM, MJ, DNA și postul TV R. TV s-a dispus față de precizarea apelantei reclamante S. M. care a precizat că nu înțelege să se judece și cu aceste părți în calitate de pârâți la data de 14 septembrie 2010 fapt consemnat în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, iar prin cererea introductivă de instanță aceste instituții nu au fost nominalizate ca și pârâți, ci ca părți interesate de situația injustiției și corupției, această calitate neexistând în cadrul procesului civil pentru a se impune comunicarea acțiunii și citarea lor în cauză.
În consecință, față de toate considerentele de fapt și de drept ce preced, Tribunalul, apreciind ca nefondat apelul declarat, îl va respinge păstrând în totalitate sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții reclamanți T. C. A. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 389/07.03.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil_ pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. B. A. I.
Pentru Grefier,
M. D.,
Aflată în concediu medical,
Semnează grefier șef secție,
I. M.
Red. AI/22.11.2012
Tehnored. CND/23.11.2012
Ex. 17
Jud fond – M. C. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 275/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 179/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
