Contestaţie la executare. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 109/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 109/R
Ședința publică de la data de 03.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - L. P.
JUDECĂTOR - D. M.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă B. C. R. SA, prin reprezentant legal, împotriva Sentinței civile nr. 908/11.09.2014, a Judecătoriei Zărnești, în contradictoriu cu intimații pârâți B.E.J. G. G. C. și S. N. C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp, a amânat pronunțarea pentru data de 16.02.2015, 23.02.2015, 03.03.2015, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 908/11.09.2014 a Judecătoriei Zărnești s-a respins contestația la executare formulatǎ de contestatoarea BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., în contradictoriu cu intimații S. N. C., și B. G. G. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că în fapt, între B. G. G. C. și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. a intervenit Contractul cadru de colaborare nr. 68/25.04.2012 având ca obiect reglementarea condițiilor și termenilor colaborării profesionale între creditor și executor cu privire la recuperarea prin procedura de executare silită a debitelor, astfel cum sunt identificate prin cererile de executare primite de la creditor.
P. cererea înregistrată cu nr. 78/25.04.2012 BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. a solicitat B. G. G. C. continuarea procedurilor de executare silită în dosarele identificate într-o anexă la respectiva cerere, printre care și procedura de executare având ca obiect creanța în cuantum de_,29 lei, a debitorului principal . și a fidejusorului S. N. C., în baza Contractului de credit nr. 13/1702/17.04.2008.
Ca urmare a acestei cereri B. G. G. C. a deschis dosarul execuțional nr. 78/2012 .
În cadrul acestui dosar a emis debitoarei și garantului somații prin care a solicitat achitarea debitului restant, iar la data de 11.06.2012, a emis procesul-verbal prin care a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare ca fiind de 8949,36 lei, din care 8437,72 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc, iar restul, cheltuieli de executare.
Ulterior emiterii acestui proces-verbal au fost continuate măsurile de executare silită prin poprire a debitorilor în dosarul execuțional nr. 78/2012.
Ca urmare a popririi terțului poprit . și a consemnării unor sume de bani, B. G. G. C. a întocmit procese-verbale de eliberare sume prin care a eliberat parte din sume, ca reprezentând cheltuieli de executare sau onorariul executorului judecătoresc,care au fost virate în contul executorului și parte din sume, ca reprezentând debit restant, care au fost virate în contul creditoarei.
La data de 02.07.2014 a fost emis de către B. G. G. C. Procesul-verbal de cheltuieli suplimentare, prin care, în conformitate cu dispozițiile art. 371 ind. 7 alin. (3) C.proc.civ., au fost stabilite cheltuieli de executare silită suplimentare, în cuantum de 406,60 lei, iar la data de 17.07.2014 a fost comunicată creditoarei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. notificarea având ca obiect denunțarea unilaterală de către B. G. G. C. a Contractului de colaborare nr. 68/25.04.2012, în baza art. 10 din Contract.
Potrivit art. 399 C.proc.civ.: (1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. (2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.(3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
P. contestația la executare formulată contestatoarea solicitat anularea procesului verbal de cheltuieli de executare suplimentare încheiat la data de 02.07.2014, în cadrul dosarului de executare nr. 78/2012 al B. G. G. C..
Contestația la executare a fost justificată de faptul că deși prin Contractul de colaborare nr. 68/25.04.2012 a fost limitat cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 750 lei, B. G. G. C., prin procesul verbal de cheltuieli de executare suplimentare încheiat la data de 02.07.2014, a depășit acest cuantum.
Instanța a constatat că în conformitate cu art. 1.1 din Contractul de colaborare intervenit între contestatoare și intimatul B. G. G. C., ”cheltuielile” au fost definite ca fiind totalitatea cheltuielilor aferente executării, care se plătesc de creditor Executorului, conform art. 4.1 din Contract.
Conform art. 4.1 din Contract, cuantumul onorariului și cheltuielile generate de executarea silită sunt stabilite în Anexa nr. 1 la Contract.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 (i) din Anexă, Creditorul va pune la dispoziția Executorului, pentru fiecare debit, o sumă în valoare de 750 ron, cu titlu de avans onorariu și cheltuieli de executare.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 (ii) din Anexă, cheltuielile de executare (incluse în avansul acordat de creditor) vor fi determinate pentru fiecare debit în parte …suma estimată a acestor cheltuieli este de 600 Ron și s-a calculat prin luarea în considerare a nivelului minimal al costurilor necesare efectuării procedurilor.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 (xiii) din Anexă, cuantumul cheltuielilor de executare silită, așa cum sunt enumerate în prezenta Anexa 1 la Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, sunt limitate la valoarea avansului agreat conform prezentului contract.
P. Anexa nr. 1 din Statutul Executorilor Judecătorești, în vigoare la data încheierii Contractului de colaboare, se prevedea valorile maximale pe care executorii judecatoresti le puteau percepe pentru cheltuielile de executare silita.
P. Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești au fost aprobate onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, prevăzute în anexa care face parte integrantă din ordin.
Conform art. 2 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public. Actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege.
P. procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare din data de 02.07.2014 B. G. G. C. a stabilit un cuantum al cheltuielilor de executare suplimentare de 406,60 lei, indicând, în mod expres, ce reprezintă aceste cheltuieli.
Cele două procese-verbale totalizează un cuantum al cheltuielilor de executare care depășeste plafonul de 750 lei, stabilit prin dispozițiile Contractului de colaborare intervenit între părți.
Instanța, interpretând convenția intervenită între părți, atât prin modul de exprimare al voinței părților dar și prin raportare la dispozițiile legale imperative din materia activității executorilor judecătorești, de la care părțile nu pot deroga prin convenții particulare, constată că suma de 750 lei, stabilită prin dispozițiile art. 1 (i) din Anexa la Contractul de colaborare nr. 68/25.04.2012, reprezintă doar avansul pe care creditorul îl achită executorului judecătoresc în vederea demarării procedurii de executare silită.
Conform art. 371 ind. 7 C.proc.civ. din 1865, aplicabil procedurii de executare ce face obiectul prezentei contestații la executare, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Suma de 750 lei, indicată în dispozițiile art. 1 (i) din Anexa la Contractul de colaborare nr. 68/25.04.2012 nu poate fi interpretată ca reprezentând limita tuturor cheltuielilor de executare ce urmează a fi realizate în cadrul unei proceduri de executare silită desfășurată de un executor judecătoresc deoarece, așa cum am arătat, deși legea fixa la momentul încheierii contractului doar limita maximă a acestor cheltuieli, stabilirea unei sume globale pentru aceste cheltuieli, indiferent de caracteristica procedurii de executare în sine, de numărul actelor de executare îndeplinite de către executor, poate transforma cuantumul acestor cheltuieli în sume derizorii și care ignoră astfel dreptul executorului judecătoresc de a fi plătit pentru serviciul public prestat.
Fără a ignora principiul libertății de voință a părților de a contracta în termenii juridici doriți, această libertate nu poate încălca dispozițiile legale imperative care stabilesc că cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu excepția cazului în care creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel.
Astfel, executorul judecătoresc are dreptul de a-și recupera cheltuielile de executare efectuate de la debitorul executat, creditorul neavând posibilitatea de a îngrădi acest drept.
Or, cheltuielile ce fac obiectul procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare din data de 02.07.2014, în cuantum de 406,60 lei, sunt justificate de actele de executare îndeplinite ulterior întocmiri primului proces-verbal emis în data de 11.06.2012, prin care a fost stabilit cuantumul cheltuielilor de executare ca fiind de 8949,36 lei, din care 8437,72 lei, reprezentând onorariul executorolui judecătoresc, iar restul, cheltuieli de executare.
Instanța a avut de asemenea în vedere și faptul că prin chiar Contractul de colaborare intervenit între părți, cu privire la suma de 750 Ron, acestea au stabilit că suma reprezintă
”avans onorariu și cheltuieli de executare” iar prin art. 1.1 din Contractul de colaborare”cheltuielile” au fost definite ca fiind totalitatea cheltuielilor aferente executării, care se plătesc de creditor executorului, conform art. 4.1 din Contract.
De asemenea, instanța constată că nu au fost invocate de către contestatoare alte motive de nelegalitate a procesului-verbal ce face obiectul contestației la executare.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Instanța a luat act de faptul că intimatul B. G. G. C. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de executare pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs contestatoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat prima instanță a reținut că suma de 750 lei reprezintă doar avansul în vederea executării silite, și că nu ar putea fi interpretată ca reprezentând limita tuturor cheltuielilor de executare ce urmează a fi realizate în cadrul procedurii execuționale, întrucât s-ar ajunge în situația în care această sumă ar putea fi una derizorie în raport cu costul cheltuielilor de executare și care ar ignora dreptul executorului de a fi plătit pentru serviciul prestat.
Recurenta arată că obligația de a pune la dispoziția executorului judecătoresc suma de 750 lei este reglementată contractual la art. I din anexa la contract, în care se prevede faptul că creditorul va pune la dispoziția executorului, pentru fiecare debit, o sumă în valoare de 750 lei, cu titlu de avans onorariu și cheltuieli de executare.
La stabilirea acestui plafon de 750 lei creditorul a avut în vedere faptul că recuperarea fiecărui debit în parte necesită efectuarea de către executorul judecătoresc a unor acte de procedură care generează cheltuieli, dar că pentru aceste acte de procedură nu sunt prevăzute prin reglementările legale costuri mari.
Potrivit art. 37 L. 188/2000 a executorilor judecătorești, sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru, cheltuielile efecuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și efectuarea unor acte de executare, cheltuielile de transport și orice alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite.
Pornind de la acest nivel minimal al costurilor necesare desfășurării procedurii de executare, părțile semnatare ale contractului de colaborare nr. 68/25.04.2012 au prevăzut ca pentru actele de executare silită cuantumul maxim al cheltuielilor să se limiteze la valoarea avansului agreat, adică valoarea de 750 lei, iar cheltuielile de executare să fie limitate la acest cuantum.
Aceasta însemna că orice cost care depășește acest cuantum nu a fost determinat de către creditor ca și cheltuială aferentă executării silite, context în care nici nu a avansat-o și nici nu poate fi suportată de către debitor.
Deși creditorul a avansat suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de executare și onorariu cuvenit executorului judecătoresc în vederea efectuării actelor de procedură, iar aceste cheltuieli au fost consemnate în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emis după data încuviințării executării silite, la un interval foarte mare de timp după acest moment executorul judecătoresc emite un nou proces verbal în care prevede cheltuieli de executare suplimentare care totalizează o sumă cu mult peste cea acordată și consimțită de către părți.
Mai mult decât atât, deși la data de 17.07.2014 executorul judecătoresc denunță contractul de colaborare încheiat între părți, și transmite notificarea de denunțare, ulterior acestui moment în intervalul cuprins între 18.07.2014 – 22.07.2014 emite procese verbale pentru cheltuieli suplimentare pe care le comunică la data de 23.07.2014 și 08.08.2014.
Este evident, arată recurenta că stabilirea de către executorul judecătoresc a acestor costuri suplimentare în temeiul L. 188/2000 și nu a contractului de colaborare încheiat între
părți a fost determinată de intenția vădită de a denunța contractul de colaborare cu BCR și de a încasa ulterior sume de bani necuvenite, pe care le apreciază ca fiind aferente procedurii desfășurate până la acel moment.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm. C.p.civ., art. 304 pct. 7,8,9 C.p.civ., art. 304 ind. 1 C.p.civ.
Intimata a depus întâmpinare ( f. 11 ) și a solicitat respingerea recursului, arătând că plafonarea pe care părțile au stabilit-o prin instituirea sumei de 750 lei în contractul de colaborare vizează doar sumele avansate de către creditoare, și nu plafonarea cheltuielilor de executare ocazionate de activitatea desfășurată de către intimată, contractul de colaborare neproducând nici un fel de efecte în raporturile cu debitoarea.
Astfel, se arată că, în ceea ce privește contractul de colaborare, este un act juridic civil încheiat între părți, și nu reprezintă o normă legală care să reglementeze activitatea și actele de executare silită pe care biroul le desfășoară.
Cheltuielile de executate cad în sarcina debitorilor urmăriți, contractul încheiat între creditor și executorul judecătoresc nefiind opozabil acestora.
Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare nu încalcă nicio dispoziție legală, nici un text imperativ care să atragă nulitatea sau anulabilitatea acestuia.
Intimata mai arată că nu a stabilit și nu a solicitat sume de bani cu titlu de onorariu ci doar cheltuieli de executare generate de activitatea prestată, nu a solicitat creditoarei o sumă de bani suplimentară celor deja încasate și facturate.
P. urmare, se solicită respingerea recursului declarat în cauză.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile speței, se constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce urmează.
P. contestația la executare ce formează obiectul cauzei, se solicită de către recurenta-contestator în primă instanță anularea procesului verbal de cheltuieli de executare suplimentare din data de 2.07.2014 întocmit în dosarul execuțional nr. 78/2012 al intimatei B. G. G. C..
Anterior, prin contractul cadru de colaborare nr. 68/25.04.2012 încheiat între recurentă și B. G. G. C., având ca obiect punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în titlurile executorii remise executorului de către creditor s-a prevăzut în anexa 1 art. i, obligația recurentei creditoare de a pune la dispoziția executorului, pentru fiecare debit, o sumă în valoare de 750 lei, cu titlu de avans onorariu și cheltuieli de executare, sumă ce va fi achitată după obținerea încuviințarii executării silite.
Potrivit art. 4.1 din convenție, cuantumul onorariului și a cheltuielilor generate de executarea silită sunt stabilite în aceasta anexă.
În mod indubitabil, la art. ii din anexă se prevede că cheltuielile de executare (incluse în avansul acordat de către creditor) vor fi determinate pentru fiecare debit în parte, prin luarea în calcul a următoarelor tipuri de acte ce generează o cheltuială-înscriere somație în CF, eliberare extras pentru informare, taxe de timbru, suma estimată a acestor cheltuieli fiind de 600 lei.
D. urmare, cheltuielile de executare sunt incluse în integralitatea lor în suma de 750 lei, care include pe lângă cheltuielile de executare și un avans din onorariul executorului judecătoresc, și abia în situația în care se dorește urmărirea mai multor bunuri valoarea avansului se va ajusta astfel încât să acopere cheltuielile descrise la pct.ii, așa cum prevăd dispozițiile art. iii din anexă.
Aceasta fiind convenția părților, în dosarul de executare silită nr. 78/2012 se întocmește la data de 11.06.2012 un proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, în sumă de 8.949,36 lei, din care suma de 8.437,72 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc, restul de 511,64 lei fiind cheltuieli de executare.
La data de 2.07.2014 se întocmește însă un alt proces verbal de stabilire cheltuieli de executare suplimentare, în valoare de 406,60 lei, care formează obiectul prezentei contestații.
P. urmare, cheltuielile de executare silită cuprinse în cele două procese verbale de stabilire, sunt încheiată.
Această convenție este obligatorie între părți, conform art. 1270 C.civ. care statuează că în sensul că “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
Instanța de recurs constată că deși părțile au stabilit conform convenției faptul că aceste cheltuieli de executare nu pot depăși suma de 750 lei, care include și avansul pentru onorariul executorului judecătoresc, totuși executorul a procedat în sens contrar, încălcând convenția încheiată.
Contestatoarea recurentă are interes în limitarea cheltuielilor de executare pentru a-și asigura îndestularea creanței din averea debitorului urmărit silit, avere care s-ar diminua cu cheltuielile de executare prea oneroase, mai ales că potrivit art. 563 alin. 1 cheltuielile de executare se distribuie primele, astfel încât justifică interesul în promovarea contestației la executare.
În consecința celor expuse anterior, raportat la dispozițiile art. 1.270 C.civ., care instanța va dispune admiterea recursului declarat în cauză de către creditoare, și va dispune conform art. 312 alin. 1 C.p.civ. modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare și anulării în parte a procesului verbal de stabilire cheltuieli de executare suplimentare încheiat la data de 02.07.2014 în dosarul execuțional nr. 78/2012 al B. G. G. C., pentru suma care, cumulată cu cea din procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 11.06.2012 încheiat în același dosar execuțional, depășește valoarea de 750 lei astfel cum aceasta a fost avută în vedere la data încheierii convenției nr. 68/25.04.2012.
Instanța va obligă intimata B. G. G. C. în baza art. 274 C.p.civ., la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru în cuantum de 16,27 lei, aferentă cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta BCR SA, în contradictoriu cu intimații B. G. G. C. și S. N. C., împotriva s.c. nr. 908/11.09.2014 a Judecătoriei Zărnești, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de creditoarea recurentă BCR SA împotriva procesului verbal cheltuieli suplimentare încheiat la data de 02.07.2014 în dosarul execuțional nr. 78/2012 al B. G. G. C., și în consecință dispune anularea în parte a acestuia, pentru suma care, cumulată cu cea din procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 11.06.2012 încheiat în același dosar execuțional, depășește valoarea de 750 lei.
Menține soluția privind respingerea restului pretențiilor.
Obligă intimata B. G. G. C. la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru în cuantum de 16,27 lei, aferentă cererii de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. L. D. M. M. B.
GREFIER
P. L.
RED. L.P./15.04.2015
Dact. L.P./16.04.2015
…exemplare
Jud. fond A. C./Judecătoria Zărnești
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 214/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 229/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
