Legea 10/2001. Decizia nr. 636/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 636/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 636/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 636/R
Ședința publică din data de 25 aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. O. P. -judecător
JUDECĂTOR: C. F.
JUDECĂTOR: I. L.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul pârât S. Român, reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor P. B., în contradictoriu cu intimata reclamantă P. L. C., împotriva Sentinței civile nr._/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Miess E. B., pentru intimata reclamantă, lipsă fiind recurentul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentanta convențională a intimatei reclamante depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială.
Întrebată fiind, reprezentanta convențională a intimatei reclamante arată că nu are chestiuni prealabile de invocat și nici probe de solicitat în cauză.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că nici recurentul pârât nu a formulat cereri în probațiune prin cererea de recurs pe care a promovat-o.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de solicitat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul reprezentantei convenționale a intimatei reclamante asupra cererii de recurs dedusă judecății.
Reprezentanta convențională a intimatei reclamante solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._ din 17.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P. L. C., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin M. FINANȚELOR P.. S-a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.264,73 lei, actualizată prin raportare la rata inflației la data plății efective, sumă reprezentând contravaloare preț actualizat achitat în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr._ din 08.10.1996, anulat conform Sentinței civile nr. 2469 din data de 10.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 9071 /197/2006, definitivă și irevocabilă precum și la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data introducerii cererii, 26.07.2011 și care curge în continuare până la achitarea debitului. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata “ cheltuielilor de judecată “ efectuate de reclamantă în “procesele care au dus la pierderea dreptului de proprietate asupra imobilului”. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloare onorariu expert.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut, referitor la cererea reclamantei de constatare a faptul că are calitatea de unică moștenitoare de pe urma defunctei C. E., că, în contextul în care a fost eliberat pe numele reclamantei certificatul de calitate de moștenitor nr. 123 din data de 17.09.2003, de către BNP Asociați P. T. și I. G., certificat prin care s-a constatat calitatea Doamnei P. L. C. de moștenitoare a defunctei C. E., decedată la data de 23.08.2003, cererea prin care se solicită constatarea calității deja certificate este lipsită de interes.
Asupra fondului cauzei, a reținut prima instanță că, prin sentința civilă nr. 2469 din data de 10.03.2008, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantele Evertz D. V., G. A. C., în contradictoriu cu pârâții ., S. Român prin M. Economiei și Finanțelor, C. E. ( decedată, acțiunea fiind continuată de moștenitoarea acesteia PRECUM L. C.). A fost astfel constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr._ încheiat la data de 08.10.1996 între pârâta . și defuncta C. E. având ca obiect imobilul situat în B., ., compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, culoar, magazie,în suprafață utilă de 53,97 mp.
Pentru a dispune în sensul arătat, instanța a reținut în esență că nu poate fi susținută buna credință a cocontractanților la încheierea contractului de vânzare cumpărare dat fiind faptul că, în evidențele . B. imobilul din litigiu nu figura ca fiind trecut în proprietatea STATULUI, în cuprinsul Cărții Funciare figurând ca proprietar autoarea reclamantelor. Mai mult, a reținut Judecătoria B., exista la data încheierii contractului de vânzare cumpărare o notificare pentru restituirea în natură a imobilului anterioară vânzării acestuia iar în ce o privește pe cumpărătoarea C. E., aceasta, cu minime diligențe putea afla situația reală a imobilului și anume faptul că vânzătoarea nu deținea vreun titlu valabil de preluare a imobilului.
Judecătoria a reținut că, în cauză, reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii pentru evicțiune față de pârâtul S. Român în temeiul art. 50¹ alin. 1 și alin. 2 din L. nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin L. nr. 1/2009 coroborat cu dispozițiile dreptului comun, art. 1337 și urm. C.civ.
P. raportul de expertiză întocmit în cauză, valoarea de piață a imobilului construcție a fost stabilită la suma de 30.000 euro ( 139.450 lei).
Examinând în acest context, temeinicia pretențiilor reclamantei, instanța a avut în vedere că, în speță, se pune problema evicțiunii reclamantei prin fapta unui terț, respectiv a fostului proprietar al imobilului. Este necesară astfel îndeplinirea unor condiții așa cum acestea se desprind din dispozițiile art. 1337 C.civ și următoarele, pentru antrenarea acestei răspunderi constau în: existența unei tulburări de drept din partea terțului iar cauza evicțiunii să fie anterioară vânzării și să nu fie cunoscută de cumpărător.
Conform situației de fapt expuse, se verifică tulburarea de drept a reclamantei din partea terților succesori în drepturi ai fostului proprietar, acesta recâștigând în dreptul de proprietate asupra construcției, corelativ pierderii aceluiași drept de către autoarea reclamantei. În ceea ce privește cauza evicțiunii, instanța a avut în vedere că aceasta este dată chiar de dreptul de proprietate al terțului.
Instanța a mai reținut faptul că autoarea reclamatei a cunoscut cauza evicțiunii, anterior încheierii propriului contract de vânzare-cumpărare această împrejurare fiind reținută de Judecătoria B., conform sentinței nr. 2469 din data de 10.03.2008, pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă conform Deciziei nr. 927/R din data de 26.06.2009 a Curții de Apel B., pronunțată în dosarul nr._ .
S-a reținut, totodată, că, prin hotărârea amintită, rămasă irevocabilă, cu putere de lucru judecat s-a reținut fraudarea prevederilor Legii nr. 112/1995 la încheierea contractului întrucât acesta a fost perfectat pe parcursul soluționării notificării formulate în baza aceleiași legi, de către foștii proprietari. În consecință, autoarea reclamantei a avut cunoștință anterior încheierii contractului de vânzare de pericolul evicțiunii, acceptând riscul ca fostul proprietar să-și redobândească dreptul în justiție asupra construcției, contractul de vânzare-cumpărare încheiat dobândind în acest context caracter aleatoriu în circumstanțele arătate, valoarea despăgubirilor ce se pot acorda celui evins nefiind astfel egală cu valoarea de circulație a imobilului ci limitată la valoarea plătită de parte, reactualizată.
În ceea ce privește răspunderea pentru evicțiune întemeiată pe disp. art. 50 ¹ alin. 1 și alin. 2 din L. nr. 10/2001 modificată, instanța a reținut că, potrivit acestor texte legale proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză."
În cauză, s-a reținut faptul că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu au fost respectate prevederile L. nr. 112/1995 și în consecință nu sunt îndeplinite, în cauză, condițiile enunțate pentru antrenarea răspunderii speciale pentru evicțiune în sarcina pârâtului și obligarea acestora la plata despăgubirilor solicitate de reclamantă.
Față de aceste considerente, instanța a dispus admiterea doar în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin M. FINANȚELOR P.. Se va dispune astfel, obligarea acestuia la plata în favoarea reclamantei a sumei de de 1.264,73 lei, actualizată prin raportare la rata inflației la data plății efective, sumă reprezentând contravaloare preț actualizat achitat în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr._ din 08.10.1996, anulat conform Sentinței civile nr. 2469 din data de 10.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 9071 /197/2006, definitivă și irevocabilă precum și la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data introducerii cererii, 26.07.2011 și care curge în continuare până la achitarea debitului.
S-a reținut, astfel că, din cuprinsul adresei emise de . ( fila 11 din dosarul cauzei) a rezultat achitarea de către autoarea reclamntei, C. E. a sumei de 912, 60 lei reprezentând avans +rate și a sumeide 382,13 lei, reprezentând dobânzi, sumele fiind achitate în perioada 05.08._99.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata “cheltuielilor de judecată “ efectuate de reclamantă în “procesele care au dus la pierdererea dreptului de proprietate asupra imobilului”, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată. Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 274 alin. 1 C., partea care în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Or, din examinarea sentinței civile nr. 24 69 din 10.03.2008, pronunțată în dosarul nr._, a Deciziei Civile nr. 374/A a Tribunalului B. și a Deciziei nr. 927/R din data de 26.06.2009 a Curții de Apel B. rezultă că partea căzută în pretenții este chiar reclamanta din prezenta cauză Precum L. C. ale cărei căi de atac ( apel, respective recurs ) cereri reconvenționale și apărări au fost respinse definitive și irevocabil.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert, instanța o va respinge. S-a reținut că, în ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului S. Român prin M. Finanțelor P. la plata vaorii de circulație a imobilului, aceste a fost găsit neîntemeiat de către instanța, fiind respins, astfel că în raport cu acest petit, reclamanta are calitatea de parte căzută în pretenții, în accepțiunea art. 274 C. și cum expertiza specialitatea evaluări proprietăți imobiliare a fost solicitată și încuviințată pentru petitul respins, se impune ca onorariul expertului să rămână în sarcina reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul S. Român prin MFP prin DGFP B. prin care a solicitat modificarea în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivare, recurentul pârât a arătat, în esență, că în mod greșit, instanța de fond a reținut calitatea a procesuală pasivă. A menționat în susținerea acestei excepții, că apartamentul a fost vândut către intimata reclamantă de către ., care figurează în contract, aspect față de care are calitatea de terț, numai între . și intimată existând un raport juridic privind garantarea pentru evicțiune, această instituție urmând a restitui prețul.
Recurentul pârât a menționat că Decretul 31/1954 a fost abrogat la data intrării în vigoare a Legii 287/2009 Privind Codul civil, la data de 01.10.2011, iar dispoz. art. 3 din HG 34/2009 nu este aplicabil.
D. consecință, a precizat recurentul că nu datorează nici dobânzile, accesorii ale obligației principale.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C.p.civ.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În apărare, intimata reclamantă nu a depus întâmpinare, aceasta fiind obligatorie, potrivit art. 308 al. 2 C.p.civ.
În susținerea cererii de recurs, nu au fost depuse înscrisuri noi, conform art. 305 C.p.civ.
Analizând sentința recurată în raport cu recursul declarat de recurentul pârât S. Român, prin MFP, prin DGFP B., cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
P. încheierea de ședință de la termenul din data de 06.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. (f.56 dosar de fond), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. român prin MFP, reținându-se faptul că imobilul în litigiu, a fost vândut în baza Legii 112/1995, iar . a figurat numai în calitate de mandatar al acestuia.
P. recursul supus analizei de față, deși recurentul pârât nu a indicat în mod expres că înțelege să recureze această încheiere, din motivarea cererii, rezultă că soluția pronunțată de Judecătoria B. vizând această excepție, reprezintă singurul motiv de recurs, înțelegând să reitereze ca și motiv de recurs, excepția menționată.
Tribunalul reține că în mod corect, instanța de fond a respins excepția menționată anterior, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Contractul de vânzare-cumpărare nr._ din 08.10.1996, a fost încheiat de către RA Rial B., în calitate de vânzător cu numita C. E., antecesoarea intimatei reclamante, în calitate de cumpărător, având ca obiect apartamentul situat în B., ., prețul fiind convenit la suma de 9.126.630 lei Rol.
Deși în contractul menționat, fosta RA Rial B., actuala ., a figurat în calitate de vânzător, se are în vedere de către instanță, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, că temeiul în baza căruia imobilul a fost vândut, l-a reprezentat Legea 112/1995, așa încât această unitate a fost numai un mandatar legal al recurentului pârât S. român căruia îi revenea calitatea de vânzător, actul încheindu-se în interesul acestuia din urmă.
Se au în vedere, în acest sens, dispozițiile art. 33 din HG 20/1996, potrivit cărora vânzarea apartamentelor în condițiile Legii nr. 112/1995 se face de către societățile comerciale și/sau unitățile specializate în vânzarea locuințelor sau care administrează locuințele, existente la data intrării în vigoare a legii.
P. urmare, față de dispozițiile legale menționate, se reține, indubitabil, că RA Rial, actuala . era mandatarul legal al Statului român, abilitat special în vederea încheierii actului de dispoziție menționat, dată fiind calitatea sa de unitate care a administrat imobilul.
Pe de altă parte, se are în vedere că potrivit art. 3 pct. 81 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor P., această instituție are ca și atribuție, printre altele, pe aceea de a reprezenta statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ;
P. urmare, având în vedere aceste considerente, precum și faptul că deși art 50 ind. 1 al. 3 din legea 10/2001 prevede că restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către M. Economiei și Finanțelor*) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, nu trebuie omis că titularul acestui fond este S. Român, MFP fiind numai un administrator al banilor publici, Tribunalul reține că, în cauză, recurentul pârât S. Român, prin MFP are calitate procesuală pasivă.
Față de toate aceste considerente și dispoz. art. 312 al. 1 C.p.civ, tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul pârât S. Român, prin MFP, prin DGFP B. împotriva sentinței civile nr._ din data de 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va menține.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul pârât S. Român, prin MFP, prin DGFP B. împotriva sentinței civile nr._ din data de 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședința publică, azi, 25.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. O. P. C. F. I. L.
Grefier,
C. N.-D.
Red. IL/Tehnored. CND/28.05.2013-Ex. 2
Jud fond – M. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 628/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
