Pretenţii. Sentința nr. 136/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 136/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 136/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 136/D/2014
Ședința publică de la 05 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Grefier D. P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamantul V. S. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., prin reprezentant legal, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la doua strigare a acuzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Instanța constată că, potrivit celor consemnate în rezoluția din data de 13.06.2014, aflată la fila nr. 14 din dosar, termenul de judecată de astăzi a fost stabilit doar pentru discutarea excepției de ordine publică a lipsei competenței materiale a instanței de judecată. Cu toate acestea, Administrația Județeană a Finanțelor P. B., în calitate de reprezentant convențional al pârâtului S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., a depus la dosar întâmpinare prin care invocat aspecte ce țin de modul de soluționare pe fond a cauzei, cu toate că, în această cauză, nu a fost parcursă procedura instituită de dispozițiile art. 201 Cod procedură civilă, instanța apreciind că aceasta se impune a fi realizată de către instanța în favoarea căreia va fi stabilită competența materială de soluționare a cauzei.
Deși partea reclamantă a arătat, prin actul aflat la fila nr.12, că își întemeiază în drept cererea pe dispozițiile din Codul de procedură penală, ce reglementează instituția juridică a răspunderii statului pentru erorile judiciare, instanța stabilește că cererea cu care a fost învestită este una în pretenții, reprezentând daune morale solicitate ca urmare a condițiilor de detenție necorespunzătoare, pe care partea reclamantă a înțeles să le invoce. Așa fiind, instanța stabilește că, în aceasta cauză, soluționarea pricinii nu se face prin raportare la dispozițiile speciale ale Codului de procedură penală, ce reglementează instituția juridică ami sus indicată, ci în condițiile stipulate de Codul de procedură civilă.
Având în vedere cele consemnate în rezoluția anterior menționată, instanța, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 129 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, coroborat cu cele existente în art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, invocă excepția lipsei competenței sale materiale, asupra căreia rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată sub nr._, la data de 28.05.2014, reclamantul V. S. a chemat în judecată pârâtul S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., solicitând instanței să pronunțe o sentință prin care să îl oblige pe pârât să îi achite suma de 50.000 de lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o reclamantul a arătat că este deținut în Penitenciarul C., în executarea unei pedepse privative de libertate, iar condițiile de detenție nu respectă cerințele instituite de Ordinului Ministrului Justiției nr. 433/05.02.2010.
De asemenea, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a susținut că deținuții care execută pedepsele privative de liberate în regim semideschis, deținuți din categoria cărora face și el parte, sunt discriminați față de deținuții care execută pedepsele privative de liberate în regim închis și de maximă siguranță, care, potrivit actului normativ menționat, beneficiază de un spațiu mai mare în celule, iar din această cauză a suferit traume.
La termenul de judecată de astăzi, instanța, din oficiu, pentru considerentele expuse în practicaua sentinței, a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului B. de soluționare în primă instanță a cauzei.
Având în vedere prevederile art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate această excepție absolută și dirimantă, ce face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei, iar sub acest aspect, constată și reține următoarele:
În concepția Codului civil ce a fost adoptat în anul 2010 și care este incident în cauza de față în raport cu data la care a fost sesizată instanța de judecată, tribunalul are plenitudine de competență pentru judecata în primă instanță, fiind instanță de fond de drept comun.
Rezultă acest fapt din prevederile art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care stipulează că tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
D. urmare, ori de câte ori prin lege nu se prevede competența de primă instanță a unei anumite instanțe judecătorești sau a unui organ cu activitate jurisdicțională, cererea trebuie să fie adresată tribunalului.
Pentru determinarea competenței de primă instanță a tribunalului sunt folosite criteriul valorii obiectului litigiului, pentru cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. j din codul de procedură civilă și lipsa unei dispoziții legale prin care o cerere să fie atribuită în competența unei anumite instanțe.
În raport cu acest din urmă criteriu, din perspectiva Codului de procedură civilă nu sunt judecate în primă instanță de tribunal cererile enumerate în art. 94 pct. 1, lit.a-e.
Potrivit criteriului valorii obiectului, din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 94 pct. 1 lit j din actul normativ menționat, rezultă că tribunalul judecă în primă instanță cererile evaluabile în bani cu o valoare mai mare de 200.000 de lei, indiferent de calitatea părților.
În speță, cererea dedusă judecății este o cerere evaluabilă pecuniar, astfel că, pentru determinarea competenței materiale a instanțelor, se va aplica criteriul valorii obiectului litigiului, în raport cu care se constată că competența de soluționare în primă instanță aparține Judecătoriei B..
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 129 alin. 2 coroborat cu cele ale art. 130 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va admite excepția pe care a invocat-o din oficiu, iar, în temeiul prevederilor art. 132 alin. 1 din același act normativ, se va declara necompetent și va declina, în favoarea Judecătoriei B., competența de soluționare în primă instanță a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului B., invocată din oficiu, și în consecință:
Declină, în favoarea Judecătoriei B., competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul V. S., CNP_, în prezenta deținut în Penitenciarul C., în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.09.2014.
Președinte, Grefier,
L. StroiaDorina P.
Red.L.S. 24.09.2014
Tehnored.D.P. 25.09.2014 – 4 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 643/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
