Contestaţie la executare. Decizia nr. 1076/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1076/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1076/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1076/R
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. - judecător
Judecător: A. I.
Judecător: M. I. I.
Grefier: E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta contestatoare C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România SA în contradictoriu cu intimata B. T. V. împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria B. la data de 24 octombrie 2012 în dosar nr._ având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2013, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, când s-au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 18.09.2013, iar apoi pentru prezentul termen de judecată, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr._/24.10.2012 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei A. T. S. și în consecință:
A respins contestația la executarea silită formulată de contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA prin Direcția Regională de D. și Poduri B. în contradictoriu cu intimata A. T. S., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără legitimitate procesuală pasivă.
A respins contestația la executarea silită formulată de contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA prin Direcția Regională de D. și Poduri B., în contradictoriu cu intimata B. T. V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin încheierea de ședință din data de 3 11 2011 a Judecătoriei B., la cererea creditoarei – intimate B. T. V., s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu constituit de sentinței civile nr. 481/2008 a Judecătoriei Zărnești împotriva debitoarei Direcția Regională de D. și Poduri B., sens în care s-a format dosarul execuțional nr.888/2011 al B. Ț. C. – O.(dosar de instanță nr._/197/2011).
La data de 15 11 2011 s-a emis somația prin care debitoarea a fost somată să plătească creditoarei B. T. V. suma de 9000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și suma de 1116 lei, reprezentând onorariul de executor, cât suma de 448,34 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Actul de executare a fost primit de debitoarea contestatoare la data de 18 11 2011.
Împotriva acestei executări contestatoarea a formulat prezenta contestație criticând-o ca fiind nelegală pentru lipsa titlului executoriu, apreciind că sentința civilă nr. 481/2008 a Judecătoriei Zărnești a fost desființată cu privire la capătul de cerere căruia îi erau aferente cheltuielile de judecată ce fac obiectul executării silite .
Susținerea este neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 481/2008 a Judecătoriei Zărnești s-a admis în parte acțiunea reclamantei creditoare,mai exact debitoarea a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie imobilul descris în sentință și totodată a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9000 lei. Prin sentință a fost respinsă cererea creditoarei privind demolarea construcțiilor .
Prin decizia civilă nr. 1305/R/2008 a Tribunalului B. s-a constatat că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la cererea formulată în subsidiar corelativă situației în care s-a respins cererea de demolare a construcțiilor, având ca obiect instituirea unui drept de superficie asupra terenului efectiv ocupat de construcția edificată de pârâtă, și în consecință a casat sentința civilă nr. 481/2008 a Judecătoriei Zărnești și a trimis cauza spre rejudecare.
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 25 01 2010 a Tribunalului B. s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 1305/R/2008 în sensul că a casat în parte sentința civilă nr. 481/2008 a Judecătoriei Zărnești și a trimis spre rejudecare numai pentru pretențiile privind demolarea construcțiilor și cea de instituire a unui drept de superficie asupra terenului efectiv ocupat de construcția edificată de pârâtă.
În mod expres prin încheierea de ședință din data de 25 01 2010 a Tribunalului B. s-a reținut că hotărârea relativ la revendicare a rămas irevocabilă.
Prin urmare, în condițiile în care sentința civilă nr. 481/2008 a Judecătoriei Zărnești nu a fost desființată, ci dimpotrivă a fost menținută în ceea ce privește cererea de revendicare, în legătură cu care în condițiile art. 274 C.pr.civ. pentru că debitoarea a căzut în pretenții, a fost stabilită și obligația de plată a cheltuielilor de judecată aferente acestei pretenții încuviințate, obligație care de asemenea nu a făcut obiectul dispoziției de casare prin decizia civilă nr. 1305/R/2008 a Tribunalului B., astfel încât este fără echivoc că debitoarea datorează suma de 9000 lei ,cu titlu cheltuieli de judecată către creditoarea intimată B. T. V..
Așadar, s-a reținut că executarea silită și implicit actul de executare efectuat în baza sentinței civile nr. 481/2008 a Judecătoriei Zărnești, ca titlu executoriu, este legală, cu respectarea art. 372 C.pr.civ.
Sentința civilă nr. 481/2008 a Judecătoriei Zărnești constituit titlu executoriu în ființă în ceea ce privește obligația de plată a cheltuielilor de judecată de 9000 lei, aferente capătului de cerere în revendicare soluționat prin admitere prin această sentință, rămasă irevocabilă prin decizia menționată anterior .
Relativ la incidența art. 1 din O.G. nr. 22/2002, instanța a constatat de asemenea că este o susținere neîntemeiată, având în vedere că potrivit art. 2 din ordonanță, termenul de 6 luni de la primirea somației, la care contestatoarea face referire, privește situația în care executarea creanței stabilite prin titlul executoriu nu continuă din cauza lipsei de fonduri, or în speță debitoarea nu a proba în conformitate cu art. 1169 C.Civ. nici lipsa de fonduri și nici demersurile făcute în obținerea lor .
Pe cale de consecință, potrivit art. 3 din O.G. nr. 22/2002, „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2( care de altfel în cauză a fost depășit), creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă (și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.) ”.
Relativ la legitimitatea procesuală pasivă a intimatei A. T. S. s-a reținut că nu este justificată având în vedere că aceasta nu este parte în raportul juridic execuțional, cererea de executare silită și procedura execuțională fiind inițiată numai de către intimata B. T. V., astfel încât aceasta nu este titulară de obligații specifice materiei executării silite și în consecință a admis excepția și a respins contestația promovată în contra cu aceasta în acest sens.
În considerarea celor expuse instanța a respins contestația și a dispus conform cu dispozitivul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta contestatoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 C.proc.civ.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a respins acțiunea CNADNR SA, apreciind că sentința civilă nr. 481/2008 a fost casată în parte, ea fiind irevocabilă cu privire la revendicare și cauza fiind trimisă spre rejudecare doar cu privire la capătul privind demolarea construcțiilor. Astfel sentința fiind admisă în parte, instanța de fond a considerat admisibilă cererea de executare formulată de reclamanta B. T. V., iar cheltuielile de judecată cuprinse în dispozitivul acestei sentințe, legale.
Recurenta contestatoare critică soluția instanței de fond întrucât potrivit art.311(l și 2) Cod de procedură civilă: „(1) Hotărârea casată nu are nici o putere.(2) Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel,,.
Aceasta arată că înțelege că titlul a fost casat în parte, dar instanța de fond trebuia să analizeze cuantumul acestor cheltuieli de judecată prin raportare la numărul capetelor de cerere admise și suma de 9000 lei trebuia diminuată având în vedere că, prin lămurirea dispozitivului, nu s-au cerut lămuriri și cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
În concluzie, față de situația prezentată, solicită instanței de recurs să dispună desființarea de drept a sentinței civile nr.481/2008, întrucât a fost casată de Tribunalul B. prin decizia civilă nr. 1305R/12.12.2008.
În drept, art.304 pct. 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Intimata B. T. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, cu obligarea recurentei contestatoare la plata cheltuielilor de judecată, arătând că, din motivarea recursului reiese faptul că singurul motiv pentru care se solicită desființarea sentinței de fond se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciat ca fiind exagerat de mare ori, raportat la obiectul cauzei, cheltuielile de judecată nu sunt supradimensionate.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivul de recurs invocat, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Contestația la executare reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin intermediul căruia oricare dintre părți sau terțele persoane interesate, pot solicita instanței competente fie desființarea actelor ilegale de executare, fie obligarea organului de executare care refuză executarea unui act de executare, la îndeplinirea sa, în condițiile legii, fie lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu.
Sediul materiei îl reprezintă dispozițiile art. 399-404 C. proc. civ. Importanța contestației la executare rezidă, în principal, în aceea că, pe această cale procedurală se poate obține desființarea unor acte de executare ce au fost realizate prin ignorarea unor norme de drept, și se poate exercita totodată, controlul judecătoresc asupra legalității măsurilor dispuse de executorul judecătoresc, în ultima fază a procesului civil, aceea a executării silite.
Potrivit art. 399 alin. 1 C. proc. civ.,"împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare".
D. analiza prevederilor legale prezentate referitoare la contestația la executare rezultă că aceasta se înfățișează ca o adevărată plângere împotriva actelor întocmite de organul de executare, pe această cale, putându-se verifica doar dacă actele de executare contestate au fost îndeplinite cu respectarea dispozițiilor legale ce le cârmuiesc.
Potrivit dispozițiilor art.399 alin.3 C.proc.civ., „ În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
D. interpretarea per a contrario a acestui text de lege rezultă că, dacă titlul executoriu provine de la o instanță, eventualele apărări de fond împotriva acestui titlu nu pot fi valorificate prin procedura specială a contestației la executare. În speță, titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 481/2008 a Judecătoriei Zărnești pronunțată în dosarul nr.1423/C/2004, iar executarea silită a fost încuviințată prin încheierea de ședință din data de 03.11.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul execuțional nr.888/2011 (dosar instanță nr._/107/2011).
Așa fiind, prima instanță, învestită cu soluționarea contestației la executare nu putea să analizeze decât legalitatea actelor de executare săvârșite în baza titlului executoriu de către executorul judecătoresc, nicidecum să analizeze legalitatea titlului executoriu exhibat.
Motivul invocat de recurenta contestatoare reprezintă o apărare de fond împotriva titlului executoriu, care însă, conform art. 399 alin. 4 din Cod proc. civ. nu poate fi invocat pe calea contestației la executare în situația în care titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, cum este în cauza dedusă judecății, astfel că aspectul pus în discuție de contestatoare referitor la cuantumul cheltuielilor de executare stabilit prin hotărârea ce constituie titlu executoriu este inadmisibil în procedura contestației la executare de vreme ce titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În acest sens, instanța de executare a constatat că toate elementele plasate de contestatoare la baza nelegalității executării sale silite țin de aspectele care au format ori puteau forma obiectul examinării instanței civile care a pronunțat hotărârea ce constituie titlul executoriu ori a instanței de control judiciar, iar aceste motive nu pot fi valorificate în contestația la executare întrucât prin intermediul acestei proceduri nu se poate ajunge la înlăturarea dispoziției privind suportarea cheltuielilor de judecată din hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă pusă în executare, astfel cum tinde contestatoarea, cu încălcarea autorității lucrului judecat.
Pe de altă parte, Tribunalul constată că, deși recurenta contestatoare a solicitat anularea executării silite pornite în temeiul sentinței civile nr. 481/2008 a Judecătoriei Zărnești, aceasta nu a solicitat și anularea încheierii de încuviințare a executării silite, ori instanța de executare a analizat cererea de executare silită formulată de creditoare, precum și titlul executoriu exhibat de aceasta și a încuviințat executarea silită solicitată în condițiile prevăzute de art.373 ind.1 alin.2 C.proc.civ., apreciind că, în speță, nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art.373 ind.1 alin.4 C.proc.civ.care să conducă la respingerea cererii de încuviințare a executării silite.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurenta contestatoare, ca nefondat, și va menține hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
Tribunalul constată că, în recurs, intimata B. T. V. a solicitat cheltuieli de judecată însă cererea va fi respinsă având în vedere faptul că aceasta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli în calea de atac promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B. împotriva sentinței civile nr._/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o menține.
Respinge cererea intimatei B. T. V. de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
C. R. A. I. M. I. I.
GREFIER
Pentru E. M. – detașată la
Judecătoria B., semnează
Grefier șef Secția I Civilă
I. M.
Red. I.M.I./09.12.2013
Tehnored. AD/09.12.2013
- 2 ex. –
Jud. fond. D. I. M.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
