Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 15/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 15/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 15/S
Ședința publică de la 2 decembrie 2015
Completul Civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cauzei civile de față privind soluționarea cererii de ordonanță de plată formulată de creditoarea U. A. T. ORAȘUL G., P. PRIMAR, în contradictoriu cu intimații C. A. și C. A. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26.01.2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei, pentru prezentul termen de judecată.
Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, creditorul ORAȘUL G. prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu debitorii C. A. și C. A. M., emiterea ordonanței de plată pentru suma de 298.707 lei, din care 270.621 lei debit principal (scadent la data de 9.09.2013) și 73.086 lei dobândă legală, calculată de la data scadenței până la data de 14.11.2014, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditorul a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2411/9.09.2008 la B.N.P. S. G., și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 366/15.04.2011 la B.N.P. G. G., a vândut debitorilor terenul situat în G., ., jud. B., înscris în c.f. 315 G., nr. top. 621/2, 622/2, precum și cota de 49% din terenul situat în G., ., jud. B., înscris în c.f. 339 G., nr. top. 619-620/2, la prețul de 68.836,985 euro, cu privire la care s-a stipulat că, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorii au achitat suma de 47.479,98 lei, echivalentul a 13.767,396 euro, reprezentând avans de 20% din preț, iar diferența de preț de 55.069,59 euro urma a se achita în lei, în termen de 5 ani de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2411/9.09.2008, împreună cu 50% din dobânda de referință a B.N.R.
A mai arătat că debitorii au refuzat achitarea restului de preț, astfel încât au fost somați să plătească suma datorată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, demers în urma căruia aceștia au achitat suma de 45.000 lei, reprezentând echivalentul a 10.081,32 euro, la data de 26.03.2014.
Creditorul a arătat de asemenea că, potrivit art. 1535 din Codul civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, iar conform art. 6 din O.G. nr. 13/2011, dobânda trebuie stabilită prin act scris, în lipsa acestuia datorându-se numai dobânda legală.
În continuare, creditorul a arătat că, potrivit art. 124 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate la termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
În drept au fost invocate prevederile art. 1013 șui următoarele C.pr.civ., art. 1270, 1535 din Codul civil, art. 6 din O.G. nr. 13/2011, art. 124 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
În probațiune au fost depuse la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2411/9.09.2008 la B.N.P. S. G., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 366/15.04.2011 la B.N.P. G. G., situația debitelor neachitate la data de 18.11.2014, întocmită de creditor, actul de dezmembrare și partaj voluntar autentificat sub nr. 826/1.08.2011 la B.N.P. G. A. Gheoghe, notificarea adresată de creditor debitorului C. A., alte acte și înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
La solicitarea instanței, creditorul a precizat cererea, arătând că prenumele corect al debitorului 1 este A., iar nu A., cum greșit a fost menționat în cererea introductivă.
Debitorul C. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii și arătând în esență că, în urma divorțului de fosta sa soție, C. A. M., numită în prezent C., a încheiat cu aceasta un act de partaj voluntar, autentificat sub nr. 1556/17.09.2013 la B.N.P. G. A. G., prin care dreptul de proprietate asupra imobilelor dobândite în timpul căsătoriei i-a revenit ca bun propriu, astfel că fosta sa soție nu mai are calitatea de proprietar.
A mai arătat că a avut cunoștință de existența obligației de plată a diferenței de preț (imobilele fiind înstrăinate mai întâi numiților P. P. și P. M., de la care foștii soți C. au dobândit), din care a achitat suma de 45.000 lei, reprezentând 10.081,32 euro, astfel că debitul principal a rămas în cuantum de 44.987,36 euro, suma pretinsă de creditor nefiind reală.
În ceea ce privește natura sumei datorate, a arătat că aceasta provine dintr-un contract civil, așadar nu este de natură fiscală, așa cum susține creditorul, precum și că acesta nu a făcut dovada modului de calcul al penalităților reprezentând 50% din valoarea dobânzii de referință a B.N.R.
În final, a arătat că a solicitat creditorului prelungirea termenului de plată, deoarece a edificat pe teren o construcție, autorizația de construire fiindu-i eliberată cu întârziere, numai la data de 24.10.2013, însă acesta nu a răspuns solicitării sale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2411/9.09.2008 la B.N.P. S. G. creditorul Orașul G. a vândut cumpărătorilor P. P. și P. M. imobilele identificate în cererea dedusă judecății (respectiv cota de 49% din cel de-al doilea imobil), pentru prețul total de 68.836,985 euro, din care s-a consemnat în actul autentic că suma de 51.215,85 euro pentru terenul înscris în c.f. 315 G. și suma de 17.621,135 euro pentru cota de 49% din terenul înscris în c.f. 339 G. s-au achitat anterior perfectării contractului, urmând ca diferența de preț de 40.972,68 euro pentru primul dintre imobile și respectiv de 14.096,91 euro pentru cel de-al doilea „să se achite în lei în termen de 5 ani de la încheierea prezentului act împreună cu 50% din dobânda de referință a B.N.R.”, părțile convenind și asupra înscrierii în c.f. a ipotecii legale pentru diferența de preț.
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 366/15.04.2011 la B.N.P. G. A. G. numiții P. P. și P. M. au vândut debitorului C. A., căsătorit cu C. A. M., imobilele pe care aceștia le-au dobândit de la creditor, debitorul din cauza de față recunoscând în mod expres că are cunoștință de obligația de plată a diferențelor de preț menționate mai sus și de dreptul de ipotecă constituit în favoarea creditorului Orașul G., fiind menționate expres cuantumul acestor diferențe, scadența obligației și procentul de 50% din dobânda de referință a B.N.R., precum și obligația asumată de cumpărători, aceea de a achita sumele datorate de vânzătorii P. către creditorul Orașul G. (filele 56-57 din dosar, ultimul, respectiv primul alineat).
P. actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1556/17.09.2013 la B.N.P. G. A. G., foștii soți C. A. și C. (fostă C.) A. M. au convenit asupra partajului bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, imobilele menționate mai sus revenind debitorului C. A..
P. notificarea expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 20.01.2014 și recepționată la data de 21.01.2014 (filele 18-19 din dosar), creditorul l-a somat pe debitorul C. A. ca, în termen de 30 zile de la primirea notificării, să îi achite întregul debit restant de 270.612 lei.
Instanța reține că, deși în ședința publică din data de 8.12.2014, debitorul a declarat că are reședința în fapt în . tuturor actelor autentice depuse la dosar acesta a fost identificat ca având domiciliul în G., ., ., . și în cartea sa de identitate (fila 15 din dosar), iar notificarea a fost primită de mama sa, astfel că instanța apreciază că această formalitate, prevăzută de art. 1014 alin. 1 C.pr.civ., a fost legal îndeplinită.
În ceea ce privește fondul cererii, instanța reține că, deși prin întâmpinarea formulată debitorul a solicitat respingerea cererii, în cuprinsul acesteia partea a recunoscut faptul că datorează suma de 44.987,36 euro.
Chiar dacă între creditor și debitorul C. A. nu a fost încheiat un act de vânzare-cumpărare, iar creditorul este terț față de contractul încheiat între vânzătorii P. și cumpărătorii C., Tribunalul constată că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 1013 alin. 1 C.pr.civ., în sensul că creanța pretinsă este constatată printr-un înscris autentic, respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 366/15.04.2011 de B.N.P. G. A. G., care cuprinde declarația debitorului C. A. – ca manifestare unilaterală de voință a acestuia – în sensul să se obligă să plătească Orașului G. diferența de preț în cuantum de 55.069,59 euro, datorată de numiții P. P. și P. M., împreună cu dobânda de referință a B.N.R. până la data de 09.09.2013.
În ceea ce privește cuantumul sumei datorate, Tribunalul constată că, astfel cum rezultă din calculul matematic constând în scăderea din suma datorată cu titlul de diferență de preț, aceea de 55.069,59 euro, a sumei achitate de debitor în cursul anului 2014, respectiv 10.081,32 euro (45.000 lei), rezultă o diferență de 44.988,27 euro, cu privire la care nu s-a făcut dovada achitării, deși scadența acestei sume a fost la data de 9.09.2013, potrivit actului autentic de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește suma de bani solicitată cu titlul de dobândă, instanța constată că, potrivit actului autentic, părțile inițiale ale acestuia și ulterior debitorul din cauza de față, care a preluat drepturile și obligațiile cumpărătorilor P., au convenit în sensul ca diferența de preț „să se achite în lei în termen de 5 ani de la încheierea prezentului act împreună cu 50% din dobânda de referință a B.N.R.”, această exprimare fiind preluată ad literam și în contractul de vânzare-cumpărare prin care debitorul C. A. și-a asumat obligația de a plăti aceste sume de bani către creditorul Orașul G..
Creditorul a prezentat un calcul al dobânzii (filele 4-6 din dosar) care are în vedere o dobândă lunară, raportată la dobânda de referință a B.N.R. (dobândă variabilă de la o lună la alta, după cum rezultă din evoluția ce se poate verifica pe site-ul B.N.R.), însă din convenția părților (preluată, sub aspectul exprimării, în actul unilateral de voință al debitorului) nu rezultă că dobânda asupra căreia părțile au convenit s-ar achita lunar.
Pentru achitarea lunară a dobânzii, este necesar în primul rând ca suma datorată să fie plătibilă în tranșe lunare, în caz contrar nejustificându-se aplicarea unei dobânzi lunare, cu atât mai mult cu cât aceasta nu este una fixă, ci variabilă, ori, așa cum reiese din actul autentic de vânzare-cumpărare, plata diferenței de preț urma a se face uno ictu, la expirarea termenului de 5 ani de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Exprimarea în sensul că diferența de preț urma „să se achite în lei în termen de 5 ani de la încheierea prezentului act împreună cu 50% din dobânda de referință a B.N.R.”, în condițiile în care dobânda de referință a B.N.R. este variabilă și este anunțată lunar de banca centrală, este imprecisă, neclară și nu poate conduce la concluzia că părțile au convenit asupra unei dobânzi lunare, câtă vreme plata diferenței de preț urma a se face într-o singură tranșă.
Așa fiind, modul de calcul al dobânzii pretinse, astfel cum acesta este prezentat de creditor, face ca aceasta să nu îndeplinească condiția lichidității creanței, expres prevăzută de art. 1013 alin. 1 C.pr.civ., text de lege potrivit cu care prevederile acestui titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Art. 662 alin. 3 C.pr.civ. prevede că creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, ori, așa cum s-a arătat mai sus, modul în care părțile au înțeles să stabilească cuantumul dobânzii este imprecis și confuz, creanța pretinsă de creditor (în ceea ce privește dobânda) neîndeplinind astfel condiția lichidității.
Potrivit prevederilor art. 1021 alin. 1 C.pr.civ., în cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată.
Conform alin. 2, dacă instanța, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanța de plată numai pentru această parte, stabilind și termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obține obligarea debitorului la plata restului datoriei.
În raport cu cele ce preced, instanța constată că, din suma pretinsă, numai diferența de preț în cuantum de 44.988,27 euro îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1013 alin. 1 C.pr.civ., cererea fiind întemeiată în parte.
În ceea ce privește invocarea de către creditor a dispozițiilor noului Cod civil, respectiv a celor cuprinse în O.G. nr. 13/2011, instanța constată că acestea sunt acte normative intrate în vigoare ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, astfel că nu sunt aplicabile raportului juridic dedus judecății, în virtutea principiului constituțional consacrat de art. 15 alin. 2 din legea fundamentală, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, principiu transpus și în Codul civil, la art. 6 alin. 1.
Astfel fiind, instanța urmează a înlătura susținerile și solicitările creditorului, întemeiate pe acte normative care nu erau în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți și care, în mod evident, nu retroactivează.
În ceea ce o privește pe debitoarea C. (C.) A. M., instanța constată că creditorul nu a făcut dovada notificării acesteia în condițiile reglementate de art. 1016 alin. 2 raportat la art. 1014 alin. 1 C.pr.civ.
Potrivit primului dintre aceste texte de lege, la cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate și orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somației prevăzute la art. 1.014 alin. (1) se va atașa cererii sub sancțiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.
Acest din urmă text de lege prevede că creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
În speță, creditorul nu a comunicat debitoarei C. (C.) A. M. somația menționată mai sus, așa încât cererea promovată împotriva acesteia este inadmisibilă.
Față de aceste considerente, în baza art. 1013 alin. 1, art. 1021 alin. 2 și 3 C.pr.civ., urmează a admite în parte cererea formulată și precizată de creditorul Orașul G. prin Primar în contradictoriu cu debitorul C. A., și în consecință urmează a ordona debitorului să plătească creditorului, în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, echivalentul în lei la data plății al sumei de 44.988,27 euro, și a respinge restul pretențiilor creditorului, precum și cererea de obligare a debitorului la plata cheltuielilor de judecată, acesta nefăcând dovada efectuării unor cheltuieli de această natură.
În baza art. 1016 alin. 2 raportat la art. 1014 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de creditor în contradictoriu cu debitoarea C. A. M. (actuală C.).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată și precizată de creditorul ORAȘUL G. prin Primar în contradictoriu cu debitorul C. A., domiciliat în G., ., ., . în comuna Hălchiu, ., jud. B., și în consecință:
Ordonă debitorului să plătească creditorului, în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, echivalentul în lei la data plății al sumei de 44.988,27 euro.
Respinge restul pretențiilor creditorului, precum și cererea de obligare a debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de creditor în contradictoriu cu debitoarea C. A. M. (actuală C.), domiciliată în comuna C., ., jud. B., citată și prin publicitate.
Executorie.
Împotriva prezentei ordonanțe se poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării, calea de atac urmând a se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2015.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător C. F. I. M.
Red. C.F. – 2.02.2015
Tehnored. – I.M:- 2.02.2015
6 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 62/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 327/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
