Contestaţie la executare. Decizia nr. 109/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 109/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 109/A
Ședința publică din data de 07 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. C.
Judecător N. F.
Grefier I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții C. M. C., I. F., P. S., P. S. C., P. A. în contradictoriu cu intimata R. B. SA, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile numărul_/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 21 februarie 2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitate apelanților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea pentru data de 28.02.2014 și apoi, din lipsă de timp, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față constată că prin sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei B. s-a respins cererea de suspendare a executarii silite. S-a respins ca neintemeiata contestația la executare formulată de contestatorii C. M. C., I. F., P. S., P. S.-C. si P. A. în contradictoriu cu intimata R. B. S.A.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut următoarele:
1.Cu privire la constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale:
Contestatorii au invocat caracterul abuziv al clauzelor prev.de art. 3 pct. 3.1 – 3.5, art. 3 pct. 3.12, art. 3 pct. 3.14, art. 5 pct. 5.5, art. 8 pct. 8.1 din Contractul de credit nr. RFI_/15.08.2008.Ca temei de drept pentru caracterul abuziv s-a invocat incalcarea dispozitiilor:
i.Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive:
Asupra admisibilitatii ori inadmisibilitatii capatului de cerere avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze, instanta apreciaza oportuna pronuntarea unei solutii pe fondul cauzei, data fiind practica judiciara neunitara sub acest aspect.
Asadar, pe fond:
Art. 4 al. (1) din Legea nr. 193/2000 prevede:
O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Textul de lege introduce ipoteza in care se poate pune problema caracterului abuziv al unei clauze, aceasta constand in ne-negocierea clauzei – ceea ce, de altfel, nu s-a invocat in cauza.
Din textul de lege citat, rezulta ca, pentru a se retine caracterul abuziv al unei clauze contractuale, este necesara intrunirea cumulativa a doua cerinte:
1.clauza sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul.
2.sa se constate producerea unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte.
Instanta a reținut ca, asa cum s-a aratat, prima cerinta nu s-a invocat, iar in continuare, in mod firesc, nu avea cum sa fie dovedita.
In ceea ce priveste cea de-a doua cerinta, instanta a reținut ca nu a fost dovedita in speta producerea unui „dezechilibru semnificativ” intre drepturile si obligatiile consumatorilor in raport cu co-contractanta lor. De altfel, nici aceasta nu s-a invocat ca atare, putandu-se eventual deduce din argumentatia actiunii introductive.
2.Cu privire la caraterul cert, lichid si exigibil al creantei:
Instanta a reținut ca sumele de plata sunt certe, pentru ca rezulta din Contractul de credit.
Cuantumul lor este determinabil prin graficul de rambursare anexat Contractului de credit.
Potrivit art. 4.2 din Conditiile generale, imprumutul si dobanda se ramburseara potrivit graficului de rambursare. Cererea de credit, graficul de rambursare si Conditiile generale fac parte din contract.
Sumele sunt exigibile, intreaga creanta a devenit scadenta ca urmare a neindeplinirii culpabile de catre debitori a obligatiilor asumate prin contract, iar contestatorii au fost decazuti din dreptul de a rambursa creditul conform graficului agreat la semnarea contractului, fiind notificati in prealabil sub acest aspect.
3.Cu privire la nulitatea actelor de executare si la intoarcerea executarii silite:
Instanta a respins si aceste cereri ca o consecinta a celor analizate mai sus.
In concluzie:
Instanta nu a reținut ca, raportat la prevederile ce guverneaza executarea silita in NCPC si la legile speciale invocate, executorul judecatoresc ar fi incalcat vreun text de lege in derularea procedurilor de executare silita, sens in care contestatia a fost respinsa ca neintemeiata. In mod firesc, si cererea de suspendare a executarii silite a fost respinsă.
Împotriva acestei soluții s-a declarat apel de către contestatorii C. M., I. F., P. S., P. S. și P. A., invocând următoarele motive:
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor petitelor iar motivarea dispozitivului nu întrunește cerințele legale.
Instanța de fond în mod nelegal a respins cererea apelanților, fără a cerceta fondul cauzei și fără a analiza apărările intimatei din întâmpinare, reținând, în mod eronat, că nu s-a depus întâmpinare. Sancțiunea este nulitatea absolută a hotărârii.
În primul rând, instanța reține că nu s-a formulat întâmpinare desi acesta a fost depusă și s-au invocat excepții.
Contestația la executare a vizat nelegalitatea încheierii de încuviințare a executării silite. S-a criticat această încheiere prin faptul că încuviințarea executării silite trebuia să cuprindă și actele adiționale care au modificat contractul inițial. Instanța de judecată a încuviințat executarea silită fără să cunoască existența acestor acte adiționale.
Instanța de executare poate respinge cererea de încuviințare a executării silite ori de câte ori există alte impedimente prevăzute de lege. Consideră recurenta ca în cazul unui titlu executoriu care este un contract cu clauze abuzive se află în situația unui impediment prevăzut de lege, respectiv impedimentul dat de interzicerea oricărui efect juridic care ar putea avea drept sursă primă o clauză abuzivă.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite Directiva 93/13 CEE impune ca consumatorul să aibă la dispoziție un remediu juridic efectiv, astfel că principiul efectivității impune ca instanța să suspende de drept executarea silită imobiliară, inclusiv fără plata unei cauțiuni.
Raportat la clauzele abuzive, instanța în mod neîntemeiat a respins acest petit, fără a intra în cercetarea în fond, motivând doar că nu s-a invocat caracterul ne-negociat al acestor clauze.
Instanța are obligația de a analiza din oficiu caracterul abuziv al unei clauze care constituie titlu executoriu.
Lipsa negocierii directe cu consumatorul este echivalentă cu stabilirea clauzei în mod unilateral și imposibilitate consumatorului de a influența natura clauzei. Dacă un comerciant pretinde că o clauză a fost negociată direct cu consumatorul, este datoria lui să prezinte probe în acest sens( art.4 alin.2 din legea 193/2000) se instituie astfel o prezumție relativă de lipsă a negocierii directe a clauzelor contractuale.
Concret, în speța de față, dezechilibrul contractual este vădit. Recurenții riscă să piardă imobilul întrucât nu au respectat clauzele contractului de credit. Precizează că veniturile acestora au scăzut considerabil și că au încercat să negocieze cu reprezentanții Băncii însă au fost refuzați.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.(f.20-28).
Apelul nu este fondat.
Instanța de fond a analizat toate cererile cu care a fost investită, chiar dacă în privința unora, motivarea hotărârii este destul de sumară. D. în cazul în care motivarea hotărârii ar fi lipsit cu desăvârșire, s-ar fi pus problema unei neanalizări a fondului litigiului, ce ar fi impus soluția anulării hotărârii, conform art.480 alin3 din codul de procedură civilă. În cazul în care instanța de fond a analizat anumite argumente din cuprinsul acțiunii mai sumar, sau le-a omis, Tribunalul, ca instanță de control judiciar poate răspunde acestor argumente, fără a încălca principiul dublului grad de jurisdicție, întrucât, astfel cum s-a reținut, fondul cauzei a fost analizat de către prima instanță.
Pe de altă parte, faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra chestiunilor invocate prin întâmpinare, poate fi invocat doar de către titularul întâmpinării, respectiv de intimata în cauza de față, nu și de recurenții. Recurenții pot aduce critici doar în privința modului de soluționare a cererilor cu care aceștia au investit instanța, nu și în privința excepțiilor invocate de partea adversă. Dată fiind poziția de contradictorialitate pe care se află intimata, este evident că aceasta a invocat prin întâmpinare excepții care să-i susțină poziția, prin care să contracareze pretențiile recurenților, prin urmare, recurenții, nu au nici un interes să invoce faptul că instanța de fond nu a analizat întâmpinarea.
În privința criticilor aduse încheierii de încuviințare a executării silite, sub aspectul neîncuviințării executării silite și a actelor adiționale încheiate ulterior la contractul de credit ce constituie titlu executoriu, tribunalul reține că acestea sunt nefondate. În acest sens, se reține faptul că titlu executoriu pus în executare silită este contractul de credit nr.RFI_/15.05.2008, și că executarea silită s-a demarat ca urmare a neîndeplinirii, de către recurenți, a obligațiilor contractuale asumate prin acest contract. Este adevărat că actele adiționate încheiate ulterior fac parte integrantă din contract, însă prezentarea acestora cu ocazia încuviințării silite nu ar fi schimbat cu nimic situația recurenților, ci dimpotrivă. Pe de altă parte, clauzele contractuale sunt clar determinate în contractul de credit a cărui executare silită s-a încuviințat, în special suma împrumutată este clar exprimată precum și obligațiile recurenților care nu au fost îndeplinite în termen, vizând rambursarea ratelor de credit la termenele prestabilite, a dobânzilor, a comisioanelor etc. Tot legat de încheierea de încuviințare a executării silite, recurenți invocă faptul că instanța, din oficiu, ar fi trebuit să rețină caracterul abuziv al clauzelor contractuale și să respinsă cererea de încuviințare. O astfel de critică nu poate fi primită întrucât procedura încuviințării silite este o procedură, prin esență, necontencioasă, în cadrul căreia nu se discută în contradictoriu și în care instanța nu poate analiza și declara o clauză ca fiind abuzivă întrucât ar prejudicia interesele unei dintre părți, respectiv pe cele ale băncii, ori o astfel de situație nu este posibilă în cadrul unei proceduri necontencioase.
P. urmare, față de cele arătate, criticile aduse încheierii de încuviințare a executării silite nu pot fi reținute, urmând a fi înlăturate.
O altă critică vizează soluția pronunțată asupra cererii de suspendare a executării silite, cerere ce s-ar fi impus a fi admisă, pentru asigurarea principiului efectivității prevăzut de Directiva nr.93/13 CEE, pentru a se verifica caracterul abuziv al clauzelor din contractul de împrumut. În primul rând,Tribunalul remarcă că argumentația recurenților în sprijinul admiterii cererii de suspendare a executării silite constă în dispozițiile directivei 93/13 CEE privitoare la clauzele abuzive, așadar, ar trebui ca instanța să fie pusă în situația de a aprecia asupra caracterului abuziv al unei clauze, ceea ce nu este cazul în speță, după cum se va argumenta mai jos.
Pe de altă parte, potrivit legislației interne, pentru admiterea unei cereri de suspendare a executării silite nu este suficient doar promovarea unei contestații la executare și invocarea unei iminente executări silite ci este necesar invocarea unor motive pertinente, de natură a crea serioase dubii asupra legitimității aceste executări. În speță, instanța de fond a respins contestația la executare, apreciind că executarea silită este legală și prin urmare nu se justifică suspendarea acestei executări.
În fine, în privința constării caracterului abuziv al clauzelor înscrise în contractul de împrumut se invocă faptul că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului petitului, motivând doar că nu s-a invocat caracterul ne-negociat al acestor clauze. Tribunalul reține ca soluția instanței este corectă, chiar dacă considerentele care justifică această soluție sunt diferite. Astfel, apreciază Tribunalul că în cadrul contestației la executare nu pot fi invocate și, prin urmare, nici analizate caracterul abuziv al clauzelor înscrise în contractul de împrumut ce constituie titlu executoriu. În acest sens, sunt de reținut dispozițiile art. 712 alin.2 din codul de procedură civilă,, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
Tribunalul apreciază că formularea contestației la executare nu constituie singurul mijloc prin care contestatorii aveau posibilitatea de a invoca caracterul abuziv al clauzelor înscrise în contractul de împrumut. Astfel, contestatorii aveau posibilitatea dea introduce o acțiune de drept comun privind constatarea nulității absolute a clauzelor apreciate ca nelegale. În acest sens sunt și prevederile art.14 din legea 193/2000 potrivit cărora consumatorii prejudiciați prin contractele încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale codului de procedură civilă.
Așadar, dacă există posibilitatea contestării valabilității titlului executoriu printr-un alt mijloc procedural decât contestația la executare și prin care se tinde la constatarea nulității unor clauze contractuale, partea este obligată să uzeze de acea cale.
În consecință, Tribunalul nu va analiza apărările vizând titlul executoriu, întrucât partea are la îndemână o altă cale procesuală pentru desființarea acestui titlu.
F. de considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art.480 din Ncpc. Tribunalul va respinge apelul declarat și va menține hotărârea pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții contestatori C. M., I. F., P. S., P. S. C. și P. A. împotriva sentinței civile nr._/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.03.2014
Președinte, Judecător,
R. C. N. F.
Grefier,
I. C.
Aflată în C.O.
semnează P. grefier Ș. O. C.
Red. N.F./23.04.2014
Tehnored. V.D./25.04.2014
Jud. fond:A. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 119/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
