Partaj judiciar. Hotărâre din 30-09-2014, Tribunalul BRAŞOV

Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 537/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 537/. publică de la 30 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. G.

Judecător V. M.

Grefier E. M.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelanta pârâtă C. C. și apelantul reclamant S. C. W., împotriva sentinței civile nr. 5323/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar_, având ca obiect

partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2014, conform consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezența, iar instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 22.09.2015, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 5323/2012 a Judecătoriei B. s-a admis ,în parte, cererea formulată de reclamantul S. C. W. în contradictoriu cu pârâta C. C..

S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în B., ., înscris în CF nr._ a localității B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), la A+1, nr. top 2190/1/2 și la A1.1, CAD: C1, top: 2190/1/2, prin atribuire către reclamant.

A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 57.889,59 lei, reprezentând contravaloarea cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr._ B., top: 2190/1/2 și a sumei de 11.469 lei, reprezentând contravaloarea cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra construcției înscrise în CF nr._ a localității B., la A1.1, CAD: C1, top: 2190/1/2.

S –a dispus înscrierea în CF nr._ a localității B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) a dreptului de proprietate al reclamantului, asupra imobilului de la A+1, nr. top 2190/1/2 și de la A1.1, CAD: C1, top: 2190/1/2, cu titlul de atribuire prin partaj.

S –a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 6000 Euro, reprezentând contravaloarea chiriei, ca neîntemeiată.

A fost admisa, în parte, completarea de acțiune din data de 25 martie 2010, astfel cum a fost precizată.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 464,5 lei, cu titlul de impozit.

S –au respins celelalte pretenții formulate în cuprinsul completării de acțiune, ca neîntemeiate.

A fost obligată pârâta la plata către Ministerul Justiției, Biroul Local de Expertize Judiciare B. a sumei de 2130 lei, reprezentând diferența de onorariu pentru expertiza tehnică nr._/2011, efectuată de expert tehnic F. G. și a sumei de 1368 lei, reprezentând diferența de onorariu pentru expertiza tehnică nr._/2011, efectuată de expert tehnic P. F..

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1791,33 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că potrivit extrasului de carte funciară depus la dosar imobilul înscris în CF nr._ a localității B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), la A+1, nr. top 2190/1/2 și la A1.1, CAD: C1, top: 2190/1/2, se află în coproprietatea părților prezentei cauze, reclamantul S. C. W. deținând o cotă de ½ din dreptul de proprietate iar pârâta C. C. o cotă de ½ din dreptul de proprietate.

Conform concluziilor raportului de expertiză nr._/2011, întocmit de expertul tehnic P. F., imobilul-construcție în litigiu nu este comod partajabil în natură. Prin răspunsul la obiecțiunile încuviințate în ședința publică din data de 9.11.2011, prețul de piață al imobilului-construcție în litigiu a fost stabilit la suma de 22.938 lei.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie nr._/2011, întocmit de expert tehnic F. G., imobilul teren în litigiu nu este comod partajabil în natură și are o suprafață totală determinată prin măsurători topografice de 831,15 mp, cu 500,15 mp mai mult decât suprafața înscrisă în cartea funciară. Expertul tehnic G. F. a stabilit la suma de 139,30 lei prețul pe metru pătrat al imobilului-teren în litigiu ( 115.779,195 lei pentru suprafața totală de 831,15 mp).

Prin nota de ședință depusă la data de 22 februarie 2012 reclamantul și a exprimat acordul în legătură cu calcularea sultei datorate pârâtei la suprafața determinată prin măsurători, conform raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie nr._/2011.

Conform art. 728 C.civ, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.

Potrivit art. 673^10 C.proc.civ, în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. La cererea unuia dintre coproprietari instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.

Având în vedere concluziile rapoartelor de expertiză depuse la dosar din care rezultă imposibilitatea împărțirii în natură a imobilelor, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în B., ., înscris în CF nr._ a localității B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), la A+1, nr. top 2190/1/2 și la A1.1, CAD: C1, top: 2190/1/2, prin atribuire către reclamant.

Instanțade fond a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 57.889,59 lei, reprezentând contravaloarea cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr._ B., top: 2190/1/2 și a sumei de 11.469 lei, reprezentând contravaloarea cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra construcției înscrise în CF nr._ a localității B., la A1.1, CAD: C1, top: 2190/1/2.

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, instanța de fond a dispus înscrierea în CF nr._ a localității B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) a dreptului de proprietate al reclamantului, asupra imobilului de la A+1, nr. top 2190/1/2 și de la A1.1, CAD: C1, top: 2190/1/2, cu titlul de atribuire prin partaj.

În legătură cu cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 6000 Euro, reprezentând contravaloarea chiriei, instanța de fond a reținut următoarele:

Conform declarației martorei M. M.-P. părțile au locuit împreună în imobilul situat în B., . până în toamna anului 2006 când reclamantul a părăsit locuința din cauza neînțelegerilor cu pârâta. Martora a declarat că reclamantul a hotărât să plece din imobil întrucât pârâta îl neglija. Martora a mai declarat că, după părăsirea imobilului, reclamantul s-a mutat cu chirie în garsoniera de pe ., din anul 2008, într-o casă de pe . mai declarat că pârâta a continuat să locuiască în imobilul care face obiectul cauzei până în iunie-iulie 2010.

Martorul Turcaș O. a declarat că părțile au locuit împreună până în luna mai a anului 2009, când reclamantul a părăsit imobilul. Martorul a mai declarat că nu cunoaște motivele pentru care reclamantul a părăsit imobilul.

Față de declarațiile martorilor audiați în cauză,prima instanța nu putut reține refuzul pârâtei de a-i permite reclamantului să folosească imobilul aflat în coproprietate pentru a constata că, prin fapta sa ilicită, a produs în patrimoniul reclamantului, un prejudiciu în valoare de 6000 Euro, reprezentând contravaloarea chiriei achitate.

În plus, ,, convenția ” depusă la fila 50 a dosarului are valoarea probantă a unui înscris sub semnătură privată care nu îndeplinește formalitățile prevăzute de art. 1182 C.civ pentru a deveni opozabil pârâtei.

În legătură cu cerere de obligare a pârâtei la plata utilităților, s-a reținut următoarele:

Facturile Compania Apa B. și cele ale . Sud sunt emise pe numele reclamantului iar acesta nu a depus la dosar dovada achitării lor, pentru a proba îmbogățirea patrimoniului pârâtei cu aceste sume, pentru perioada în care aceasta a folosit în mod exclusiv imobilul în litigiu.

De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada achitării facturilor emise pe numele pârâtei de către . . lipsa plății, aceste sume pot fi recuperate numai de către furnizorii de utilități cu care pârâta a încheiat contracte de furnizare, conform înscrisurilor depuse la dosar.

În legătură cu cererea reclamantului de obligare a pârâtei la a readuce imobilul în stare de folosință, instanța de fond a reținut următoarele:

Martora M. M.-P., audiată în cauză, cunoaște din spusele reclamantului faptul că, în iarna anilor 2007-2008, pârâta a lăsat geamurile imobilului deschise determinând defectarea instalației de apă și căldură, motiv pentru care declarația acesteia nu poate fi reținută în cauză sub acest aspect.

Martora a mai declarat că, după părăsirea imobilului de către reclamant, în locuință a avut loc un furt însă nu a putut preciza dacă au fost sustrase sau distruse bunuri cu această ocazie. Față de declarația martorei, instanța nu a reținut fapta ilicită a pârâtei constând în abandonarea locuinței și facilitarea, în acest fel, a sustragerii țevilor de cupru, cu prilejul efracției din 3 octombrie 2009.

Martora M. M.-P. a declarat că, în anul 2009, a intrat în imobil împreună cu reclamantul și a constatat faptul că instalația electrică nu funcționa.

Față de cuprinsul acestei declarații, instanța de fond nu a reținut că dovedită, susținerea reclamantului în sensul că pârâta, prin fapta sa ilicită, a deteriorat instalația electrică din bucătărie.

Planșele foto depuse la dosar nu pot proba deteriorările produse imobilului prin fapta pârâtei în condițiile în care, din probele administrate nu rezultă care era starea imobilului la data părăsirii acestuia de către reclamant.

În plus, fiecare copărtaș are obligația de a contribui, proporțional cu cota să parte, la acoperirea cheltuielilor care sunt făcute cu întreținerea, conservarea și administrarea bunului comun.

Conform chitanței depuse la fila 224 a dosarului, la data de 6.09.2010, reclamantul a achitat suma de 929 lei, reprezentând impozitul pentru terenul și clădirea care fac obiectul prezentei cauze.

Apreciind că, în calitate de coproprietar, pârâta are obligația de a suporta jumătate din valoarea impozitului pentru imobilul aflat în coproprietate, instanța de fond a obligat parata la plata către reclamant a sumei de 464,5 lei, reprezentând ½ din chitanța de plată nr._/6.09.2010.

Cheltuielile legate de repunerea în funcțiune a centralei termice nu pot fi imputate pârâtei în condițiile în care reclamantul nu a probat fapta ilicită a acesteia constând în defectarea centralei termice.

,, Declarația”numitei Freud B. G. N., depusă la fila 227 a dosarului nu are valoarea probatorie a unei declarații de martor în prezentul dosar având în vedere că nu a fost administrată în fața instanței de judecată. De asemenea, ,, declarația” depusă la fila 227 dosar nu poate fi opusă pârâtei ca înscris sub semnătură privată, întrucât nu îndeplinește formalitățile prevăzute de art. 1182 C.civ.

Factura . nr._/8.09.2010 cuprinde majorările de întârziere și dobânda calculate la data de 8.09.2010. Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar nu rezultă însă care sunt facturile pentru care au fost calculate aceste dobânzi și majorări și pentru ce perioadă au fost emise pentru a verifica dacă acestea privesc perioada în care pârâta a folosit în mod exclusiv imobilul în litigiu.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis în parte prezenta cerere.

Având în vedere că pârâta nu a achitat integral onorariile experților numiți în cauză, în baza art. 213 alin. 2 C.proc.civ., instanța a obligat-o la plata către Ministerul Justiției, Biroul Local de Expertize Judiciare B. a sumei de 2130 lei, reprezentând diferența de onorariu pentru expertiza tehnică nr._/2011, efectuată de expert tehnic F. G. și a sumei de 1368 lei, reprezentând diferența de onorariu pentru expertiza tehnică nr._/2011, efectuată de expert tehnic P. F..

Aceste sume nu pot intra în cheltuielile de judecată întrucât nu au fost achitate de către pârâtă până la data închiderii dezbaterilor.

În legătură cu cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut următoarele:

Pentru soluționarea cererii de ieșire din indiviziune, pârâta a achitat suma de 800 lei, reprezentând onorariile provizorii pentru cele două expertize judiciare administrate în cauză.

Din această sumă reclamantul urmează a suporta procentul de ½, urmând ca, în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc. civ, să fie obligat la plata către pârâtă a sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Reclamantul a achitat suma de 6565 lei, reprezentând onorariul apărătorului ales, sumă care urmează a fi împărțită la numărul de petite ale prezenței acțiuni, respectiv, la 6, rezultând suma de 1094,16 lei, pentru fiecare petit.

Cheltuielile determinate de soluționarea petitelor 1-3 ale acțiunii urmează a fi suportate în proporție egală de cele două părți. Astfel, suma totală de 3310,08 lei ( tț 19 lei + tj 0,3 lei, pentru petitul privind ieșirea din indiviziune + tț 8 lei + tj 0,3 pentru petitul de întabulare + onorariul apărătorului ales pentru cele trei petite de 3282,48 lei) urmează a fi împărțită la jumătate. Asupra petitului admis din completarea de acțiune cheltuielile de judecată urmează a fi calculate proporțional, respectiv, suma de 98,28 lei, reprezentând onorariul apărătorului ales și suma de 38,01 lei, reprezentând taxa de timbru, folosind regulă de trei simplă.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 274 alin. 1 C.proc.civ, instanța de fond a obligat-o pe pârâta la plata către reclamant a sumei de 1791,33 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel parata, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului,schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul că ieșirea din indiviziune să se facă în natură, întrucât imobilul e comod partajabil în natură,în caz contrar, a solicitat, în subsidiar, atribuirea către reclamant a imobilului în litigiu, cu obligarea acestuia la plata sultei aferente cotei de ½ din valoarea reală și de piață a acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat ca probatoriul administrat cu privire la petitul de ieșire din indiviziune s-a făcut în mod abuziv, incorect și nelegal.

Astfel, s-a arătat ca expertiza de evaluare imobiliară a fost aservita intereselor reclamantului, în condițiile în care s-a stabilit o valoare mică a imobilului supus partajului, aspect ce duce la stabilirea unei sulte la o valoare neîndestulătoare fata de valoarea reală a imobilului, la care ambii sunt coproprietari, mai ales că nu s-a făcut în mod cert evidenta îmbunatățirilor pe care le-a adus imobilului, precizând ca banii au provenit din vânzarea apartamentului părinților săi din A..

S-a apreciat a fi echitabil partajul în natura a acestui bun, pentru protejarea cotei sale de proprietate, mai ales ca acest obiectiv a fost tranșat scurt de către expert, care s-a mulțumit a concluziona, fără vreun argument, ca imobilul nu e comod partajabil în natura, și astfel nu a pus la dispoziția parților nicio variantă de partaj .

Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, reclamantul a formulat cerere de repunere în termenul de apel, admisa în baza considerentelor încheierii de ședința din data de 25,02,2013.

În motivarea apelului reclamantul a arătat ca prima instanță a aplicat greșit legea în condițiile în care nu a analizat suficient probatoriul administrat în cauza și nu a stabilit corect starea de fapt.

Astfel, s-a menționat ca din cuprinsul raportului de expertiză topo a rezultat că valoarea probată a terenului în litigiu este de 46,108,30 lei și nu 115,779,195 lei ,cum greșit s-a reținut la fond.

A mai arătat ca nota depusă la termenul din data de 22,02,2012-fila 31 din vol ÎI dosar fond-nu a reprezentat voința reclamantului, în lipsa unei procuri special date în acest sens.

Prin urmare, s-a apreciat că se impune completarea raportului de expertiză topo în sensul de a se arăta cât din suprafața rezultată din măsurători e folosită și are valoare de piață, în caz contrar, sulta trebuie raportată la valoarea indicată în acest raport de expertiză.

A susținut că petitul privind obligarea paratei la plata utilităților pe care le-a achitat în perioada în care parata a locuit singura în acest imobil e întemeiată, atâta timp cât a depus chitanțe doveditoare în acest sens.

Întrucât parata a folosit imobilul în litigiu în mod exclusiv aceasta ar urma a achita și majorările de întârziere.

În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul celor de mai sus.

Ambele părți au formulat întâmpinare, apelanta parată înțelegând să invoce și excepția tardivității formulării apelului declarat de reclamant, ce a fost respinsă prin încheierea din data de 25,02,2013.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și cu expertiza evaluatorie imobilara .

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constata următoarele:

Critică apelanților vizează valoarea reală a terenului aferent imobilului construcție, care poate fi practicabil și determinarea suprafeței de teren impracticabila, și dacă această suprafață poate fi evaluată.

În acest sens instanță a încuviințat proba cu expertiza evaluatorie imobiliară - filele 178-188 dosar- vol I, dosar apel-.

Astfel, expertul a stabilit ca suprafața practicabilă a imobilului în litigiu este cea înscrisă în CF, adică 331,0 mp., și se afla în jurul imobilului construcție, aspect ce a rezultat și din planul de amplasament al construcțiilor.

S-a concluzionat că terenul accidental, sub formă de groapă, este situat în imediata apropriere a terenul părților și nu face parte din același nr .top. al terenului în litigiu, nefiind proprietatea părților .

Valoarea terenului practicabil a fost determinat după metoda comparației directe prin bonitare, ținând cont de caracteristice terenului, stabilindu-se un preț de 28,77 euro/mp, deci o valoare totală de 9522 euro, sau 42,297 lei.

Instanța constata că și în raportul topo întocmit la fond, expertul a avut aceleași concluzii, reținând ca terenul e practicabil doar în jurul casei și pe . cu ., prezentând în centru o groapă naturală, ceea ce face ca acesta să fie impracticabila, și mai ales, fără nicio valoare practică sau de piață. Aceste critici au fost formulate și la fond, sub forma unor obiecțiuni, de către apelanta parată –fila 297 vol 1 dosar fond.-

Este adevărat că la fond s-a stabilit de către expertul topo o suprafață reală a terenului, rezultata în urma măsurătorilor, de 831,15 mp-fila 232 –vol 1 dosar fond- de care s-a ținut seama la calculul sultei, însă reclamantul nu a înțeles să formuleze o precizare a acțiunii în acest sens și nici instanță de fond nu a procedat la calificarea notei de ședința depusă de reclamanta la data de 22,02,2012, în virtutea disp art 129 vechiul CPCPCIV .

De altfel reclamanta a înțeles, în acest sens, să promoveze o acțiune în rectificare a Cf, ce a format obiectul dos civ nr_/197/2011 al Judecătoriei B., care însă a fost anulată, ca netimbrata –fila 125, vol I dosar apel-.

Instanța reține că niciuna dintre părțile în litigiu nu a formulat obiecțiuni cu privire la valoarea stabilită de către expertul topo, apelanta înțelegând să formuleze o singură obiecțiune, vizând descrierea terenului din groapă, obiecțiune ce a fost respinsă la termenul din data de 8,09,2014, în baza considerentelor acelei încheieri.

Critică apelantei parate, vizând posibilitatea partajării în natura a imobilului –teren și construcție - nu poate fi primită, în condițiile în care s-a concluzionat, la fond, ca terenul nu e comod partajabil în natură, aspect întărit și de concluziile expertizei topo din apel, prin care s-au tranșat caracteristicele terenului .

Nici critica apelantului reclamant, vizând obligarea paratei la plata utilităților, nu e fondată. Astfel, facturile privind utilitățile au fost emise pe numele reclamatului, în calitatea sa de titular de contract cu furnizorii, iar pe de altă parte, chiar dacă acesta a depus chitanțele de plată a acestor utilități –filele 18-27 dosar apel, vol 1, acest aspect nu atrage culpa reclamantei, atâta timp cât din probatoriul administrat nu s-a dovedit refuzul paratei de a-i permite accesul acestuia în imobil, și cu atât mai mult cu cât din cuprinsul acestora nu rezultă pentru care au fost calculate aceste dobânzi și majorări și pentru ce perioadă au fost emise, pentru a verifica dacă acestea privesc perioada în care pârâta a folosit în mod exclusiv imobilul în litigiu.

F. de aceste considerente, instanță va admite apelurile, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

Va obliga apelanta parată la plata sumei de 550 lei, reprezentând onorariu de expert.

În baza art. 274 cod pr. civilă și ținând cont și de obiectul litigiului, instanță va dispune obligarea paratei la plata sumei de 775 lei -onorariu expert-, urmând a compensa restul cheltuielilor de judecată, cu aplicarea art 18 din OUG 51/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarat de apelanții SHEMEL C. W. și C. C. împotriva sentinței civile nr 5323/2012 a Judecătoriei B. ,pe care o schimbă în parte, și-n consecință,

Obliga reclamantul la plata catre parata a sumei de 23.054,15 lei reprezentând contravaloarea cotei de ½ din dreptul de porprietate asupra terenului înscris în CF_ B., nr top 2190/1/2, în suprafața de 331,0mp.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Obliga apelanta C. C. la plata sumei de 550 lei, reprezentând diferența onorariu expert, în contul expertului evaluator proprietăți imobiliare L. A..

Obliga apelanta C. C. la plata cheltuielilor de judecată către apelantul SHEMEL C. W. în cuantum de 775 lei, compensând restul cheltuielilor de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi 30,09,2014.

Președinte,

A. G.

Judecător,

V. M.

Grefier,

E. M.

Red /A.G. 30,04,2015

Tehn /EM 05.05.2015

4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Hotărâre din 30-09-2014, Tribunalul BRAŞOV