Fond funciar. Decizia nr. 882/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 882/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 882/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 882/. publică de la 02.07.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – P. M.
Judecător – R. C.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanta reclamantă N. R. împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă I. P. J. B. P. P., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.06.2015, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că prin sentința civilă nr._/19.12.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ a fost respinsă plângerea formulată de reclamanta N. R. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
P. Decizia nr. 30/23.02.1976 a Consiliului Popular al Comunei Prejmer ( fl. 25) a fost atribuit numiților P. I. și P. E., în folosință pe durata construcției, pentru construirea unei locuințe proprietate personală, o suprafață de teren de 250 mp, proprietate de stat, înscris în Cf al comunei Prejmer nr. 8001 sub nr. top 7867/1/2/2 pe care susnumiții au construit o locuință și anexe gospodărești în anul 1955. Succesor în drepturi ai numiților P. I. și P. E., este reclamanta N. R., conform certificatului de moștenitor nr. 149/2004 atașat la fila 16 dosar.
P. încheierea notariatului de Stat Județean B. pronunțată în data de 25.02.1976( fl. 26), s-a dispus ca terenul înscris în CF 8001 Prejmer, la A+61, cu nr. top 7867/1/2, proprietatea Statului Român, să se dezmembreze, după cum urmează: nr. top nou 7867/1/2/1 loc de casă de 1190 mp și nr. top nou 7867/1/2/2 loc de casă de 250 mp, parcele ce se vor renota în aceeași carte funciară la A+96 și 97 în favoarea vechiului proprietar Statului Român.
Față de această situație de fapt, numiții P. I. și P. E. au adresat Consiliului local Prejmer cererea înregistrată sub nr. 121/1993, privind atribuirea în proprietate a terenului, proprietatea Statului Român( fl. 15). Solicitarea, împreună cu propunerea de atribuire în proprietate a terenului solicitat, a fot înaintată Instituției Prefectura Județului B., conform adresei nr. 153/1993.
Propunerea Consiliului local Prejmer în vederea atribuirii terenului aferent, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, a fost admisă, fiind emis Ordinul nr. 220/26.03.1993 prin care s-a atribuit numiților P. I. și P. E., terenul în suprafața de 1440 mp înscris în CF nr. 8001 având nr. top 7867/1/2/2( fl. 12).
În drept, potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, „terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau după caz, proporțional cu cota deținută din construcție”.
Totodată, în conformitate cu art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990, deținătorii casei de locuit din zonele cooperativizate au dobândit de drept( ope legis) dreptul de proprietate privată asupra suprafeței de tern aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și asupra curții și grădinii din jurul acestora, nefiind nevoie de un titlu translativ de proprietate, eliberat de cooperativele agricole de producție, sau după caz, de autoritățile locale ale administrației publice pentru suprafața de teren în cauză.
O dată cu . Legii nr. 18/1991, interpretarea art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990 trebuie să se realizeze prin prisma dispozițiilor legilor fondului funciar, decretul fiind o lege temporară, ce nu putea fi aplicată decât până în momentul adoptării Legii nr. 18/1991.
Din analiza actelor dosarului, instanța a reținut că cererea reclamantei este neîntemeiată, întrucât prin Decizia nr. 30/23.02.1976 a Consiliului Popular al . nu a fost anulată și care produce efecte juridice, reprezentând titlul de proprietate al antecesorilor reclamantei, acestora li s-a atribuit în folosință pe durata existenței construcției, numai suprafața de 250 mp, cu privire la care erau îndreptățiți, iar nu suprafața de 1440 mp. Așa fiind, instanța a apreciat că Ordinul P. nr. 220/26.03.1993 prin care s-a atribuit numiților P. I. și P. E. terenul în suprafața de 1440 mp înscris în CF nr. 8001 având nr. top 7867/1/2/2, s-a emis cu ignorarea Deciziei nr. 29/23.02.1976 și a Deciziei nr. 30/23.02.1976 emise de Consiliul Popular al Comunei Prejmer, prin care li s-a constituit dreptul de proprietate numai asupra suprafeței de 250 mp.
Întrucât terenul atribuit în folosință autorilor reclamantei este cel identificat în CF 8001 Prejmer, nr. top 7867/1/2/2 în suprafață de 250 mp, eroarea fiind dată de suprafața indicată în anexă la Ordinul P. nr. 20/1993, iar nu de absența celuilalt număr topografic, instanța a respins cererea formulată.
Față de soluția pronunțată, instanța a respins și petitul formulat de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat
Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel reclamanta N. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta-reclamantă a arătat că prima instanță a împărtășit punctul de vedere total greșit, care pornește de la o premisă falsă, al intimatei – pârâte Instituția P. Județului B., potrivit căreia în cauză ar fi incidente dispozițiile art.36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
După reluarea motivelor de fapt ale cererii de chemare în judecată, apelanta critică opinia instanței de fond potrivit căreia după apariția Legii nr. 18/1991 nu ar mai fi aplicabil art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, arătând în acest sens că art. 23 alin. 1 din primul act normativ menționat mai sus nu face decât să confirme cele statuate prin decret.
Învederează faptul că alineatul 2 al art. 36 din Legea nr. 18/1991 se referă la situațiile în care după apariția Legii nr. 58/1954 s-au atribuit terenuri fără a fi fost dezmembrate, cum a fost situația părinților săi, în cazul său fiind aplicabil alineatul 4 al acestui articol de lege.
Apreciază totodată că este netemeinică și nelegală susținerea primei instanțe în sensul că Decizia nr. 30/23.02.1976 a Consiliului Popular al comunei Prejmer ar produce efecte și în prezent pentru că nu a fost anulată, deoarece legea fondului funciar, având caracter reparatoriu, a anulat implicit această decizie emisă de autoritățile comuniste.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 alin. 2 și art. 451-453 Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă Instituția P. Județului B. a formulat întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța, dar a arătat că în opinia sa, pentru dobândirea terenului în litigiu trebuia să fie urmată procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate, iar nu cea de constituire prevăzută de art. 36 din Legea nr. 18/1991, și că nu s-au adus probe privind dobândirea terenului, antecesorii apelantei neavând întabulat dreptul de proprietate asupra acestuia.
La rândul său, apelanta-reclamantă N. R. a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a precizat că este vorba despre constituirea dreptului de proprietate, că nu a invocat niciodată că autorii săi ar fi avut vreun drept de proprietate asupra terenului respectiv înainte de anul 1989 și că ceea ce solicită este îndreptarea erorii materiale strecurate prin omisiune în anexa 1, poziția 121 la Ordinul P. nr. 20/10.03.1993, în sensul de a se trece și numărul top 7867/1/2/1.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată raportat la motivele de apel invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
P. acțiunea dedusă judecății în fața instanței de fond, apelanta-reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la îndreptarea erorii materiale strecurate prin omisiune în anexa 1, poziția 121 la Ordinul nr. 20/10.03.1993 emis de aceasta în sensul de a se trece și nr. top 7867/1/2/1 (fila 4 dosar de fond).
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora se poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului.
P. urmare, obiect al plângerii în acest caz îl putea constitui doar ordinul prefectului sau oricare act administrativ prin care s-a refuzat atribuirea terenului, iar nu refuzul de a se completa un ordin al prefectului prin introducerea unui nou număr topografic. De altfel, în motivarea cererii sale, apelanta-reclamantă a precizat că nu este vorba de o „posibilă eventuală propunere de atribuire”, susținând că terenul a fost atribuit deja antecesorilor săi, prin ordin al prefectului.
Deși cererea de chemare în judecată nu constituie o plângere în sensul art. 54 din Legea nr. 18/1991, instanța de fond a analizat-o prin prisma celorlalte dispoziții din legislația de fond funciar aplicabile în speță.
Astfel, în mod corect a constatat că deși există o inadvertență între numărul topografic și suprafața de teren înscrise în anexa la Ordinul prefectului nr. 20/1993 (fila 13 dosar de fond), aceasta nu poate fi interpretată ca o omisiune a menționării unui număr topografic, ci ca o eroare cu privire la suprafața de teren atribuită.
În sprijinul acestei concluzii este și poziția procesuală a apelantei-reclamante N. R. întrucât, deși în cererea de apel a avansat ideea că antecesorii săi au fost deposedați de o parte din terenul de 1440 mp ce le-a fost atribuit prin reforma agrară din anul 1921 (fila 2-3 dosar de apel), ulterior a revenit și în răspunsul la întâmpinare a arătat că nu a invocat niciodată că antecesorii săi ar fi avut vreun drept de proprietate asupra acestui teren, înainte de anul 1989, și că ordinul a fost emis pentru constituirea, iar nu reconstituirea dreptului de proprietate.
Or, în prima situație, aceea a deposedării, se putea cere reconstituirea dreptului de proprietate, iar în cealaltă ipoteză, care se regăsește în speță, este vorba despre constituirea dreptului de proprietate conform art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, prin transformarea dreptului de folosință în drept de proprietate.
În acest context, în mod corect instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 30/23.02.1976 a Comitetului Popular al Comunei Prejmer, a cărei anulare nu s-a cerut, s-a atribuit antecesorilor apelantei-reclamante în folosință o suprafață de 250 mp teren proprietate de stat, înscris în CF 8001 Prejmer, nr. top 7867/1/2/2.
Precizăm faptul că nulitatea unui act juridic nu se prezumă și, mai mult decât atât, că tocmai această decizie a stat la baza constituirii dreptului de proprietate în favoarea antecesorilor apelante-reclamante, prin Ordinul nr. 20/1993. Printre condițiile necesare pentru ca o persoană să poată beneficia de constituirea dreptului de proprietate se numără și aceea a existenței unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosință, act care trebuia să provină de la autoritățile publice. În speță, titularilor dreptului de folosință li s-a eliberat un titlu de folosință asupra terenului atribuit pe durata existenței construcției, pe baza deciziei de atribuire nr. 30/1976, emise în contextul legislației de atunci, respectiv a Legii nr. 58/1974 și HCM nr. 880/1973.
Nu poate fi primită nici susținerea apelatei în sensul că ordinul a cărei îndreptare se cere a fost emis în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991, la care face doar o trimitere art. 36 alin. 4, pentru că acest text de lege se referă la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au fost proprietatea fostului membru cooperator și care au fost preluate de cooperativa agricolă de producție în orice mod sau la constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole atribuite de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință.
În răspunsul la întâmpinare s-a arătat că nu este vorba despre reconstituirea dreptului de proprietate, iar cu privire la terenul de 1190 mp, înscris în CF nr.8001 Prejmer nr. top 7867/1/2/1, instanța constată că nu există nicio dovadă la dosar în sensul că a fost atribuit ca lot de folosință sau că s-a găsit anterior apariției Legii nr. 18/1991 în folosința antecesorilor apelantei-reclamante.
Este adevărat că dispozițiile art. 36 alin. 4 fac trimitere la prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991, dar aceasta nu înseamnă decât că suprafețele de teren ce fac obiectul constituirii dreptului de proprietate se determină potrivit regulilor instituite în acest ultim text de lege indicat mai sus.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul dedus judecății și va păstra sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă N. R., având CNP_, cu domiciliul în comuna Prejmer, ., jud. B., în contradictoriu cu intimata pârâtă Instituția P. Județului B., cu sediul în mun. B., .-5, jud. B., împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02.07.2015.
Președinte, Judecător,
P. M. R. C.
Grefier,
M. D.
Red. P.M./25.09.2015
Tehnored. M.D./29.09.2015
4 ex.
Judecător fond I. R. D.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1199/2015. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 918/2015.... → |
|---|
