Recuzare executor. Decizia nr. 44/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 44/R
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. – judecător
JUDECĂTOR: D. O. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul petent G. D., în contradictoriu cu intimatul E. judecătoresc K. C., împotriva Sentinței civile nr._/05.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect recuzare executor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, avocat U. M. E., pentru recurentul petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul convențional al recurentului petent depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei.
Instanța procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, constatând că recurentul petent și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin rezoluția administrativă aflată la fila 6 din dosar, cererea de recurs fiind legal timbrată.
Reprezentantul convențional al recurentului petent arată că nu are alte chestiuni prealabile de invocat și nici probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul recurentului petent, prin reprezentantul său convențional, asupra cererii de recurs dedusă judecății.
Reprezentantul convențional al recurentului petent solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 05.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul G. D., in contradictoriu cu E. J. K. C..
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut că potrivit art. 10 din Legea 188/2000, executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 27 pct. 1 din codul de procedură civilă judecătorul poate fi recuzat:
- când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți.
Prin cererea de recuzare, petentul a arătat că executorul judecătoresc a dat dovada de un interes în executarea silită prin modalitatea de interpretare a unor temeiuri de drept și redactarea unui act de executare de care petentul este nemultumit.
Instanța a retinut faptul că executorul judecătoresc a motivat in drept actul său execuțional și acesta poate fi atacat pentru nelegalitate pe calea contestației la executare.
Totodată, analizând cererea, instanța a constatat că petentul nu a indicat în ce constă interesul executorului în cadrul executării silite și nici nu a depus vreo dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, petentul G. D., prin care a solicitat casarea cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
În motivarea cererii de recurs, recurentul petent a arătat, în esență, că pentru termenul din 05.10.2012 a formulat o cerere pentru lipsă de apărare, respectiv pentru angajarea unui apărător, însă aceasta i-a fost respinsă, instanța rămânând în pronunțare fără a putea să-și formuleze o apărare corespunzătoare.
Totodată, a menționat că sentința nu i-a fost comunicată, așa încât se impune comunicarea ei pentru a putea să-și facă apărările corespunzător.
În drept, cererea de recurs nu a fost întemeiată.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În apărare, intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
La data de 04.10.2012, prin serviciul Registratură al Judecătoriei B., recurentul petent a depus o cerere de amânare a judecății cauzei, în vederea angajării unui apărător pentru susținerea cererii de recuzare formulate.
Din analiza sentinței civile recurate, respectiv a practicalei, nu reiese că instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra acestei cereri, însă, în condițiile în care recurentul petent a arătat faptul că cererea i-a fost respinsă, instanța va avea în vedere acest aspect, apreciind că în cuprinsul expozitivului, s-a strecurat o eroare prin omisiunea precizării sale, conform art. 281 C.p.civ.
Pe de altă parte, se reține că cererea de amânare formulată de către recurentul petent era absolut neîntemeiată, tinzând la tergiversarea nejustificată a judecății cauzei pentru considerentele ce succed.
Cererea introductivă de instanță a fost formulată în numele și interesul recurentului petent de către avocat U. M. E. cu delegație la fila 4 din dosar.
De asemenea, cererea de recurs a fost redactată de același apărător ales care, de altfel, s-a prezentat și la termenul de azi, 17.01.2013, când a susținut cererea de recurs supusă analizei de față.
În aceste condiții, este indubitabil faptul că, niciodată, recurentul petent nu a fost lipsit de apărare, beneficiind de serviciile aceluiași apărător ales din momentul formulării cererii de chemare în judecată și până la soluționarea sa irevocabilă, așa încât, este confirmat faptul că cererea de amânare formulată pentru termenul din 05.10.2013, nu era întemeiată, conform art. 156 al. 1 C.p.civ., nefiind vorba despre o lipsă de apărare temeinic motivată
Cât privește necomunicarea sentinței civile recurate, Tribunalul constată că acest aspect, deși a fost învederat prin cererea de recurs, nu reprezintă și nici nu poate reprezenta un motiv de recurs, în cerere, recurentul făcând numai mențiunea că solicită comunicarea pentru a-și pregăti corespunzător apărare.
Or, în condițiile în care la termenul de azi, recurentul petent nu a mai formulat o astfel de cerere, în condițiile în care a beneficiat de reprezentare printr-un avocat ales, înseamnă că acesta a luat cunoștință de cuprinsul sentinței recurate, nesubzistând cererea sa formulată în acest sens.
Prin urmare, față de aceste considerente, Tribunalul consideră că dreptul la apărare al recurentului petent nu a fost încălcat de către instanța de fond, motiv pentru care, față de dispoz. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de recurentul petent ca neîntemeiat și va menține sentința civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul petent G. D. împotriva sentinței civile nr._/05.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 17.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P. C. F.
Grefier,
C. N.-D.
Red. IL/Tehnored. CND/15.02.2013-Ex. 2
Jud fond – C.M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 33/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 204/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
