Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 119/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 119/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 119/.> Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. N.
Judecător I. L.
Grefier N. C.
Pe rol judecarea apelului cauzei civile declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă A. 2001, în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar G. G. Expert SPRL, M. C., prin reprezentant legal, D.G.F.P. B.-Administrația Finanțelor P. a Municipiului C., împotriva sentinței civile nr._/09.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat C. D. R. în substituirea d-nului avocat C. N. pentru apelanta petentă, intimații fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanță constată că este competentă în soluționarea apelului prezentei cauze, în conformitate cu prevederile art. 50 alin. 3 din Legea 7/1996.
Instanța constată că prin serviciul registratură al instanței intimatul D.G.F.P. B. - Administrația Finanțelor P. a Municipiului C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare în trei exemplare, la data de 29.03.2013 și intimata Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare în 4 exemplare.
Instanța comunică reprezentantei convenționale a apelantei petente un exemplar al întâmpinării formulate de D.G.F.P. B. - Administrația Finanțelor P. a Municipiului C. și un exemplar al întâmpinării formulate de intimata Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului C., în temeiul art. 96 Cod procedură civilă.
Instanța constată că intimata Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului C. a formulat și depus la dosarul cauzei, întâmpinare la data de 19.03.2013, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța, față de data depunerii întâmpinării și prevederile art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă, pune în discuție decăderea intimatului D.G.F.P. B. - Administrația Finanțelor P. a Municipiului C. din dreptul de a formula și depune întâmpinare.
Reprezentanta convențională a apelantei petente solicită decăderea intimatului din dreptul de a depune întâmpinare, întrucât nu a fost respectat termenul legal.
Instanța, decade intimatul D.G.F.P. B. - Administrația Finanțelor P. a Municipiului C. din dreptul de a formula și depune întâmpinare, având în vedere prevederile art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă, urmând a fi avută în vedere ca notă de ședință.
Reprezentanta convențională a apelantei petente arată că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulate de intimatul D.G.F.P. B. - Administrația Finanțelor P. a Municipiului C., calificată ca notă de ședință și nici pentru studiul întâmpinării formulate de intimata Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului C..
Instanța ia act că reprezentanta convențională a apelantei petente nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisurile comunicat la acest termen de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentanta convențională a apelantei petente arată că nu solicită probe noi în apel și solicită respingerea probei cu înscrisuri pentru intimatul mun. C..
Instanța constată că prin întâmpinarea formulată de intimatul D.G.F.P. B. -Administrația Finanțelor P. a Municipiului C., nu s-a solicitat administrarea de probe, iar prin întâmpinarea formulată de UAT M. C. prin P. s-a solicitat proba cu înscrisuri, fără ca acestea să fie individualizate și fără a se indica teza probatorie, astfel încât respinge proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta convențională a apelantei petente solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._/09.11.2012, Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată plângerea CF formulată de către petenta Asociația A. „A. 2001”, în contradictoriu cu intimații . prin administrator judiciar G. G. Expert SPRL, M. C. reprezentat de P., Administrația Finanțelor P. C. prin D. B., împotriva încheierii nr._/16.08.2011 a OCPI B.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, la data de 26.01.2011, sub nr.6867, s-a înregistrat la OCPI B. cererea de înscriere a dreptului de proprietate și radierea sechestrului înscris la B+7, asupra imobilului înscris în CF_ C. sub nr. top.3542/1/282, formulată de petenta Asociația Agricolă A. 2001. Cererea de înscriere a dreptului de proprietate s-a întemeiat pe sentința civilă nr.1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ iar cererea de radiere a sechestrului asigurător pe sentința civilă nr.4759/20.05.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.3195/2005 și sentința civilă nr.6727/20.07.2007 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
P. Încheierea nr.6867/07.02.2011 OCPI B. a admis cererea petentei de radiere a sechestrului asigurător înscris la C + 1 în CF_ C. ( provenită din conversia pe hîrtie a Cf 10130A+ 36) și a respins cererea de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului cu număr top.3542/1/282 înscris în CF_ C.
În motivarea încheierii, s-a reținut că ipoteca legală înscrisă în favoarea AFP C. și Municipiului C. constituie un impediment la transmiterea dreptului de proprietate, în condițiile art.151 al.9 și 10 din C.pr.fiscală. La dosar nu a fost atașat nici un înscris care să conțină acordul titularului ipotecii legale pentru transmiterea dreptului de proprietate. P. sentința depusă la dosar s-a constatat valabilitatea unei convenții cu privire la terenuri. Pe aceste terenuri se găsesc construcții care sunt înscrise în cartea funciară și cu privire la care nu se face nici o mențiune referitoare la transmiterea dreptului de proprietate. Art.44 din L 7/1996 este necesar ca titularul dreptului de proprietate asupra construcției să fie acelați cu titularul dreptului de proprietate asupra terenului sau să existe un drept de folosință asupra acestuia.
Împotriva Încheierii nr. nr.6867/07.02.2011 OCPI B., petenta a formulat cerere de reexaminare ce a fost respinsă prin Încheierea nr._/16.08.2011. În esență motivele ce au stat la baza soluției de respingere a cererii de reexaminare sunt aceleași cu motivele ce au stat la baza respingerii cererii de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară.
La data de 23.07.2007, între petenta Asociația Agricolă ,, A. 2001”, în calitate de cumpărătoare și ., în calitate de vânzătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul-teren înscris în CF_ a localității C. cu nr. top 3542/1/282 – platformă transport și teren de 1796,22 mp.
P. sentința civilă nr. 1371/16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D., s-a constatat valabilitatea convenției încheiate la data de 23.07.2007 privind terenul înscris în CF_ a localității C. cu nr. top 3542/1/282 și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF C..
S-a reținut că, în CF_ a localității C. ( provenită din conversia pe hârtie a CF_ ), cu nr. top 3542/1/282, la foaia C, sunt înscrise dreptul de ipotecă legală conform art. 154 alin. 8, 9 din OG nr. 92/2003, în favoarea D. BV AFP C. și dreptul de ipotecă în favoarea Municipiului C..
Conform art.154 alin. 5 din OG nr. 92/2003, care reglementează executarea silită a bunurilor imobile, executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. 9,10 și 11, art. 152 alin. 1 și 2 și art. 153^1 fiind aplicabile.
Potrivit art. 151 alin. 9 și 10 din OG nr. 92/2003 de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă. Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. 9 sunt lovite de nulitate absolută.
Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Art.63 din Ordinul 633/2006 stabilește că „dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 și 48 din lege.
(1^1) Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.”
S-a reținut că acea convenție încheiată la data de 23.07.2007 nu este în măsură să transmită dreptul de proprietate asupra terenului pentru simplul motiv că nu a fost încheiată în formă autentică. P. sentința civilă nr. 1371/16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D., s-a constatat doar valabilitatea convenției încheiate la data de 23.07.2007, fără ca respectiva sentință să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Această mențiune este cuprinsă doar în considerentele sentinței. Dispozitivul unei hotărîri judecătorești reprezintă cea mai importantă parte a acesteia întrucît doar acesta cuprinde dispoziții ce pot fi puse în executare.
Instanța a reținut și împrejurarea că procesul ce a făcut obiectul dosarului_ în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1371/2010 s-a purtat doar între petenta Asociația Agricolă „A. 2001” și . astfel că nu este opozabilă titularilor ipotecii legale, respectiv AFP C. și M. C..
Ipoteca legală născută din aplicarea art.154 din C.pr.fiscală are un regim special întrucît indisponibilizează bunul, astfel că trimiterea la prevederile art.1746 al 3 C.civil ( în forma în vigoare la data înscrierii ipotecii în cartea funciară), text care permite înstrăinarea bunurilor ipotecate, este netemeinică.
În concluzie, instanța a reținut, pe de o parte, că sentința în temeiul căreia s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al petentei nu este o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, apt de a sta la baza unei înscrieri în cartea funciară și, pe de altă parte, existența interdicției de înstrăinare înscrisă în cartea funciară anterior încheierii convenției și pronunțării hotărârii.
A reținut că prevederile legale enunțate mai sus permit registratorului de carte funciară să verifice legalitatea formală a titlului în temeiul căruia se solicită înscrierea. Ordinul 633/2006 – art.63 - face trimitere la actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. În cazul de față, registratorul a constatat în mod corect inexistența acordului la înstrăinare a titularului ipotecii legale, condiție specială a cărei lipsă atrage nulitatea absolută prevăzută în mod expres de lege.
În ce privește motivul de respingere întemeiat pe lipsa unui titlu asupra construcțiilor instanța a reținut că este întemeiat. În dispozitivul sentinței nr.1371/2010, se menționează că obiectul convenției cuprinde „ suprafețe de teren” ce sunt identificate doar prin număr topografic fără indicarea componenței acestora. Registratorul de care funciară a constatat în mod corect existența unor clădiri nemenționate în hotărârea judecătorească. Împrejurarea că petenta a solicitat îndreptarea erorii materiale din data de 22.09.2011 nu poate fi avută în vedere de instanță, aceasta fiind chemată să analizeze legalitatea și temeinicia încheierea de care funciară doar în baza înscrisurilor în temeiul cărora s-a solicitat înscrierea.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, apel petenta, prin care a solicitat schimbarea în tot, în sensul admiterii plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară nr._/2011.
În motivarea cererii, apelanta petentă a arătat, în esență, că instanța de fond s-a limitat la preluarea formală a motivelor invocate de registratorul OCPI, înlăturând în totalitate motivele invocate de petentă, fără a opune vreun argument în acest sens. A precizat că prin sentința nr.1371/2010, pronunțată de Tribunalul D., actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate, potrivit dispoz. art. 20 al. 3 din legea 7/1996 invocate de însăși instanța de fond, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea sa asupra imobilului teren în litigiu.
Apelanta a precizat, în continuare, că această sentință, intrată în puterea lucrului judecat, nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către O.C.P.I, iar registratorul de CF. avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege de a
executa această hotărâre.
A mai menționat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că sentința pe care a invocat-o nu ține loc de act autentic din moment ce ea însăși a reținut că prin aceasta, s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare.
În continuarea motivării cererii de apel, apelanta a susținut că, este neîntemeiată și statuarea pe care prima instanță a făcut-o în sensul că, actul translativ de proprietate pe care l-a invocat în susținerea cererii de intabulare, nu a avut ca obiect material și construcțiile amplasate pe teren, întrucât, prin această hotărâre judecătorească s-a constat că obiectul material al acestui act juridic a inclus și construcțiile. A precizat că în contract, părțile au detaliat cu precizie componența imobilelor vândute, așa încât este indubitabil că obiect l-au constituit și construcțiile edificate pe terenurile înstrăinate
A mai arătat apelanta că prin încheierea tribunalului D., pronunțată în dosarul civil_, la data de 22.09.2011, a fost admisă de îndreptare a erorii materiale strecurate în hotărârea judecătorească pe care a fost întemeiată cererea de intabulare, în sensul că obiect al înstrăinării l-au constituit și supraedificatele de pe parcelele de teren înstrăinate, însă soluția de admitere a cererii de intabulare se impune chiar și în absența acestei încheieri.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În apărare, intimatul muncipiul C., prin primar a depus întâmpinare, conform art. 289 al. 2 C.p.civ., prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În cauză, nu au fost solicitate probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În mod corect, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin.5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin.9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., instanța constată că, în mod corect, prima instanță a reținut faptul că numai dispozitivul hotărârii este susceptibil de executare, iar prin dispozitiv s-a constatat numai valabilitatea convenției, nefiind permis ca acesta să fie completat cu dispoziții cuprinse în considerentele acesteia, constând în mențiunea că hotărârea ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Totodată, se apreciază că, în mod corect, Judecătoria B. a reținut că, prin hotărârea judecătorească pe care apelanta a invocat-o în susținerea cererii sale, nu a fost reglementată situația juridică a construcțiilor existente pe parcelele de teren cu privire la care s-a dispus a fi intabulat dreptul de proprietate al apelantei, astfel că acesta aspect constituie, față de prevederile cuprinse în art. 1 alin. 5 din legea nr. 7/1996, un impediment la intabulare.
Sub aspectul analizat, se are în vedere că nu prezintă relevanță faptul că, după data înregistrării cererii de intabulare a dreptului de proprietate pe care l-a invocat în favoarea sa, apelanta s-a adresat instanței care a pronunțat sentința civilă nr. 1371/16.09.2010, pentru a-i solicita să procedeze la îndreptarea erorii materiale pe care a săvârșit-o prin omisiune, în sensul indicării construcțiilor ca obiect al vânzării, întrucât cererea formulată în cadrul unei proceduri necontencioase nu poate fi soluționată decât pe baza înscrisurilor pe care titularul cererii le-a depus în susținerea acesteia. Schimbarea ulterioară a situației de fapt, nu este de natură să conducă la infirmarea soluției ce a fost pronunțată în cadrul acestei proceduri, ci dă posibilitatea părții să formuleze o nouă cerere, pentru valorificarea, în cadrul acestei proceduri, a dreptului, conform prevederilor cuprinse în art. 337 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, instanța de apel reține că, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 633 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, art. 58 alin. 1, înainte de rezolvarea cererii de către registrator, asistentul - registrator verifică cererea în raport cu datele de carte funciară și menționează în referat dacă există sau nu piedici pentru efectuarea lucrării solicitate.
P. urmare, registratorul și, respectiv, asistentul - registrator sunt obligați să verifice toate înscrisurile atașate unei cereri de înscriere în cartea funciară și să constate dacă în raport cu acestea există sau nu vreo piedică la înscriere.
Atât registratorul de carte funciară, cât și asistentul registrator, au procedat în mod legal și temeinic la verificarea înscrisurilor atașate cererii de înscriere și cartea funciară.
Instanța reține că, în cauză, există o piedică de CF, contrar criticii apelantei petente. Ea constă în împrejurarea că, prin sentința de care se prevalează apelanta, s-a dispus efectuarea unei înscrieri care contrazice interdicția de înstrăinare existentă.
Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
Opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești, nu echivalează cu încălcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci, de natură a împiedica înscrierea.
P. urmare, se reține că nici registratorul de CF și nici prima instanță nu au cenzurat hotărârea judecătorească invocată ca titlu de către apelanta petentă, nefiind pusă în discuție, așadar, puterea lucrului judecat, ci s-a procedat la analizarea și aplicarea dispozițiilor legale menționate anterior, imperative, prin raportare la care, intabularea dreptului de proprietate al apelantei nu este posibilă, orice act contrar acestor dispoziții legale, fiind lovite de nulitate absolută, expres prevăzută de lege. Așadar, se reține că registratorul constatând incidența nulității absolute, în raport cu principiul legalității înscrierilor care caracterizează regimul juridic al publicității imobiliare, nu putea dispune intabularea, față de nerespectarea legalității materiale ( care, conform doctrinei în materie, reprezintă cerința ca registratorul să cerceteze, pe de o parte, dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întrunește condițiile de fond și de formă impuse de lege pentru înscrierea dreptului și, pe de altă parte, dacă din însuși cuprinsul cărții funciare, nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii).
Pe de altă parte, instanța reține, contrar criticii apelantei petente că executarea unei hotărâri judecătorești poate avea loc, numai cu respectarea legii, iar nu contrar literei și spiritului său, iar prin aceasta, nu trebuiesc nesocotite drepturile aparținând unor terți, cum sunt intimații AFP C. și municipiul C., care nu au fost părți în cauza în care s-a pronunțat hotărârea menționată și pentru care actul jurisdicțional este opozabil numai ca fapt juridic.
Totodată, se reține că, în mod corect, instanța de fond a reținut că prevederile art. 1746 alin. 3 cod civil, invocate de apelantă, nu sunt incidente în cauză deoarece acestea au caracter general față de normele legale mai sus amintite, care au caracter special și se aplică cu prioritate.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă A. 2001 împotriva sentinței civile nr._ din 09.11.2012 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. NEGULESCUIONELA L.
GREFIER,
N. C.
Thred.IL/NC-25.03.2013-6 ex.
Judecător fond B. M. M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 360/2013. Tribunalul BRAŞOV | Obligaţie de a face. Decizia nr. 138/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
