Contestaţie la executare. Decizia nr. 2371/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2371/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 2371/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ NR. 2371 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 25.06.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: D. I. T.
JUDECĂTOR: M. I. L.
GREFIER: C. M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.4755/15.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. T. 2001 SRL și cu intimații-intimați M. FINANȚELOR PUBLICE- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, B.C.R. SA, R. B. SA și R. B. SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierulde ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual și modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Tribunalul constată că s-a solicitat în scris judecata cauzei în lipsă și reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr._ la data de 15.07.2013, contestatoarea S. T. 2001 S.R.L a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice - Sector 2, Garda Financiara - Secția Municipiului București, B.C.R. S.A, R. B. S.A. și R. B. S.A., prin care a solicitat să se anuleze Decizia nr._ emisă în 15 mai 2013 de Garda Financiara - Secția Municipiului București prin care a fost instituita măsura asiguratorie și să se dispună ridicarea acestei măsuri.
În motivarea în fapt, contestatoarea a menționat că situația concreta nu a fost analizata corect de reprezentanții Gărzii Financiare
În temeiul Deciziei, Garda Financiara a instituit poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare ale contestatoarei la B.C.R. S.A., R. B. S.A. și R.I.B B. S.A., până la plata sumei de 139.477 lei (83.686,20 Ron pretinsa deducere ilegala de T.V.A. si 55.790,80 Ron reprezentând impozit pe profit pretins a fi datorat).
În motivarea acestei decizii a fost expusa situația mai multor societăți comerciale si a asociaților - administratorilor acestora, prezumându-se, in mod netemeinic, o asociere a contestatoarei cu acestea/aceștia in activități nelegale.
Prin aceasta prezumție greșita s-a apreciat de către Garda Financiara ca achizițiile declarate de contestatoare nu erau reale si ca acestea au avut ca scop diminuarea T.V.A. si a impozitului pe profit.
Contrar celor susținute de Garda Financiara in motivarea sa, achizițiile de la DOSIVAL INTERMED SRL si ALEXANDER VISION SOLUTION SRL au fost reale.
Fiind lipsite de veridicitate, deoarece nu erau dovedite cu nicio proba, afirmațiile conform cărora contestatoarea ar fi urmărit "acoperirea unor operațiuni fictive" sau "crearea unei situații artificiale care sa permită obținerea unui avantaj fiscal".
A menționat că operațiunea comerciala pe care a desfășurat-o a fost de tip simplu - a cumpărat marfa si a revândut-o cu un adaos comercial, în vederea obținerii profitului acesteia.
Astfel, documentele justificative, facturile fiscale releva faptul că bunurile achiziționate de către contestatoare de la societățile Dosival Intermed SRL și Alexander Vision SRL au fost în întregime vândute către terți. TVA-ul aferent acestor operațiuni a fost corect înregistrat și plătit către Bugetul de stat.
A arătat că toate documentele justificative privind înregistrarea mărfii și revânzarea acesteia, deconturile de TVA, plățile impozitului, fișe, registre, au fost puse la dispoziția organelor de control, însă acestea nu le-au avut în vedere, mărginindu-se la a invoca în decizia luată doar activitatea celor două societăți furnizoare.
A precizat că nu a existat nicio operațiune fictivă și, în consecință, nu se putea discuta despre "deducere ilegala de TVA" și "diminuarea impozitului pe profit", arătând că măsura asiguratorie a fost dispusă în mod netemeinic și injust, iar pentru restabilirea legalității se impunea ridicarea acesteia.
A învederat că menținerea nejustificată a măsurii asigurătorii va conduce în mod direct la blocarea activității contestatoarei, neavând resurse nelimitate în desfășurarea activității comerciale, iar sumele asupra cărora s-a dispus poprirea asiguratorie fiind foarte mari.
A menționat că în partea introductivă a Deciziei contestate, reprezentanții Gărzii Financiare au invocat art. 7 lit. f) din OUG 91/2003 coroborat cu art. 9 al. 4 din HG 1324/2009.
A arătat că analizând situațiile în care reprezentanții Gărzii Financiare puteau dispune instituirea măsurilor asigurătorii, rezultau câteva condiții necesare pentru legalitatea acestor măsuri: să se constate acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală; să existe pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă/risipească averea.
În consecință, a apreciat că nu erau îndeplinite condițiile cerute pentru instituirea măsurii popririi.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 129 alin. 11, art. 172 Cod Pr. Fiscală.
În data de 06.12.2013 Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice a depus cerere prin care a arătat că se impunea precizarea acțiunii judecătorești, întrucât, deși aceasta a fost intitulată drept contestație la poprirea asiguratorie, solicitând ridicarea acestei măsuri, a înțeles să conteste doar actul inițial de executare, respectiv decizia de instituire a măsurii asigurătorii, nu și adresa nr._/17.05.2013, prin care a fost efectiv adusă la îndeplinire măsura popririi. Era necesară precizarea/lămurirea pretenției procesuale deduse judecății, deoarece erau acte juridice de executare distincte.
A arătat că, prin O.U.G. nr.74/26.06.2013 art.1 și art.19 alin. (6), pentru o buna administrare a justiției și pentru a fi în măsură să efectueze apărările corespunzătoare era necesar ca contestatoarea să menționeze în mod exact pretențiile sale deduse judecații, respectiv dacă solicita anularea doar a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii sau și anularea adresei de înființare a popririi asigurătorii, era necesar să se aibă în vedere schimbările survenite ca urmare a O.U.G. nr.74/2013, trebuind a fi îndeplinită procedura de citare cu persoana juridică ce a preluat activitatea Gărzii Financiare.
În data de 19.12.2013 intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala în temeiul dispozițiilor art. 205 Cod de procedura civila, a formulat întâmpinare prin care a invocat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, în situația în care nu se va admite excepția invocată, să se amâne pronunțarea.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala a arătat că actul contestat nu a fost întocmit de această instituție.
În susținerea excepției, a solicitat să se aibă în vedere faptul Decizia de instituire a măsurii asigurătorii a popririi a fost întocmită de către Garda Financiara - Secția Municipiului București și dusă la îndeplinire e către Administrația Finanțelor Publice a sectorului 2 Agenția Naționala de Administrare Fiscala neavând calitatea de emitenta a acestuia și implicit calitate procesuala pasivă în cauză.
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că, doctrina juridică era unanimă în a considera că, în procesul civil, calitatea procesuală presupunea justificarea dreptului său a obligației unei persoane de a participa ca parte în cadrul acestuia.
Altfel spus, calitatea procesuală presupunea existența unei identități între persoana reclamatului și persoana care era titular al dreptului în raportul juridic dedus judecații (calitate procesuala activa) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuala pasiva). Or, în speță, actul de executare a cărui anulare se solicita nu putea genera obligații în sarcina pârâtei, Agenția Națională de Administrare Fiscală neavând calitatea de emitentă a acestuia.
Prin urmare, a apreciat că antetul existent pe actul de executare atacat sau raportul de subordonare dintre cele două instituții nu justificau menținerea A. în cauză, aceasta neavând așa cum a arătat calitatea de organ emitent al actelor de executare atacate și nici calitate în raportul juridic dedus judecații.
A precizat că, potrivit art. 1 din OUG nr.74/2013, privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se reorganiza ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființa.
Potrivit art. 20 alin (4) din același act normativ, Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se subrogau în drepturile și obligațiile structurilor absorbite prin fuziune, de la momentul fuziunii.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat, ca în temeiul art.396 Cod Procedura Civila să se amâne pronunțarea pentru a putea depune concluzii scrise în cauza de față.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 Cod Procedura civila
În data de 23.12.2013 contestatoarea S. T. 2001 S.R.L. a depus prin reprezentant legal răspuns prin care a solicitat să se constate intervenita sancțiunea nedepunerii întâmpinării, respectiv, decăderea din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții de ordine privată, sancțiune prevăzută la art. 208 alin. (2) din C. pr. civ.
De asemenea, față de formularea imperativă a art. 205 coroborat cu art. 254 alin. (1) din C. pr. civ, observând că întâmpinarea era mijlocul procedural prin care pârâtul se apară în fapt și în drept față de cererea de chemare în judecată, indicând totodată și dovezile în apărare (propunerea de probe si depunerea acestora), reclamanta a considerat că prin aceasta atitudine procesuala erau confirmate pretențiile deduse judecații.
A arătat că prin înscrisul intitulat "cerere" nu au fost invocate excepții procesuale, nu a fost formulat răspuns la pretențiile motivate în fapt și în drept de contestatoare și nu au fost arătate dovezile în apărare.
Astfel, apărarea se limita la discutarea în fapt și în drept a temeiniciei susținerilor acesteia și a dovezilor depuse de contestatoare, potrivit art. 263 din C. pr. civ.
În final, a precizat că adresa de înființare a popririi nr._/17.05.2013 era un act subsecvent Deciziei nr._/15.05.2013, iar anularea acesteia din urma atrăgea și anularea actului subsecvent.
Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2014 instanța a constatat că a intervenit o transmisiune legală a calității procesuală pasivă, fiind scoasă din cauză intimata A. și citată în calitate de intimat Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București.
Intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către contestatoare ca neîntemeiată.
Raportat la capătul de cerere din cuprinsul acțiunii, referitor la ridicarea măsurilor asigurătorii, astfel cum au fost dispuse de A.S.2 F.P. a înțeles să invoce excepția inadmisibilității.
În drept, a invocat disp. art. 394 C.proc.civ., precum și celelalte dispoziții legale la care a făcut referire.
Prin sentința civilă nr.4755/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București a fost admisă contestația la executare prin anularea deciziei de instituire a măsurii popririi asiguratorii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin decizia din 15.05.2013 Garda Financiară- Secția Municipiului București a dispus instituirea măsurilor asiguratorii cu privire la societatea contestatoare ca urmare a faptului că au fost stabilite obligații fiscale estimate în valoare de_ lei reprezentând TVA și impozit pe profit.
În temeiul Deciziei, Garda Financiara a instituit poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare ale contestatoarei la B.C.R. S.A., R. B. S.A. și R.I.B B. S.A., până la plata sumei de 139.477 lei (83.686,20 Ron pretinsa deducere ilegala de T.V.A. si 55.790,80 Ron reprezentând impozit pe profit pretins a fi datorat).
În motivarea deciziei a fost reținută existența unei relații contractuale cu două societăți comerciale S.C. DOSIVAL INTERMED S.R.L. și S.C. ALEXANDER VISION SOLUTION S.R.L. de la care au fost achiziționate mărfuri în valoare de_,74 lei și respectiv_,96 lei.
În privința documentelor de achiziție a mărfurilor au fost constatate o . neconcordanțe în sensul că nu au trecute numele delegaților, mijlocul de transport și datele persoanelor care le-au întocmit, notele de recepție nu au menționate numerele mijloacelor de transport, nu există avize de însoțire a mărfii, mărfurile fiind aduse direct cu factură.
Instanța a reținut că dispozițiile art. 129 Cod proc. fisc stabilesc posibilitatea organelor fiscale de a institui măsuri asiguratorii chiar și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidarecând există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Astfel, din redactarea textului, instanța a constatat că reiese faptul că pentru a se putea institui astfel de măsuri este necesar a fi îndeplinite cumulativ două condiții: în primul rând să se constate existența obligației de plată, iar în al doilea rând existența pericolului ca cel în cauză să se sustragă de la măsurile de executare prin ascunderea sau risipirea patrimoniului.
În ceea ce privește prima condiție, instanța a constatat că din cuprinsul deciziei reiese existența unei obligații de plată estimate în cuantum de 139.477 lei (83.686,20 Ron pretinsa deducere ilegala de T.V.A. si 55.790,80 Ron reprezentând impozit pe profit pretins a fi datorat), obligație stabilită în urma existenței unor operațiuni comerciale fictive.
Având în vedere situația societății care a livrat mărfurile (nu mai funcționează la sediul declarat, are ca administrator o persoană care este administrator și la alte societăți comerciale care funcționează în aceeași mod, modalitatea efectivă de achiziție -fără avize de însoțire, fără note de intrare recepție), societatea care a livrat mărfuri nu a efectuat importuri, au creat pentru organele fiscale premisa existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la realitatea operațiunilor comerciale
Însă, instanța a constatat că din cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosar reiese existența vânzării mărfurilor de către contestator către alte societăți comerciale, ceea ce determină o îndoială rezonabilă cu privire la existența unor operațiuni fictive privind achiziționarea acelorași mărfuri
În ceea ce privește cea de-a doua condiție instanța a reținut că organul fiscal nu a menționat în concret în cuprinsul deciziei existența unui astfel de risc în privința persoanei juridice vizate de măsurile asiguratorii.
Astfel, instanța a constatat că în afara pretinsului mod de operare a contestatorului reținută în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, pus sub semnul îndoielii de facturile fiscale prin care s-a realizat revânzarea mărfurilor, nu au fost invocate alte aspecte care să releve existența pericolului sustragerii contestatorului de la îndeplinirea obligațiilor de plată către bugetul de stat.
Mai mult, instanța a reținut că deși instituirea măsurilor asiguratorii s-a realizat la data de 15.05.2013, până la data soluționării cauzei, intimatul nu a făcut dovada realizării demersurilor pentru stabilirea cu certitudine a obligațiilor de plată și eventual executarea silită a contestatorului, în aceste condiții, indisponibilizarea pentru o perioadă de aproape un an a sumelor de bani din conturile contestatorului este de natură a aduce prejudicii activității acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice București prin care solicită schimbarea în tot Sentinței civile nr.4755/15.04.2014, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._ la data de 19.12.2014.
În motivarea apelului, arată că dispozițiile Art. 129 din OG nr.92/2003 au o denumire marginală „Poprirea și sechestru asigurător". (1) Masurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente. (2) Se dispun masuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii si sechestrului
asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si
asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustragă, sa îsi ascundă
ori sa îsi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil
colectarea.
Menționează faptul că aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanța, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Masurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât si de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, daca nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toata perioada executării silite, fara îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței si ajungerea acesteia la scadenta, în cazul neplății, masurile asigurătorii se transforma în masuri executorii.
Învederează că masurile asigurătorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. în decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, masurile asigurătorii vor fi ridicate, arătând că decizia de instituire a masurilor asigurătorii trebuie motivata si semnata de către conducătorul organului fiscal competent.
Precizează că masurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silita, care se aplica în mod corespunzător.
Arată că bunurile perisabile si/sau degradabile sechestrate asiguratoriu pot fi valorificate de către debitor cu acordul organului de executare, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare; prin vânzare în regim de urgenta în condițiile art. 159 alin. (4).
Menționează faptul că în cazul înființării sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunica pentru înscriere Biroului de carte funciara, înscrierea făcând opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absoluta.
Învederează faptul că daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscala a bugetului general consolidat, masurile asigurătorii pot fi înființate si asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate ., pentru cota-parte deținuta de acesta.
Precizează faptul că împotriva actelor prin care se dispun si se duc la îndeplinire masurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172, arătând că, contestația poate fi făcuta si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornita executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzuta de lege.
Arată că, partenerii de afaceri ai contestatoarei nu au depus raportările fiscale periodice, respectiv nu au depus deconturi de TVA și nu au declarat livrări de mărfuri către societatea contestatoare, apreciind că, comportamentul partenerilor comerciali, privit izolat, poate furniza indicii privind un eventual comportament similar al societății contestatoare.
Apreciază că, prin intermediul unui circuit documentar s-a urmărit, in fapt, acoperirea scriptica a unor operațiuni fictive, având ca scop crearea unei situații artificiale care sa permită obținerea unui avantaj fiscal pentru S. T. 2001 SRL, respectiv crearea condițiilor pentru deducerea ilegala de TVA, in suma de 83.686,20 lei si diminuarea impozitului pe profit cu suma de 55.790,80 lei.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466 C.proc.civ.
Analizand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constata caracterul nefundat al apelului, pe care in temeiul dispozitiilor art 480 c.p.civ. umeaza sa il respinga, pentru urmatoarele considerente.
Potrivit dispozitiilor art. 129 din OG nr.92/2003 (1) Masurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente. (2) Se dispun masuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii si sechestrului
asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si
asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustragă, sa îsi ascundă
ori sa îsi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil
colectarea.
Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca prima instanta in mod corect a facut analiza oportunitatii luarii masurilor asiguratorii prin prisma dispozitiei legale citate, retinand ca organul de executare nu a motivat si nici nu a dovedit necesitatea luarii acestora din perspectiva existentei pericolului contestatoarei de a se sustrage, de a-si ascunde sau risipi patrimoniul, imprejurarea ce ar face dificala in viitor executarea.
Se constata dealtfel, ca nici prin criticile de apel invocate, apelanta nu justifica necesitatea luarii acestor masuri prin raportare la textul legal citat, marginindu-se sa citeze textele de lege aplicabile si reluand totodata aspectele de fapt invocate in fata primei instante referitoare la modalitatea de derulare a tranzactiilor incheiate de contestatoare cu alte societati comeriale.
Prin urmare, din perspectiva textului legal citat nu este suficienta pentru luarea masurilor asiguratorii, existenta unei suspiciuni legate de acoperirea scriptica a unor operatiuni fiscale in vederea deducerii ilegale de TVA, ci trebuie indeplinita si cealata conditie vizand pericolul insolvabilitatii viitoare a debitorului.
In acest context, in mod corect a retinut prima instanta că în afara pretinsului mod de operare a contestatorului reținută în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, pus sub semnul îndoielii de facturile fiscale prin care s-a realizat revânzarea mărfurilor, nu au fost invocate alte aspecte care să releve existența pericolului sustragerii contestatorului de la îndeplinirea obligațiilor de plată către bugetul de stat, iar masurile asiguratorii nu pot fi luate pe o durata nedefinita, apelanta nefacand dovada realizării demersurilor pentru stabilirea cu certitudine a obligațiilor de plată și eventual executarea silită a contestatorului.
Avand in vedere aceste argumente, tribunalul in temeiul dispozitiilor art 480 c.p.civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-intimată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINAȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul ales în București, Sector 2, ., împotriva sentinței civile nr.4755/15.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. T. 2001 S.R.L., cu sediul ales în sector 3, București, ., ., . și intimații M. FINANȚELOR PUBLICE-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, cu sediul în sector 2, București, . nr. 39, B.C.R. S.A, cu sediul în sector 3, București, .. 5, R. B. S.A., cu sediul în sector 1, București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca nr. 246 C, R. B. S.A., cu sediul în sector 3, București, ., tronson 1 și 2, .> Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D.I.T. M.I.L. C.M. P.
Red.M.I.L.
Thred.FB/7ex.
JS2 - Jud. O. A. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 426/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 02/2015. Tribunalul... → |
|---|
