Validare poprire. Decizia nr. 2037/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2037/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 2037/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2037 R
Ședința publică din data de 10.11.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – I. I.
JUDECĂTOR- C. P.
JUDECĂTOR- Ș. Ț.
GREFIER – D. D.
Pe rolul instanței se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurentul-terț poprit . în contradictoriu cu intimata-creditoare B. SA și intimatul-debitor L. C., împotriva sentinței civile nr. 6195/11.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-terț poprit, prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 2 din dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-terț poprit, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate iar pe fond respingerea cererii de validare a popririi, ca neîntemeiată. În susținerea cererii de recurs, se arată că, instanța de fond, prin admiterea cererii de validare a popririi formulate de creditor a dispus practic încasarea de două ori a sumei cuvenite acesteia, încălcând astfel limita legală prevăzută de art. 409 alin. 1 lit. b din Vechiul Cprciv, respectiv de până la o treime din venitul lunar net. Solicită ca instanța să țină cont de motivele de recurs expus în scris. Cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6195/11.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de validare a popririi, formulată de către creditoarea B. S.A., în contradictoriu cu terțul poprit S.C. R. S. S.R.L. și debitorul L. C., în sensul că validează poprirea înființată prin adresa din data de 18.06.2015 de B. M. B.-C. în dosarul de executare nr. 500/2012 și, în consecință, obligă terțul poprit să plătească creditoarei, în limita creanței de 68.462 lei la care se adaugă 6.590,86 lei cheltuieli de executare efectuate de executorul judecătoresc, sumele datorate debitorului în prezent și pe viitor; s-a respins cererea de validare a popririi cu privire la suma de 330,4 lei, ca neîntemeiată; a fost obligat terțul poprit la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Din cuprinsul adresei transmise terțului poprit în data 22.06.2015 (fila 6-7), instanța a reținut că B. M. B. C. a înființat poprirea asupra venitului lunar net al debitorului, la terțului poprit, până la concurența sumei de 68.462 lei la care se adaugă 6.590,86 lei cheltuieli de executare efectuate de executorul judecătoresc.
Instanța a reținut că adresa de înființare a popririi a fost în mod corect comunicată prin intermediul serviciilor poștale, neexistând vreo derogare în această materie din care să rezulte obligația executorului judecătoresc de a îndeplini procedura de comunicare personal sau prin agentul său procedural. De asemenea, instanța reamintește că și în cazul funcționarilor din cadrul serviciilor poștale sunt incidente dispozițiile art. 100 alin. 4 V.C.pr.civ., potrivit cărora constatările personale înscrise în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare fac dovada până la înscrierea în fals.
Având în vedere susținerile creditoarei necontestate în mod temeinic de către debitor sau terț poprit, instanța a reținut că acesta din urmă a rămas în pasivitate fără vreun motiv justificat pe întreg parcursul termenului de 15 zile de la comunicarea adresei, prevăzut de art. 456 V.C.pr.civ.
Cu privire la conținutul adresei de înființare a popririi, instanța nu putea reține susținerile terțului poprit cu privire la neconformitatea acesteia cu dispozițiile legale ce privesc modul de redactare al actelor executorului judecătoresc. În acest sens, instanța a aratat că art. 388 V.C.pr.civ., la care se face referire prin întâmpinare, constituie un text general în materie de executare silită de la care se derogă în situații particulare. Astfel, se constată că în materia popririi, conținutului adresei de înființare este reglementat de art. 454 V.C.pr.civ., toate exigențele acestui text legal fiind respectate de adresa emisă în cauză.
În ceea ce privește fondul validării popririi solicitate, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 460 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cu care, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
Din această perspectivă, în ceea ce privește raporturile dintre debitorul L. C. și terțul poprit S.C. R. S. S.R.L., din cuprinsul relațiilor transmise de către Inspecția Muncii (fila 22), instanța reține că debitorul figurează cu contract individual de muncă activ în cadrul societății comerciale terț poprit. Astfel, instanța notează că terțul poprit datorează lunar debitorului suma de 1050 lei, cu titlu de salariu.
Instanța a considerat neîntemeiată susținerea terțului poprit privind necomunicarea adresei de înființare a popririi, aceasta fiind afișată la sediul social al acesteia de către agentul serviciilor poștale, constatările sale făcând dovada până la înscrierea în fals, procedură de care terțul poprit nu a înțeles să se folosească în cauză.
Cu toate acestea, instanța a reținut că S.C. R. S. S.R.L. nu a procedat în sensul pus în vedere de către executorul judecătoresc prin adresa de înființare a popririi.
Mai mult, instanța nu a identificat nici o justificare pentru această situație de pasivitate. În acest sens, instanța arată că terțul poprit S.C. R. S. S.R.L. nu are posibilitatea de a evalua personal în ce măsură sunt respectate dispozițiile legale privind procedura de executare silită, aceste aspecte putând face obiectul unei contestații la executare. Astfel, chiar în cazul în care acesta constata că a fost poprit și contul bancar al debitorului, deținut la un terț poprit instituție bancară, acesta avea obligația în continuare de a proceda potrivit dispozițiilor art. 456 V.C.pr.civ., respectiv de a consemna sumele de bani deținute sau de a le plăti direct creditorului, iar nu de a elibera în continuare întregul salariu către contul debitorului. Altfel spus, faptul că terțul poprit cunoștea că instituția bancară își va executa propriile obligații ce reies din înființarea unei popriri separate nu înseamnă că terțul poprit din prezenta cauză era exonerat de propriile obligații specifice, situația conțului bancar al debitorului fiindu-i, în mod normal, necunoscută.
De asemenea, împrejurarea că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 456 V.C.pr.civ. în data de 12.08.2015 apare ca tardivă față de termenul de 15 zile în care trebuia să acționeze, termen ce a început să curgă din data de 22.06.2015.
Instanța a notat însă că prin adresa de înființare a popririi se face referire doar la suma de 68.462 lei la care se adaugă 6.590,86 lei cheltuieli de executare efectuate de executorul judecătoresc, neexistând nici o referire la suma pe care creditoarea o solicită cu titlu de cheltuieli de executare. În acest context, instanța a considerat întemeiată cererea de validare doar cu privire la sumele indicate prin adresă, terțul poprit având obligația de a acționa doar până la concurența acestora. Altfel spus, prin validarea de poprire, terțul poprit nediligent nu poate fi obligat la mai mult decât acesta ar fi avut obligația să consemneze sau să vireze către executorul judecătoresc.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel terțul poprit care a înțeles să critice faptul că executorul M. B. C., a procedat la poprirea salariului debitorului, în același dosar în care se solicita validarea popririi încă din 24.02.2015, fiind încasată de 2 ori practic suma datorată creditorului.
Se mai arată că, instanța de fond, in mod greșit a admis cererea de validare a popririi considerând ca terțul poprit nu si-a îndeplinit obligațiile legale si ca datorează sume de bani debitorului in condițiile in care, pe de o parte, același creditor prin intermediul executorului judecătoresc in același dosar de executare silita a poprit contul de salariu al debitorului primit 1/3 din veniturile acestuia iar, pe de alta parte, societatea a virat executorului judecătoresc contravaloarea a 1/3 din salariile debitorului, creditorul indestulandu-se peste limita legala.
Analizând apărările apelantului, Tribunalul constată că sunt nefondate, întrucât așa cum reține și prima instanță, este lipsit de relevanță din perspectiva obligațiilor legale ale apelantului, faptul că instituția bancară a dat curs solicitării de a-și îndeplini propriile obligații derivând din înființarea de poprire.
Pe de altă parte, așa zisa îndeplinire a obligațiilor apare ca fiind realizată cu depășirea termenului legal.
Cum apelantul nu a invocat vreun motiv întemeiat de nelegalitate ori netemeinicie a considerentelor primei instanțe, ci s-a limitat a relua apărările din contestație, față de situația de fapt și de drept dedusă judecății, Tribunalul constată că nu se impune o altă concluzie așa încât, în baza art. 312 C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentul-terț poprit . în contradictoriu cu intimata-creditoare B. SA și intimatul-debitor L. C., împotriva sentinței civile nr. 6195/11.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. I. C. P. Ș. Ț.
GREFIER
D. D.
Red. Ș.Ț.
Dact. A.M./2 ex.
Judecătoria Sectorului 5București/Dosar nr._
Sentința civilă nr. 6195/11.09.2015/Judecător fond: M. V. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3888/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Sentința nr. 1326/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
