Contestaţie la executare. Decizia nr. 605/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 605/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 605/2016
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 605 A
ȘEDINȚA PU BLICĂ DIN DATA DE 09.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: L. I. F.
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: C. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul contestator M. București prin P. G. împotriva sentinței civile nr. 3264/06.05.2015, pronunțate de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. C., S. L., I. L., S. O., S. I., S. A. M. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații prin avocat cu delegație la dosar, lipsind apelantul contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului obiectul cauzei, stadiul procesual, precum și modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Intimații prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în dovada achitării debitului, pe care o depune la dosar.
Tribunalul respinge proba cu înscrisuri solicită de apelantul contestator având în vedere că nu se individualizează despre ce înscrisuri este vorba. Încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de intimați ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul apelului.
Intimații prin avocat solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică și arată că solicită cheltuieli de judecată. Cu privire la primul motiv de apel, respectiv cu privire la cheltuielile de judecată, arată că acestea sunt dovedite prin chitanța emisă și depusă la dosar, acestea fiind și justificate în raport de numărul părților și obiectul dosarului. Cu privire la cheltuielile de executare, arată că executarea s-a pornit din culpa apelantului, care trebuia pe cale administrativă să soluționeze dosarul privind notificarea depusă în temeiul legii nr. 10/2001.
TRIBUNALUL
P. contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 10.04.2015, sub nr._, contestatorul M. București, în contradictoriu cu intimații Pavloschi C., S. L., I. L., S. O., S. I., S. A. M. M., a solicitat instanței să dispună, anularea actelor de executare silită emise, respectiv somația din data de 6.04.2015 și încheierea din 01.04.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare săvârșite în dosarul execuțional nr. 96/2015 înregistrat pe rolul B.E.J, A. I., precum și a actelor de executare ce se vor emite ulterior introducerii contestației, încetarea executării silite înseși, în temeiul art. 718 alin. 1 Cod de procedura civilă, cenzurarea cheltuielilor de executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că prin adresa din 6.04.2015 înregistrată la direcția sa sub nr. 1/9.04.2015 i s-a comunicat faptul că s-a înființat poprirea asupra conturilor sale, pentru suma de_,60 lei, cheltuieli de executare și debit, având în vedere titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2236/2012 pronunțată de către Tribunalul BucureștI, Secția a V- a Civilă, definitivă și irevocabila prin decizia civilă nr. 1497/2013 a Curții de apel București, Secția a IV-a Civilă, pronunțată în dosarul nr._/3/2010, prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de emitere a dispoziției de restituire în natură a imobilului preluat abuziv.
Contestatorul a arătat în acest sens că intimații s-au adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze acestuia, cu o cerere, urmând ca, numai în situația în care contestatorul ar fi refuzat punerea în executare a obligației stabilite prin titlu, intimații să fie îndreptățiți a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea drepturilor lor.
Așa cum a arătat contestatorul, intimații s-au adresat direct organului de executare, fiind pronunțată de către B.E.J. A. I. încheierea din 01.04.2015 prin care s-a dispus obligarea contestatorului la plata sumei de 6099,60 Iei cheltuieli de executare formate din: 200 + 720 lei onorariul executorului și 5179,60 lei cheltuieli de comunicare, efectuare acte de procedura, multiplicare acte. În ceea ce privește ultima categorie de cheltuieli, cele privitoare la comunicare, efectuare acte de procedura, multiplicare acte, contestatorul a apreciat cuantumul acestora exagerat de mare având în vedere prevederile Ordinului nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției -Anexa 1, nefiind prezentate defalcat sumele care reprezintă costul fiecărui document emis în dosarul de executare și chitanța aferentă acestor costuri.
În ceea ce privește onorariul stabilit de către executorul judecătoresc, contestatorul a arătat că în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare se specifică în dreptul sumei reprezentând onorariul executorului că este stabilit conform art. 39 din Legea nr. 138/2000. Însă în aceste prevederi sunt prevăzute doar onorariile pentru recuperarea creanțelor având ca obiect sume de bani.
În plus, contestatorul a arătat că în cadrul contestației la executare, instanța poate să cenzureze onorariul executorului judecătoresc, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea expertului, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Cenzurarea celorlalte cheltuieli, deși posibilă, nu reprezintă un atribut de apreciere, acestea fiind justificate de consumul de materiale, cheltuieli de deplasare expediere documente, etc. Față de acest aspect, având în vedere și prevederile art. 1 din O.G. nr. 22/2002, contestatorul a arătat că nu este de acord cu plata acestor sume, fiind vorba de creanțe nejustificate din banii publici.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați nu au depus întâmpinare.
P. sentința civilă nr.3264/06.,05.2015 a judecătoriei sector 6 București s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimații PAVLOSCHI C., S. L., I. L., S. O., S. I., și S. A. M. M., a obligat contestatorul la plata către intimați a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 12.03.2015, creditorii intimați Pavloschi C., S. L., I. L., S. O., S. I., S. A. M. M. au solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 2236/06.12.2012 pronunțată de Tribunalulu București în dosarul nr._/3/2010, filele 23-27, și Decizia civilă nr. 1497/03.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, filele 28-35 pronunțată în același dosar.
P. încheierea din data de 13.03.2015, executorul judecătoresc A. I. a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii anterior menționate, fila 37, în vederea îndeplinirii obligației de plată a sumei de 7200 lei, cheltuieli de judecată și obligația de a face prevăzută în titlul executoriu, precum și cheltuielile de executare.
P. încheierea din data de 01.04.2015, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 6099,60 lei, din care 200 + 720 lei, onorariul executorului judecătoresc, și suma de 5179,60 lei, cheltuieli de comunicare, efectuare acte de procedură, multiplicare acte, în total 6099,60 lei.
În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc acesta a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile OMJ nr. 2660/C/2006, atât în ceea ce privește onorariul pentru obligația de a face, cât și cel pentru recuperarea creanței în cuantum de 7200 lei, cheltuieli de judecată, la 10% din valoarea sumei executate silit.
Cuantumul cheltuielilor ocazionate de îndeplinirea procedurilor de executare silită se stabilește potrivit anexei la Ordinul ministrului justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, respectiv Anexei nr. 1 a Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc (în continuare Statutul UNEJ).
Astfel, instanța a apreciat că onorariul aferent obligației stabilită prin titlul executoriu în cauză se încadrează în categoria punere în posesie din anexa Ordinului nr. 2550/2006, pentru executarea căreia este stabilit un onorariu corespunzător prin raportare la pct. 2 liniuța 4, mai mic decât în cazul unui debitor persoană juridică, dar și pentru recuperarea creanței având ca obiect cheltuielile de judecată, în valoare de 7200 lei, astfel că nu se impune reducerea cheltuielilor de executare stabilite în sarcina contestatorului, nefiind invocate și dovedite motive temeinice în acest sens.
În ceea ce privește cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, acestea sunt stabilite practic în cuantum provizoriu, efectuarea lor propriu zisă și cuantumul lor final urmând a fi examinate prin raportare la momentul finalizării executării silite, putând suferi modificări ca urmare a derulării procedurii de executare silită.
Având în vedere că onorariul total perceput se încadrează în limitele legale, și pentru considerentele mai sus expuse, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare promovată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul M. BUCUREȘTI, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. de dosar_, solicitând admiterea apelului si pe cale de consecința admiterea contestației la executare, cu diminuarea cheltuielilor de executare raportate la suma de plata si întoarcerea executării silite.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, considerand ca in mod gresit s-a respins contestatia la executare ca neintemeiata si a fost obligat la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata .
Se arata ca creditorul s-a adresat direct organului de executare, fara ca in prealabil sa se adreseze debitorului cu o cerere. In situatia in care acesta din urma ar fi refuzat punerea in executare a obligatiei stabilite prin titlu, era indreptatit a se adresa instantei de judecata pentru valorificarea drepturilor sale.
Potrivit art.l din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale intitutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificarile si completarile ulterioare, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva, art.2 din acelasi act normativ stabilind ca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua clin cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Art. 3 din O.G. nr.22/2002 dispune ca in cazul in care institutiile publice nu-si indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut de art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila.
Acest termen curge de la data la care debitoral a primit somatia de plata, comunicata de organul de executare, la cererea creditorului. "
Critică hotararea instantei de fond in ceea ce priveste Incheierea din 01.04.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare referitor la sumele percepute de catre B. A. I. deoarece aceasta nu a fost motivata, respectiv pentru perceperea sumei de 5176 lei cheltuieli de comunicare, efectuare acte de procedura, multiplicare acte, nu s-au mentionat motivele pentru care s-a respins contestatia pe acest aspect.
Conform art. 669 alin. 4 teza a II-a sumele reprezentand cheltuieli de executare si stabilite de executor, pot fi cenzurate de instanta de executare, pe calea contestatiei la executare formulata de partea interesata si tinand seama de probele administrate de aceasta. Dispozitiile art. 451 alin. 2 si 3 se aplica in mod corespunzator.
Aceste ultime dispozitii de trimitere, se refera la partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, expertilor judiciari si altor specialisti, atunci cand aceste onorarii sunt vadit disproportionate in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata.
Instanta poate, in cadrul contestatiei la executare, sa cenzureze onorariul executorului judecatoresc, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea expertului, tinand seama si de circumstantele cauzei.
Instanta de fond a apreciat ca onorariul aferent obligatiei stabilite in titlul executoriu se incadreaza in categoria punere in posesie din anexa Ordinului nr.2550/2006, astfel ca acesta s-a stabilit conform art.2 liniuta 4, mai mic decat in cazul unui debitor persoana juridica dar si pentru creanta avand ca obiect cheltuieli de judecata, astfel ca nu se impune reducerea acestora.
In speta, obiectul executarii silite este obligatia de a face si recuperarea creantei de 7200 lei.
Referitor la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2000 lei, solicită respingerea acestora avand in vedere ca nu se retine culpa a procesuala, iar in subsidiar micsorarea acestora conform art.451 c.proc.civ. intrucat nu este rezonabil in faza reprezentarii executarii silite la un singur termen de judecata.
In drept, art. 717 NCPC, art.711 și urm. NCPC.
La data de 20.11.2015, intimații Pavloschi C., S. L., I. L., S. O., S. I., Și S. A. M. Mihaela, au depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului registratură al instanței întâmpinare la apelul declarat de apelantul contestator prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
În drept disp. art.205 NCPC.
Analizând hotărârea judecătorească atacată prin prisma motivului de apel și a ansamblului materialului probator administrat în cauză, tribunalul expune următoarele considerente:
In contestatia la executare s-au criticat actele de executare - somatia din data de 6.04.2015, incheierea din 1.04.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare savarsite in dosarul executional nr. 96/2015 ale B.E.J. A. I..
P. Incheierea din 1.04.2015 emisa de B. A. I., la cererea creditorilor, a dispus obligarea creditoarei la plata sumei de 6099,60 lei cheltuieli de executare formate din: 200 + 720 lei onorariul executorului, 5179,60 lei cheltuieli de comunicare, efectuare acte de procedura, multiplicare acte.
Se retine ca demararea executarii silite s-a efectut intrucat debitorul nu a inteles sa isi execute de buna voie obligatiile mentionate in titlurile executorii.
Executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titularul dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge cu concursul instituțiilor competente în acest sens pe debitorul său, care nu-și execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire, în mod silit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul, în calitate de depozitar al forței publice, este chemat să manifeste un comportament vigilent și să-l asiste pe creditor în executarea hotărârii care îi este favorabilă. Așadar, dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat, în repetate rânduri România, tocmai datorită faptului că nu s-a pus în executare o hotărâre judecătorească sau că procedura executării silite a unei hotărâri judecătorești a durat prea mult. De asemenea, în cauza Metaxas contra Greciei, CEDO a afirmat că nu este oportun a cere unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. În plus, dacă administrația nu execută hotărârea din proprie inițiativă, iar reclamantul recurge la executarea silită, acest aspect poate fi reținut ca o circumstanță agravantă. Așadar, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu, contestatorul, ca instituție publică, avea obligația de a executa voluntar obligațiile sale, creditorului neputându-i-se pretinde nici măcar recurgerea la procedura executării silite.În concluzie, raportat la cele anterior expuse, trebuie reținut pe de o parte că obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar de pe altă parte că dispozițiile referitoare la executarea silită nu stabilesc un termen în care debitorul trebuie lăsat să se libereze de datorie.
Tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art. 1 din OG nr. 22/2002, așa cum acestea au fost modificate, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate in acest scop prin bugetele acestora, iar dispozițiile art. 2 din același act normativ statuează ca, in situația in care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni (termen care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului), să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Interpretând gramatical si logic dispozițiile anterior citate, tribunalul constată obligația instituției publice debitoare ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, obligație care exista doar in ipoteza in care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, iar daca exista fonduri pentru a se executa de către instituția publica debitoare creanța stabilita prin titlul executoriu, nu mai sunt aplicabile prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002, astfel cum acestea au fost modificate si debitoarea nu mai are la dispoziție un termen de gratie de 6 luni pentru efectuarea plații.
P. urmare, daca exista fonduri pentru a se executa de către instituția publica debitoare creanța stabilita prin titlul executoriu, nu se justifica neefectuarea de către contestatoare a plății, iar în situația în care nu există fonduri recurentei îi revenea obligația de a efectua demersuri și de a obține fondurile necesare îndeplinirii obligației de plată ce-i revenea.
Interpretarea dată de apelantul contestator conform căreia nu pot fi stabilite cheltuieli de executare înainte de expirarea termenului de 6 luni este eronată. Obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută obligația, creditorul este îndreptățit să se adreseze organului de executare competent, conform alin. 2. În acest moment se poate pune în discuție aplicabilitatea termenului de 6 luni, menționat de OG nr. 22/2002, și nu ulterior nașterii obligației și anterior formulării cererii de începere a executării silite.
Tribunalul nu reține sustinerile apelantului contestator privind lipsa unei solicitări de îndeplinire a obligației din partea creditorilor .Debitorul este dator să își execute obligația fără a fi necesară o cerere a creditorului, din moment ce a fost parte în dosarul care s-a pronunțat hotărârea ce constituie titlu executoriu. Inițiativa plății trebuie să aparțină debitorului, pentru a evita executarea silită și achitarea unor costuri suplimentare, mai ales in contextul spetei, titlul executoriu datand din 2012 si respectiv 2013, fiind obtinut in contradictoriu cu apelantul contestator, iar executarea silita fiind initiata in 2015. Susținerile în sensul că intimații creditori nu au formulat până la data emiterii actelor de executare silită o cerere prin care să solicite punerea în executare a hotărârii judecătorești, sunt neîntemeiate în condițiile în care nicio prevedere legala nu stabilește obligația creditorilor de a se adresa debitorului cu o cerere de executare înainte de a se adresa executorului judecătoresc
Cu privire la contestarea cheltuielilor de executare:
Tribunalul retine prev. art. 669 alin. 2 C.proc.civ. potrivit cu care cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară, iar potrivit alin. 4 al art. 669 C.proc.civ. sumele ce urmeaza a fi platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, incheierea constituie titlu executoriu, astfel cum prevede alin. 6 al aceluiasi articol.
Pentru a se efectua o executare silita executorul judecatoresc este indreptatit sa primeasca cheltuieli de executare conform art. 39 din Legea nr. 188/2000.
Astfel, potrivit art 39. - (1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
(2) Ministrul justiției va stabili onorarii minimale și maximale pentru persoanele cu venituri sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, precum și posibilitatea achitării acestora în mai multe tranșe.
(3) Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
Potrivit alin 5 al art 39 din Legea nr. 188/2000 al (5) Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declansarii executarii silite;
2.onorariul executorului judecatoresc, stabilit potrivit legii;
3.onorariul avocatului, in faza de executare silita;
4. onorariul expertului si al interpretului;
5.cheltuielile efectuate cu ocazia publicitatii procedurii de executare silita si cu efectuarea altor acte de executare silita;
cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevazute de lege ori necesare desfasurarii executarii silite.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu”.
Consideram ca in vederea aprecierii corectitudinii fixarii onorariului de executare trebuie analizat caracterul obligatiilor puse in executare, intrucat prin Ordinul 2550/2006 sunt stabilite onorarii minimale si maximale pentru o . activitati prestate de executorul judecatoresc.
Tribunalul reține că prin hotărârile judecătoresti puse in executare- sentința civilă nr. 2236/2012 pronunțată de către Tribunalul BucureștI, Secția a V- a Civilă, definitivă și irevocabila prin decizia civilă nr. 1497/2013 a Curții de apel București, Secția a IV-a Civilă, pronunțată în dosarul nr._/3/2010 a fost stabilita în sarcina apelantului-contestator obligația de emitere a dispoziției de restituire în natură a imobilului preluat abuziv precum si obligatia platii cheltuielilor de judecata.
Asadar fiind pusa in executare silita o obligatie de a face, respectiv de emitere a dispoziției privind acordarea măsurilor reparatorii ce este o obligație strict personală, ce nu poate fi adusă direct la îndeplinire pe cale de executare silită, in conformitate cu disp. pct. 1 din anexa Ordinului M.J. nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, onorariul executorului judecatoresc trebuia sa se incadreze intre 20 si 400 de lei, la categoria notificare si comunicare acte de procedura .
În acest context, onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 200 RON, a fost stabilit în raport de obiectul obligatiei puse in executare silita, respectiv obligatia de a face, in limitele impuse de Ordinului M.J. nr. 2550/2006.
În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului pentru executarea silita a sumei de 7200 de lei reprezentand debit din cheltuieli de judecata, in mod corect instanta a constat că acesta a fost stabilit prin contractul încheiat între intimat și executor, cu respectarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 si s-a avut în vedere efectuarea executării silite în modalitatea solicitată de intimati.
Având în vedere dispozițiile art. 669 alin. 2 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA. Cheltuielile ocazionate de executarea silită includ atât onorariul executorului judecătoresc, dar și TVA-ul pe care executorul judecătoresc este obligat să îl verse în mod separat.
Tribunalul apreciaza ca și celelalte cheltuieli de executare, sunt justificate de activitatea desfasurata de executorul judecatoresc in cadrul dosarului de executare silita.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 200o lei, aferent fazei de contestatie executare silită, tribunalul apreciaza că acesta nu este disproporționat de mare, are un cuantum rezonabil, răspunzând cerințelor de realitate și necesitate impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), fiind depusa în cadrul dosarului chitanța nr. 7/06.05.2015 emisa in baza imputernicirii avocatiale . nr._ si a contractului de asistenta juridica din 06.05.2015.
În acest sens, se reține că reprezentarea intimatilor creditori in cadrul contestatiei la executare a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în studierea dosarului de fond, consultații acordate creditorilor, formularea concluziilor scrise, reprezentarea intimatilor la termenul de judecata din data de 06.05.2015 precum si sustinerea concluziilor pe fondul cauzei . Față de cele expuse, se apreciază că onorariul avocatului în cuantum de 2000 lei nu apare ca fiind disproporționat.
Raportat la dispozițiile art. 453 alin.1 NCPC, instanța de fond a reținut in mod corect culpa procesuală a contestatorului în declanșarea litigiului motiv care a dispus in mod legal asupa cererii intimatilor de acordare a cheltuielillor de judecată.
Gasind neintemeiate motivele de apel, tribunalul il va respinge in consecinta.
Având în vedere soluția pronunțată asupra cererii de apel, în temeiul disp. art. 454 alin. 1 C. proc. civ., la solicitarea intimatilor-creditori, va obliga apelantul contestator la plata către acestia a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat redus in conditiile art. 451 al. 2 C.pc., dovedit cu chitanta nr. 15/10.12.2015 emisa in baza imputernicirii avocatiale nr._/2015 in baza contractului de asistenta juridica nr._/02.11.2015.
Tribunalul retine in drept urmatoarele dispozitii:
Potrivit prevederilor art. 453 C.proc.civ., „ (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a promovat o cerere solutionata favorabil îl reprezintă culpa procesuală, în baza unuia dintre principiile care guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.
Cheltuielile de judecata pot fi acordate partii care a castigat procesul in chiar dosarul in care au fost suportate, sau, nimic nu impiedica partea sa le solicite pe cale separata.
Tribunalul retine ca in speta, s-a facut de intimatii creditori dovada din care rezulta ca suma de bani de 3000 de lei ce a fost achitata societatii de avocatura reprezinta onorariul de avocat pentru reprezentarea in calea de atac a apelului in dosarul nr._ .
Tribunalul retine disp. art. 451 alin. 2 C. proc. civ., potrivit cu care instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand sema si de circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.
De asemenea retine si practica CEDO prin care s-a statuat (C. împotriva României) faptul ca un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor, caracterul rezonabil al cheltuielilor semnificând faptul ca, in raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de prestarea serviciului.
P. Decizia Curții Constituționale nr. 401/2005 s-a reținut că prerogativa instanței de a cenzura cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Astfel, tribunalul constată că textul legal conferă repere clar stabilite (valoarea pricinii sau complexitatea cauzei, munca prestată de avocat, circumstantele cauzei) pentru aprecierea caracterului rezonabil al onorariului de avocat, iar marja de apreciere concretă nu este diferită sau superioară multiplelor altor cazuri în care judecătorilor li se recunoaște posibilitatea de a face aprecieri subiective pe chestiuni factuale, fiind o manifestare a esenței atribuțiilor jurisdicționale, aceea de a putea tranșa diferende.
In condițiile in care onorariul de 3000 lei se justifica prin reprezentarea intimatilor creditori in cadrul apelului concretizata in depunerea intampinarii si sustinerea concluziilor orale in cadrul dezbaterilor pe fond, tribunalul apreciaza ca acesta nu este justificat, fiind disproporționat. Obligarea apelantei contestatoare la plata intregului onorariu de avocat cu titlu de cheltuieli de judecata nu apare ca o soluție nedreapta, comparativ cu demersurile efectuate si munca prestata de către avocat in apel. Avand in vedere activitatea depusa de avocatul ce a reprezentat pe creditori in calea de atac precum si complexitatea cauzei si timpul in care s-a solutionat apelul, consideram ca se impune reducerea onorariului de avocat.
In aprecierea reducerii onorariului de avocat, tribunalul are in vedere si faptul ca dreptul procedural al celui ce a castigat procesul, de a obține cheltuielile de judecata de la partea care a cazut in pretentii, este supus controlului instanței de judecată.
In concluzie, Tribunalul apreciaza ca un onorariul de avocat de 1500 lei este suficient si rezonabil in raport de munca efectiva desfasurata de avocat in faza apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul, declarat de apelantul contestator M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr.3264/06.05.2015 pronunțată de judecătoria sector 6 București, în contradictoriu cu intimații PAVLOSCHI C., cu domiciliul în București, .. 121, sector 2, S. L., cu domiciliul în București, .. 121, sector 2, I. L., cu domiciliul în București, .. 19, ., ., S. O., cu domiciliul în București, ., .,., S. I., cu domiciliul în București, ., ., . și S. A. M. M., cu domiciliul în București, ..13, ., ., ca nefondat.
Obliga apelantul contestarea la plata catre intimatul Pavloschi C. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată-onorariu avocat redus.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica azi, 09.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
L.I. F. R.E. G. C.C.
Red.Jud. LIF
Tehred. CS
Jud. S 6 B.. Jud. fond A.C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 457/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 186/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
