Succesiune. Decizia nr. 457/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 457/2016
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V - A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.457A
Ședința Publică din data de 0302.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. F.
GREFIER: A. V. I.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât I. F. împotriva sentinței civile nr._/_ pronunțată de Judecătoria sectorului 2 în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți F. G. A., P. (C.) S., P. I., S. M., I. G. și intimatul-reclamant I. D., având ca obiect „succesiune-calitate de moștenitori, ieșire din indiviziune”.
Dezbaterile asupra fondului și concluziile părților au avut loc în ședința din data de 28.01.2016 când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.02.2016, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 28.08.2012 reclamantul I. D. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții F. G. A., C. S., P. I., S. M., I. G., să constate deschiderea succesiunii defunctului I. I. M. ., decedat la 19 decembrie 2010, cu ultimul domiciliu in București, sect. 2, să constate calitatea reclamantului si a pârâților de moștenitori ai defunctului, cotele succesorale si masa bunurilor ramase de pe urma acestuia, sistarea stării de indiviziune cu privire la masa succesorala, prin atribuirea fiecăruia a bunurilor in funcție de cota legală.
În motivare reclamantul a arătat că la data de 19.12.2010 a decedat I. M., fratele său.
Defunctul nu a avut descendenți, moștenitori cu vocație la succesiunea sa rămânând reclamantul si pârâții, în calitate de colaterali privilegiați după cum urmează: reclamantul este fratele defunctului, pârâta F. G. A. împreuna eu I. G. sunt nepoți de frate, iar paratele C. S., P. I. si Stânga M. sunt nepoatele de sora ale defunctului. Masa succesorala rămasă de pe urma defunctului este compusa din imobilul situat in București, . ., ~12ț. 95, sector 2 ,in suprafață totala de 40.13 mp, reprezentând garsoniera, dobândit de către defunct in baza contractului de vânzare-cumpărare_ din 25.10.1995.
În drept, au fost invocate disp. art. 728 cod civil art. 673 ind. 1 Cod proc. civ. art. 274 Cod proc. civ.
În susținere au fost depuse înscrisuri.
La termenul din data de 09.04.2013 reclamantul a depus cerere precizatoare și completatoare prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată și pe pârâtul I. Ghe. F., nepot de frate al defunctului. Totodată a arătat că înțelege să completeze masa succesorală cu suma de 25 000 lei sumă pe care pârâtul și-a însușit-o în mod abuziv prin transfer bancar, ascunzând-o de ceilalți moștenitori și suma de 17 000 lei reprezentând chirie încasată pentru apartamentul defunctului din anul 2011 până în prezent.
Totodată s-a solicitat obligarea pârâtului să restituie aceste sume către toți moștenitorii și să fie obligat pârâtul să prezinte instanței actele de proprietate în original.
La data de 17.09.2013 reclamantul a depus o cerere intitulată ,, cerere precizatoare” (fila 109) prin care solicita instanței să constate că pârâții F. G. A., C. S., P. I., S. M., I. G. aveau vocație la succesiunea defunctului I. M. însă sunt străini de succesiune prin neacceptare.
Pârâtul I. F. a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că are calitatea de unic moștenitor acceptant al succesiunii defunctului I. I M. și să-i fie atribuite toate bunurile aflate în masa succesorală.
În motivare pârâtul a arătat că nici reclamantul si nici pârâții chemați in judecata de acesta, nu au acceptat moștenirea de pe urma defunctului I. M. in termenul de 6 luni de zile prevăzut de legislația in vigoare, deoarece niciunul dintre aceștia nu au dat vreo declarație expresă de acceptare a moștenirii defunctului si nici nu au făcut acte sau fapte de acceptare tacită,; doar acesta a efectuat datinile creștinești in urma decesului unchiului său, numai pârâtul a avut grija de acesta in ultimii ani ai vieții lui, i-a achitat datoriile contractate in timpul vieții, i-a efectuat parastasele ulterioare înmormântării, a cedat spre folosință apartamentul defunctului și-a însușit toate bunurile mobile si imobile ale unchiului său decedat, în termenul prevăzut de lege;
Atât timp cat niciuna dintre persoanele cu vocație succesorala concretă, nu pot dovedi faptul ca ar fi acceptat tacit sau expres moștenirea de pe urma defunctului I. I. M., rezulta per a contrario ca aceștia sunt străini de moștenire; atât reclamantul cat si parații chemați in judecata au fost înștiințați in mod constant cu privire la faptul ca defunctul său unchi a decedat, cu privire la pomenile si cheltuie1i1e efectuate pentru acesta si atitudinea reclamantului, expusa in cererea de chemare in judecata in sensul ca toti pârâții cu exceptia sa, au calitate de moștenitori al defunctului I. M., modificata ulterior de acesta in sensul ca doar acesta are calitate de moștenitor si rectificata in cele din urma in sensul ca si pârâtul ar avea vocație la moștenire, dar este nedemn de moștenire, deoarece i-ar fi furat bunurile, este lesne de înțeles deoarece defunctul a întrerupt aproape orice legătura cu reclamantul atunci când acesta a încercat sa-i vânda casa, pentru a-i cumpara chipurile „un storcator de fructe” care sa-l ajute sa treacă peste boala de care fusese suspectat cu ceva ani in urma;
De asemenea a arătat că defunctul a lăsat un testament olograf pe care reclamantul împreună cu soția sa l-au ascuns așa cum a ascuns și actele casei. Se arată că niciuna dintre persoanele cu vocație succesorală, cu excepția sa nu au acceptat să se ocupe de înmormântare și datinile creștinești, atunci când au fost întrebați, au refuzat categoric.
Cu privire la banii defunctului pârâtul I. F. a arătat că o parte dintre aceștia i-a transferat într-un cont personal însă au fost folosiți pentru înmormântarea defunctului.
Cu privire la cererea reconvențională pârâtul a arătat că are calitatea de unic moștenitor întrucât și-a însușit și a folosit efectiv toate bunurile mobile și imobile ale defunctului, ulterior decesului acestuia, lipsesc declarații exprese de acceptare din partea reclamantului și a celorlalți pârâți, nu există vreo persoană cu vocație succesorală concretă care să fi intrat în stăpânirea bunurilor defunctului sau să-și fi manifestat în vreun fel intenția de a-l succeda.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și a pârâților și proba cu martori.
Pârâții F. G. A., C. S., P. I. si S. M. au formulat întâmpinare prin care au arătat că au luat la cunoștință de calitatea de moștenitori în momentul în care au primit citațiile din prezentul dosar. Cu privire la pretențiile reclamantului au solicitat respingerea acestora întrucât înscrisul care este atașat la dosarul cauzei numit „cerere pentru deschiderea procedurii succesorale” din data de 13.08.2012,, nu are valoare juridica si nici termenul de opțiune succesorala nu curge, din moment ce nu este înregistrat, nu emană de la nici o autoritate publica sau instituție a statului.
Pârâții arată că nu sunt renunțători întrucât renunțarea la succesiune poate fi numai expresă iar neexercitarea dreptului de opțiune în cadrul termenului de prescripție nu constituie o renunțare tacită la moștenire chiar dacă produce efecte asemănătoare.
Prin sentința civilă nr._/_, Judecătoria sectorului 2 București, a admis în parte acțiunea reclamantului – pârât I. D., astfel cum a fost precizată și modificată succesiv, a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctului I. I. M., a constatat că masa succesorală se compune din:
- bunuri imobile- apartament în suprafață de 40,13 mp situat în București, ., ., . de 40,13 mp
- bunuri mobile constând în depozite bancare lichidate în sumă totală de_,69 lei.
A fost respinsă cererea reclamantului-pârât de constatare a calități sale de unic moștenitor ca neîntemeiată, s-a respinse cererea de obligare a pârâtului –reclamant la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloare chirie ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului - reclamant să prezinte actele de proprietate ca neîntemeiată
S-a admis în parte cererea reconvențională.
S-a respins cererea pârâtului-reclamant de constatare a calități sale de unic moștenitor ca neîntemeiată, s-a constatat cu au calitate de moștenitori reclamantul-pârât I. D. în calitate de frate și pârâtul - reclamant I. F., prin reprezentarea autorului său I. G., frate al defunctului.
S-a constatat că reclamantul - pârât I. D. și pârâtul reclamant I. F. cu dom. în București, sector 2, ., .. 1, . egale de ½, s-a constatat că nu au calitate de moștenitori pârâții I. G., F. G. A., S. M., P. (C.) S., P. I..
S-a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea bunului imobil pârâtului reclamant I. F. cu obligarea acestuia la plata către reclamantul pârât a unei sulte în sumă de 49.600 lei în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
S-a dispus partajarea bunurilor mobile prin atribuirea către fiecare moștenitor a sumei de_,34 lei reprezentând cota de 50% din bunurile mobile.
A fost obligat pârâtul reclamant la plata către reclamantul pârât a sumei de 1764,35 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
1.Cu privire la cererea de a se constata deschiderea succesiunii:
Potrivit dispozițiilor art. 651 Cod civil succesiunile se deschid prin moarte.
Din cuprinsul certificatului de deces ., nr._ eliberat de Consiliul Local Sector 2 la data de 21.05.2012 (fila 5) reiese că la data de 19.12.2010 a avut loc decesul numitului I. M., cu ultimul domiciliu în București, ., .. În consecință la această dată a avut loc deschiderea succesiunii de pe urma defunctului I. M..
În concluzie instanța a admis primul capăt al cererii de chemare în judecată și a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctului I. M.
2.Cu privire la componența masei succesorale:
Masa succesorală lăsată de defunct se compune din activul succesoral care cuprinde toate drepturile patrimoniale ale defunctului, indiferent de natura lor cu excepția celor care se sting prin moartea titularului sau sunt născute ori contractate intuitu personae și pasivul succesoral care cuprinde toate datoriile și sarcinile succesorale.
În cauză, reclamantul era proprietarul apartamentului nr. 25 situat în București, ., . reiese din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 25.10.1995.
Totodată, din cuprinsul adresei nr. B12555 din 06.10.2014 emisă de CEC Bank reiese că la data decesului defunctul I. M. era titularul a 4 depozite la termen în sumă totală de 21.342,69 lei. În ceea ce privește depozitul în sumă de 634,26 lei, lichidat la data de 17.09.2010 instanța constată că nu intră în cuprinsul masei succesorale, fiind lichidat anterior decesului de către pârâtul I. F. pe baza împuternicirii dată de defunct.
În ceea ce privește pretinsele venituri obținute din închirierea imobilului din masa succesorală de către pârâtul I. F. instanța reține în primul rând că nu s-a făcut dovada că folosința imobilului a fost transmisă contra unei sume de bani, pârâtul negând acest lucru prin răspunsul la întrebările 14 și 16 la interogatoriu (fila 233)
Totodată, instanța reține că fructele civile, eventual obținute prin închirierea bunului care face parte din masa succesorală și sunt însușite doar de unul dintre moștenitori nu fac parte din masa succesorală ci pot da naștere unui drept de creanță în patrimoniul celorlalți moștenitori.
3.Cu privire la constatarea calității de moștenitori a părților și a cotelor acestora:
Reclamantul I. D. este fratele defunctului conform fotocopiei certificatului de deces aflat la fila 5, a certificatului de naștere . nr._ și a fotocopiei buletinului de identitate . nr._ (f. 12).
Pârâtul P. (actual C.) S. - conform certificatului de naștere . nr._ ( fila 19) este fiica lui P. G. și P. M. –, certificat de deces fila 21 P. M. (decedată în anul 1997) este fiica lui I. și N. – aceeași părinți cu defunctul rezultă că este nepoata acestuia (nepoata defunct) -reprezentare
Pârâtul P. I. este nepoata defunctului întrucât este fiica lui P. G. și P. M. conform certificat de naștere . 4 nr._ (fila 23) și a certificatului de deces aflat la f. 27 din care reiese că P. M. (decedată în anul 1997) este fiica lui I. și N. având așadar aceeași părinți cu defunctul.
Pârâtul S. M. este fiica lui T. M. și T. I. astfel cum reiese din certificatul de moștenitor f. 98 iar mama sa T. I. (decedată în 06.04.2003) este sora defunctului I. M., astfel cum reiese din certificatul de deces aflat la f. 96 . Reiese astfel că pârâtul S. M. este nepoată de soră a defunctului.
Pârâtul reclamant I. F. este fiul lui I. G. și I. E. – conform certificatului de naștere aflat la fila 142. I. G., decedat 01.01.2003, tatăl reclamantului pârât a fost fiul lui I. I. și I. N. deci pârâtul este nepot al defunctului.
În ceea ce privește pe pârâtul F. G. A. nu au fost depuse înscrisuri din care să reiasă legătura de rudenie cu defunctul. Din certificatul de naștere . u nr._ li a certificatului de casatorie nr._ nu reiese existența unei astfel de legături între pârât și defunct.
Instanța constată existența aceleiași situații cu privire la pârâtul I. G. respectiv lipsa înscrisurilor din care să reiasă legătura de rudenie cu defunctul.
În privința pârâților P. I., S. M., I. F., P. S., în calitate de nepoți de frate respectiv soră ai defunctului, instanța constată că aceștia au vocație de a veni șa moștenirea defunctului prin reprezentarea autorilor lor, decedați anterior deschiderii moștenirii.
Însă, în ceea ce privește pe pârâții P. I., S. M., P. S. instanța constată că aceștia nu au făcut dovada acceptării în termen a succesiunii de pe urma defunctului. Mai mult, prin răspunsurile date la interogatoriu Stăngă M. (f. 236), C. S. (f. 240), F. G. A. recunosc că nu au acceptat moștenirea de pe urma defunctului.
Potrivit dispozițiilor art. 700 alin. 1 teza 1 Cod civil Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii
Reiese astfel că termenul începe să curgă de la data deschiderii moștenirii chiar dacă succesibilul a luat la cunoștință mai târziu de moartea celui care lasă moștenirea.
În cauză decesul a avut loc la data de 19.12.2010 astfel că termenul de 6 luni a expirat la data de 19.06.2011.
În concluzie pârâții I. G. și F. G. A. nu au calitatea de moștenitori legali întrucât nu au făcut dovada legăturii de rudenie cu defunctul și nici a acceptării succesiunii iar pârâții P. I., S. M., P. S. nu au calitatea de moștenitori legali întrucât nu au acceptat în termen moștenirea.
În ceea ce privește pe reclamant și pe pârâtul reclamant I. F. instanța constată că aceștia au vocație la moștenire în calitate de frate și respectiv nepot de frate prin reprezentarea autorului său. Totodată, în privința acceptării moștenirii instanța constată că aceștia au acceptat tacit moștenirea lăsată de defunct având în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 689 Cod civil există acceptare tacită există atunci când succesibilul face un act pe care nu-l putea realiza decât în calitate de erede și din care reiese indirect dar neîndoielnic intenția de acceptare a moștenirii.
Pârâtul –reclamant I. F. a dispus de dreptul de folosință asupra locuinței defunctului astfel cum reiese din declarația martorului S. I. și răspunsul la interogatoriu, prin încheierea unui contract de comodat. De asemenea, pârâtul-reclamant a retras sume de bani din conturile deschise pe numele defunctului, și a constituit depozite noi astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la f. 166-168 și răspunsul la întrebările 4,5 și 7 la interogatoriu.
Reiese astfel că actele realizate de acesta cu privire la bunuri din masa succesorală relevă intenția acceptării moștenirii astfel că instanța va reține că pârâtul reclamant I. F. a acceptat moștenirea.
În ceea ce privește acceptarea moștenirii de către reclamant instanța reține că plățile făcute pentru achitarea impozitelor și a întreținerii în perioada 2012-2014 nu pot avea valoarea unor acte de acceptare fiind făcute după împlinirea termenului de opțiune succesorală
De asemenea, cererea pentru deschiderea procedurii succesorale (f. 7) – este făcută în afara termenului de acceptare. În ceea ce privește plata cheltuielilor de înmormântare și realizarea parastaselor instanța reține că acestea constituie expresia manifestării respectului adus memoriei defunctului și nu pot reprezenta acte de acceptare tacită a succesiunii. Însă, astfel cum a arătat reclamantul acesta și-a exercitat dreptul de dispoziție asupra sculelor defunctului. Astfel cum a arătat martorul G. C. (f. 229) între părți au existat discuții cu privire la faptul că reclamantul a luat niște unelte din apartamentul defunctului. Având în vedere că preluarea și folosința bunurilor succesorale constituie act de acceptare tacită a succesiunii instanța reține că și reclamantul a acceptat succesiunea.
Rezultă astfel că au calitate de moștenitori reclamantul-pârât I. D. în calitate de frate și pârâtul - reclamant I. F., în calitate de nepot de frate, prin reprezentarea autorului său I. G., frate al defunctului.
În consecință, instanța a respins cererea reclamantului-pârât de a se constata calitatea sa de unic moștenitor, ca neîntemeiată.
În privința cotelor acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 674 Cod civ. împărțirea se va realiza în mod egal, astfel că fiecare dintre cei doi moștenitori vor avea cote de ½ din masa succesorală.
4. În ceea ce privește ieșirea din indiviziune:
Atât reclamantul cât și pârâtul au solicitat atribuirea bunurilor din masa succesorală. Totodată instanța reține că bunul imobil apartament situat în București, ., . comod partajabil în natură. În aceste condiții, având în vedere prevederile art. 6739 Cod proc. civ. precum și faptul că pârâtul reclamant a exercitat drepturile de moștenitor asupra acestuia, transmițând dreptul de folosință unui terț instanța a dispus atribuirea bunului imobil în natură pârâtului-reclamant.
Având în vedere această modalitate de atribuire, pârâtul reclamant a fost obligat să plătească reclamantului –pârât suma de_ lei cu titlu de sultă reprezentând jumătate din valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză tehnică realizat în cauză. Sulta va fi achitată în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabilă a hotărârii.
Totodată, în privința sumelor de bani retrase de pârât în sumă de totală de_,69 lei, sume care intră în componența masei succesorale instanța a dispus partajarea prin atribuirea către fiecare dintre moștenitori a cotei de 1/2 din această sumă.
Cu privire la cererea de obligarea pârâtului să prezinte în original actele de proprietate ale apartamentului instanța a respins-o ca neîntemeiată întrucât din probatoriul administrat nu a reieșit că acestea se află la pârât, aspect relevat de răspunsul pârâtului la întrebarea nr. 11 din interogatoriu.
În privința cheltuielilor de judecată instanța reține că în cazul partajului acestea sunt suportate proporțional cu cota fiecăreia dintre părți. În atare condiții, având în vedere, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod proc. civ. instanța a obligat pârâtul reclamant la plata către reclamantul pârât a sumei de 1764,35 lei reprezentând cheltuieli de judecată formate din suma de 1164,35 lei reprezentând jumătate din taxa de timbru și 600 lei reprezentând jumătate din onorariul de expert.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâtul reclamant I. F., apreciind că instanța de fond a apreciat și interpretat eronat o parte a probelor deduse judecații, respectiv declarațiile martorilor audiați, întrucât niciunul dintre aceștia nu a declarat și nici nu a confirmat ca ar fi văzut ca reclamantul, în termenul de opțiune succesorala, ar fi preluat sau si-ar fi însușit bunuri din masa succesorala ce aparținea defunctului;
În acest sens învederează faptul ca martorul Gavan Constanta a afirmat și susținut prin intermediul depoziției avute în față instanței doar faptul ca „reclamantul împreuna cu soția dumnealui erau supărați ca nu li s-a cerut acordul cu privire la modul în care s-au derulat lucrurile în legătură cu înhumarea și parastasele”;
Or aceasta susținere a martorului propus chiar de reclamant, demonstrează pe de o parte, faptul ca reclamantul nu s-a implicat în efectuarea demersurilor necesare privind înmormântarea defunctului I. I. M., iar pe de alta parte, ca o alta persoana s-a implicat în efectuarea acestor operațiuni inevitabile;
De asemenea, afirma martorul Gavan Constanta faptul ca: „In mașina când ne întorceam de la înmormântare, au existat discuții cu privire la niște unelte pe care reclamantul le-a luat din apartamentul defunctului";
In acest sens, învederează faptul ca aceste discuții au avut loc numai între reclamant, soția acestuia și martor, nicidecum în prezenta apelantului pârât reclamant sau a vreunei alte persoane;
Ori atât timp cât aceasta susținere nu este confirmata de nici o alta proba, ea nu poate fi considerata decât nepertinenta, nerelevanta și lipsita de temeinicie, întrucât martorul, nu a văzut ca ar fi fost preluate uneltele de către reclamant, nu a fost de față la ipotetica însușire a acestora și nici nu le-a văzut ulterior în posesia reclamantului, ci doar a auzit ca ele ar fi fost preluate de către reclamant;
Aceasta concluzie se poate trage și prin prisma analizarii considerentelor expuse de reclamant în întampinarea formulata de acesta la cererea reconventionala, potrivit cărora I. D. si-ar fi însușit sculele pe ascuns fără sa stie nimeni, ceea ce denota furtul lor, respectiv o atitudine dolosiva din partea acestuia, nicidecum o dovada clara ce poate fi considerata un fapt ce-l indreptateste a moșteni;
Cat despre proveniența asa-ziselor „scule", a dreptului de proprietate asupra lor, a îndeletnicirilor defunctului, a activitatilor comune ale reclamantului și defunctului și a legaturilor dintre aceștia, reclamantul nu a propus și nici nu a administrat nici o proba care sa formeze convingerea instanței în sensul în care a fost pronunțata sentința apelata, ceea ce demonstrează ca instanța investita cu soluționarea fondului cauzei a apreciat parțial greșit probele administrate;
În ceea ce privește ipoteticul moment ai preluării uneltelor, nu trebuie omis faptul ca acesta nu a fost individualizat în timp în niciun fel pentru a se putea considera ca reclamantul si-ar fi manifestat tacit în termenul de opțiune succesorala dorința de a succeda;
Pe cale de consecința, aspectul învederat mai sus și reținut de instanța în mod singular, nu poate reprezenta ternei pentru ca reclamantul sa poată fi considerat acceptant al succesiunii defunctului I. i. M. .
În ceea ce privește celelalte susțineri ale reclamantului potrivit cărora ar fi făcut pomeni/parastase/etc. pentru defunctul lui frate, așa după cum în mod judicios a apreciat instanța investita cu soluționarea fondului cauzei, în acord cu practica judecătoreasca unanima, acestea nu pot fi considerate manifestari de acceptare tacita ci pot reprezenta doar expresia manifestării respectului adus memoriei defunctului;
În al doilea rand, sentința de fond se impune a fi schimbata în parte în temeiul art. 296 din vechiul cod de procedura civila, deoarece hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal, fiind data cu incalcarea și aplicarea greșita a legii:
Înscrisurile exhibate în prima etapa procesuala, demonstrează indubitabil faptul ca apelantul are calitatea de persoana cu vocație succesorala concreta la moștenirea defunctului I. i. M., întrucât este nepotul acestuia (defunctul său tata I. G. a fost fratele defunctului I. I. M.);
Faptul ca este singur indreptatit la moștenire, este probat prin intermediul atitudinii sale față de bunurile defunctului pe care și le-a însușit în integralitate, prin intermediul operațiunilor de cedare parțiala a folosinței lor și prin intermediul achitarii datoriilor ce proveneau de pe urma folosinței defunctului, fapte coroborate cu lipsa oricăror manifestari de voința sau declarații exprese de acceptare a moștenirii defunctului I. I. M. din partea celorlalte persoanele cu vocație succesorala în termenul legal;
Susținerea reclamantului în sensul ca acesta ar fi preluat din apartamentul defunctului anumite unelte profesionale ce ar fi apartinut acestuia, nu poate fi reținuta deoarece nu a fost dovedita în nici un fel, respectiv nu a fost probata existenta bunurilor, nu a fost probata profesiunea defunctului și nici însușirea bunurilor de către reclamant, nu a fost justificat intervalul de timp în care reclamantul si-ar fi putut însuși aceste bunuri, iar în alta ordine de idei, practica judiciara statueaza constant în sensul ca însușirea unor bunuri mobile individual determinate în mod singular, nu conferă proba indubitabila în sensul acceptării succesiunii.
Per a contrario, atât timp cât niciunul dintre persoanele cu vocație succesorala concreta, nu au dovedit faptul ca ar fi acceptat tacit sau expres moștenirea de pe urma defunctului, rezulta ca aceștia sunt străini de moștenire.
Având în vedere situația expusa, raportata la dispozițiile prevăzute de art. 296 din vechiul Cod de procedura civila care prevăd faptul ca: "Instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacata", consideră ca prezentul apel formulat împotriva sentinței civile nr._ din data de 28.10.2014 pronunțata de către Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Civila, în dosarul nr._, este întemeiat .
Analizând sentința apelată din perspectiva motivelor de apel,a probelor administrate, tribunalul apreciază aceste motive ca nefondate, față de următoarele considerente:
Criticile apelantului pârât reclamant vizează în principal faptul că în mod eronat s-a reținut calitatea de moștenitor al defunctului, în favoarea intimatului reclamant pârât, apelantul apreciind că acesta este străin de succesiune prin neacceptare.
În raport de susținerea intimatului reclamant în sensul că a acceptat succesiunea defunctului prin însușirea unor scule ce au aparținut defunctului, în termenul de acceptare prev. de art.700 c.civ., susținere reținută ca fondată de către instanța de fond, tribunalul constată că preluarea acestor scule, s-a făcut în termenul de 6 luni de la deschiderea moștenirii în virtutea înșușirii calității de moștenitor.
Din declarația martorului V. A. audiat în cauză, rezultă că la data decesului, în apartamentul ce a constituit ultimul domiciliu al defunctului, se afla atât apelantul cât și intimatul, în debaraua ultimei locuințe fiind sesizată prezența sculelor de care defunctul se folosea în exercitarea profesiei.
Prezența intimatului reclamant în locuința defunctului imediat după deces este recunoscută de apelantul pârât în răspunsul la întrebarea nr.10 din interogatoriu(fila 232 fond)
Existența acestor scule nu este negată de apelant, acesta arătând în întâmpinare și în răspunsul la întrebarea nr.13 din interogatoriu, că a schimbat Yala apartamentului defunctului după deces, situație ce confirmă declarația martorului în sensul că intimatul reclamant a fost în locuința defunctului imediat după deces, fiind anunțat de apelant.
Totodată se reține imposibilitatea intimatului reclamant de a intra în locuința defunctului ulterior înmormântării, astfel că momentul preluării sculelor nu poate fi decât cel din imediata dată a decesului.
Susținerile apelului în sensul că a fost singurul implicat în demersurile pentru înmormântarea defunctului sunt fără relevanță din perspectiva acceptării succesiunii de către intimatul reclamant, deși ambii martori declară că și intimatul reclamant a făcut „pomeniri” ale defunctului, că s-a ocupat de transportul acestuia la locul de veci.
Față de cele reținute, de disp.art.296 c.p.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Având în vedere că apelantul nu a reușit să-și dovedească susținerile din motivele de apel, acestuia aparținându-i culpa procesuală, în baza art.274 c.p.civ., va fi obligat la plata către intimat a 2500 lei cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariu avocat, cf.chitanțe nr.167/23.09.2015 și nr.163/01.08.2015 emise de avocat P. G.(filele 120-121).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât I. F., domiciliat în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/_ pronunțată de Judecătoria sectorului 2 în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți F. G. A.,domiciliată în ., P. (C.) S., domiciliată în ., județ Argeș, P. I., domiciliată în Pitești, ..38, ., ., S. M., domiciliată în ., I. G. domiciliat în . și intimatul-reclamant I. D., domiciliat în București, ., sector 5.
Obligă apelantul la plata către intimat a sumei de 2500 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publica azi, 03.02.2016.
P., JUDECATOR, GREFIER,
F. L.. C. M. F.. A. V. I..
Red.F.L.18.03.2016/14 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 765/2016.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 605/2016. Tribunalul... → |
|---|
