Contestaţie la executare. Decizia nr. 236/2016. Tribunalul BUCUREŞTI

Tribunalul BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 236/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 236/2016

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 236A

Ședința publică din data de 25.01.2016

Instanta constituita din :

PREȘEDINTE: G. M. N.

JUDECĂTOR: S. V.

GREFIER: C. S.

Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta–contestatoare F. G. E. BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr.5663/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/4/2014 în contradictoriu cu intimata-creditoare P. C. și intimații-pârâți C. B., M. C., având ca obiect contestație la executare-suspendare executare.

Dezbaterile asupra cererilor au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2016, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.01.2016, când a hotărât următoarele:

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:

Prin contestatia la executare inregistrată la data de 06.01.2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B. – Sectia Civilă, contestatoarea F. G. E. B. a solicitat in contradictoriu cu intimata P. C. si cu citarea tertilor popriti C. B. si M. C. anularea adreselor de infiintare a popririi si a incheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare intocmite de B. „I. T. D.” in cadrul dosarului de executare nr. 176/NCP/2013 la data de 08.12.2014 precum si a incheierii de constatare a debitului, intocmite la data de 08.12.2014 in cadrul dosarului de executare nr. 176/NCP/2013; in principal, să constate că executarea titlurilor executorii este suspendată de drept iar in subsidiar să dispună suspendarea executării silite; cu cheltuieli de judecata.

In motivarea contestatiei arata ca executarea silită declansată de creditoarea P. C. ce face obiectul prezentei contestatii la executare, se poartă in raport de titlul executoriu reprezentat de sentinta civilă nr.3021/08.04.2009 pronuntată de Tribunalul B. Sectia a VIII a Conflicte de Muncă in dosar nr._/3/2008.Prin această sentintă, instanta de judecată a obligat apelanta F. G. E. la plata către creditorul intimat alături si de alti 161 de intimati, a drepturilor salariale reprezentand „diferenta de drepturi bănesti intre drepturile salariale incasate pe perioada 01.09._09 prin aplicarea OG 10/2008 si drepturi bănesti cuvenite pentru acelasi interval de timp prin aplicarea OG 21/2007 aprobată de legea 353, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflatie de la scadentă pană la plata efectivă.” Executarea silită a titlului executoriu, este oprită de dispozitiile imperative ale OUG nr.71/2009, ordonanta prevăzand plata esalonată a acestor categorii de creante stabilite in sarcina institutiilor publice, dispozitii legale aplicabile in spetă.

Arata ca adresa de poprire adresata Ministerului C. este nelegala.

Potrivit dispozitiilor art. 1 din Ordinul nr.2450/24.09.2013, pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare, F. G. E. este o institutie publică de concerte, cu personalitate juridică, finantată din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, care functionează in subordinea Ministerului C..

Prin urmare, finantarea Filarmonicii G. E., institutie care functionează in subordinea, sub autoritatea Ministerului C. si Patrimoniului N. ori in coordonarea acestui minister, se realizează din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, Ministrul C. fiind ordonator principal de credite, conform art. 11 alin. 3 HG nr. 90/2010.

In această calitate, este justificată obligarea acestuia să aloce fondurile necesare plătii drepturilor bănesti solicitate, astfel cum prevăd dispozitiile OUG nr. 22/2002.

Cu toate acestea, neavand calitatea de angajator, chiar dacă este ordonator principal de credite, M. C. nu poate fi obligat după cum s-ar dispune prin adresa de infiintare a popririi contestată, să plătească in mod direct si in solidar cu F. G. E., drepturile salariale cuvenite unui angajat al acesteia din urmă, astfel că actele de executare emise in cadrul dosarului de executare nr. 176/NCP/2013 sunt vădit nelegale.

M. C., ca organ de specialitate al administratiei publice centrale in domeniul culturii, nu poate fi asimilat cu statutul unui angajator in raport cu calitatea de salariat a celui care a declansat procedura executării silite prin poprire.

Mai arata ca reglementarea executării obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii este continută de o lege specială - Ordonanta Guvernului nr. 22/2002. Ordonanta prevede regula potrivit căreia creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritătilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinatie prin bugetele acestora, sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadrează obligatia de plată respectivă. Prin aprobarea bugetelor locale se autorizează, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare. Din sumele aprobate la partea de cheltuieli se angajează, se ordonantează si se efectuează plăti, acestea fiind limite maxime care nu pot fi depăsite. Dintre regulile bugetare care ar putea avea implicatii in cazul executării silite a unei sume stabilită printr-un titlu executoriu, trebuie mentionate si cele potrivit cărora: (i) nicio cheltuială nu poate fi inscrisă in bugetul local si nici nu poate fi angajată si efectuată din buget, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială; si (ii) nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonantată si plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, si dacă nu are prevederi bugetare si surse de finantare. Intrucat angajarea cheltuielilor din bugetul local se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, in situatia executării silite a unei creante ar putea fi necesară rectificarea bugetară sau virări de credite bugetare, in conditiile legii, pentru asigurarea creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plătii sumelor stabilite prin titluri executorii.

M. Finantelor Publice este cel răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, precum si de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. Astfel, Trezoreria Statului, organizată in cadrul Ministerului Finantelor Publice, poate avea calitatea de tert poprit, deoarece toate operatiunile institutiilor publice se derulează prin intermediul acestei institutii. Institutiile publice efectuează operatiunile de incasări si plăti prin unitătile trezoreriei statului, avand obligatia de a prezenta unitătilor trezoreriei la care au conturile deschise bugetul de venituri si cheltuieli, aprobat si repartizat pe trimestre in conditiile legii. Unitătile trezoreriei statului verifică existenta bugetelor de venituri si cheltuieli ale institutiilor respective, urmărind respectarea limitei creditelor bugetare deschise si repartizate sau a disponibilitătilor de fonduri si a destinatiei acestora.

Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, instituie regula potrivit căreia creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritătilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal, in scopul indeplinirii atributiilor si obiectivelor legale, pentru care au fost infiintate.

Mai mult, Codul de procedură fiscală prevede expres că impozitele, taxele, contributiile si orice alte venituri ale bugetului nu pot fi urmărite de nici un creditor pentru nici o categorie de creante in cadrul procedurii de executare silită.

De asemenea, potrivit art. 780 alin. 5 din CprCiv, nu pot fi supuse executării silite prin poprire:Sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevăzute de lege si asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispozitie (de ex, subventiile acordate de stat); Sumele reprezentand credite nerambursabile sau finantări primite de la institutii sau organizatii nationale si internationale pentru derularea unor programe sau proiecte. Or, F. G. E. este o institutie publică de concerte, cu personalitate juridică, finantată din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, care functionează in subordinea Ministerului C.. Finantările obtinute de la institutii sau organizatii interne si internationale au la bază proiecte sau programe bine definite astfel dacă aceste sume de bani ar putea fi poprite toate proiectele si programele finantate din fonduri interne sau internationale ar fi compromise

c) Sumele aferente plătii drepturilor salariate, pe o perioadă de 3 luni de la data infiintării popririi.

Potrivit art. 786 alin. 5 din C.pr.civ, tertul poprit nu va putea face contestatie la executare impotriva popririi, putand formula apărări in instanta de validare. Spre deosebire de vechiul Cod, actualul cod prevede in mod expres că tertul poprit nu poate formula contestatie la executare impotriva adresei de infiintare a popririi comunicată de către executorul judecătoresc, o astfel de contestatie urmand a fi respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Deci, tertul poprit este obligat să pună in executare adresa de infiintare a popririi, in caz contrar se poate cere validarea popririi. D. in fata instantei de validare tertul poprit poate invoca apărările pe care le consideră necesare pentru a se apăra fată de creditorul popritor sau debitorul poprit.

Adresele de infiintare a popririi si incheierea din data de 29.05.2014, din cadrul dosarului de executare nr. 176/NCP/2013 aflat pe rolul B. „I. T. D.”, au fost emise cu incălcarea prevederilor OG 22/2002.Potrivit dispozitiilor legale ale art. 1 din OG 22/2002: „Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadrează obligatia de plata respectivă.”F. G. E. NU are buget alocat pentru plata sumei poprite.

Analizand incidenta art. 2 din OG 22/2002, se constată că aceste dispozitii legale prevăd: „dacă executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligată ca, in termen de 6 luni, să facă demersurile pentru a-si indeplini obligatia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.In acest sens, jurisprudenta a statuat in mod constant că, prin dispozitiile speciale ale OG nr. 22/2002 „nu se aduce nicio incălcare a drepturilor creditorilor institutiei, ci dimpotrivă, este facilitată incasarea sumelor in mod esalonat si la termen”, stabilind premisa pentru aplicarea facilitătilor instituite de OG nr. 22/2002 in favoarea institutiilor publice ca fiind „existenta unei obligatii de plată stabilită prin hotărare judecătorească definitivă si irevocabilă si lipsa fondurilor bănesti in bugetul acestora pentru executarea obligatiilor”. „Dispozitiile OG nr. 22/2002 privesc nu numai imposibilitatea temporară de a executa titlul, dar si faptul că debitoarea va dispune de sumele necesare efectuării plătilor in perioada următoare in cadrul termenelor prevăzute de lege”.

F. nu refuză executarea hotărarilor judecătoresti prin care s-a dispus obligarea Filarmonicii la plata sumelor datorate, nici nu se intarzie nejustificat executarea si nici nu se pretinde scutirea Filarmonicii sau a ordonatorului principal de credite M. C. de operatiunile necesare in vederea satisfacerii obligatiilor inscrise in titlu executoriu.

Totusi, lipsa fondurilor pentru executarea dispozitivului titlului executoriu ne pune in situatia de a fi in imposibilitate de a achita aceste sume către salariatii Filarmonicii, sens in care ni se aplică, in conformitate cu dispozitiile OG nr. 22/2002 termenul de gratie de 6 luni.

Termenul de 6 luni se aplică pentru institutia debitoare (F.), intrucat aceasta nu isi poate execută datoria stabilită prin titlu executoriu din cauza lipsei de fonduri.

Art.3 din OG 22/2002 prevede: „in cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plată in termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de Procedura Civila si/sau altor dispozitii legale aplicabile in materie. Termenul de 6 luni curge de la data la care debitorul a primit somatia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Astfel, este fără putintă de tăgadă că termenul de gratie de 6 luni, nu a fost respectat de către intimata creditoare la momentul declansării executării silite. Executarea silită a fost incepută cu incălcarea acestui termen prevăzut in mod imperativ de OG nr. 22/2002, deci executarea silită este nelegală.

In continuarea motivării, se arata ca actele de executare sunt nelegale, avand in vedere incidenta in cauză a dispozitiilor Ordonantei de Urgentă 71/2009. La data punerii in executare de către intimata P. C., a titlului executor reprezentat de sentinta civilă nr. 3021/ 08.04.2009 pronuntată de Tribunalul B. Sectia a VIII a Conflicte de Muncă in dosar nr._/3/2008, in spetă erau incidente dispozitiile Ordonantei de urgentă 71/2009.

Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1) si 2) din OG nr. 71/2009, se dispune: „1) Plata sumelor prevăzute prin hotărari judecătoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pană la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care incepe astfel: a) in anul 2012 se plăteste 5% din valoarea titlului executoriu;

in anul 2013 se plăteste 10% din valoarea titlului executoriu;

in anul 2014 se plăteste 25% din valoarea titlului executoriu;

in anul 2015 se plăteste 25%) din valoarea titlului executoriu;

in anul 2016 se plăteste 35%o din valoarea titlului executoriu.

(2) in cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”

In atare conditii, punerea in executare a titlului executor reprezentat de sentinta civilă 3021/2009 a Tribunalului B. Sectia a VIII a Conflicte de muncă este nelegală sub aspectul emiterii actelor de executare in cauză. Executarea silită a titlului executoriu este oprită de dispozitiile imperative ale OUG nr.71/2009, dispozitii legale aplicabile spetei, ordonanta prevăzand plata esalonată a acestor categorii de creante stabilite in sarcina institutiilor publice.

Jurisprudenta CEDO evidentiază că . situatie ca aceea prezentată in speta de fată, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere in a decide dacă si in ce măsură diferentele intre anumite situatii justifică un tratament juridic diferit iar scopul acestei marje variază in functie de anumite circumstante de domeniu si context.

Măsura adoptării unui act normativ precum - OUG nr.71/2009 - urmăreste un scop legitim - asigurarea stabilitătii economice a tării si păstrează un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere - executarea esalonată a hotărarilor judecătoresti in cauză.

Declansarea executării silite de către intimata creditoare este nelegală, intrucat respectarea unui act normativ impus in contextul actual nu poate echivala cu refuzul autoritătilor (FGE) de a aloca sumele mentionate ..

Mai mult decat atat, despre solutia vizand aplicabilitatea in cauză a dispozitiilor OG 71/2009 si esalonarea sumelor aferente titlu executor pus in executare pentru o perioadă de 5 ani de zile, intimata creditoare avea perfectă cunostintă, F. achitand in functie de alocarea bugetară si in conformitate cu dispozitiile OG nr.71/2009 modificată, acesteia următoarele sume:

- 34% in luna aprilie 2010 - 1294 Ron

- 5% + 2,5% pentru anul 2012 si respectiv trimestrul I pentru anul 2013 - 726 Ron

- 2,5% din brut 15.06.2013 - 86 Ron

- 2,5% din brut 15.10.2013 - 85 Ron

- 2,5% din brut 13.12.2013 - 85 Ron

- 2,5% din brut 02.06.2014 - 216 Ron

- 2,5% din brut 15.07.2014 - 216 Ron

- 2,5% din brut 15.11.2014 - 215 Ron

- 2,5% din brut 29.12.2014 - 216 Ron

- 25% an 2015 - 863 Ron

Sumele pentru care s-a dispus infiintarea popririi in baza titlului executor reprezentat de sentinta civilă nr. 3021/08.04.2009 pronuntată de Tribunalul B. Sectia a VIII a Conflicte de Muncă in dosar nr._/3/2008, au fost stabilite in mod nelegal. Prin adresa de infiintare a popririi se mentionează faptul că la solicitarea intimatei creditoare s-a dispus infiintarea popririi pentru suma de 9.009,25 Ron (7549 Ron debit + 930 Ron cheltuieli de executare).Prin incheierea pentru stabilirea sumelor datorate si actualizarea acestora, intocmită de B. „I. T. D.” la data de 29.05.2014 in cadrul dosarului de executare 188/NCP/2014 se mentionează sumele datorate in baza titlului executoriu pus in executare, in raport de sumele calculate si incluse in adresa de infiintare a popririi, arătăm următoarele:Sumele solicitate prin raport la titlul executor reprezentat de sentinta civilă nr. 3021/08.04.2009 pronuntată de Tribunalul B. Sectia a VIII a Conflicte de Muncă in dosar nr._/3/2008, sunt nelegal stabilite.

Din sumele cuvenite potrivit sentintei civile nr.3021/2009 pronuntată de Tribunalul B. Sectia a VIII a Conflicte de Muncă in dosar nr._/3/2008, F. G. E. a plătit următoarele sume:

- 34% in luna aprilie 2010 - 1294 Ron

- 5% + 2,5% pentru anul 2012 si respectiv trimestrul I pentru anul 2013 - 726 Ron

- 2,5% din brut 15.06.2013 - 86 Ron

- 2,5% din brut 15.10.2013 - 85 Ron

- 2,5% din brut 13.12.2013 - 85 Ron

- 2,5% din brut 02.06.2014 - 216 Ron

- 2,5% din brut 15.02,2014 - 216 Ron 1

- 2,5% din brut 15.11.2014 - 215 Ron

- 2,5% din brut 29.12.2014 - 216 Ron

- 25% an 2015 - 863 Ron ^

Asadar din suma datorată F. mai are de achitat din debitul datorat suma de 1226 lei si nu suma de 9009,25 lei cum gresit este stabilit prin actele de infiintare a popririi.

Sentinta civilă nr. 3021/08.04.2009, pusă in executare, stabileste in sarcina apelantei obligatia de plată a diferentei de drepturi salariale rezultate intre drepturile calculate de institutie potrivit O.G. nr. 10/2008 si cele calculate in baza O.G. nr. 21/2007 aprobată de Legea nr. 353/2007, pentru perioada 01.09._09.La data introducerii actiunii de către salariati, intraseră in vigoare prevederile O.G. nr. 21/2007 si ale Legii nr. 353/2007, insă, avand in vedere faptul că nu au fost emise la timp Normele de aplicare ale acestora, nu a fost posibilă realizarea, pană la sfarsitul anului 2008, a calculului drepturilor salariale in baza acestor reglementări, datorită necorespunderii totale a vechilor Norme in vigoare cu noua reglementare.In aceste conditii, plata drepturilor salariale s-a făcut in baza O.G. nr. 10/2008, astfel incat, prin actiunea formulată de angajati s-a solicitat iar instanta a admis obligatia de plata a diferentei de drepturi salariale rezultate din calculul prin aplicarea O.G. nr. 10/2008 pe perioada 01.09._09 si drepturile bănesti cuvenite pentru acelasi interval de timp prin aplicarea OG nr. 21/2007 aprobată de legea nr. 353/2007.

După cum se poate observa, se disting astfel două perioade, una aferentă anului 2008 (septembrie 2008 - decembrie 2008) si una aferentă anului 2009 (ianuarie 2009 - 08 aprilie 2009). Pentru perioada aferentă anului 2008 - institutia a calculat . in baza O.G. nr. 10/2008 si nu a Legii nr. 353/2007, astfel incat există astfel de diferente salariale. Cu privire la aceste sume, se aplică insă fără nici o indoială dispozitiile O.U.G. nr. 71/2009, sens in care mentionăm că a fost achitată deja prima transă prevăzută de aceste prevederi legale. Pentru perioada aferentă anului 2009 - nelegalitatea declansării executării silite rezultă in primul rand din faptul că nu există astfel de diferente salariale, rezultate din aplicarea O.G. nr. 10/2008 pe de o parte si aplicarea Legii nr. 353/2007 pe de altă parte, pentru un motiv extrem de simplu - ca urmare a intrării in vigoare a Normelor de aplicare corespunzătoare noii legislatii, F. a calculat si plătit drepturile salariale exclusiv in baza O.G. nr. 21/2007 aprobată de Legea nr. 353/2007 si nu in baza O.G. nr. 10/2008, indeplinindu-si astfel integral obligatiile cuprinse in titlul pus in executare pentru perioada aferentă anului 2009;

Astfel, imediat după aparitia normelor metodologice pentru efectuarea calculelor drepturilor salariale in baza O.G. nr.21/2007 aprobată de Legea nr. 353/2007 si după acceptul si optiunea expresă a salariatilor dată prin minuta din data de 11.02.2009, mentionată mai sus, FGE a achitat drepturile salariale către angajatii săi conform OG nr. 21/2007 aprobată de Legea nr.353/2007, in limita bugetului aprobat.

După cum se poate a constatat la data pronuntării sentintei pusa in executare, prin care F. a fost obligată sa plătească drepturile salariale in baza OG nr. 21/2007 aprobată de Legea nr. 353/2007, aceasta se conformase deja solicitării angajatilor si incepuse să plătească drepturile salariale conform acestor prevederi legale incă din ianuarie 2009. Acesta este motivul pentru care in perioada anului 2009 (01.01._09) F. a plătit drepturile salariale in baza OG nr.21/2007 aprobată de Legea nr. 353/2007.

Or, este foarte clar faptul că dispozitivul sentintei ce constituie titlu executoriu nu prevede obligatia Filarmonicii la plata diferentei de drepturi salariale rezultate din valoarea totală a drepturilor calculate in baza O.G. nr. 21/2007 aprobată prin Legea nr. 353/2007 si valoarea acordată efectiv intimatului in baza acestor prevederi legale, aceste sume nefăcand obiectul dosarului respectiv, ci, asa după cum se poate lesne observa la o simplă lecturare, titlul instituie obligatia Filarmonicii la plata diferentei de drepturi bănesti intre drepturile salariale incasate pe perioada 01.09._09 prin aplicarea OG 10/2008 si drepturi bănesti cuvenite pentru acelasi interval de timp prin aplicarea OG 21/2007 aprobată de legea 353.

Prin incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare intocmită la data de 29.05.2014 de către B. „I. T. D.” in cadrul dosarului de executare, executorul judecătoresc a stabilit in sarcina Filarmonicii G. E., cheltuieli de executare in cuantum de 930 Ron.

Jurisprudenta a retinut constant in mod constant faptul că, prin stabilirea cheltuielilor de executare, nu trebuie să se urmărească impovărarea debitorului. După cum se poate observa din cuprinsul incheierii din data de 29.05.2014 emisă de executorul judecătoresc in cadrul dosarului de executare 176/NCP/2014, cuantumul sumelor stabilite cu titlu e cheltuieli de executare este unul ridicat si calculată la o sumă care nu este corect calculată/datorată.

In drept, art. 249-365, 669, 711 si urm. art. 718, 780 alin.5) pct. 1., 781 si urm. din Codul de procedură civilă;Ordonanta nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii;O.G. nr. 21/2007 aprobată prin Legea nr. 353/2007;Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011;

Prin intampinarea depusa la 21.01.2015, intimata P. C. a solicitat respingerea contestatiei la executare ca neintemeiată pentru următoare motive: Conform dispozitiilor O.G. 17/2012 coroborate cu dispozitiile art. 1 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 71/2009. privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 45/19.05.2010, plata sumelor prevăzute prin hotărari judecătoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pană la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care incepe astfel: a) in anul 2012 se plăteste 34% din valoarea titlului executoriu; b) in anul 2013 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu; c) in anul 2014 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu. in cursul termenelor prevăzute la alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Aceste dispozitii normative, invocate de contestatoare prin intermediul contestatiei la executare, creează un avantaj discriminatoriu al institutiilor publice fată de o persoană fizică sau juridică obisnuită, si trebuie privite in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului si tinand seama de prevederile art. 20 din Constitutia Romaniei, care consacră prioritatea conventiilor internationale in materia drepturilor fundamentale ale omului, pentru a se preveni incălcarea articolului 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului si a articolului 1 din Protocolul 1 aditional la Conventie, ratificat de Romania prin Legea nr. 30/J994, avand in vedere tocmai faptul că debitorul este o institutie publică si are indatorirea, ca reprezentant al statului, de a veghea la respectarea principiului legalitătii si de a executa de bunăvoie si cu promptitudine o hotărare judecătorească definitivă si irevocabilă.

In cauza Hornsby c. Greciei, Curtea a reamintit jurisprudenta sa constantă conform căreia articolul 6 par. 1 din Conventie garantează fiecărei persoane dreptul ca o instantă să judece orice contestatie privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil, dar, in acelasi timp, stabilind si faptul că, acest drept ar fi iluzoriu dacă ordinea judiciară internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărare judecătorească definitivă si obligatorie să rămană inoperantă in detrimentul uneia dintre părti.

De la data rămanerii definitive a hotărarii judecătoresti ce constituie titlu executoriu contestatoarea nu a inteles, in mod benevol, să isi indeplinească obligatia de plată, stabilită in sarcina sa. Prin urmare, este inechitabil să i se ceară părtii care a obtinut in anul 2009 un titlu executoriu constand . să astepte realizarea dreptului de creantă prevăzut de lege si recunoscut de instantă, cu nerespectarea unui termen rezonabil.

De asemenea, prevederile O.U.G. nr. 71/2009 se circumscriu hotărarilor judecătoresti prin care au fost acordate drepturi de natura salarială stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar si nu la hotărari judecătoresti prin care institutiile publice au fost obligate la plata in favoarea salariatilor a unor diferente de drepturi bănesti.

Prin comportamentul său, intarziind plata sumelor de bani recunoscute nouă, prin hotărarea judecătorească ce se execută, contestatoarea incalcă dreptul de proprietate al intimatului, garantat de art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, in conditiile in care intimatul are o creantă suficient de concret stabilită pentru a beneficia de protectia art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile Grecesti Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, S. si V. I. c. Romaniei), iar intarzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului său de proprietate, astfel cum este garantat si protejat de Conventie, iar lipsa fondurilor nu este considerată un motiv justificat pentru intarziere.

Astfel, cată vreme, parata detine un titlu executoriu impotriva contestatoarei, aceasta are un „bun” in sensul C.E.D.O. si măsurile instituite prin dispozitiile art. I alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 contravin dispozitiilor art. 1 din Protocolul 1 aditional la Conventie si jurisprudentei constante a Curtii Europene, deoarece se dispune amanarea in mod repetat a termenelor de plată a creantelor stabilite prin titluri executorii precum si suspendarea executării silite incepute, pană la implinirea termenului de plată.

Statul nu poate impune limitări ale executării silite si nu poate institui norme care să ducă la amanarea realizării unei creante stabilite impotriva sa si in favoarea unei persoane, aceasta constituind o ingerintă in dreptul la recunoasterea bunurilor in sensul conventiei, incompatibilă cu prevederile acesteia.

In calitate de posesor al fortei publice, Statul trebuie să actioneze cu diligentă, pentru a asista creditorul in executarea unei hotărari judecătoresti.(F. v. Romania, no.2577/02).

O.U.G. nr. 71/2009, aprobată si modificată prin Legea nr. 230/2011 nu ii este aplicabilă, dat fiind că aceasta prevede plata esalonată a drepturilor de natură salarială si nu a drepturilor salariale. Suma de bani datorată nouă reprezintă o parte importantă din salariu, care ne-a fost stabilită prin lege (O.G. nr. 21/2007), iar nu prin hotărare judecătorească, creanta fiind drepturi salariale. Drepturile salariale sunt altceva decat drepturile de natură salariată, aceste două componente, impreună formează venitul salarial lunar al angajatului, astfel cum reiese din art. 1 alin.2 coroborat cu art.3 litera c din Legea nr.330/2009, raportat la art. 1. alin. 2 coroborat cu prev. art. 3 si cu prev. art. 5, alin. b din Legea nr. 284/2010.A interpreta dispozitiile O.U.G. nr. 71/2009 in sensul că s-a esalonat pe termen de 5 ani plata drepturilor salariale constatate si acordate prin titluri executorii, atunci cand angajatorul refuză in mod nejustificat plata acestor drepturi, inseamnă a lipsi creditorii de mijloacele de subzistentă, intrucat salariul este mijlocul principal prin care personalul din sectorul bugetar isi asigură existenta.

In cauza, partile au administrat proba cu inscrisuri.

Prin sentinta civilă nr. 5663/27.04.2015, pronuntată de Judecătoria Sectorului 3 B. – Sectia Civilă in dosarul nr._, s-a admis contestatia la executare privind pe contestatoarea F. G. E. B. si pe intimata P. C., intimata C. B., intimatul M. C.; s-a anulat in parte actele de executare din dosarul de executare 176/NCP/2013 al B. I. T. D. si anume cele efectuate pentru recuperarea sumei de 1510 lei (parte din debitul principal executat); instanta a mentinut actele de executare efectuate pentru recuperarea creantei de 6039,25 lei reprezentand debit cf titlu executoriu, actualizat plus cheltuielile de executare si a luat act ca debitoarea-contestator va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.

Pentru a pronunta această solutie, instanta a retinut ca prin sentinta civilă nr. 3021/08.04.2009 pronuntată de Tribunalul B.-Sectia a VIII-a (f.30-34), contestatoarea a fost obligată la plata „diferentei de drepturi bănesti intre drepturile salariale incasate pe perioada 01.09._09 prin aplicarea OG 10/2008 si drepturi bănesti cuvenite pentru acelasi interval de timp prin aplicarea OG 21/2007 aprobată de legea 353/2007, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflatie de la scadentă pană la plata efectivă.”

Prin incheierea din data de 29.03.2013 pronuntată in dosarul nr._/301/2013 (f.29), Judecătoria Sectorului 3 B. a incuviintat executarea silită.

Prin incheierea din 29.05.2014 executorul judecătoresc a stabilit debitul actualizat la suma de 7549,25 lei si cheltuieli de executare: 939 lei (TVA inclus) ce reprezintă onorariu executor si suma de 530 lei (500 lei onorariu avocat, 20 lei cheltuieli postale si 10 lei taxe timbru)-f.28.

La data de 8.12.2014 executorul judecătoresc a emis adrese de infiintare a popririi către C. B. si M. C. (f.26-27) instiintand si debitoarea despre măsura luata (f.25).

Motivele contestatiei la executare nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

M. C., in calitate de ordonator principal de credite, potrivit art. 11 alin.3 din HG 90/2010, este singura institutie care poate dispune efectuarea de plăti către debitori, motiv pentru care instanta nu găseste ca fiind nelegala adresa de infiintare a popririi transmisa acestei institutii in calitate de tert poprit.

Articolul 2 din O.G. nr. 22/2002 prevede că „ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in conditiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plătii sumelor stabilite prin titluri executorii.”.

Executarea unei hotărari judecătoresti trebuie considerată ca făcand parte integrantă din proces, in sensul art. 6 din CEDO. Dreptul la instantă ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă din cadrul statului contractant ar permite ca o hotărare judecătorească definitivă si obligatorie să rămană inoperantă in detrimentul unei dintre părti (cauza S. impotriva Romaniei, Hotărarea din 6 septembrie 2005, cauza V. I. impotriva Romaniei, Hotărarea din 28 iunie 2005, definitivă la 28 septembrie 2005).

Imprejurarea că ordonatorii principali de credite bugetare nu au dispus toate măsurile necesare pentru asigurarea bugetelor proprii si ale institutiilor din subordine pentru efectuarea plătii sumelor stabilite prin titluri executorii nu constituie un motiv rezonabil pentru respingerea cererii de executare silita prin poprire in contra ordonatorului principal de credit, in vederea realizării creantei intimatei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut constant in practica sa că o autoritate a statului nu ar trebui să se folosească de pretextul lipsei fondurilor pentru a nu onora o datorie intemeiată pe o hotărare judecătorească (Budov c. Rusia, Hotărarea din 7 mai 2002; S. c. Romaniei, Hotărarea din 6 septembrie 2005). Fiecare stat are datoria de a detine un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive ce ii revin. Or, in cauză, statul, prin propriile actiuni, a făcut imposibilă recuperarea imediată de către creditoare a sumelor stabilite prin hotărare judecătorească, elemente suficiente pentru a concluziona că acesta, prin intermediul organismelor sale specializate, nu a depus toate eforturile pentru punerea in executare cu celeritate a hotărarilor judecătoresti (in speta din anul 2009) ce constituie titluri executorii pentru creditoare, ceea ce contravine dispozitiilor art. 6 din CEDO.

Pentru aceste considerente, a inlăturat apărarea potrivit căreia adresa de poprire adresata Ministerului C. este nelegala.

De asemenea, in cauza nu s-a făcut nicio dovada ca obiectul popririi l-ar constitui sumele reprezentand finantări primite de la institutii sau organizatii nationale si internationale pentru derularea de programe sau proiecte, astfel ca si acest motiv al contestatiei a fost inlăturat.

Referitor la sustinerea contestatoarei in sensul că nu au fost respectate prevederile OG 22/2002, instanta a retinut că potrivit art. 2 OG 22/2002 dacă executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligată ca, in termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Potrivit art. 3 din acelasi act normativ, in cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plată in termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.

Aceste dispozitii ce au un caracter special fată de cele cuprinse in codul de procedură civilă in privinta executării obligatiilor de plată stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice nu sunt aplicabile ope legis. Dimpotrivă, incidenta lor este conditionată de dovedirea faptului că institutiile publice se află in imposibilitatea executării benevole a obligatiei din cauza lipsei de fonduri precum si de dovada demersurilor efectuate pentru obtinerea fondurilor necesare achitării obligatiilor.

In ce priveste motivul de nelegalitate a executării silite pornite in contra dispozitiilor imperative ale OUG 71/2009, ce instituie suspendarea de drept a oricărei executări silite incepute pentru sume reprezentand creante salariale ale personalului bugetar, instanta a constatat ca aplicarea dispozitiilor OUG nr. 71/ 2009 la cauza de fata, in sensul impiedicării executării imediate a debitului urmărit, este de natura sa producă in detrimentul creditoarei urmăritoare o incălcare a dreptului consacrat de art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces echitabil, care impreună cu jurisprudenta Curtii formează un . fac parte din dreptul intern, avand aplicabilitate directa, cf. art. 11 si 20 din Constitutie.

Astfel, potrivit jurisprudentei constante a instantei europene, executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca făcand parte din proces, iar dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotărare definitiva si obligatorie sa rămană fără efect in detrimentul uneia dintre părti.

In acest context trebuie reamintit ca in numeroase cauze (S. c. Romaniei, Metaxas c. Greciei, Karahalios contra G.) Curtea a statuat ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta contra statului sa recurgă la procedura executării silite pentru a obtine satisfactie.

Cum, debitoarea este o institutie publică, subordonată Ministerului C., are indatorirea, ca reprezentantă a statului, de a veghea la respectarea principiului legalitătii si de a executa de bunăvoie si cu promptitudine o hotărare judecătorească definitivă.

De asemenea, in hotărarea Sacaleanu impotriva Romaniei, Curtea a avut in vedere aceleasi principii care impun obligatia statului, administratiei, de a executa hotărarea pronuntata impotriva sa chiar si in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este in cauza OUG nr. 71/ 2009.

Mai transant, in cauza Bourdov c. Rusiei, Curtea a stabilit ca o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a onora o datorie rezultata dintr-o hotărare judecătoreasca. Reclamantul nu trebuie sa fie in imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care sa afecteze insăsi substanta dreptului, din cauza dificultătilor financiare ale statului.

Curtea a statuat că obligatia statului de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărari judecătoresti definitive si executorii . si de a executa din oficiu . hotărarile judecătoresti pronuntate impotriva sa si de a crea un remediu efectiv in caz contrar, se opun invocării de către stat a lipsei de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărari judecătoresti. Revine statelor obligatia de a-si organiza sistemul legal . incat autoritătile să isi poată indeplini obligatia lor in această privintă.

Prin urmare, potrivit acestor interpretări date de instanta europeana, posibilitatea invocării de către institutia publica debitoare a termenelor de esalonare a plătii prevăzute in OUG nr. 71/ 2009, precum si a lipsei fondurilor necesare efectuării plătii, reprezintă prevederi incompatibile cu principiile statuate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Analizand in concret circumstantele cauzei, instanta a constatat ca incălcarea art. 6 din CEDO se produce in mod inevitabil prin aplicarea OUG nr. 71/ 2009.

In cauza, titlul executoriu in discutie este sentinta civila nr. 3021 din 8.04.2009 pronuntată de Tribunalul B., o sentinta executorie din momentul pronuntării. Aceasta sentinta nu a fost pusa in executare voluntar (astfel cum constant a afirmat instanta europeana ca trebuie sa aibă loc executarea, respectiv „din momentul in care hotărarea respectiva devine definitiva si executorie”) pană la data intrării in vigoare a OUG nr. 71/18.06.2009.

Conform dispozitiilor acestei ordonante plata drepturilor bănesti recunoscute in favoarea creditoarei (printr-un titlu devenit executoriu pană la 31 decembrie 2009) urma sa se facă in 3 rate, esalonate astfel: a) in anul 2012 se plăteste 34% din valoarea titlului executoriu; b) in anul 2013 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu; c) in anul 2014 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu.

Asadar, executarea inceputa de către creditoare ar trebui sa fie temporizata pană in anul 2012, iar realizarea integrala a debitului ar trebui sa aibă loc, dacă s-ar face aplicarea normelor interne, abia in anul 2014. Aceasta ar reprezenta, in raport de data titlului executoriu – aprilie 2009, o intarziere in executare de 3 ani pană la plata primei transe de doar 34 % din valoarea creantei si de 5 ani in total pană la realizarea integrala a creantei.

Curtea apreciază, prin luarea in considerare si a cauzei Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy contra Ucrainei, ca aceasta durata de 3-5 ani este excesiva, neputand fi catusi de putin considerata rezonabila, in spiritul art. 6 din CEDO si al jurisprudentei CEDO, oricare ar fi circumstantele concrete care au dictat necesitatea adoptării acestui act normativ.

De asemenea, contrara art. 6 din Conventie este si modalitatea neprevizibila de reglementare a acestei esalonări (OUG 71/2009 intrata in vigoare in 18.06.2009 reglementa initial termene de plata cuprinse intre 2010-2012, termene ulterior modificate prin OUG 45/2010 din 20.05.1020 si cuprinse intre 2012-2014). Conventia nu apără drepturi teoretice si iluzorii, or modalitatea in care s-a reglementat plata drepturilor salariale, amanarea succesiva a acestora, stabilirea la momentul primei date scadente a unor noi termene de plata nu poate determina decat concluzia incălcării dreptului de acces la instanta in faza de executare silita. Inexistenta unui calendar real si respectat de plata a drepturilor salariale dovedita in cauza face ca intre motivul serios si legitim invocat de intimata – contextul economic actual – si tergiversarea executării titlurilor executorii sa nu mai existe un raport de proportionalitate.

De aceea, instanta a constatat ca aplicarea OUG nr. 71/ 2009 la circumstantele concrete ale cauzei nu poate fi acceptata, intrucat ar avea drept consecinta inevitabila incălcarea art. 6 din CEDO, sub aspectul nerespectării termenului rezonabil, precum si al principiului egalitătii armelor in proces.

In consecinta, cantărind intre aplicarea ordonantei mentionate, ce prevede esalonarea in achitarea creantei, pe de-o parte, si dispozitiile Conventiei si ale jurisprudentei Curtii de la Strasbourg, pe de alta parte, instanta va da satisfactie celor din urma, conform art.11 alin.2 si art.20 din Constitutia Romaniei, inlăturand aplicarea OUG nr. 71/ 2009.

In ce priveste cuantumul sumei ce se executa, instanta a retinut ca prin incheierea din 29.05.2014 executorul judecătoresc a stabilit debitul actualizat la suma de 7549,25 lei.

Contestatoarea a renuntat la administrarea probei prin expertiza contabila; nu s-a făcut astfel dovada ca plătile invocate de debitoare si efectuate anterior momentului stabilirii debitului prin incheierea din 29.05.2014 (respectiv in anii 2010, 2013 si mai 2014) ar fi fost ignorate de executorul judecătoresc la stabilirea sumei finale datorate.

Instanta a avut insă in vedere plătile efectuate după acest moment, aferente lunilor iulie, noiembrie si decembrie 2014 precum si anului 2015 (f.37) motiv pentru care a anulat in parte actele de executare din dosarul de executare 176/NCP/2013 al B. I. T. D. si anume cele efectuate pentru recuperarea sumei de 1510 lei (parte din debitul principal executat).

A mentinut actele de executare efectuate pentru recuperarea creantei de 6039,25 lei reprezentand debit cf titlu executoriu, actualizat plus cheltuielile de executare

In privinta onorariului executorului judecătoresc, fată de valoarea creantei puse in executare, sunt aplicabile prevederile art. 39 lit. a Legea nr. 188/2000; instanta a retinut ca aceasta cheltuiala de executare nu este una exagerata, ci este determinata in raport cu dispozitiile legale mentionate. Nici cuantumul onorariului de avocat (500 lei) nu reprezintă o cheltuiala nerezonabila.

Instanta a luat act ca debitoarea-contestator va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatoare F. G. E. B., inregistrat pe rolul Tribunalului B., sectia a V-a civila, la data de 25.08.2015, sub acelasi numar.

In motivare, apelanta a aratat ca hotararea atacata este nelegală fiind dată cu aplicarea gresită a legii in raport de cele retinute de prima instantă.

Prima instantă a respins ca neintemeiată contestatia la executare formulată apreciind că in cauză nu sunt incidente dispozitiile art. 14 din OG nr. 17/2012 cu trimitere la OUG nr. 71/2009. Pentru a concluziona asupra acestui aspect instanta, in mod eronat, apreciază că dispozitiile invocate nu sunt aplicabile spetei intrucat drepturile ce fac obiectul prezentei cauze reprezintă drepturi salariale si nu drepturi de natură salarială.

Avand in vedere calitatea creditorului si debitorului, natura debitului, precum si data pronuntării titlului executoriu, se verifică incidenta dispozitiilor art. 14 din OG nr. 17/2012 cu trimitere la OUG nr. 71/2009. Drepturile de natură salarială reprezintă totalitatea drepturilor de care beneficiază un angajat in temeiul contractului individual de muncă si al contractului individual de muncă, in această categorie intrand si salariul, alături de indemnizatiile, primele, premiile, sporurile etc., toate avand acelasi tratament fiscal reglementat de dispozitiile art. 55 Cod Fiscal.

Asadar, contrar celor retinute de prima instantă, Jurisprudenta CEDO evidentiază că . situatie ca aceea prezentată in spetă de fată, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere in a decide dacă si in ce măsură diferentele intre anumite situatii justifică un tratament juridic diferit iar scopul acestei marje variază in functie de anumite circumstante de domeniu si context.

Măsura adoptării unui act normativ precum - OG 17/2012 cu trimitere la OUG nr.71/2009 - urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilitătii economice a tării si păstrează un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere - executarea esalonată a hotărarilor judecătoresti in cauză .

Astfel, consideră că in mod gresit si nelegal prima instantă a retinut că F. G. E. refuză plata debitului stabilit prin titlul executoriu. Acest lucru nu rezultă din coroborarea nici unora dintre inscrisurile admise ca mijloc de probă si nici din atitudinea procesuală a apelantei, care a arătat că recunoastem existenta obligatiei de plată si că ne indeplinim această obligatie prin plata in mod esalonat a creantei, executarea silită fiind imposibilă atat din punct de vedere legal, cat si din punct de vedere practic.

Cu privire la sustinerile legate de faptul că executarea silită s-a făcut cu nerespectarea art. 2 din OG nr. 22/2002, instanta a retinut că beneficiul termenului de 6 luni in favoarea institutiilor publice este conditionat de dovada neexecutării benevole a obligatiei din cauza lipsei de fonduri dar si de dovada demersurilor făcute pentru obtinerii de fonduri.

Si cu privire la acest aspect, instanta inlătură sustinerile apelantei in mod nelegal.

In acest sens, asa cum a arătat si anterior, F. este o institutie publică de cultură, subordonată Ministerului C. ce are calitatea de ordonator principal de credite, fiind finantată prin subventie de la bugetul de stat, precum si din venituri proprii. Asadar, F. nu are buget propriu.

F. isi poate achita sumele rezultate din titlul executoriu fată de angajatii săi, astfel cum a fost stabilit prin titlurile executare ce au stat la baza declansării executării silite, doar din fondurile virate de M. C. special in acest scop si din categoria bugetară avand această destinatie. Plata acestor sume din venituri proprii este imposibilă, fiind in contradictie cu dispozitiile legale.

Potrivit dispozitiilor legale ale art. 1 din OG 22/2002: „Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se incadrează obligatia de plata respectiva.”

Or, după cum a mai arătat, F. G. E. nu are buget alocat pentru plata sumei poprite.

In acest sens, jurisprudenta a statuat in mod constant că, prin dispozitiile speciale ale OG nr. 22/2002 „nu se aduce nicio incălcare a drepturilor creditorilor institutiei, ci dimpotrivă, este facilitată incasarea sumelor in mod esalonat si la termen” stabilind premisa pentru aplicarea facilitătilor instituite de OG nr. 22/2002 in favoarea institutiilor publice ca fiind „existenta unei obligatii de plată stabilită prin hotărare judecătorească definitivă si irevocabilă §i lipsa fondurilor bănesti in bugetul acestora pentru executarea obligatiilor”. „Dispozitiile OG nr. 22/2002 privesc nu numai imposibilitatea temporară de a executa titlul, dar si făptui că debitoarea va dispune de sumele necesare efectuării plătilor in perioada următoare in cadrul termenelor prevăzute de lege”.

F. nu are buget alocat pentru plata sumei poprite, M. C. virand către apelanta doar fonduri pentru salariatii cu privire la care s-a dispus prin hotărare judecătorească faptul că dispozitiile OUG nr. 71/2009 nu sunt aplicabile si nu este incidentă plata esalonată conform schemei din prevederile acesteia.

Lipsa fondurilor pentru executarea dispozitivului titlului executoriu este determinată de nealocarea bugetară a sumelor necesare ceea ce ne pune in situatia de a fi in imposibilitate de a achita aceste sume către salariatii Filarmonicii, sens in care ni se aplică, in conformitate cu dispozitiile OG nr. 22/2002 termenul de gratie de 6 luni.

In drept, au fost invocate dispozitiile Codului de procedură civilă, ale OG nr. 71/2009, ale OUG nr. 17/2012 si ale OG nr. 22/2002 mentionate in cuprinsul său.

Prin intampinarea formulată, intimata P. C. a solicitat respingerea apelului formulat impotrivii sentintei civile nr.5663/2015 pronuntată de Judecătoria Sector 3 in dosarul nr._ si pe cale de consecintă mentinerea acesteia ca temeinică si legală.

Pe fondul apelului, conform dispozitiilor O.G. 17/2012 coroborate cu dispozitiile art. 1 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 45/19.05.2010, plata sumelor prevăzute prin hotărari judecătoresti avand ca obicei acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pană la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care incepe astfel: a) in anul 2012 se plăteste 34% din valoarea titlului executoriu: b) in anul 2013 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu: c) in anul 2014 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu. in cursul termenelor prevăzute la alin. I. orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

Aceste dispozitii normative, invocate de contestatoare prin intermediul contestatiei la executare, creează un avantaj discriminatoriu al institutiilor publice fată de o persoană fizică sau juridică obisnuită, si trebuie privite in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului si tinand seama de prevederile art. 20 din Constitutia Romaniei, care consacră prioritatea conventiilor internationale in materia drepturilor fundamentale ale omului, pentru a se preveni incălcarea articolului 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului si a articolului 1 din Protocolul 1 aditional la Conventie, ratificat de Romania prin Legea nr. 30/1994. avand in vedere tocmai faptul că debitorul este o institutie publică si are indatorirea, ca reprezentant al statului, de a veghea la respectarea principiului legalitătii si de a executa de bunăvoie si cu promptitudine o hotărare judecătorească definitivă si irevocabilă.

In cauza Ilornsby c. Greciei. Curtea a reamintit jurisprudenta sa constantă conform căreia articolul 6 par. I din Conventie garantează fiecărei persoane dreptul ca o instantă să judece orice contestatie privind drepturile si obligatiile sale eu caracter civil, dar, in acelasi timp. stabilind si faptul că acest drept ar fi iluzoriu dacă ordinea judiciară internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărare judecătorească definitivă si obligatorie să rămană inoperantă in detrimentul uneia dintre părti.

Prin comportamentul său, intarziind plata sumelor de bani recunoscute prin hotărarea judecătorească ce se execută, contestatoarea incalcă dreptul de proprietate al intimatului, garantai de art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie. in conditiile in care intimatul arc o creantă suficient de concret stabilită pentru a beneficia de protectia art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile Grecesti Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, San dor si V. I. c. Romaniei), iar intarzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului său de proprietate, astfel cum este garantat si protejat de Conventie, iar lipsa fondurilor nu este considerată un motiv justificat pentru intarziere.

Astfel, cată vreme, parata detine un titlu executoriu impotriva contestatoarei. aceasta are un „bun” in sensul C.E.D.Ü. si măsurile instituite prin dispozitiile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 contravin dispozitiilor art. l din Protocolul 1 aditional la Conventie si jurisprudentei constante a Curtii Europene, deoarece se dispune amanarea in mod repetat a termenelor de plată a creantelor stabilite prin titluri executorii precum si suspendarea executării silite incepute, pană la implinirea termenului de plată.

In calitate de posesor al fortei publice. Statul trebuie să actioneze cu diligentă, pentru a asista creditorul in executarea unei hotărari judecătoresti.(F. v. Romania, no.2577/02).

Consideră că O.U.G. nr. 71/2009, aprobată si modificată prin Legea nr. 230/2011 nu ne este aplicabilă, dat fiind că aceasta prevede plata esalonată a drepturilor de natură salarială si nu a drepturilor salariale.

Suma de bani datorată nonă reprezintă o parte importantă din salariu, care i-a fost stabilită prin lege (O.G. nr. 21/2007). iar nu prin hotărare judecătorească, creanta fiind drepturi salariale.

Drepturile salariale sunt altceva decat drepturile de natură salarială, aceste două componente, impreună formează venitul salarial lunar al angajatului, astfel cum reiese din art. 1 alin. 2 coroborat cu art. 3 lit. c din Legea nr. 330/2009, raportat la art. 1 alin. 2 coroborat cu prevederile art. 3 si cu prevederile art. 5 alin. b din Legea nr. 284/2010.

A interpreta dispozitiile O.U.G. nr. 71/2009 in sensul că s-a esalonat pe termen de 5 ani plata drepturilor salariale constatate si acordate prin titluri executorii, atunci cand angajatorul refuză in mod nejustificat plata acestor drepturi, inseamnă a lipsi creditorii de mijloacele de subzistentă, intrucat salariul este mijlocul principal prin care personalul din sectorul bugetar isi asigură existenta.

In drept, isi intemeiază cererea pe dispozitiile mai sus invocate.

In apel nu au fost administrate probe noi.

Analizand sentinta civila apelata, instanta retine urmatoarele:

Cu privire la prima critica formulata de apelanta privind incalcarea de catre instanta de fond a disp. art. 14 din OG nr. 17/2002 cu trimitere la OUG nr. 71/2009, instanta retine ca prin sentinta civila nr._/03.10.2014, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 B., in dosarul nr._/301/2014, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 4835/17.12.2015 a Tribunalului B., sectia a V-a civila, s-a retinut ca disp. OUG nr. 71/2009 nu sunt incidente in cauza.

Chiar daca in cauza ce a facut obiectul dosarului nr._/301/2014 au fost contestate alte acte de executare silita intocmite in acelasi dosar de executare silita, nr. 176/NCP/2013 al B. I. T. D., respectiv somatia din data de 26.06.2013, intrucat aceasta cauza de nelegalitate a actelor de executare silita a fost invocata in ambele contestatii la executare, instanta apreciaza ca efectul negativ al puterii de lucru judecat de care se bucura sentinta civila nr._/03.10.2014, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 B., impiedica repunerea in discutie in procesul de fata a acestui aspect. Prin urmare, instanta retine ca apelanta nu poate invoca in favoarea sa nerespectarea disp. OUG nr. 71/2009.

Motivul de apel prin care se invoca incalcarea disp. OG nr. 22/2002, nu poate fi retinut.

Astfel, potrivit disp. art. 2 din OG nr. 22/2002, cu modificarile ulterioare, “ Daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau nu continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului”.

In cauza, executarea silita a creantei stabilite in favoarea intimatei P. C. s-a efectuat cu respectarea disp. OG nr. 22/2002.

In acest sens, din considerentele sentintei civile nr._/03.10.2014, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 B., rezulta ca executorul judecatoresc I. T. D. a emis la data de 26.06.2013 somatia prin care i-a pus in vedere apelantei, ca in termen de 6 luni de la primirea acesteia, sa se conformeze titlului executoriu, in sensul de a achita suma de 8234 lei, iar adresele de infiintare a popririi, contestate in prezenta cauza au fost emise la data de 08.12.2014.

Se constata, asadar, ca solutia primei instante respecta procedura incipienta de executare silita a institutiilor publice, asa cum aceasta este reglementata de OG nr. 22/2002, modificata prin Legea nr. 110/2007.

F. de considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 480 alin.1 C.pr. civ., apelul urmeaza a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta F. „G. E.”, cu sediul in B., .-3, sectorul 1, impotriva sentintei civile nr. 5663/27.04.2015, pronuntată de Judecătoria Sectorului 3 B. – Sectia Civilă in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata creditoare P. C., cu domiciliul ales in B., ., ., etj. 2, . si intimatii parati M. C., cu sediul in B., ., in incinta Bibliotecii Nationale a Romaniei, sectorul 3 si C. B., cu sediul in B., Calea V., nr. 13, sectorul 3.

Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitiva.

Pronuntată in sedintă publică, azi, 25.01.2016.

P., JUDECĂTOR, GREFIER,

G. M. N. S. Visoiu C. S.

Red. S.V.

Dact. GZ/

6 Ex.

Jud. Sector 3 B. – Sectia Civilă

Jud. M. A.

Data:

← Cereri. Decizia nr. 91/2016. Tribunalul BUCUREŞTI		Pretenţii. Sentința nr. 71/2016. Tribunalul BUCUREŞTI →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 236/2016. Tribunalul BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 236/2016. Tribunalul BUCUREŞTI