Anulare act. Sentința nr. 133/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 133/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 7572/114/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.- SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă nr. 133
Ședința publică de la data de 23 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile promovată de reclamanții L. I. și A. I., cu domiciliul în București, .. 8, ., în contradictoriu cu pârâții E. C. I.P.U.R.L., cu sediul în B., Piața Daciei, ., parter, . și B. V., cu domiciliul în București, ., ., ., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 21.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, pentru data de 23.01.2013, când, deliberând, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A) Poziția părților
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. - Secția I Civilă la data de 11.12.2012 sub nr._, reclamanții L. I. și A. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții E. C. I.P.U.R.L. și B. V., ca, prin hotărârea ce se va pronunța:
- în principal, (1) să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2014/03.09.2012 de BNP M. T., încheiat între pârâții E. C. I.P.U.R.L., prin titularul Vartan R., în calitate de vânzător și B. V., în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul cu nr. cadastral 308, înscris în Cartea Funciară nr._ (fost nr. 24) a comunei Vernești, județul B. și (2) să se instituie sechestrul asigurător asupra imobilului menționat mai sus, în prezent proprietatea pârâtei B. V., obiect al contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2014/03.09.2012 a cărui nulitate absolută se cere;
- iar, în subsidiar, (1) să se dispună revocarea (desființarea) acelui contract de vânzare-cumpărare, ca fiind încheiat de pârâta E. C. I.P.U.R.L. în frauda reclamanților, creditori personali ai debitorului L. N., asociat unic al ..R.L. și (2) să se constate că în prezent imobilul obiect al contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2014/03.09.2012 este un bun rămas liber în urma închiderii procedurii generale de insolvență asupra ..R.L. și a radierii acesteia, bun imobil ce revine în patrimoniul lui L. N., debitor personal al reclamanților și fost asociat unic al ..
S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe prevederile art. 1560 NCC și ale art. 120 și art. 133 din Legea nr. 85/2006, s-a învederat, în esență, că, prin acte autentificate de notarul public în septembrie și octombrie 2008, reclamanții au împrumutat suma de 200.000 euro către L. N. și L. M., că scadența restituirii acestor împrumuturi, stabilită inițial la datele de 10.09.2009, respectiv de 28.10.2009, a fost prelungită, la cererea debitorilor, cu un an, prin acte adiționale, că, imediat după încheierea acestor acte, debitorii amintiți au înstrăinat bunurile aflate în proprietate și au intrat în faliment cu societățile comerciale la care erau asociați, că, prin încheierea din data de 25.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, s-a dispus, la cererea reclamanților, instituirea, în baza art. 599 C.proc.civ, a sechestrului judiciar cu privire la mai multe imobile aflate în proprietatea debitorilor L. N. și L. M., că, încă din data de 12.03.2012, când s-a pronunțat de Tribunalul B. sentința nr. 377/2012 în dosarul nr._, pârâta E. C. I.P.U.R.L. nu mai avea calitatea de lichidator judiciar al .., că, în ciuda acestui fapt, calitatea de lichidator este arogată ilegal la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2014/03.09.2012, că, cumpărătoarea (pârâta) B. V. este de rea-credință, un proprietar aparent și o unealtă la dispoziția pârâtei E. C. I.P.U.R.L., că reclamanții, deși au pornit executarea silită a patrimoniului debitorilor L. N. și L. M., prin încheierea contractului de executare silită nr. 397/2010, nu au recuperat nicio sumă de bani din cele împrumutate acestora, precum și că, împotriva numitului Vartan R., titular al pârâtei E. C. I.P.U.R.L., reclamanții au formulat plângere la Comisia Superioară de Disciplină a U.N.P.I.R. pentru săvârșirea unor abateri disciplinare cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2014/03.09.2012, a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată în cauză.
În dovedire, s-au depus unele înscrisuri (filele 12-135, 180-184).
2. Pârâta E. C. I.P.U.R.L., la data de 16.01.2013, a depus întâmpinare (filele 149-154), prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a susținut, în motivare, în esență, că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2014/2012 s-a încheiat pentru ca, cumpărătoarea (pârâta) B. V. să poată să-și întabuleze în Cartea Funciară dreptul de proprietate asupra imobilului sus-menționat, că pârâta B. V. a dobândit acest drept de proprietate prin procesul-verbal din data de 21.12.2011, ora 15,00 și actul de adjudecare nr. 1/16.01.2012, precum și că acesta din urmă, conform art. 120 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, reprezintă titlu de proprietate.
În dovedire, s-au depus unele înscrisuri (filele 155-179).
3. Pârâta B. V., la data de 17.01.2013, a depus întâmpinare (filele 185-191), prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei interesului și s-a solicitat, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a reliefat, în motivare, în esență, că, în urma participării la licitația publică organizată de lichidatorul judiciar al .., pârâta E. C. I.P.U.R.L., referitor la imobilul proprietatea acestei societăți, cu nr. cadastral 308, înscris în Cartea Funciară nr._ (fost nr. 24) a comunei Vernești, județul B., s-a eliberat actul de adjudecare nr. 1/16.01.2012, ce constituie titlu de proprietate, că, în urma refuzului OCPI B. de a dispune întabularea dreptului de proprietate al pârâtei B. V. în baza acestui act de adjudecare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2014/2012, că, prin urmare, toate demersurile pârâtei au fost perfect legitime și legale, că, creanța reclamanților asupra numiților L. N. și L. M. nu poate fi exercitată împotriva unei alte persoane juridice, respectiv ..R.L., ce are un patrimoniu distinct, că, întrucât bunul imobil obiect al contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2014/03.09.2012, a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată în cauză, nu a fost în patrimoniul debitorilor lor, reclamanții nu pot avea niciun folos practic din admiterea acțiunii de față, precum și că, din expunerea motivelor de fapt ale acțiunii, nu rezultă cauze de nulitate absolută, iar cererea de sechestru asigurător este inadmisibilă.
În dovedire, s-au depus unele înscrisuri (filele 192-233).
B) Actele procesuale ale instanței
4. Prin încheierea din data de 21.03.2013, Tribunalul, în temeiul art. 165 C.proc.civ., a dispus disjungerea cererii vizând instituirea sechestrului asigurător și formarea unui nou dosar cu acest obiect, fiind înregistrat respectivul dosar cu nr._ .
5. La termenul din data de 21.01.2012, cu respectarea prevederilor art. 159 pct. 2 și ale art. 159 indice 1 alin. 2 C.proc.civ., cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 202/2010, Tribunalul a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale, rămânând în pronunțare pe această excepție.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu excepția necompetenței materiale, Tribunalul reține următoarele :
II)Considerentele reținute de Tribunal în fundamentarea soluției adoptate
6. Obiectul principal al litigiului dedus judecății în prezenta cauză, declanșat de reclamanții L. I. și A. I., în contradictoriu cu pârâții E. C. I.P.U.R.L. și B. V., rezidă, în esență, în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2014/03.09.2012 de BNP M. T., încheiat între pârâții menționați și având ca obiect imobilul cu nr. cadastral 308, înscris în Cartea Funciară nr._ (fost nr. 24) a comunei Vernești, județul B..
Este vorba, prin urmare, de o acțiune vizând constatarea nulității absolute a unui contract.
7. Or, având în vedere acest obiect al acțiunii, Tribunalul apreciază că, în speță, sunt în prezența unei acțiuni evaluabile în bani.
Această concluzie se impune, întrucât, conform celor decise cu caracter obligatoriu pentru toate instanțele judecătorești prin Decizia nr. XXXII/9.06.2008, pronunțată de instanța supremă în Secții Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial nr. 830/10.12.2008, „în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare”.
De altfel, în considerentele acestei Decizii, s-a reținut în mod limpede că „cererea de chemare în judecată prin care se solicită pronunțarea anulării unui act juridic sau constatarea nulității absolute a aceluiași act, fără a se cere și restituirea prestațiilor efectuate de părți, este o cerere patrimonială atunci când tinde la desființarea unui act juridic ale cărui efecte (drepturi și obligații) au avut caracter patrimonial”.
8. În acest context, trebuie reliefat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2014/03.09.2012 de BNP M. T. (filele 24-26, 175-176), încheiat între ., prin lichidator judiciar pârâta E. C. Ipurl (vânzător) și pârâta B. V. (cumpărător), s-a vândut, respectiv s-a cumpărat imobilul casă și teren intravilan de categoria de folosință curți-construcții, înscris în Cartea Funciară nr._ (fostă nr. 308/e:24) a .> Potrivit clauzei inserate la par. 3 din contractul menționat, imobilul obiect al actului juridic respectiv a fost „adjudecat de doamna B. V. în baza procesului-verbal încheiat la data de 21.12.2011, ora 15,00 și a Actului de adjudecare nr. 1/16.01.2012 încheiat la sediul lichidatorului judiciar”, iar, conform clauzei de la par. 4 al aceluiași contract, prețul vânzării este de 80.000 euro, echivalentul a 345.000 lei.
9. În raport cu caracterul evaluabil în bani al acțiunii deduse judecății în prezenta cauză, Tribunalul, referitor la competența materială de judecată în primă instanță a unei asemenea acțiuni, constată că, în materie civilă, aceasta este delimitată, în baza art. 2 pct. 1 lit. b) teza I, coroborat cu art. 1 pct. 1 C.proc.civ., între judecătorie și tribunal, în raport cu criteriul valorii obiectului acțiunii.
Astfel, litigiile în materie civilă al căror obiect are o valoare mai mică de 500.000 lei se judecă în primă instanță de judecătorie, iar cele al căror obiect are o valoare mai mare de 500.000 lei sunt de competența de judecată în primă instanță a tribunalului.
10. Or, în speță, se observă că nu există nicio dovadă din care să reiasă că valoarea obiectului litigiului pendinte este mai mare de 500.000 lei.
Numai în măsura în care reclamanții ar fi probat acest aspect, acțiunea de față ar fi fost, în baza art. 2 pct. 1 lit. b) C.proc.civ., de competența materială de soluționare în primă instanță a tribunalului.
11. De altfel, trebuie remarcat că, în contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată prin prezenta acțiune, prețul imobilului obiect al acestui act juridic a fost stabilit la suma de 80.000 euro, echivalentul a 345.000 lei.
Mai mult, valoarea de piață la care imobilul obiect al litigiului pendinte a fost evaluat prin raportul de evaluare întocmit de expertul ANEVAR S. C. D. (filele 163-168) este de 424.435 RON.
Or, ambele sume evocate mai sus se află, evident, sub plafonul de 500.000 lei, la care se referă prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) teza I C.proc.civ.
12. De asemenea, instanța apreciază că, în cauză, contrar alegațiilor făcute de către reclamanți în motivarea acțiunii introductive, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 C.proc.civ.
Astfel, conform acestor prevederi legale, „Cererile în materia reorganizării judiciare și a falimentului sunt de competența exclusivă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul principal al debitorului”.
Or, în pricina pendinte, nu suntem în prezența unei cereri în materia insolvenței.
13. Într-adevăr, în primul rând, se observă că, referitor la ., prin sentința nr. 377/12.03.2012, pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ (filele 158-159), s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei . înainte de autentificarea, la data de 03.09.2012, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2014/2012, a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată în cauza de față;
Se impune o astfel de concluzie, având în vedere că, față de cele ce rezultă din cercetarea portalului instanțelor de judecată, sentința sus-evocată a devenit irevocabilă prin nerecurare și a fost publicată, ca atare, în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 5109/09.04.2012 (filele 27-29).
14. Apoi, în al doilea rând, se cuvine reliefat că, în prezenta pricină, din simpla analizare a petitului acțiunii, rezultă, în mod neechivoc, că reclamanții nu cer a se constata nulitatea absolută a actului de adjudecare nr. 1/16.01.2012, efectuat de lichidatorul judiciar al debitorului în cadrul procedurii insolvenței acestuia.
Or, doar într-o astfel de ipoteză, ar fi putut fi considerate incidente dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 85/2006, conform cărora judecătorul sindic este competent pentru „judecarea contestațiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator”.
15. În fine, trebuie constatat că cererea pendinte judecății în prezenta cauză nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de cereri enumerate de art. 11 din legea nr. 85/2006, de competența judecătorului sindic care funcționează în cadrul Tribunalului B. - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
Astfel, se observă că, prin această acțiune, se tinde a se obține desființarea unui act juridic despre care chiar reclamanții recunosc și probează că a fost încheiat de un practician în insolvență când acesta nu mai deținea calitatea de lichidator judiciar în cadrul unui dosar de insolvență, respectiv după momentul la care s-a procedat la închiderea procedurii de insolvență.
Or, este esențial de subliniat că prevederile art. 16 C.proc.civ. – fiind dispoziții care derogă de la normele de competență materială instituite de art. 1 și art. 2 C.proc.civ. – trebuie interpretate și aplicate restrictiv, neputând constitui temei pentru a stabili competența materială de judecată în primă instanță a tribunalului și cu privire la acțiuni ce vizează desființarea unor acte juridice încheiate după închiderea procedurii insolvenței.
16. În consecință, se impune a se concluziona că, față de obiectul acțiunii și în raport de prevederile legale sus-evocate, judecătoria, iar nu tribunalul, este competentă să judece în primă instanță acțiunea pendinte.
III)Soluția Tribunalului
17. Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite excepția necompetenței materiale a instanței și va declina competența de soluționare a cererii, care face obiectul prezentei cauze, formulată de reclamanții I. L. și I. A., în contradictoriu cu pârâții E. C. I.P.U.R.L. și B. V., în favoarea Judecătoriei B..
Această din urmă judecătorie este, în cauză, instanța în a cărei circumscripție se află sediul principal al unuia dintre pârâți, respectiv al pârâtei E. C. I.P.U.R.L., fiind, ca urmare, competentă teritorial, prin prisma dispozițiilor art. 7 alin. 1, ale art. 9 și ale art. 10 pct. 1 C.proc.civ.
18. În raport cu dispozițiile art. 158 alin. 3 din C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, prezenta sentință nu este supusă niciunei căi de atac, iar dosarul se trimite de îndată instanței competente, urmând ca Tribunalul să dispună în acest sens.
Textul de lege invocat mai sus este aplicabil prezentei cauze, în baza art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, având în vedere că data înregistrării acțiunii este ulterioară datei la care Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare, conform art. XXVIII din aceeași lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii, care face obiectul prezentei cauze, formulată de reclamanții L. I. și A. I., cu domiciliul în București, .. 8, ., în contradictoriu cu pârâții E. C. I.P.U.R.L., cu sediul în B., Piața Daciei, ., parter, . și B. V., cu domiciliul în București, ., ., etaj 8, ., în favoarea Judecătoriei B. - Județul B..
Dispune trimiterea de îndată a dosarului de față la instanța competentă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, la data de 23.01.2013.
PREȘEDINTE
C. F. P.
Grefier
V. P.
Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./23.01.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 5/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1589/2013. Tribunalul... → |
|---|
