Plângere contravenţională. Decizia nr. 799/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 799/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 14276/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 799/2013
Ședința publică de la 24 aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de petenta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA-SUCURSALA M., cu sediul în mun. Iași, ., ., parter, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 9130/18.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată că recurenta a solicita în motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform disp. art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 14._, petenta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA - Sucursala M. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/ 03.06.2011, prin care, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/ 2002, a fost sancționată cu amendă în cuantum 250 de lei și obligată la plata contravalorii tarifului de despagubire în cuantum de 115,38 lei, întrucât la data de 05.12.2010, la orele 18.41, pe DN 2, la km 115 + 80 m, pe raza loc. Mărăcineni, a fost depistat vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, care circula fără a deține rovinietă valabilă.
Totodată, a solicitat exonerarea de plata amenzii și înlăturarea tarifului de despăgubire.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a precizat că procesul verbal este lovit de nulitate, ca urmare a nerespectării art. 16 pct. 5 și pct. 6 și ale art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, întrucât denumirea și codul unic de înregistrare menționate în cuprinsul acestuia – SN Transport Feroviar de Marfă S.A. Iași, C.U.I. RO J 226/ 1999 - nu aparțin petentei, aceasta având denumirea de S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA București - Sucursala M., J 22/ 1633/ 2010, C.U.I._. În aceste condiții, a apreciat că o persoană juridică ce nu există nu poate fi titular de drepturi și obligații, neavând capacitate de exercițiu și nici calitate procesuală.
Petenta a invocat și survenirea prescripției aplicării sancțiunii și a prescripției executării acesteia, conform art. 13 alin. 1 și art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, având în vedere încălcarea termenelor imperative de 1 lună și respectiv 6 luni, în condițiile în care fapta a fost săvârșită la 05.12.2010, iar comunicarea actului sancționator s-a făcut prin afișare la data de 17.06.2011. A apreciat că, întrucât fapta este instantanee, constatarea și aplicarea sancțiunii trebuie să coincidă cu data săvârșirii faptei, prin aplicarea sancțiunii înțelegându-se și comunicarea sa către contravenient. A considerat că, dacă legiuitorul intenționa să acorde organului constatator un termen de 6 luni pentru a aplica sancțiunea și altul de 30 de zile pentru comunicarea acesteia, sintagma „aplicarea sancțiunii” ar fi fost înlocuită de „individualizarea sancțiunii și întocmirea procesului verbal”. În aceste condiții, în termenul de 6 luni organul constatator trebuia să constate fapta, să individualizeze sancțiunea și să o comunice contravenientului.
În susținerea solicitării sale în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu avertisment, petenta a arătat că fapta nu a fost comisă cu vinovăție, prezintă un pericol social redus și nu s-a pricinuit nici pagubă.
În dovedirea plângerii, petenta a depus, la dosar înscrisuri.
În drept, petenta s-a întemeiat pe dispozițiile O.G. nr. 2/ 2001, ale O.G. nr. 15/ 2002 și ale C. pr. civ.
Petenta a înaintat la dosar precizări prin care a invocat că procesul-verbal, nefiind semnat de către agentul constatator, este lovit de nulitate absolută, conform art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, precizând că prevederile art. 4 din Legea nr. 455/2001 se referă la înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, iar nu documentelor pe hârtie, care trebuie să cuprindă o semnătură olografă.
Legal citată intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecarea cauzei si nu a solicitat administrarea de probe, insa, la solicitarea instanței, a înaintat adresa nr. 6633/ 22.06.2010, planșa fotografică a abaterii, certificat calificat pentru semnătura electronică și autorizație de control ale agentului constatator.
Prin sentința civilă nr. 9130/18.06.2012 Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA - SUCURSALA M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/ 03.06.2011, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._/ 03.06.2011 SN Transport Feroviar de Marfă S.A. Iași a fost sancționată cu amendă în cuantum 250 de lei și obligată la plata contravalorii tarifului de despagubire în cuantum de 115,38 lei, întrucât la data de 05.12.2010, la orele 18.41, pe DN 2, la km 115 + 80 m, pe raza loc. Mărăcineni, a fost depistat vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, care circula fără a deține rovinietă valabilă.
Conform art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/ 2002 constituie contravenție fapta de a circula fără rovinietă valabilă, cuantumul amenzii fiind prevăzut în anexa 2, conform alin. 2. A.. 3 prevede ca obligația contravenientului de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Pentru vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, limitele amenzii sunt de la 250 lei la 500 lei, iar tariful de despagubire este de 28 euro.
Conform art. 7 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români.
Art. 1 alin. 1 lit. b, definește noțiunea de utilizatori ca reprezentând persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite utilizatori români.
Conform art. 9 alin. 2, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Potrivit alin. 3, in cazurile prevăzute la alin. 2 procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În privința încălcării art. 16 alin. 6, în ceea ce privește mențiunile cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale persoanei juridice, examinând conținutul procesului verbal de contravenție seria_/ 03.06.2011, se constată că în cuprinsul acestuia sunt menționate ca date de identificare ale contravenientului - SN Transport Feroviar de Marfă S.A. Iași, C.U.I. RO J 226/ 1999, cu sediul în mun. Iași, ., C 1, județ Iași, în timp ce, potrivit certificatului de înregistrare . nr._, datele de identificare ale petentei sunt: S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA București - Sucursala M., cu sediul în mun. Iași, ., parter, .. 2, județ Iași, J 22/ 1633/ 03.12.2010, C.U.I._.
Instanța a observat că, deși respectivele date din cuprinsul actului sancționator diferă puțin de cele cu care petenta este înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iași, aceste diferențe nu sunt de substanță, de natură a crea confuzii în ceea ce privește identitatea contravenientei persoană juridică. În aceeași măsură, din punct de vedere procedural, s-a dovedit că respectivele erori au fost lipsite de consecințe juridice, de vreme ce procesul verbal de contravenție a fost comunicat petentei prin afișare, conform procesului verbal nr. 1710/ 17.06.2011, iar aceasta a intrat în posesia sa, după cum rezultă ștampila de înregistrare la primire, cu nr. 4591/ 17.06.2011, astfel încât a putut formula plângere contravențională în termenul prevăzut de lege.
Instanța a constatat că, în lumina Deciziei nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nerespectarea acestor dispoziții legale se sancționează cu nulitatea relativă, or petenta nu a făcut dovada existenței unei vătămări produse prin inserarea unor mențiuni incomplete privind datele sale de identificare ca persoană juridică, ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
În ceea ce privește lipsa semnăturii agentului constatator, instanța a constatat că în cuprinsul procesului verbal s-a menționat ca actul sancționator a fost generat si semnat electronic conform Legii nr. 455/ 2001 si al H.G. nr. 1259/ 2001, de către agentul constatator F. M., detinator al certificatului emis de CERTSIGN S.A. la 17.02.2011.
Totodată, intimata a înaintat la dosar certificatul calificat pentru semnătură electronică emis pentru agentul constatator F. M.,care a întocmit actul sancționator contestat în prezenta cauză, certificatul având valabilitate în perioada 17.02.2011 – 17.02.2012.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/ 2001 înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Art. 6 prevede că înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.
Totodată, potrivit art. 7, in cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că, de vreme ce procesul verbal de contravenție a fost semnat electronic de un agent constatator, detinator de certificat calificat in acest sens, au fost respectate dispozițiile imperative ale art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001.
În aceeași măsura, faptul că înscrisul electronic a fost listat pe suport de hârtie, care a fost comunicat petentei, nu este de natură a atrage nevalabilitatea semnăturii electronice, aplicată în conformitate cu Legea nr. 455/ 2001.
În ceea ce privește prescripția executării sancțiunii amenzii, instanța a reținut că potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Art. 101 alin. 3 C.pr.civ. prevede că termenele pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
În cauza de față, procesul verbal . nr._ a fost întocmit în data de 03.06.2011, iar prin intermediul său a fost sancționată cu amenda o pretinsă contravenție săvârșită în data de 05.12.2010. În aceste condiții, este evident că agentul constatator a aplicat petentei amenda în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de lege, fără a interveni sancțiunea prescripției aplicării sale.
În ceea ce privește prescripția executării sancțiunii amnezii, instanța a reținut că potrivit art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea, potrivit art. 25 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, comunicarea se face de organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia. Totodată, art. 26 alin. 3 prevede că, în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul verbal, comunicarea acestuia și a înștiințării de plată se face de agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Conform art. 27 comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului; operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Art. 101 alin. 3 C.pr.civ. prevede că termenele pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Examinând cuprinsul procesului verbal . nr._ instanța a constatat că acesta a fost întocmit la 03.06.2010, dată la care i-a și fost aplicata petentei amenda contravențională. Totodată, in actul sancționator a fost consemnat că acesta a fost întocmit in lipsa petentei.
Din procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare nr. 1710/ 17.06.2011 și din impresiunea de ștampila materializată pe acest proces verbal reiese că petenta l-a recepționat în data de 17.06.2011, deci până la expirarea termenului de o lună de la data aplicării sancțiunii, astfel încât nu a intervenit prescripția executării amenzii.
Pe de altă parte, instanța a constatat că normele legale incidente sunt destul de clare, în sensul că sancțiunea amenzii contravenționale trebuie aplicată în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar procesul verbal de constatare a contravenției trebuie comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Cum actul normativ plasează momentul comunicării procesului verbal ulterior celui în care a fost aplicată sancțiunea, este evident că interpretarea petentei în sensul să aplicarea sancțiunii ar include și comunicarea acesteia, contravine rațiunii legiuitorului, fiind pur subiectivă și lipsită de orice temei legal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că din probele administrate în cauză, nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal menționat, de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei.
În acest sens, din planșa fotografică înaintată de către intimată rezultă că, la data de 05.12.2010, la orele 18.41, pe DN 2, la km 115 + 80 m, pe raza loc. Mărăcineni, vehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat pe rețeaua de drumuri naționale.
Pe de altă parte, petenta nu a invocat și nici nu a dovedit că la momentul respectiv ar fi deținut rovinietă pentru autovehiculul în cauză, care să fi fost în termen de valabilitate.
În aceste condiții, instanța a constatat că la data la care s-a reținut în procesul verbal că petenta a săvârșit fapta contravențională – 05.12.2010, pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ nu era achiziționată rovinietă în termen de valabilitate.
În ceea ce privește tariful de despăgubire de 115,38 lei, instanța a reținut că, potrivit art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.
Art. 8 alin. 31 din O.G. nr. 15/ 2002 prevede că despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 și 2, în contul Companiei Naționale De Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și va reveni acesteia ca venit extrabugetar.
Cum în cauză tariful de despagubire este expres prevăzut de lege din punct de vedere al cuantumului, iar petenta nu a deținut rovinietă valabila, impunerea sa la plata acestui tarif este temeinica.
În aceste condiții, instanța a constatat că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, prin aceea că a circulat pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, astfel încât sancționarea ei apare ca fiind întemeiată.
F. de cele expuse, instanța a constatat că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, prin aceea că a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără a deține rovinietă valabilă, astfel încât sancționarea sa apare ca fiind întemeiată.
Având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/ 2001, conform cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, instanța apreciază că agentul constatator a făcut o individualizare corectă a sancțiunilor aplicate, respectiv amenda în cuantum minim, ținând cont de gravitatea faptei comise.
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001 avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Față de solicitarea petentei în subsidiar, de a se dispune înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul, instanța a considerat că fapta acesteia prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, de natură a impune sancționarea sa cu amendă.
În acest sens, nu s-a reținut că aceasta nu ar fi comis contravenția cu vinovăție, față de elementul său material. Astfel, odată ce a permis ca autovehiculul deținut de ea să circule pe rețeaua de drumuri naționale fără a fi achitată contravaloarea tarifului de utilizare, petenta și-a dat seama și a acceptat urmările faptei sale, în sensul că uzează carosabilul, fără a contribui financiar la colectarea resurselor necesare reabilitării sale în timp de autoritatea învestită cu astfel de atribuții.
Nici susținerea conform căreia fapta petentei nu ar fi produs pagube nu poate fi reținută de instanță, având în vedere că aceasta constă în uzura materiala a suprafetei carosabile determinata de folosirea repetata a drumurilor nationale de catre autovehicule, pentru o parte dintre ele nefiind achitat in prealabil tariful de utilizare, cum este și cazul contravenientei de față.
În aceeași măsură, faptul că petenta a utilizat drumurile naționale fără a deține rovinietă, demonstrând indiferență față de disciplina rutieră și evitând achitarea tarifului impus de lege, faptă de natură a aduce prejudicii atât de natură patrimonială, față de intimată, cât și materiale, asupra structurii drumurilor, este apreciată de instanță ca având un grad de pericol social suficient de ridicat încât să impună menținerea sancțiunilor aplicate de agentul constatator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA - SUCURSALA M., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, pe cale de excepție anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata sancțiunii contravenționale iar pe fond înlocuirea sancțiunii cu Avertisment, pentru motivele prevăzute de art. 304, pct. 9 Cod proc.civ.
Consideră hotărârea ca fiind nelegală întrucât în ceea ce privește excepția nulității procesului verbal pentru încălcarea de către intimată a prevederilor art. 16 pct. 5 din O.G. nr. 2/2001, deși datele cuprinse în actul sancționator diferă puțin de cele cu care petenta este înregistrară la O.R.C., de pe lângă Tribunalul Iași, diferențe ce nu sunt de substanță, de natură a crea confuzii în ce privește identitatea contravenientei persoana juridică. În aceeași măsura din punct de vedere procedural s-a dovedit că respectivele erori ar fi fost lipsite de consecință juridică, de vreme ce procesul verbal de contravenție a fost comunicat petentei prin afișare, astfel încât a putut formula plângere contravențională în termenul prevăzut de lege.
Apreciază motivarea instanței de fond nelegală, întrucât textul de lege, respectiv, art. 16 din O.G. 2/2001, este imperativ.
Astfel, (1) Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: în situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, număr de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal al acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă, iar la art. 17 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, nulitate ce se constată din oficiu.
Față de textul de lege de mai sus, solicită a se constata că intimata a menționat în calitate de contravenient S.N. „Transport Feroviar de Marfă SA Iași, CUI RO J 226/1999 ori, așa cum a arătat și instanței de fond, această denumire de persoană juridică cu aceste date de identificare nu a existat și nu există.
Potrivit certificatului de înregistrare depus la dosar, la adresa din Iași . figurează unitatea cu denumirea S.N.T.F.M.„C. Marfă,, S.A. București - Sucursala M., cu datele de identificare J._, cod unic de înregistrare_ nicidecum SN„Transport Feroviar de Marfa S. .A. Iași, CUI RO 1226/1999.
Prin urmare, atât timp cât o persoană juridică nu există nu poate fi titular nici de drepturi și nici de obligații, motiv pentru care solicită a se aprecia că în mod nelegal instanța de fond a respins această excepție, urmând a se constata incidența dispozițiilor art. 16 pct. 6) din OG 2/2001 cu aplicarea disp.art.17 din același act normativ, în sensul nulității procesului verbal de contravenție susmenționat.
Referitor la excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție în cauză, pentru lipsa semnăturii agentului constatator și a contravenientului, instanța de fond a constatat că procesul verbal din punct de vedere al legalității, respectă condițiile prevăzute de art.9 alin.2 din OG 15/2001 si ca potrivit art.6 înscrisul în format electronic, căruia i s-a asociat logic o semnătura electronică recunoscut de către cel care j se opune are același efect că actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.
În ce privește actele în format electronic, susține că potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică înscris în format electronic reprezintă o colecție de date în formă electronică între care exista relații logice și funcționale și care redau litere cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau altui procedeu similar.
Legiuitorul a prevăzut astfel că înscrisul în formă electronică este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, respectiv semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metoda de identificare (art. 4 pct.2 si 3 din același act normativ).
Din analiza dispozițiilor Legii 455/2001, rezulta că un înscris în format electronic purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat în sistem electronic unui înscris sub semnătură privată însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic, aceasta rezultând din însăși disp. art.1 din același act normativ, contrar celor reținute de către instanța de fond.
Contrar celor reținute de către instanța de fond, unitatea nu a recunoscut și nu a achiesat la procesul verbal de contravenție. Faptul ca a achitat jumătate din amendă și contravaloare tarif despăgubiri în conturile indicate, nu înseamnă o recunoaștere tacită, așa cum în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond. Aceste sume au fost achitate având în vedere termenul de 48 de ore de la data comunicării procesului verbal de constatare prevăzut de dispozițiile art. 8 alin. 4) al O.G. 15/2002.
În ce privește excepția prescripției aplicării cât și executării sancțiunii contravenționale, pentru încălcarea de către intimată a termenului imperativ de 6 luni stabilit de art. 13 (1) din OG 2/2001 și implicit art. 14 pct. 1 din același act normativ, instanța de fond a respins-o.
Apreciază motivarea instanței de fond ca netemeinică deoarece calculul efectuat de către instanța de fond este un cumul al celor două termene (de aplicare a sancțiunii si de comunicare) apreciază că atât timp cât fapta în cauză (lipsa rovignietei) este una instantanee, constatarea și aplicarea sancțiunii trebuie să coincidă cu data săvârșirii faptei, motiv pentru care consideră că a intervenit prescripția aplicării sancțiunii si pe cale de consecința si excepția prescripției sancțiunii contravenționale.
Solicită a se analiza sintagma „ aplicarea sancțiunii,, care semnifică acțiunea de a aplica cât
și rezultatul ei ceea ce impune comunicarea sancțiunii contravenientului.
Apreciază că în termenul de prescripție de 6 luni, organul constatator trebuia să constate, să individualizeze sancțiunea și să o comunice contravenientului ceea ce nu a făcut, comunicarea fiind efectuată la data de 17.06.2011, în condițiile în care fapta a fost săvârșită la data de 05.12.2010, deci cu mult peste termenul de 6 luni, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe cale de excepție anularea procesului verbal de contravenție . 11,Nr._/03.06.2011.
În ceea ce privește reaprecierea și reindividualizarea sancțiunii contravenționale, consideră că aprecierea instanței nu este una echitabilă raportat la situația de fapt și solicită a se observa lipsa unei pagube și pericolul redus al faptei. Totodată solicită a se avea în vedere faptul că au fost obligați atât la plata unei amenzi contravenționale cât și a unui tarif de despăgubiri.
În aceste condiții suma achitat este excesivă și nu este proporțională cu gradul de pericol social, așa cum prevăd și dispozițiilor art.5 al.(5) din O.G. 2/2001 raportat la art.21 al.3 din același act normativ, motiv pentru care solicită admiterea recursului, reaprecierea și reindividualizarea sancțiunii amenzii în sensul înlocuirii cu Avertisment.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Instanța de fond, în mod corect a reținut faptul că procesul verbal a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută de art. 17 din O.G. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 fapta de a circula fără rovignietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Circulare a Vehiculelor, petenta apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, Monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Oculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A. Autovehiculul recurentului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu rovigniete și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovignietă.
Instanța a reținut că recurenta nu a făcut dovada achitării rovinietei pentru data și vehiculul respectiv, în mod corect s-a reținut în sarcina sa fapta de a fi circulat fără rovignietă valabilă.
În ceea ce privește lipsa semnăturii agentului constatator potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care atestă relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, late a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură ă.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efecte înscrisului sub semnătură
Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătura este validată, astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, în cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, cele constatate în cuprinsul procesului verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept celor reținute, învestind astfel actul de atare al contravenției cu prezumția de legalitate si temeinicie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca întemeiat recursul petenta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA-SUCURSALA M., cu sediul în mun. Iași, ., ., parter, jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 9130/18.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, sector 6, .. 401A.
Modifică în parte sentința și pe fond admite în parte plângerea contravențională și anulează în parte procesul verbal de contravenție, în sensul că înlătură tariful de despăgubire.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 aprilie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red. D.A.M.
Tehnored. C.S.
2 ex./ 21 mai 2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond -_
Judecătoria B.
Jud. fond - O. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 209/2013. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 286/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
