Plângere contravenţională. Decizia nr. 1589/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1589/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 924/114/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1589/2013
Ședința publică de la 09 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător E. P.
Judecător A. M.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul în com.Mărăcineni ., jud.B., împotriva deciziei civile nr.748/6.06.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN, cu sediul în București, ..401.A sector 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit ambele părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecarea și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 05.02.2013, recurenta Societatea „A. T. 94” S.R.L. Mărăcineni a solicitat anularea deciziei civile nr.748, pronunțată de Tribunalul B. în ședința publică din 06.06.2012, în dosarul nr._, iar în rejudecarea recursului, să se anuleze în tot procesul-verbal . nr._/19.12.2011, urmând a fi exonerați și de plata amenzii aplicate prin acesta.
În motivare în fapt a contestației, s-a susținut că, prin decizia contestată, instanța de recurs a admis în parte recursul formulat de S.C. „A. T. 94" S.R.L, împotriva Sentinței Civile nr. 4427/27.03.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ ; a fost înlăturată obligația societății privind plata sumei de 320 euro, reprezentând tariful de despăgubire; au fost menținute restul dispozițiile sentinței; s-a apreciat că se fac vinovați de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2001; fiind menținută obligația contestatoarei de a achita amenda stabilită prin PV de contravenție . nr._/19.12.2011.
Apreciază contestatoarea că instanța de control judiciar a omis, din greșeală, să cerceteze motivul de recurs legat de faptul că a intervenit modificarea OG 15/2001, prin Legea 144 din 23 iulie 2012, care instituie obligația de a constata și comunica procesul verbal în termen de 30 de zile de la constatarea contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale.
Mai arată contestatoarea că societatea a primit multe sancțiuni la un interval de timp foarte mare de la săvârșirea lor, întocmindu-se câte un proces verbal în fiecare zi, practic aproape 30 de amenzi în fiecare lună, fapt ce face aproape imposibilă achitarea lor, fiind obligați să achite sume imense. Apreciază că instanța putea, în baza rolului activ, să constate că fapta săvârșită de contestatoare nu reprezintă un grad sporit de pericol social, având în vedere faptul că nu folosesc din rețeaua de drumuri naționale decât podul care traversează râul B., după care continuă traseul pe drumul județean 203K. Menționează faptul că societatea efectuează transport public de persoane, respectiv curse regulate, cu mai multe autovehicule, iar conform caietului de sarcini, traseul începe cu plecarea din Autogara Nord - XXL - .> continuă pe DN 2, în interiorul municipiului B. până la ieșire, podul „Mărăcineni" -indicatorul de ieșire din municipiu fiind amplasat cu aproximativ 10 m înainte de podul ce traversează râul B.. In continuare, pentru a ajunge pe Drumul Județean 203 K, pentru continuarea traseului, autovehiculul deținut de societate traversează podul, pe la Km. 115+80m, după care virează dreapta pe sub pod și continuă traseul pe DJ 203 K, drum care nu intră în competența CNADR.
La întoarcere pe DJ 203 K, autovehiculele virează la dreapta, traversează podul și intră în mun. B., circulând până la Autogara Nord -XXL - . class="Style33"> In aceste condiții, arată contestatoarea, distanța parcursă de aceasta pe DN 2, este de aproximativ 300-400 m (tur-retur) și reprezenta practic lungimea podului „MĂRĂCINENI" ce traversează râul B., aceasta fiind practic singura porțiune din rețeaua de drumuri naționale utilizată, deoarece în rest circulă în interiorul municipiului și pe drumul județean susmenționat, unde nu sunt obligați să achite contravaloarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
Având în vedere faptul că folosesc o distanță foarte mică din rețeaua de drumuri naționale, apreciază că fapta nu prezintă un grad de pericol social foarte mare, iar achitarea tarifului de utilizare a drumurilor naționale este extrem de oneroasă pentru contestatoare și, în același timp, inechitabilă, deoarece pentru efectuarea transportului public de persoane conform caietului de sarcini nu au cum să folosească un alt traseu, care să implice folosirea rețelei de drumuri naționale.
Apreciază de asemenea că obligarea societății la achitarea unor amenzi repetate, de valoare mare, creează o sarcină extrem de împovărătoare, mai ales că efectuează transport pe un traseu cu cetățeni cu venituri foarte mici, cu greu reușind să suporte cheltuielile, în condițiile în care starea drumurilor este proastă.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile". Prin acest text de lege se instituie principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, consacrat de dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG 2/2001, care prevede „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ".
Susține că prin Decizia 228/13.03.2007 a Curții Constituționale, publicată în M.OF. 283/27.04.2007, nu s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG 2/2001 sunt neconstituționale, în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează", prevăzută în text, se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia, iar textul art. 15 nu este încălcat, atâta timp cât dispozițiile criticate fac referire la nesancționarea faptelor ce nu mai sunt calificate drept contravenție, fără a se face distincție dacă această nesancționare privește aplicarea sau executarea sancțiunii.
Contestația este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimata, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale – S.A., legal citată, a formulat întâmpinare, în termenul și condițiile stabilite de art. 320 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației.
Examinând contestația în anulare prin prisma disp. art. 318 C.proc.civ invocate, tribunalul reține că este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 748/ 06.06.2012 a Tribunalului B. a cărei anulare se solicită a fost respins ca nefondat recursul declarat de petenta S.C. A. T. 94 SRL împotriva sentinței civile nr. 4427/27.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN.
Mai întâi trebuie subliniat, că motivele pentru care se poate formula contestația în anulare – cale extraordinară de atac, de retractare - sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 și de art. 318 c.proc.civ.
Temeiul de drept precizat de contestator a fost art. 318 din Codul de procedură civilă, care reglementează contestația în anulare specială și prevede două motive: dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale; și respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Din motivarea în fapt a contestației tribunalul constată că s-a criticat decizia instanței de recurs în sensul că ar fi omis din greșeală să cerceteze unul dintre motivele de recurs, prin neaplicarea legii contravenționale mai favorabile.
Din prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă, rezultă că, pentru acest temei, contestația în anulare poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost învestită și care a fost formulat în termen, nefiind admisibilă contestația în anulare când instanța de recurs nu a invocat din oficiu motive de ordine publică, conform art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât instanța de recurs „poate”, nu este obligată, să invoce astfel de motive.
Din motivele de recurs formulate de către recurentă, în dosarul nr._, se poate observa că aceasta nu a făcut vreo referire la incidența disp. Legii nr. 144/2012 și nici ulterior, după fixarea termenului de judecată, până la soluționarea recursului, în ședința publică din 06 Iunie 2012.
Mai mult, nici nu ar fi avut posibilitatea invocării acestui motiv de recurs întrucât O.G. nr. 15/2002 a fost modificată prin Legea nr. 144/2012 publicată în M.Oficial Nr. 509 din 24 iulie 2012 și a intrat în vigoare la data de 27.07.2012 iar decizia civilă nr. 748/2012 împotriva căreia a formulat contestație în anulare a fost pronunțată de Tribunalul B. anterior modificării legislative, respectiv la data de 06.06.2012.
Dintr-o simplă analiză a criticilor aduse pe calea contestației în anulare de către contestatoare se poate constata că ele duc la concluzia că aceasta încearcă să repună în discuție și aspecte de legalitate tranșate irevocabil prin decizia civilă nr. 748 pronunțată de Tribunalul B. la data de 06.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, ceea ce nu poate fi primit.
In literatura și practica judiciara se face distincție intre motivele de casare si argumentele aratate in sprijinirea acestor motive. Art. 318 are in vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate in termen de recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte care, oricat de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate motivelor de casare pe care il sprijina.
Prin calea de atac a contestatiei in anulare, legiuitorul nu a urmarit sa deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanta, iar instanta de recurs este in drept sa grupeze argumentele folosite de recurent in dezvoltarea unor motive de casare pentru a raspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanta sa arate considerentele pentru care a gasit ca motivul de casare este neintemeiat, chiar daca nu a raspuns la toate argumentele recurentului.
De asemenea, tribunalul retine faptul ca această cale extraordinară de atac poate fi exercitata numai daca instanta de recurs a omis sa analizeze un motiv de recurs cu care a fost investita, de casare sau modificare; daca l-a examinat dar nu si l-a insusit, contestatia nu este admisibila. De asemenea, numai recurentul poate sa introduca contestatie in anulare prin care sa formuleze critici sub acest aspect, intimatul neavand interes de a invoca necercetarea tuturor motivelor de recurs.
Tribunalul retine ca instanta de recurs a analizat toate motivele de recurs, inclusiv acelea pe care le invoca contestatoarea in sprijinul contestatiei in anulare ce face obiectul prezentei judecăți.
Din analiza deciziei contestate rezulta ca instanta de recurs s-a pronuntat expres cu privire la toate solicitarile partilor si cu privire la toate motivele invocate de acestea, a răspuns motivelor de netemeinicie și nelegalitate a sentinței civile supusă recursului ce au fost formulate de către recurent.
A examina din nou toate susținerile formulate de contestator ar însemna să se reanalizeze motivele de recurs, ceea ce nu este permis .
În consecință, în temeiul art. 318-320 Cod pr. Civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 320 alin. 3. din Codul de procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul în com.Mărăcineni ., jud.B., împotriva deciziei civile nr.748/6.06.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN, cu sediul în București, ..401.A sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Septembrie 2013.
Președinte, M. Ș. | Judecător, E. P. | Judecător, A. M. |
Grefier, C. C. |
Red. MȘ
Teh.red. MȘ / 2 EX. / 03.10.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 133/2013. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 209/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
