Fond funciar. Decizia nr. 1830/2013. Tribunalul BUZĂU

Decizia nr. 1830/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 2489/287/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1830/2013

Ședința publică de la data de 25 Octombrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE F. C. P.

Judecător M. N.

Judecător M. Ș.

Grefier V. P.

Pe rol judecarea recursurilor civile declarate de intimatele C. Locală pentru aplicarea legilor de fond funciar Valea Sălciei, cu sediul în . B. și C. Județeană pentru aplicarea legilor de fond funciar B., cu sediul în B., .. 48, județul B., împotriva sentinței civile nr. 987/21.05.2013, pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat în dosar nr._, având ca obiect fond funciar, reconstituire drept proprietate, în contradictoriu cu petentul C. G., domiciliat în comuna Chiojdeni, ..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. N., pentru recurenta C. Locală Valea Sălciei, intimatul petent C. G., personal și asistat de avocat I. C., lipsă fiind recurenta C. Județeană B..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Consilier juridic P. N., pentru recurenta C. Locală Valea Sălciei, depune la dosar titlu de proprietate emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. la data de 21.06.1993 pe numele V. P., în calitate de moștenitor al defunctului V. V., precizând că terenul înscris în acest titlu face obiectul prezentului litigiu și că din acest titlu nu rezultă vecinătățile acestei suprafețe de teren.

Avocat I. C., pentru intimatul C. G., depune la dosar, în fotocopie, Certificat de naștere pe numele C. G., în dovedirea faptului că acesta are calitatea de moștenitor al defunctului C. R M. și arată că titlul de proprietate depus azi la dosar de către recurenta C. Locală Valea Salciei nu se referă la terenul ce face obiectul cauzei, invocând aici raportul de expertiză tehnică întocmit și depus la dosarul de fond.

Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe recurs, pentru dezbateri.

Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și acordă cuvântul părților pe rând cuvântul, pe recurs, pentru dezbateri.

Consilier juridic P. N., pentru recurenta C. Locală Valea Sălciei, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței recurate și, pe fond, respingerea plângerii și exonerarea de plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, arată că instanța de fond, în mod greșit, nu a ținut cont de faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în anul 2005, în care autorul intimatului petent C. G., respectiv defunctul C. M., deși decedat în anul 2000, apare alături de alți doi moștenitori, că această cerere a fost respinsă, că împotriva hotărârii Comisiei locale de respingere nu s-a formulat contestație și că s-a sărit peste procedura administrativă prevăzută de Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, petentul fiind încadrat la art. 27, alin.2¹ din Legea nr. 18/1991 care se referă la zonele necooperativizate.

Față de recursul declarat de intimata C. Judeteană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., achiesează la acesta solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Depune la dosar Concluzii scrise.

Avocat I. C., pentru intimatul C. G., solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

Astfel, menționează că în mod just instanța de fond, ținând cont de probatoriile administrate în cauză, a admis plângerea și a obligat intimatele să procedeze la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha teren situat pe raza comunei Valea Sălciei, județul B., că, din probele administrate, rezultă că bunicul petentului, C. R., a dobândit suprafața de teren sus-menționată în anul 1927 prin căsătoria cu Tăpârjan E., că acest teren se află pe raza comunei Valea Sălciei, fapt confirmat de sentința civilă nr. 1360/1958 pronunțată de fostul Tribunal Popular al Raionului Rm. Sărat, că este adevărat că acest teren nu figurează în registrul agricol, că neînregistrarea terenului în registrul agricol nu este o dovadă că autorul intimatului petent nu a deținut acest teren și, se întreabă retoric, în aceste condiții, unde este acest teren, precum și că, din titlul de proprietate depus astăzi la dosar de către recurenta C. Locală Valea Sălciei, nu rezultă vecinătățile terenului, că acesta nu se referă la terenul ce face obiectul cauzei.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

I)Circumstanțele cauzei

A)Obiectul acțiunii și motivele de fapt și de drept ale acesteia

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Sărat la data de 25.07.2011 sub nr. de dosar_, reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâții C. Locală pentru aplicarea legii fondului funciar Valea Sălciei, jud.B. și C. Județeană pentru aplicarea legii fondului funciar B., a solicitat obligarea pârâtelor să reconstituie în favoarea reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafațele de 0,50 ha- fâneață și de 1 ha- pășune situate pe raza administrativ teritorială a comunei Valea Sălciei, județul B..

1.2. În motivarea cererii de chemare în judecată, s-a arătat, în esență, reclamantul este îndreptățit la reconstituirea suprafețelor de teren sus-menționate în calitate de moștenitor al defunctului C. R.M., decedat în 06.12.2000, iar acesta, la rândul său, în calitate de moștenitor al defunctului C. D.R., cu ultim domiciliu în comuna Chiojdeni, . și acesta din urmă a figurat în registrul agricol, vol.III din anii 1959-1963, poziția 116, cu suprafața de 3,60 ha teren, din care, în punctul Valea Sălciei, cu 0,50 ha fâneață și 1 ha pășune.

1.3. În dovedirea acțiunii, au fost depuse unele înscrisuri, respectiv certificat de deces al autorului C. M., cererea adresată Primăriei comunei Valea Sălciei, adeverința nr.2324/18.04.2011 emisă de Primăria comunei Chiojdeni (filele 4-7-dosar fond).

2.1. La data de 10.12.2012, după încheierea contractului de asistență juridică cu avocat I. C., reclamantul C. G., prin apărător, a formulat răspuns la întâmpinare (filele 57-58-dosar fond).

2.2. Prin acest act de procedură, în completarea celor susținute prin cererea de chemare în judecată, s-a reliefat, în esență, terenul a cărui retrocedare se cere a aparținut bunicului reclamantului, C. D. R., fiind dat de zestre de Tăpârjan S. fiicei sale Tăpârjan E., la căsătoria sa cu bunicul reclamantului, numitul Tăpârjan S. a avut patru moștenitori, respectiv Tăpârjan C., Tăpârjan E., Tăpârjan M. și Tăpârjan G., , în perioada 1990-2000, cei trei moștenitori ai defunctului C. D. R., respectiv C. T., C. D. și C. M., au stăpânit efectiv terenul în suprafață de 1,5 ha, făcând demersuri, cu privire la acest teren, la Comisiile locale pentru aplicarea legii fondului funciar Valea Sălciei și Chiojdeni, , urmare a acestor cereri, s-a emis hotărârea nr. 7/27.03.2006, a fost respectată procedura administrativă, cererile adresate Comisiei Județene B. fiind înaintate spre competentă soluționare la comisiile locale de fond funciar, nicăieri în hotărârile nr. 11/2005 și nr. 7/2006 nu se precizează termenul în care se poate face plângere și la ce organ, erori care nu-l pot priva pe reclamant de dreptul de a se adresa instanței de judecată, precum și , pentru o parte din terenul litigios, respectiv pentru 1,25 ha, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului Tăpârjan I., în baza sentinței nr. 1680/20.11.1991 a Judecătoriei Râmnicu-Sărat.

2.3. În dovedirea susținerilor făcute, s-au atașat unele acte, respectiv adresele nr. 11/2005 și nr. 7/2006, sentința nr. 1680/20.11.1991, adresa nr. 194,196/2005, ordonanța nr. 15/P/2012 din data de 04.07.2012, încheierea din data de 22.09.2011 (filele 59-65-dosar fond).

Ulterior, au fost depuse, la datele de 28.01.2013, de 25.02.2013, de 28.02.2013, de 25.04.2013 și de 13.05.2013, alte acte, respectiv titlul de proprietate nr._/1998, adeverința nr. 1731/21.03.2011, sentința civilă nr. 1360/1958, pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Râmnicu-Sărat, certificatul de moștenitor nr. 198/1971, actul de vânzare-cumpărare nr. 1538/ 1936, adresa nr. 2/2011 și cererea trimisă la data de 14.04.2011 (filele 80, 96, 99-104, 144-146, 152-153-dosar fond).

B)Apărările pârâților

3.1. Pârâta C. Locală pentru aplicarea legilor de fond funciar Valea Sălciei, la data de 05.10.2012, a formulat întâmpinare (filele 37-38-dosar fond), prin care a invocat excepția tardivității cererii și, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3.2. În motivare, s-a învederat, în esență, autorii reclamantului, cu cererea înregistrată sub nr.7/29.08.2005, fără a fi semnată de aceștia, au solicitat reconstituirea suprafeței de 1,50 ha teren pe raza comunei Valea Sălciei, în condițiile în care aceștia nu au deținut această suprafață pe raza comunei Valea Sălciei și nu figurează înscriși în evidențele agricole cu această suprafață, suprafețele de teren agricol de pe raza administrativă a comunei Valea Sălciei au fost dintotdeauna terenuri proprietate privată ale cetățenilor comunei nefăcând obiectul cooperativizării, , întemeiat, C. locală Valea Sălciei a respins cererea nr.7/29.08.2005, întrucât nu s-au depus acte de proprietate, certificate de moștenitor și alte dovezi care să ateste existența acestei suprafețe, reconstituirea dreptului de proprietate intră în competența Comisiei Locale Chiojdeni, județul V. deoarece autorul reclamantului a fost membru cooperator al CAP Chiojdeni, reclamantul face confuzie între un punct toponimic (punctul Valea Sălciei de raza comunei Chiojdeni, județul V.) și . B., precum și se impune a se constata tardivitatea cererii și nerespectarea procedurii administrative, deoarece hotărârea comisiei locale nu a fost contestată în termen, aceasta rămânând definitivă.

3.3. În probațiune, au fost depuse unele înscrisuri, respectiv, în fotocopii, cererea nr.7/29.08.2005, formulată de numiții C. T., C. D. și C. M., adresa nr.11/10.06.2005, cererea nr._/ 06.04.2005, adresa nr. 410/28.05.2011 emisă de Primăria comunei Valea Sălciei, adresa nr. 35/27.07.1994, emisă de Primăria comunei Valea Sălciei, adresa nr. 7/27.03. 2006, adeverința nr. 2324/18.04.2011, poziții din registrele agricole, adresa nr. 208/5.04.2013, inventarul din registrul agricol (filele 39-47, 91-94, 130-139-dosar fond).

4. La data de 13.05.2013, pârâta C. județeană de fond funciar B. a depus întâmpinare (filele 154-155-dosar fond).

Au fost susținute aceleași apărări ca cele exprimate în întâmpinarea formulată de C. Locală de fond funciar Valea Sălciei.

C)Probele administrate la instanța fondului

5. În vederea soluționării cauzei, judecătoria a administrat probele cu acte, cu declarațiile unor martori, respectiv N. A., Efternaru M., Sontica M. (filele 142-143, 151-dosar fond) și cu expertiză tehnică de specialitatea topo-cadastrală, raportul de expertiză întocmit în pricină de către expertul U. N. fiind atașat la filele 114-129-dosar fond.

D)Sentința pronunțată în cauză de judecătorie și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond

6.1. Prin sentința civilă nr. 987/21.05.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Sărat în dosarul nr._ :

- s-a respins excepția invocată;

- a fost admisă plângerea formulată de petentul C. G., în contradictoriu cu intimatele C. Locală pentru aplicarea legii fondului funciar Valea Sălciei și C. Județeană B. pentru aplicarea legii fondului funciar;

- în consecință, au fost obligate intimatele să procedeze la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha teren (0,50 ha fâneață și 1 ha pășune) situat pe raza comunei Valea Sălciei, județul B. și la punerea în posesie;

- s-au obligat intimatele la 1000 lei cheltuieli de judecată către petent.

6.2. În considerentele acestei hotărâri, s-a reținut, în esență:

- defunctul C. R. a figurat în registrul agricol al comunei Chiojdeni, județul V., cu suprafața de 3,60 ha teren, din care 0,50 ha fâneață și 1 ha pășune pe raza comunei Valea Sălciei județul B., acest aspect rezultând din copia registrului agricol 1959-1963 (filele 72 și următoarele-dosar fond) și din sentința civilă nr.1360/20.10.1958 (fila 101 – dosar fond);

- , odată cu apariția Legii nr. 18/1991, moștenitorii defunctului C. R., respectiv fiii acestuia C. D., C. T. și C. M. (în prezent decedat, tatăl petentului) au solicitat comisiei locale Chiojdeni, județul V., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,60 ha teren ce a aparținut defunctului C. R.;

- , C. locală Chiojdeni a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,29 ha teren deoarece diferența de 1,50 ha se afla pe raza comunei Valea Sălciei, județul B., în acest sens fiind emis titlul de proprietate nr._/iulie 1998 (fila 80 – dosar fond);

- și Instituția Prefectului V., cu adresa nr.194,196/09.06.2005 (fila 62-dosar), comunică moștenitorilor defunctului că, potrivit registrului agricol din perioada 1959-1963, defunctul C. R. figurează cu suprafața totală de 3,60 ha teren, din care 0,50 ha fâneață și 1 ha pășune aflat pe raza administrativ teritorială a comunei Valea Sălciei, județul B.;

- moștenitorii defunctului C. R., respectiv C. T., C. D. si C. M., au solicitat să fie puși în posesie cu acest teren în baza Legii nr. 247/2005, depunând în acest sens la C. Locală Valea Sălciei cererile de reconstituire a dreptului de proprietate (filele 39 și 42-dosar);

- , C. locala Valea Sălciei a comunicat că defunctul C. R., fiind membru cooperator în CAP Chiojdeni, reconstituirea trebuie să se facă de comisia locala Chiojdeni, iar terenul din . cooperativizat, nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate;

- , potrivit dispozițiilor legii fondului funciar, în zonele necooperativizate, reconstituirea dreptului de proprietate se va face din terenurile aflate în proprietatea statului și administrarea primăriei la propunerea acestora, prin ordin al prefectului, iar cererile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate in proprietatea statului pot fi formulate oricând;

- petentul atestă cu documente suprafața de teren deținută de bunicul său, C. R., pe raza comunei Valea Sălciei și, pe baza acestor documente, este îndreptățit să solicite eliberarea titlului de proprietate;

- apărarea intimatei C. locală Valea Sălciei, în sensul că defunctul C. R. nu a figurat în registrul agricol al comunei Valea Sălciei, motiv pentru care nu a propus eliberarea titlului de proprietate, nu este întemeiată, având în vedere că defunctul a fost înscris cu această suprafață în registrul agricol 1959-1963 al comunei Chiojdeni, județul V.;

- , din actele dosarului, reiese că s-a purtat o corespondență inutilă între cele două comisii locale precum și între acestea și Instituția Prefectului, cererile rămânând fără nici o rezolvare, deși Instituția Prefectului V. comunică moștenitorilor defunctului, printre care se afla și tatăl petentului, că C. R. a figurat cu suprafața de 0,50 ha fâneață și 1 ha pășune pe raza administrativ teritorială a comunei Valea Sălciei, însă nu a dispus acestei comisii locale să procedeze la emiterea titlului de proprietate;

- și martorii audiați au relatat că defunctul C. R. a avut teren în suprafață de 3 pogoane pe raza comunei Valea Sălciei, teren stăpânit de defunct până la deces, iar, ulterior, de fiii acestuia;

- martora Ș. M. s-a învecinat cu terenul în cauză, este și în prezent vecină cu acest teren, care este, însă, ocupat de alte persoane, iar nu de moștenitorii defunctului și a relatat că defunctul nu a înstrăinat niciodată terenul care s-a învecinat cu ea pe două laturi;

- precum și petentul a dovedit că bunicul său a avut în proprietate acest teren, iar intimata C. locală nu a produs dovezi cu privire la circulația juridică a acestui teren, dacă acest teren ar fi intrat în patrimoniul CAP-ului Chiojdeni.

E)Recursurile exercitate în cauză de pârâte și apărările intimatului-reclamant

E1)Motivele de recurs

7.1. Împotriva sentinței civile nr. 987/21.05.2013, pârâta C. Locală pentru aplicarea legilor de fond funciar Valea Sălciei a formulat recurs, înregistrat la data de 10.06.2013, cu respectarea termenului legal, criticându-se sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat ca, în urma admiterii recursului promovat, să se dispună modificarea, în tot, a sentinței recurate, în sensul de a se respinge acțiunea ca netemeinică și nelegală.

7.2. În motivarea recursului, s-a susținut, în esență, , cu prea mare ușurință, instanța de fond s-a pronunțat fără a avea în vedere că reclamantul, pe raza comunei Valea Sălciei, nu a figurat și nu figurează cu suprafața de 1,5 ha în evidențele primăriei, nu s-a ținut seama de faptul că reclamantul nu a contestat hotărârea comisiei locale în termen la comisia județeană, nu s-a luat în considerare faptul că autorul reclamantului a fost membru cooperator în ., localitatea Valea Sălciei, întrucât nu a fost cooperativizată, nu a făcut obiectul aplicării Legii nr. 18/1991 pentru terenuri agricole, ci numai pentru pădure, terenul indicat expertului este în proprietatea numitului V. V., care nu este parte în proces, obiecțiunile făcute la raportul de expertiză nu au fost luate în considerare de instanță, precum și , potrivit certificatului de moștenitor nr. 198/1971, autorul C. M. a renunțat la succesiunea defunctului Tăpârjan S..

8.1. De asemenea, împotriva sentinței civile nr. 987/21.05.2013, pârâta C. Județeană pentru aplicarea legilor de fond funciar B. a declarat recurs, înregistrat la data de 07.06.2013, cu respectarea termenului legal, criticându-se sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

8.2. În motivarea recursului, s-a relevat, în esență, , în cererea de reconstituire înregistrată cu nr. 7/29.08.2005, autorul reclamantului, C. M., apare alături de alți doi moștenitori, deși, conform celor precizate de către reclamant, C. M. a decedat în anul 2000, neavând cum să fie semnatarul cererii nr. 7/2005, , împotriva soluției de respingere a acestei cereri de reconstituire, date de C. Locală Valea Sălciei, niciunul dintre solicitanți nu a formulat contestație la C. Județeană pentru aplicarea legilor de fond funciar B. ori plângere la instanța de judecată, prima instanță a dat o greșită interpretare prevederilor art. 27 alin. 21 din Legea nr. 18/1991, întrucât de aceste dispoziții beneficiază doar proprietarii terenurilor- deținători actuali ai acestora, care cer titluri de proprietate pentru terenurile pe care le dețin, reclamantul, în speță, nedeținând terenul în suprafață de 1,50 ha, precum și , având în vedere că, comisia județeană nu are capacitate de folosință, ea nu poate dobândi valabil calitatea de debitor într-un raport juridic obligațional, având ca obiect plata cheltuielilor de judecată făcute de partea adversă.

E2)Apărările intimatului-reclamant în fața instanței de recurs

9.1. La data de 5.07.2013, intimatul-reclamant C. G. a depus, întâmpinare (filele 17-21-dosar recurs).

Prin acest act de procedură, s-a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.

9.2. În motivare, s-a evidențiat, în esență, faptul că reclamantul, pe raza comunei Valea Sălciei, nu a figurat și nu figurează cu suprafața de 1,5 ha în evidențele primăriei nu împiedică dreptul de a i se reconstitui dreptul de proprietate cu privire la această suprafață, , făcându-se susținerea că autorul reclamantului a fost membru cooperator în ., se ignoră „dispozițiile art. 27 din Legea nr. 18/1991 și a (n.red. corect „ale”) normelor metodologice adoptate, care stabilesc că persoana juridică notificată care nu deține bunurile imobile solicitate va proceda la direcționarea notificării către unitatea deținătoare a bunurilor imobile” (sic!), greșit se susține de recurentă că localitatea Valea Sălciei este o zonă necooperativizată, întrucât „terenurile care au fost aflate în proprietatea statului, exploatate de primării, pot fi restituite oricând la cererea celui în drept, termenul fiind imprescriptibil” (sic!), , afirmându-se că nu C. Locală ar fi fost entitatea care să îi elibereze reclamantului titlul de proprietate solicitat, „se ignoră actele normative în totalitate cu privire la restituirea proprietății și în care se stabilește cu claritate că cea care trebuie să elibereze titlul de proprietate este entitatea administrativă de la locul unde se află situat imobilul” (sic!), obiecțiunile recurentei la raportul de expertiză nu au fost probate cu nimic, recurenta nefăcând vreo referire la momentul în care persoana despre care pretinde că este proprietar al terenului litigios „a dobândit vreun drept asupra acelui teren, în ce condiții și dacă este deținător în prezent a acestui teren” (sic!), precum și că, în mod corect, cele două autorități pârâte au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată, pentru că ele „își desfășoară activitatea pe lângă entitățile administrative în care funcționează, respectiv Primării și Instituția Prefectului” (sic!).

F)Procedura în fața instanței de recurs

10. Prin încheierea nr. 150/18.09.2013 (filele 29-30-dosar recurs), s-a respins, pentru considerentele arătate în cuprinsul acelei încheieri, declarația de abținere formulată la data de 13.09.2013 de dl. judecător C. F. P..

11. La solicitarea instanței de recurs, au fost depuse unele înscrisuri de către recurenta C. Locală pentru aplicarea legilor de fond funciar Valea Sălciei (filele 32-36, 43-dosar recurs), respectiv de către intimatul-reclamant C. G. (fila 42-dosar recurs).

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, în raport cu motivele de recurs și având în vedere prevederile art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul reține următoarele:

II) Considerentele reținute de Tribunal în fundamentarea soluției adoptate în cauză

12. Obiectul prezentului litigiu, declanșat de către reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâții C. Locală pentru aplicarea legii fondului funciar Valea Sălciei și C. Județeană pentru aplicarea legii fondului funciar B., rezidă în cererea vizând obligarea pârâtelor să reconstituie în favoarea reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafețele de 0,50 ha- fâneață și de 1 ha- pășune, teren situat pe raza administrativ- teritorială a comunei Valea Sălciei, județul B..

O asemenea acțiune, deși din data de 26.11.2012 reclamantul a fost reprezentat de un avocat (a se vedea împuternicirea avocațială nr._/2011, depusă la acea dată, la fila 54-dosar fond), nu a fost întemeiată în drept, într-un mod clar și lipsit de ambiguitate, reprezentantul (avocat) al reclamantului referindu-se, inclusiv în motivarea întâmpinării depuse la instanța de recurs, la prevederile Legii nr. 18/1991 ori la cele ale art. 27 din această lege și ale normelor metodologice adoptate (probabil pentru aplicarea acestei legi).

13. Instanța reliefează, apoi, că reclamantul pretinde că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitor al defunctului C. R. M., decedat în 06.12.2000, iar acesta, la rândul său, își justifică îndreptățirea în calitate de moștenitor al defunctului C. D. R..

Trebuie, însă, remarcat că, contrar celor reținute de prima instanță în considerentele sentinței recurate, reclamantul nu a probat, pe de o parte, nici că este moștenitor al defunctului C. R.M., iar, pe de altă parte, nici că acesta din urmă ori defunctul C. D.R. ar fi îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.

Sunt, în consecință, incidente pricinii prevederile art. 3041 C.proc.civ., care permit instanței învestite cu judecarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel să examineze cauza sub toate aspectele, inclusiv în privința netemeiniciei, fără a fi limitată la motivele de casare prevăzute în art. 304 C.proc.civ..

14. Astfel, pe de o parte, se observă că, deși, prin încheierea din data de 6.09.2013, reclamantului-intimat i s-a pus în vedere să depună înscrisuri din care să reiasă calitatea de moștenitor al defunctului C. R. M., singurul înscris depus în acest sens de către această parte a constat în certificatul de naștere al lui C. G. (fila 42-dosar recurs).

Or, acest act atestă doar împrejurarea că reclamantul-intimat C. G. este fiul defunctului C. R. M., iar nu că are calitatea de moștenitor al acestuia.

O atare concluzie se impune având în vedere că, interogat fiind pe acest aspect de tribunal, intimatul sus-menționat, prezent personal la termenul din data de 6.09.2013, a precizat „că nu este singurul copil al defunctului C. R.M., mai are 3 frați” (fila 28-dosar recurs), dar și ținând seama de faptul că, calitatea de fiu al unui defunct nu presupune prin ea însăși și acceptarea moștenirii de pe urma acelui defunct, întrucât nimeni nu este obligat a face acceptarea unei moșteniri care i se cuvine.

15. În acest context, instanța relevă că, potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, „Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii”.

Totodată, conform art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, „Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei”.

Rezultă, așadar, că, în condițiile Legii nr. 18/1991, dovada calității de moștenitor se face fie prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii, fiind evidențiate în acest sens de textul de lege citat certificatul de moștenitor sau hotărârea judecătorească definitivă care atestă această calitate de moștenitor, fie prin cererea făcută comisiei locale de fond funciar.

Or, în speță, se observă că, referitor la presupusul său autor, C. R. M., reclamantul-intimat nu a făcut niciuna dintre aceste dovezi, cererea adresată Comisiei Locale de fond funciar Valea Sălciei de care se prevalează fiind formulată de numiții C. T., C. D. și C. M., iar nu de către reclamantul-intimat C. G..

16. Pe de altă parte, se observă că, în cuprinsul actului de procedură denumit „răspuns la întâmpinare” depus la data de 10.12.2012 la judecătorie, cât și în motivarea întâmpinării formulate în faza recursului, reclamantul-intimat a susținut că defunctul C. D.R. ar fi îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu întrucât ar fi primit acest teren cu titlu de zestre de la numitul Tăpârjan S. la momentul căsătoriei sale cu fiica acestuia, Tăpârjan E..

În probarea acestor susțineri, reclamantul-intimat a depus sentința civilă nr. 1360/20.10.1958, pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Râmnicu-Sărat (filele 101-104-dosar fond), prin care s-a admis acțiunea în revendicare formulată de C. R. și C. I. împotriva pârâților S. Tăpârjan și G. D. și au fost obligați pârâții „de a lăsa liberă și netulburată proprietatea și posesiunea terenului în suprafață de 1,50 ha arabil situat în . cu A. B. pe două părți, D. G. și S. Tăpârjan, pe celelalte”.

17. Or, trebuie remarcat că nu există vreo probă – sarcina dovezii în acest sens revenind reclamantului (intimat), în baza art. 1169 cod civil (1864) și a art. 129 alin. 1 C.proc.civ. (1865)- în sensul că terenul care a făcut obiectul acțiunii în revendicare soluționate prin sentința civilă nr. 1360/20.10.1958 se suprapune cu terenul în litigiu, respectiv cu terenul în privința căruia se pretinde în cauza de față obligarea pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului.

În acest context, este important de arătat că, în cererea înregistrată cu nr. 7/29.08.2005 (fila 39-dosar fond) - (pretins) formulată de numiții C. T., C. D. și C. M., deși nu este semnată de niciunul dintre solicitanți-, se arată că terenul pentru care se cere „punerea în posesie potrivit legii nr. 247/2005” a fost deținut „înainte de anul 1945” de C. D. R., ca „moștenire din partea defunctului S. Tăpârjan, socrul acestuia” și este un teren fâneață, iar nu arabil, având alți vecini decât cei menționați în sentința civilă nr. 1360/20.10.1958.

18. Apoi, se constată că, chiar dacă s-ar presupune, așa cum susține reclamantul, că ar exista suprapunerea evocată anterior (pct. 17), nu există vreo dovadă – sarcina dovezii în acest sens revenind reclamantului (intimat), în baza art. 1169 Cod civil (1864) și a art. 129 alin. 1 C.proc.civ. (1865)- în sensul că terenul litigios ar fi fost preluat în orice mod de stat în perioada 1945-1989.

19. Într-adevăr, în mod constant, pe tot parcursul procesului de față, recurenții au relevat și au dovedit că nici reclamantul C. G., nici presupușii autori ai acestuia, C. R. M. și C. D. R., nu au figurat și nu figurează cu terenul litigios, în suprafață de 1,5 ha, ca fiind înscriși în evidențele Primăriei Comunei Valea Sălciei.

O atare dovadă este reprezentată, de exemplu, de registrul de cadastru funciar depus la filele 130-139-dosar fond, care nu cuprinde vreo referire la persoanele sus-menționate.

20. Mai mult, nu s-a făcut vreo dovadă de către reclamantul C. G. cum că terenul respectiv a fost preluat de o cooperativă agricolă de producție ori că se găsea în patrimoniul unei asemenea cooperative agricole de producție la data la care a intrat în vigoare Legea nr. 18/1991.

Or, o astfel de probă se impunea având în vedere că, potrivit art. 8 alin. 1 din această lege, „Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept”, iar, conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, „Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii”.

De altfel, susținerile recurenților în sensul că localitatea Valea Sălciei a fost o zonă necooperativizată – confirmate prin declarațiile martorilor N. A. și Efternaru M. (filele 142-143-dosar fond), propuși chiar de către reclamantul-intimat, care au arătat că „în ..red. Valea Sălciei) nu a existat CAP”- nu au fost combătute prin probe de către reclamantul-intimat, care s-a mărginit, deși reprezentat de un avocat, să afirme, în întâmpinarea depusă în faza recursului, că aceasta „nu împiedică dreptul de a (m)i se reconstitui dreptul de proprietate pentru această suprafață” ori că „terenurile care au fost aflate în proprietatea statului, exploatate de primării, pot fi restituite oricând la cererea celui în drept, termenul fiind imprescriptibil” (sic!).

21. Referitor la pretinsa (de către reclamant, respectiv de prima instanță, în considerentele sentinței atacate) incidență în cauză a prevederilor art. 27 din Legea nr. 18/1991, Tribunalul relevă că aceste dispoziții se referă la punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți, stabilind că acestea nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile, înaintarea documentației comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate și că, în alin. (21) al art. 27 din aceeași lege, se stabilește că proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi.

Or, în speță, așa cum a fost formulat petitul acțiunii (a se vedea supra, pct. 1.1., 12), este lesne de observat că nu se solicită obligarea prefectului, la propunerea comisiei locale de fond funciar, să emită reclamantului titlu de proprietate conform legii fondului funciar, ci se solicită obligarea pârâtelor C. Locală pentru aplicarea legii fondului funciar Valea Sălciei și C. Județeană pentru aplicarea legii fondului funciar B. să reconstituie în favoarea reclamantului dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,50 ha- fâneață și de 1 ha- pășune, situat pe raza administrativ teritorială a comunei Valea Sălciei, județul B..

Mai mult, este esențial de subliniat că reclamantul nu a probat în vreun fel că s-ar afla în situația premisă a textului de lege citat, respectiv art. 27 alin. 21 din Legea nr. 18/1991, întrucât nu a făcut dovada că terenul solicitat a fost preluat de o cooperativă agricolă de producție ori a fost preluat de stat fără titlu valabil.

22. Contrar alegațiilor inserate de judecătorie în considerentele sentinței recurate, Tribunalul apreciază că nici declarațiile martorilor audiați, nici raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul U. N., nici adresele care ar atesta defunctul C. R. a fost înscris cu suprafața în litigiu de 1,5 ha în registrul agricol 1959-1963 al comunei Chiojdeni, județul V. nu constituie probe în sensul menționat în precedent (pct. 17-21).

23. Astfel, referitor la declarațiile martorilor, se observă că acestea au valoare probatorie pentru a se face dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat în baza Legii nr. 247/2005- cum este cazul în speță-, în lipsa înscrisurilor doveditoare la care se referă art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, respectiv „actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei”, cu condiția de a fi respectate cerințele procedurale prevăzute de art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000.

În adevăr, conform acestor din urmă prevederi, „În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.

Or, în speță, trebuie evidențiat faptul că, la termenul din data de 22.04.2013, conform mențiunilor făcute în practicaua încheierii de la acel termen, chiar Judecătoria Râmnicu-Sărat a remarcat că reclamantul „nu a prezentat pentru audiere martorii vecini cu terenul în litigiu” și că această situație nu a fost remediată ulterior, întrucât, la termenul din data de 13.05.2013, a fost audiată ca martor doar unul dintre vecini, respectiv Sontica M., iar reclamantul, prin avocat a precizat că „nu mai are probe de administrat în cauză (și) solicită cuvântul pe fond”.

Prin urmare, nefiind audiați ca martori vecinii pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea, reiese că nu au fost îndeplinite în cauză cerințele procedurale prevăzute de art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000, proba testimonială nefiind susceptibilă de a proba dreptul de proprietate asupra terenului solicitat în prezentul litigiu.

24. Apoi, referitor la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul U. N., se observă, pe de o parte, că, deși, cu privire la această probă, recurenta-pârâtă C. Locală pentru aplicarea legii fondului funciar Valea Sălciei a formulat obiecțiuni, prin actul de procedură intitulat „întâmpinare împotriva raportului de expertiză tehnică judiciară” depus la data de 9.05.2013 (fila 156-dosar fond), prima instanță, la termenul următor, din data de 13.05.2013, nici nu le-a pus în discuția părților, nici nu s-a pronunțat în vreun fel asupra lor, cu toate că era obligată în acest sens în baza art. 129 alin. 4 și 5 C.proc.civ. (1865).

Pe de altă parte, se constată că, din simpla examinare a celor menționate în acest raport de expertiză, rezultă că expertul nu a procedat la verificarea evidențelor primăriilor Valea Sălciei și Chiojdeni, deși acesta constituia obiectivul expertizei fixat de instanța de fond, ci s-a limitat la a identifica un teren indicat de către reclamantul (intimat) C. G., în lipsa tuturor vecinilor acestui teren și în lipsa vreunui reprezentant al Comisiei Locale de fond funciar Valea Sălciei.

Prin urmare, rezultă că, cel puțin unele dintre obiecțiunile făcute de către recurenta -pârâtă C. Locală pentru aplicarea legii fondului funciar Valea Sălciei la raportul de expertiză sus-evocat și privitoare la cele constatate de tribunal în paragraful anterior sunt fondate și ar fi trebuit să determine prima instanță să le admită și să dispună refacerea corespunzătoare a raportului de expertiză respectiv.

25. Privitor la adresele care, în opinia judecătoriei, reflectată în considerentele sentinței atacate, ar atesta defunctul C. R. a fost înscris cu suprafața în litigiu de 1,5 ha în registrul agricol 1959-1963 al comunei Chiojdeni, județul V., se observă că, într-adevăr, în registrul agricol pe anii 1959-1963 al comunei Chiojdeni, județul V., depus în copie la filele 75, 78-dosar fond, numitul C. R. a declarat că deține 0,5 ha fânețe și 1 ha pășune „la Vala sălci”.

Însă, este de reținut că, referitor și la acest teren în suprafață totală de 1,5 ha, moștenitorii defunctului C. R., respectiv numiții C. M., C. T. și C. D., au solicitat a li se reconstitui dreptul de proprietate prin cererea înregistrată cu nr. 1213/19.03.1991 la C. Locală de fond funciar Chiojdeni, județul V. (fila 77-dosar fond), cerere soluționată prin emiterea titlului de proprietate nr._/iulie 1998 (fila 80-dosar fond), prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la o suprafață totală de teren de 2,29 ha.

Or, în aceste condiții, Tribunalul apreciază că, în ipoteza în care solicitanții C. M. (al cărui moștenitor se pretinde a fi reclamantul din prezenta cauză), C. T. și C. D. ar fi fost nemulțumiți de faptul că nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la întreaga suprafață de teren solicitată, inclusiv deci referitor la terenul (0,5 ha fânețe și 1 ha pășune) menționat în registrul agricol pe anii 1959-1963 al comunei Chiojdeni, județul V. că a fost deținut de autorul C. R. „la Vala sălci”, ar fi fost obligați să uzeze de căile de atac puse la dispoziția lor de legile fondului funciar.

26. Altfel spus, trebuie subliniat – așa cum reiese din interpretarea prevederilor art. 27 alin. 1 și ale art. 51-58 din Legea nr. 18/1991- că persoana beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate (cum sunt, neîndoielnic, și moștenitorii defunctului C. R., respectiv numiții C. M., C. T. și C. D., menționați în cererea nr. 1213/19.03.1991 și în titlul de proprietate nr._/iulie 1998) trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor reglementate de procedura specială a Legii nr. 18/1991, finalizate cu emiterea titlului de proprietate și să conteste, în condițiile expres determinate de lege, fazele premergătoare ale emiterii titlului, care au ca obiect, printre altele, și stabilirea terenurilor cu privire la care se dispune reconstituirea dreptului de proprietate și că orice nemulțumire a solicitanților trebuie adusă la cunoștința comisiilor locale, pe baza contestației, anterior emiterii titlului, ulterior acest lucru nemaifiind posibil, întrucât acceptarea unei astfel de teze ar presupune o eludare a dispozițiilor legale care reglementează expres procedurile prealabile de reconstituire.

Or, se constată că, deși pârâtele (recurente) din prezenta cauză au relevat inexistența vreunui demers în sensul sus-evocat, reclamantul nu a probat că el sau pretinsul său autor, C. M., ar fi uzat (vreme de 13 ani) de niciuna dintre căile procesuale instituite de art. 51-58 din Legea nr. 18/1991 – inclusiv plângere la instanța de judecată competentă-, pentru a-și exprima nemulțumirile referitoare la refuzul autorității locale învestite cu cererea de reconstituire formulată de a include, în titlul de proprietate nr._/iulie 1998, una dintre suprafețele de teren pretinse prin cererea înregistrată cu nr. 1213/19.03.1991 la C. Locală de fond funciar Chiojdeni, județul V., respectiv suprafața în litigiu de 1,5 ha.

III) Soluția Tribunalului asupra recursurilor pendinte

27. Pentru toate aceste considerente, expuse pe larg în cele ce preced, care sunt de natură a justifica, în mod neechivoc, concluzia în sensul că sentința obiect al recursurilor pendinte este netemeinică și nelegală, Tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1, raportat la art. 304 pct. 9 și la art. 3041 C.proc.civ., va admite recursurile promovate de pârâții C. Locală pentru aplicarea legilor de fond funciar Valea Sălciei și C. Județeană pentru aplicarea legilor de fond funciar B. împotriva sentinței civile nr. 987/21.05.2013, pronunțate de Judecătoria Râmnicu-Sărat în prezentul dosar.

În consecință, se va modifica, în tot, sentința atacată, în sensul că va fi respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de intimatele C. Locală pentru aplicarea legilor de fond funciar Valea Sălciei, cu sediul în . B. și C. Județeană pentru aplicarea legilor de fond funciar B., cu sediul în B., .. 48, județul B., împotriva sentinței civile nr. 987/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Sărat, în dosar nr._, având ca obiect fond funciar, reconstituire drept proprietate, în contradictoriu cu petentul C. G., domiciliat în comuna Chiojdeni, ..

Modifică, în tot, sentința atacată și în consecință, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Octombrie 2013.

Președinte,

F. C. P.

Judecător,

M. N.

Judecător,

M. Ș.

Grefier,

V. P.

Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./30.10.2013

d.f. nr._ – Judecătoria Rm. Sărat

j.f. B. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1830/2013. Tribunalul BUZĂU