Fond funciar. Decizia nr. 286/2013. Tribunalul BUZĂU

Comentarii

0

Decizia nr. 286/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 28463/200/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 286/2013

Ședința publică de la 20 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător G. V.

Judecător G. I. R.

Grefier R. - A. S.

Pe rol judecarea recursului civil declarat de reclamanta .> SA – cu sediul în sector 1, București, ., împotriva s.c. nr._/19.10.2012 a Judecătoriei Buzau, pronuntata in dosarul nr._, având ca obiect fond funciar - anulare titlu, în contradictoriu cu pârâții C. S., domiciliata in mun. Buzau, .. 14, jud. Buzau, M. A. I., domiciliata in comuna Tintesti, ., I. I., domiciliat in mun. Buzau, ., ., I. I., domiciliata in ., R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – Directia S. Buzau, cu sediul in Buzau, .. 5, jud. Buzau, C. L. CĂNEȘTI PENTRU APLICAREA LEGILOR DE FOND FUNCIAR - ., C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR DE FOND FUNCIAR - B., jud. B. si OCOLUL SILVIC PARSCOV, cu sediul in loc. Parscov, jud. Buzau.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, intimata RNP ROMSILVA – fiind reprezentată de consilier juridic U. I..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură intimata RNP Romsilva a depus întâmpinare, după care

Consilier juridic U. I. pentru intimata RNP Romsilva apreciază că are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, sunt deținătorii legali ai terenului . Expertul O. M. a fost foarte clar când a precizat că terenul care se solicită ocupat de I. A. nu a fost pus niciodată la dispoziția Comisiei Locale . Expertul mai constată că deși terenul nu a fost pus la dispoziția Comisiei Locale, reclamanților li s-a eliberat titlu de proprietate pe acest teren. În documentația de la OCPI, în procesul verbal de punere în posesie scrie teren cu sonde, iar pe exemplarul care l-a primit Ocolul Silvic nu există nicio consemnare în acest sens

Cu privire la lipsa de interes – precizează că justifică un interes legitim . Toate acțiunile șicanatorii ale reclamanților nu fac decât să atenteze la siguranța raporturilor juridice . apreciază că este pe deplin un interes în prezenta cauză.

Pe fond precizează că sunt de acord cu primele 6 motive de recurs pe care le consideră întemeiate și solicită admiterea recursului în parte în ceea ce privește aceste motive . Se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, fiind necesară efectuarea unei expertize complete în prezenta cauză . Nu este de acord cu motivul 6 de recurs.

Instanța lasă cauza la ultima strigare pentru a fi prezent si apărătorul recurentei

La ultima strigare au lipsit părțile, recurentă fiind reprezentată de avocat Patraulea L.. AV care precizează că Direcția Silvică are calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că prin de Legea 18/1991cadrul de constituire a dreptului de proprietate este prima atribuție care pune la dispoziție și este obligată să pună la dispoziție aceste terenuri . Nu rezultă din sentința de fond dacă a pus sau nu la dispoziție acestă suparafață de teren. Este evident că actul de punere la dispoziție il consideră un act de reconstituire a dreptului de proprietate ;punerea la dispoziți e a terenului din proprietatea statului pentru a fi reconstituit și consideră că are calitate procesual pasivă în prezenta cauză . Cu privire la intersul recurentei în cauză precizează că are interes. Au fost chema în judecată de către I. A. care a decedat și în momentul de față este reprezentat de moștenitorii acestuia ,pentru a plăti o anumită sumă de bani despăgubiri anterioare și s-a constat că punerea în posesie s-a făcut cu nerespectarea legii, conf art 4 din Legea 1și art 34 din legea 18 care specifică foarte clar că terenurile cu operațiuni petroliere nu fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și se acordă alte terenuri din rezerva locală. În aceste condiții a solicitat anularea acestor terenuri, având contract cu Direcția Silvică în condiții de stabilitate juridică, obiectul acestui contract este reglementat de norme guvernamentale. Consideră că actul de reconstituire a fost dat cu încălcarea legii . Avem un interes legitim ,născut, actual.

Pe fond solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. A solicitat casarea deoarece rezultă foarte clar că nu s-a intrat în dezbaterea fondului cu destulă claritate, să reiasă foarte clar dacă aceste terenuri au fost puse sau nu la dispoziție. Direcția Silvică a susținut că nu a intrat în posesia acestor terenuri. Instanța a reținut contrar expertizei că ar fi fost pusă la dispoziția Comisiei L. această suprafață de teren. Terenurile nu fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, având un contract legal încheiat . Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat . S-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate nerespectând legea 1 și 18. Este vorba de o nulitate absolută. Solicită casarea cu trimitere pentru continuarea probatoriilor, în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată

INSTANȚA

Deliberand asupra prezentului recurs civil, constata:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau cu nr._ în data de 14.12.2011, ca urmare a măsurii de disjungere a cererii reconvenționale dispusă prin încheierea de ședință din data de 28.11.2011, în dosarul nr._, având ca obiect pretenții (a cărui soluționare a fost suspendată în baza art.244 alin.(1) punctul 1 C. până la soluționarea prezentei cereri), reclamanta S.C. O. P. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu parații lonita A., R. Naționala a Pădurilor – Romsilva, Ocolul Silvic Parscov, C. Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cănești și C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B., reprezentata prin Prefect, să se constatate nulitatea absoluta parțiala a procesului verbal de punere in posesie nr. 1/22.01.2008, întocmit de C. Locala, a titlului de proprietate nr._/23.03.2009 eliberat pe numele I. A., pentru suprafața de 3891 mp teren petrolier ocupat cu doua sonde proprietatea O. P. SA si a actelor subsecvente.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că:

- prin cererea care formează obiectul dosarului nr._, paratul I. A. a chemat-o in judecata pentru plata de despăgubiri pentru teren situat in . la încheierea unui contract de inchiriere si la stabilirea unei rente anuale pentru folosința acestui teren.

- urmare a rezultatelor expertizei efectuate in dosarul indicat, a rezultat ca suprafețele cu destinație forestiera pe care sunt amplasate sondele 97 Plopeasa si cale de acces si Sonda 90 + Parc 90 Plopeasa sunt cuprinse in procesul verbal de punere in posesie nr. 1/22.01.2008 si, implicit, in titlul de proprietate nr._/23.03.2009.

- potrivit expertizei, suprafața ocupata cu cele doua sonde se prezintă astfel: Sonda 90 + Parc 90 Plopeasa suprafața de 2668 mp, Sonda 97 Plopeasa suprafața de 1223 mp., astfel ca, pe baza lucrărilor expertului, solicită anularea acestor acte, pentru fraudarea legii.

- in scopul desfasurarii unor activitati petroliere (sonde extracție) a închiriat de la Direcția S. suprafața totala de 2, 1906 ha teren, situata pe raza Ocolului Silvic Parscov, jud. B., astfel cum rezulta din contractul de închiriere depus.

- titlul de proprietate nr._/23.03.2009, prin care paratul figurează proprietar pe suprafața totala de 3 ha 0900 mp, procesul verbal de punere in posesie nr. 1/22.01.2008, sunt acte emise cu ignorarea cu desavarsire a legii de către parați. Astfel, aceste acte de punere in posesie si stabilirea a proprietatii asupra unor terenuri cu operațiuni petroliere sunt lovite de nulitate absoluta, in temeiul art. III din Legea 169/1997 privind fondul funciar, fiind acte de reconstituire date cu incalcarea prevederilor legale imperative ale legilor fondului funciar, respectiv a dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005 și art. 42 alin. 3 din Legea 18/1991, care prevede că nu se poate (re)constitui dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare.

- in interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000, Guvernul României, prin adresa nr._/29.09.2009, precizează fara urma de echivoc: «In consecința, pentru toate considerentele arătate mai sus, apreciem ca interdicția restituirii vechilor amplasamente prevăzută la art. 4 al. 1 din Legea 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, privește toate categoriile de terenuri, inclusiv cele cu destinație forestiera. Dispozițiile legale anterior citate prevăd in mod imperativ ca terenurile afectate cu operațiuni petroliere nu fac obiectul retrocedării, ci se acorda in compensare alte terenuri, aflate la dispoziția Comisiei Locale.

- a adăugat reclamanta că justifica un interes legitim prin chiar dispozițiile legale enunțate mai sus, care interzic reconstituirea dreptului de proprietate pe terenuri cu operațiuni petroliere, fiind titulara dreptului de folosința al terenurilor cu sonde petroliere, proprietatea O. P. SA si in acest sens are încheiat un contract de închiriere in derulare cu Direcția S. B..

- susținerea restituirii terenurilor afectate cu operațiuni petroliere nu are la baza altceva decât interesul nelegitim de a specula eventuala îmbogățire de pe urma O. P. SA si nicidecum interesul real al moștenitorilor de a intra in posesia unor terenuri la care sunt îndreptatiti. Rațional privind lucrurile, a arătat reclamanta, ce interes are o persoana sa solicite, în ignorarea legii, . terenuri pe care nu pot cultiva, construi etc., cata vreme au opțiunea legala a unui alt amplasament, decât specularea faptului ca spera dobândirea unor avantaje mai însemnate, de natura băneasca eventual, de pe urma O. P. SA .

În drept, s-au invocat dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, art. 4 alin.1 din Legea nr.1/2000.

În susținerea celor arătate, reclamanta a depus la dosarul cauzei, in copie, următoarele înscrisuri: proces verbal de punere în posesie încheiat în data de 25.09.2007, titlul de proprietate nr._/23.03.2009.

În data de 28.11.2012, pârâtul I. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii. În motivare, a arătat că reclamantul nu a indicat temeiul juridic al cererii, cu toate că motivele de nulitate absolută a titlurilor de proprietate sunt strict și limitativ prevăzute de legea specială.

Pe cale de excepție, pârâtul a invocat lipsa calității procesuale active și lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii. A arătat că nu se poate susține că a suferit un prejudiciu prin actele de reconstituire emise, întrucât indiferent cine este proprietarul terenului pe care sunt amplasate sondele, pârâta datorează despăgubire în baza Legii nr.134/1995, astfel cum rezultă din contractele de închiriere. Reclamanta ar avea calitate procesuală activă dacă ar deține un titlu de proprietate emis în baza legilor fondului funciar, ori nu dovedește că a fost pusă în posesie cu terenul în litigiu.

A mai arătat pârâtul că reclamanta nu are interes în cauză, pentru că anularea actului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile in litigiu nu ar determina reconstituirea dreptului de proprietate pe numele său, ci ar însemna ca dreptul contestat nu mai exista și ramane la dispoziția comisiei.

Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea cererii, întrucât, conform probelor de la dosar, pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate in condițiile stabilite de art. 29 ind. 1 legea 1/2000, astfel, reclamantul a fost înscris in anexa 38, anexa in care sunt înscrise persoanele ce solicita reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, pentru suprafețe ce fac obiectul art. 29 din legea 1/2000 cu modificările si completările ulterioare ( art. 62 din Regulament - HG 890/2005). In vederea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, a fost respectata procedura de emitere a titlului de proprietate si punere in posesie prevăzută de art. 24 si art. 25 din legea 1/2000 - procedura ce vizează respectarea condițiilor si procedurii stabilite prin legea nr. 18/1991.

Persoanele ce aveau calitate procesuala de a constata eventuale nereguli in procedura reconstituirii nu s-au adresat instanței cu cereri in anularea procesului verbal ce a stat la baza titlului. Mai mult, conform art. 74 din Regulament, punerea in posesie a unui teren forestier se face in prezenta reprezentantului Inspectoratului teritorial de regim silvic. In speța, procesul verbal de punere in posesie respecta prevederile legii, suprafața reprezentând vechiul amplasament, fiind validata pentru reconstituire in natura de către C. Județeana, din care face parte, conform art. 4 lit j din Regulament si directorul direcției silvice, fiind predata la dispoziția Comisiei Locale prin procesul verbal de punere la dispoziție nr. 47/141/11.01.2007. In speța, o anulare a titlului de proprietate nu ar conduce la reprimirea terenului in proprietatea Regiei Silvice, deoarece terenul a fost predat de către Ocolul silvic Parscov comisiei locale de fond funciar Cănești in vederea punerii in posesie a persoanelor indreptatite, ci ar conduce la rămânerea terenului la dispoziția comisiei locale în vederea atribuirii altor persoane ce ar fi considerate indreptatite.

În susținerea celor arătate în întâmpinare, pârâtul a depus la dosar procesul verbal de punere în posesie nr. 1 din 22.01.2008.

Pârâta R. NA ȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECȚIA S. B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul ., in cazul in care, in urma administrării probatoriului in prezenta cauza, se constata faptul ca parata C. Locala Cănești a procedat la punerea in posesie a paratului I. A. si pe terenurile cu destinație forestiera aflate in administrarea sa, scoase temporar din circuitul forestier, închiriate legal reclamantei si pe care acesta are amplasate un număr de doua sonde, desfasurand activitati de exploatare petroliera, terenuri care sunt exceptate de la retrocedare, in conformitate cu dispozițiile art.4 alin.(l) din Legea nr.1/2000, așa cum aceasta a fost modificata si completata prin Legea nr.247/2005.

Pe cale de excepție, pârâta a invocat lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a Ocolul Silvic Parscov, subunitate a REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR - ROMSILVA, prin DIRECȚIA S. B., constituita in scopul administrării pădurilor proprietatea publica a statului si asigurarii serviciului public silvic in zona de competenta teritoriala, raportat la faptul ca aceasta subunitate nu are personalitate juridica si nici capacitate procesuala de folosința.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că, potrivit art.4 alin.(l) din Legea nr. 1/2000, asa cum aceasta a fost modificata prin Legea nr.247/2005, pentru terenurile din extravilanul localitatilor, foste proprietati ale persoanelor fizice si juridice, care au trecut in proprietatea statului si pe care se găsesc instalatii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfasoara activitati miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare se restituie, in condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existenta la comisiile locale, iar in situatia in care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localitati, acceptate de foștii proprietari. In cazurile in care compensarea nu este posibila, se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, in condițiile legii. Acest aspect a fost in clar lămurit de Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților prin adresa nr._/29.09.2009, in care, aceasta precizeaza faptul ca, excepția de la retrocedare prevăzută la art.4 din Legea nr.1/2000 vizeaza toate categoriile de terenuri, inclusiv terenurile forestiere.

În baza Legii nr. 1/2000, reclamantul, in calitate de moștenitor al defunctului I. D., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața totala de 3.09 ha teren, care, anterior cooperativizării, a avut categoria pasune; deoarece la data actuala intregul perimetru in care se presupune ca s-a aflat vechiul amplasament al autorului paratului are categoria pădure, acesta fiind impadurit de stat in perioada 1961-1962, in conformitate cu dispozițiile art.291 din Legea nr. 1/2000, s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetatie forestiera.

Ca urmare, cu ocazia procedurilor administrative stabilite prin legile fondului funciar, s-a procedat, in cadrul Comisiei Locale Cănești, din care face parte si un reprezentant al Ocolului Silvic Parscov, la identificarea amplasamentului conform cadastrului forestier si intocmirea anexei nr.38 la HG nr.890/2005, anexa care ulterior a fost validata prin Hotararea Comisiei Județene B. nr.354/18.09.2006. În baza hotararii sus-mentionate, la data de 11.01.2007, prin procesul verbal de punere la dispoziție a suprafețelor de pădure validate, inregistrat sub nr.47/11.01.2007 (la C. Locala Cănești) si sub nr. 141/11.01.2007 (la Ocolul Silvic Parscov), Ocolul Silvic Parscov, ca subunitate a Direcției Silvice B. și deținător legal al terenului ce facea obiectul retrocedării, in baza disp.art.71 alin.2 din HG nr.890/2005, a procedat la punerea la dispoziția către comisia locala a suprafeței totale de 124.06 ha, teren categoria pădure si nu de alta categorie de folosința silvica, suprafața clar delimitata pe unitati amenajistice, in conformitate cu evidentele cadastrului forestier, clar evidentiate in Amenajamentul silvic al Unitatii de producție IV Saratel din cadrul Ocolului Silvic Parscov.

În procesul verbal de punere la dispoziție nu au fost evidențiate niciodată si unitățile amenajistice 18 FI si 18F2, motivat tocmai de faptul ca acestea erau scoase temporar din fondul forestier, fiind inchiriate către reclamanta, care desfasoara pe acestea operațiuni de exploatare petroliera, avand amplasate un număr de doua sonde. Astfel, in . IV, cu o suprafața totala de 39.40 ha, a fost pusa la dispoziția Comisiei Locale Cănești in vederea punerii in posesie a persoanelor indreptatite, doar o suprafața de 25.98 ha pădure, astfel, in u.a. 18 B 0.50 ha, in u.a. 18 V 1.30 ha si in u.a. 18 A% 24.18 ha. Terenul in suprafața de 1.20 ha aferent acestor doua unitati amenajistice 18F1 si 18F2, este închiriat de Direcția S. B. la parata O. P. SA, in baza actului adițional nr.68/12.01.2010 la contractele de închiriere nr. 841;842;964 si 965/2007, fiind legal scos temporar din fondul forestier național public, prin aprobarea Autoritatii publice centrale care răspunde de silvicultura, tocmai pentru desfășurarea unor operațiuni de exploatare petroliera.

In data de 22.01.2008, in conformitate cu dispozițiile art.72 din HG nr.890/2005, a avut loc punerea in posesie a paratului I. A. pentru suprafața de 3.09 ha teren forestier categoria pădure, situat, conform cadastrului forestier, in UP IV Saratel, u.a. 18, încheindu-se in acest sens procesul verbal de punere in posesie nr. 1/22.01.2008, semnat de primarul comunei Cănești, reprezentanții Ocolului Silvic Parscov, de specialistul in măsurători topografice A. M., de secretarul comunei si de proprietar, act juridic care a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr._/23.03.2009. Punerea in posesie s-a făcut in cadrul unui amplasament stabilit de Comsia Locala cu Ocolul Silvic Parscov, fara ca paratul I. A. sa poata face dovada vechiului amplasament cu exactitate. Pe toata durata desfășurării procedurilor adminstrative de reconstituire a dreptului de proprietate si pana la punerea efectiva in posesie si eliberarea titlului de proprietate, nu s-a pus niciodata in discuție punerea la dispoziția paratei comisia locala pentru punerea in posesia paratului I. A. a suprafețelor de teren înscrise in amenajamentul silvic la categoria de folosința – terenuri, transmise prin acte normative in folosința temporara a unor societăți pentru instalații petroliere, deoarece, in conformitate cu dispozițiile art.4 alin.(l) din Legea nr. 1/2000, aceste terenuri sunt exceptate in mod expres de la retrocedare.

Mai mult, prin raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expert tehnic O. M. in cauza nr._, din care s-a disjuns prezenta cauza ca urmare a cererii reconvenționale formulata de reclamant, expertul lămurește pe deplin situația prin răspunsul dat la obiectivul nr. 6 al expertizei că suprafețele de teren cu destinație forestiera, pe care sunt amplasate sondele identificate conform răspunsului la obiectivul nr. 4, fac parte din terenul cu care a fost pus in posesie reclamantul Ionița A.. Punerea in posesie a reclamantului I. D. s-a efectuat de către C. Locala Cănești pentru terenul identificat conform răspunsului la obiectivul nr.1 și nu pe terenul colorat cu verde in Proiectul Parcelar evidențiat in schița de plan anexa nr. 2 la raportul de expertiza.

In drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 Cod proc.civ., art. l Titlul XIII din Legea nr.247/2005, art.4 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 247/2005 si HG 890/2005.

În susținerea celor arătate în întâmpinare, pârâtul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr._/29.09.2009 emisa de Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților; procesul verbal nr.47/11.01.2007 (la C. Locala Cănești) si sub nr. 141/11.01.2007 (la Ocolul Silvic Parscov); procesul verbal de punere in posesie nr. 1/22.01.2008; raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expert tehnic O. M. in cauza nr._ .

Pârăta C. Locala Cănești pentru Aplicarea Legilor Funciar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, tardivitatea formulării cererii reconvenționale și lipsa de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, iar pe fondul cauzei respingerea cererii.

În motivarea excepției, pârâta a arătat că, în situația in care s-ar admite cererea reclamantei, această soluție nu-i va fi de niciun folos, întrucât suprafața de teren forestier in litigiu revine de drept, Comisiei Locale de Aplicarea Legilor Fondului Funciar Cănești, întrucât aceasta suprafața, cuprinsa in totalul celor 24 ha atribuita de către C. Județeana si Direcția S. B. a fost pusa la dispoziția UAT Cănești, tocmai pentru reconstituirea dreptului de proprietate a persoanelor indreptatite si care au formulat cereri in acest sens. Astfel ca, indiferent cui, parata . va fi obligata in vreun fel sau altul, la o justa despăgubire, pentru suprafața de teren forestier, ocupata de cele doua sonde, 90+Parc 90 Plopeasa si 97 Plopeasa pe care le exploatează.

Mai mult decât atât, parata Direcția S. B. a pus la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar Cănești, o suprafața de teren forestier, pentru care avea încheiat un contract de închiriere, contract pe care avea obligația sa-l cesioneze către UAT Cănești. Nu a făcut acest lucru, încasând in continuare o chirie substanțiala de la parata O. P., in condițiile in care nu mai era proprietara, detinatoare.

Pârâta C. județeana B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivare a arătat că, în fapt, prin Hotărârea nr. 354/18.09.2006 a aprobat referatul nr. 699/01.06.2006, transmis de C. locala Cănești, înregistrat la Instituția Prefectului sub nr. 9875/14.08.2006 si a validat anexa nr. 38 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 pentru defunct I. D., cu moștenitor I. A., pentru suprafața de 3,09 ha, situata in .-verbal de punere la dispoziție nr. 47/11.01.2007, Ocolul Silvic Parscov a pus la dispoziție Comisiei locale Cănești o suprafața de 124,06 ha, situata in UP IV Saratel, din care suprafața de 0,5 ha situata in u.a. 18 B, 1,3 ha situata in u.a. 18 V si 24,18 ha situata in 18A%. Prin procesul-verbal de punere in posesie nr. 1/22.01.2008, numitul I. A. a fost pus in posesie cu suprafața de 3,09 ha teren forestier, situat in ., U. A 18.

Din raportul tehnic de expertiza judiciara, întocmit de expert tehnic O. M. in dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei B., din care s-a disjuns prezenta cauza, a rezultat faptul că suprafețele de teren cu destinație forestiera pe care sunt amplasate sondele identificate conform răspunsului la obiectivul nr. 4 (Sonda 90+ Parc Plopeasa si Sonda 97 Plopeasa) fac parte din terenul cu care a fost pus in posesie reclamantul, precum si faptul ca ’’punerea in posesie a reclamantului I. D. s-a efectuat de către C. locala Cănești pentru terenul identificat conform răspunsului la obiectivul nr. 1 si nu pe terenul colorat cu verde in Proiectul parcelar evidențiat in schița de plan anexa nr. 2 la raportul de expertiza. Așa cum precizează Direcția S. B. in întâmpinarea depusa la dosar, zona colorata cu verde reprezintă terenul pus la dispoziție de către Ocolul Silvic Parscov Comisiei locale Cănești prin procesul-verbal de punere in posesie, or din aceasta situatie rezultă ca aceasta autoritate a procedat la punerea in posesie a paratului I. A. cu terenuri care nu au fost predate si care erau exceptate de la restituire.

Totodată, pârâta a învederat instanței ca, potrivit prevederilor art. 5 lit. c) si i) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2003 referitoare la atribuțiile comisiilor locale, acestea “stabilesc marimea si amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propun alte amplasamente si consemnează in scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea in posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit in mod legal altor persoane” si “ pun in posesie, prin delimitare in teren, persoanele indreptatite sa primească terenul, completează fisele de punere in posesie a acestora, după validarea de către comisia județeana a propunerilor făcute, si le inmaneaza titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin". F. de cele arătate a apreciat că prezenta acțiune este întemeiata in măsura in care se constata ca paratul I. A. a fost pus in posesie pe terenuri cu vegetație forestiera scoase temporar din circuitul forestier si închiriate reclamantei, pe care se afla doua sonde si o cale de acces pentru activitățile de exploatare petroliera, terenuri care sunt exceptate de la restituire, conform prevederilor art.4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 Cod procedura civila, art.. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, art. 5 lit. c) si i) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2003.

Cu adresa nr. 959/09.04.2012, pârâta C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Cănești a depus la dosar documentația care a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr._/23.03.2009 pe numele I. A..

La solicitarea instanței, reclamanta a depus contractul de închiriere nr. 842 din 14.03.2007.

Pentru buna administrare a justiției, potrivit art. 129 alin.(5) C., instanța a dispus atașare la prezenta cauză a dosarului nr.4135/2010 al Judecătoriei B..

La termenul de judecată din 22.05.2012, reclamanta a precizat acțiunea, solicitând să se constate și nulitatea absolută parțială a actelor premergătoare titlului de proprietate nr._/23.03.2009, respectiv: Hotărârea nr. 354/18.09.2006 a Comisiei Județene B. prin care s-a aprobat referatul nr. 69/01.06.2006 emis de C. locală Cănești, procesul verbal de punere la dispoziție nr. 47/11.01.2007 și nr. 141/11.01.2007, precum și procesul verbal de punere în posesie nr. 1/22.01.2008, pentru aceleași motive de nulitate absolută invocate în cazul titlului de proprietate.

În baza art.137 C., instanța a pus în discuția părților excepția lipsei capacității de exercițiu a Ocolului Silvic Pârscov invocată de pârâții C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate B. și R. Națională a Pădurilor ROMSILVA, la termenul de judecată din 03.09.2012 și, pentru motivele expuse pe larg în încheierea de la acest termen, a constatat lipsa capacității de exercițiu a acestei pârâte.

În cauză, la solicitarea părților, s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza judiciara întocmită de expert tehnic O. M. in dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei B..

Prin s.c. nr._/19.10.2012, Judecatoria Buzau a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a Ocolului Silvic Pârscov, invocată de pârâții C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate B. și R. Națională a Pădurilor ROMSILVA; a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtul I. A.; a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâții I. A. și C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Cănești; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții IONIȚA A., R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, C. L. CĂNEȘTI PENTRU APLICAREA LEGILOR DE FOND FUNCIAR si C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR DE FOND FUNCIAR ca neîntemeiată și în contradictoriu cu Ocolul Silvic Parscov ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara capacitate de exercitiu.

Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: prin titlul de proprietate nr._, eliberat la data de 23.03.2009, i s-a reconstituit pârâtului I. A., în calitate de moștenitor al defunctului I. D., dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 3,0900 ha teren cu vegetație forestieră, pe amplasamentul tarlaua 41, ., UA 18, cu vecinătățile amplasamentului cadastral general: N- I. D., S – moștenitorii D. M., E – moștenitorii D. V. Și V – ROMSILVA.

Astfel cum a rezultat din documentația înaintată de pârâta C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Cănești (filele 57 -70), cererea de reconstituire a dreptului de proprietate s-a făcut de pârât în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005 în data de 19.09.2005, cu indicarea vechiului amplasament. Prin Hotărârea nr. 354/18.09.2006, pârâta C. județeană B. a aprobat referatul nr. 699/01.06.2006, transmis de C. locala Cănești, înregistrat la Instituția Prefectului sub nr. 9875/14.08.2006 si a validat anexa nr. 38 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 pentru defunct I. D., cu moștenitor I. A., pentru suprafața de 3,09 ha, situata in .-verbal de punere la dispoziție nr. 47/11.01.2007, Ocolul Silvic Parscov a pus la dispoziția Comisiei locale Cănești o suprafața de 124,06 ha, situata in UP IV Saratel, din care suprafața de 0,5 ha situata in u.a. 18 B, 1,3 ha situata in u.a. 18 V si 24,18 ha situata in 18A%. Prin procesul-verbal de punere in posesie nr. 1/22.01.2008, numitul I. A. a fost pus in posesie cu suprafața de 3,09 ha teren forestier, situat in ., U. A 18.

Prin cererea de față, astfel cum a fost completată, reclamantul O. P. SA a solicitat instanței să se costate nulitatea absolută parțială a următoarelor acte: titlul de proprietate nr._/23.03.2009, actele premergătoare ce au stat la baza emiterii acestuia, respectiv Hotărârea nr. 354/18.09.2006 a Comisiei Județene B., prin care s-a aprobat referatul nr. 69/01.06.2006 emis de C. locală Cănești, procesul verbal de punere la dispoziție nr. 47/11.01.2007 și nr. 141/11.01.2007, procesul verbal de punere în posesie nr. 1/22.01.2008, precum și actele subsecvente pentru suprafața de teren de 3891 mp teren ocupat cu două sonde. În drept, s-au invocat, ca motiv de nulitate, frauda la lege, în sensul că la emiterea titlului de proprietate au fost încălcate mai multe dispoziții legale și anume: dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, art. 4 alin.1 din Legea nr.1/2000 (frauda fiind definită ca operațiunea de aplicare a unor dispoziții legale pentru eludarea altor dispoziții legale).

Din raportul de expertiză tehnic întocmit în cauză de expert O. M. în dosarul nr._, aflat la filele 36- 41 din dosar, a reiesit că, într-adevăr, pe terenul cu care a fost pus în posesie efectiv pârâtul sunt amplasate două sonde: Sonda 90 + Parc 90 Plopeasa cu suprafața de 2668 mp și Sonda 97 Plopeasa cu suprafața de 1223 mp teren.

Examinând cu prioritate, în baza art.137 C., excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes invocate de pârâții I. A. și C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Cănești, instanța a reținut următoarele:

Calitatea procesuala în litigiile civile presupune existenta unei identitati între persoana reclamantului si persoana care este titular al raportului juridic dedus judecații (calitate procesuala activa), precum si între persoana pârâtului si cel obligat în același raport juridic (calitate procesuala pasiva).

Reclamantul este dator sa justifice atât calitatea procesuala activa, cât si calitatea procesuala pasiva a pârâtului, instanța având obligația sa verifice îndeplinirea acestor condiții atât în cererile prin care se tinde la realizarea dreptului cât si în cererile prin care se solicita constatarea existentei ori inexistentei unui drept. Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, pentru modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, nulitatea actelor emise cu încalcarea prevederilor legilor funciare „ poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietatii si de alte persoane care justifica un interes legitim ”. În cauza, calitatea procesuala activa se identifica cu existenta interesului legitim al reclamantei.

Interesul poate fi definit drept folosul practic pe care-l urmărește partea prin introducerea cererii. Un interes legitim este acela care nu vine în conflict cu legea, iar în măsura în care interesul îndeplinește si cerința de a fi personal, născut si actual conferă aptitudinea introducerii cererii de chemare în judecata. Interesul poate fi patrimonial ori moral, si chiar de natura strict economica.

În speță, instanța a constatat că interesul invocat de reclamantă în formularea cererii de față îndeplinește toate aceste cerințe. Reclamanta urmărește să își apere, pe această cale, dreptul de folosință născut dintr-un contract de închiriere a cărui nelegalitate ori valabilitate nu a fost contestată, încheiat cu Direcția Silvică B., contract ce are ca obiect folosirea unor terenuri forestiere ocupate cu obiective petroliere situate pe raza Ocolului Silvic Pârsov, iar prin procesul verbal de punere la dispoziție nr. 17 și 141/ 11.01.2007, reprezentanții Ocolului Silvic Pârscov, subunitate din cadrul Direcției Silvice B., au pus la dispoziție Comisiei locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cănești suprafețe de teren pe care se găsesc amplasate instalații petroliere, cuprinse în amplasamentul ce va fi retrocedat, transmise temporar către ..

Fără îndoială că atât timp cât reclamanta a încheiat un contract cu Direcția Silvică B., ca administrator al terenurilor respective, în baza cărora a dobândit prerogativa de a se folosi de ele, iar prin actele efectuate de pârâte se tinde la o modificare în situația juridică a terenurilor, aceasta justifică interesul cerut pentru promovarea acțiunii de față.

Cu prisosința reclamanta justifica un interes în formularea acțiunii cât timp, susține aceasta, existenta unor investiții pe terenul proprietatea pârâtei poate conduce la nulitatea titlului. Pentru motivele invocate, instanta a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și de interes, invocate de pârâte.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că Legea nr. 169/1997, in art. III al. 1, prevede, in mod limitativ, cazurile de nulitate absoluta si ele constau in: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri; (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; (iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor; (v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991; (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri. b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor; c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege; d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal; e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege; f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege; g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului; h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.

În privința cererii reclamantului de constatare a nulității absolute a Hotărârii nr. 354/18.09.2006 a pârâtei C. Județeană B., prin care s-a aprobat referatul nr. 69/01.06.2006 emis de pârâta C. locală Cănești, instanța a reținut că dispozițiile art.III din Legea nr. 169/1997 invocate mai sus sunt aplicabile actelor de reconstituire sau constituire, excepție făcând hotărârile comisiei județene pentru care se prevede în legea fondului funciar o procedură specială obligatorie (art.51-59 din Legeanr.169/1997), conform căreia împotriva acestor hotărâri se pot formula numai plângeri în termen de 30 zile de la comunicare. Neurmând această procedură specială, reclamantul nu mai poate obține, pe calea dreptului comun, nulitatea actului de reconstituire menționat, dispozițiile legale invocate, respectiv art. III din Legea nr. 167/1997, nefiind aplicabile .

În privința cererii reclamantei de constatare a nulității absolute a procesului verbal de punere la dispoziție cu nr. 47/11.01.2007 și nr. 141/11.01.2007, încheiat între C. locală Cănești și Ocolul silvic Pârscov, ca act premergător emiterii titlului de proprietate pe numele I. A., instanța a reținut că din interpretarea dispozițiilor legale invocate mai sus, a rezultat că acestea sunt aplicabile în litigiile în care se invocă motive de nulitate absolută a actelor definitive emise ca urmare a parcurgerii procesului de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar. Actul astfel contestat reprezintă o operațiune administrativă ca urmare a unui act de reconstituire a dreptului de proprietate și efectuat în temeiul art. 24 alin 4 din Legea 1/2000.

Potrivit acestui text de lege, unitățile și subunitățile silvice din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, precum și ceilalți deținători actuali ai terenurilor forestiere solicitate de foștii proprietari sau de moștenitorii lor, vor pune la dispoziția comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi, suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de deținători prevăzute la alin 1-3. Aceeași obligație legală de punere la dispoziție a terenului forestier rezultă și din disp. art. 71 al 2 din HG 890/2005.

Procesul verbal de punere la dispoziție emis în baza art. 24 din legea 1/2000, are în vedere aducerea la îndeplinire a Hotărârii Comisiei Județene nr. 354/18.09.2006. Prin urmare, actul de reconstituire îl reprezintă această hotărâre și nicidecum un proces verbal de punere la dispoziție, acesta din urmă nefiind caracterizat de legea fondului funciar ca act de reconstituire sau constituire și, în consecință, nu poate face obiectul acțiunii în constatarea nulității, în temeiul art. III din legea nr. 1/2000.

Direcția Silvică nu a făcut altceva decât să se conformeze legii, neputând invoca inopozabilitatea Hotărârii Comisiei Județene prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, obligarea predării terenului forestier fiind una expresă prevăzută de lege.

Ca atare, susținerea reclamantei că acest proces verbal de punere la dispoziție este încheiat cu ignorarea în totalitate a prevederilor legale imperative ale legilor fondului funciar este nefondată.

De asemenea, invocarea dispozițiilor art. 4 alin 1 din Legea 1/2000 și art. 42 alin 3 din Legea 18/91 vizează actele de reconstituire și constituire și nu procesul verbal de punere la dispoziție contestat, întrucât nu intră în această categorie de acte.

În privința cererii reclamantei de constatare a nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 1/22.01.2008, instanța a retinut că, în ceea ce privește modalitatea si procedura de urmat referitor la punerea in posesie, aceasta este redata in mod expres si explicit in legea fondului funciar, ca si in Regulamentul nr.890/2005 privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.

Astfel, in conformitate cu prevederile art.5 din HG 890/2005, punerea in posesie este atributul exclusiv al comisiilor locale, in speța al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Canesti.

Astfel, textul de lege prevede in clar in art.5 lit. c faptul ca o comisie locala stabilește mărimea si amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente si consemnează in scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea in posesie pe alt amplasament, când vechiul amplasament este atribuit legal altor persoane.

De asemenea, in conformitate cu prevederile art.5 lit. i din același act normativ, comisiile locale pun in posesie, prin delimitare in teren, persoanele îndreptățite sa primească terenul, completează fisele de punere in posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute si le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin. Art. 34 al.4 arata ca punerea in posesie se face prin întocmirea procesului verbal, un exemplar inmanandu-se proprietarului, împreuna cu schița terenului. Marcarea parcelelor se face prin tarusi sau borne, care se asigura de fiecare proprietar al terenului.

In ceea ce privește terenurile cu vegetație forestiera, așa cum este cazul de fata, art. 26 al. 2 arata ca ele vor fi puse la dispoziție de unitățile silvice care le dețin.

Conform prevederilor art.71 al.2 din Regulament, punerea in posesie se face cu respectarea prevederilor art.35 din Legea nr.1/2000. Detinatorul actual al terenului forestier care face obiectul retrocedării pune la dispoziție comisiilor locale sau județene, după caz, terenurile validate, in vederea punerii in posesie a persoanelor indreptatite, in termen de cel mult 30 de zile de la validarea cererilor de către comisia județeana.

Direcția S. B. a pus la dispoziția comisiei locale Canesti suprafețele evidențiate in Hotărârea nr. 354/2006, inclusiv cu privire la acele suprafețe de teren scoase temporar din fondul forestier si pe care se desfasoara operațiuni petroliere de dezvoltare-exploatare si exploatare, care se regăsesc in cuprinsul respectivei hotarari.

Instanța a constatat ca pârâta Direcția S. B. nu a refuzat punerea la dispoziția Comisiei Locale Cănești a suprafețelor de teren evidențiate in cuprinsul Hotărârii nr. 354/2006 emisă de pârâta C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate B. și nici nu a formulat plângere împotriva acestei hotărâri, cu toate că, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier, avea calitate procesuală activă de a formula astfel de plângeri, în temeiul dispozițiilor art.53 din Legea nr. 18/1991, astfel că hotărârea a rămas perfect legala, atât in ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate al pârâtului, cat si in privința amplasamentului terenului reconstituit.

Mai mult, în speță nu s-a făcut dovada că procesul verbal de punere în posesie nu respectă identificarea terenului raportat la vechiul amplasament, astfel încât să fie aplicabil în speță vreun motiv de nulitate absolută prevăzut la art. III din Legea nr.169/1997, iar acesta a fost semnat inclusiv de reprezentanții pârâtei ROMSILVA – Ocolul silvic Pârscov (fila 68 și 69), care au confirmat prin aceasta amplasamentul terenului predat din administrarea sa în posesia pârâtului. Ulterior, titlul de proprietate nu a făcut altceva decât să transpună mențiunile referitoare la categoria terenului, amplasamentul cadastral, vecinătățile prezentate în procesul verbal de punere în posesie și schița anexată. Aspectul că pârâtul ocupă un teren care, susține reclamantul, nu a fost cuprins în actul de punere în posesie, nu poate conduce la nulitatea actului de reconstituire.

Analizând cererea reclamantului de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/23.03.2009, ca act final al reconstituirii dreptului de proprietate, în contextul în care s-a reținut că actele premergătoare eliberării acestuia sunt perfect valabile, instanța a verificat legalitatea acestuia în raport de dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii sale, prin prisma motivului de nulitate absolută invocat (existența pe terenul reconstituit a unor sonde petroliere) .

Ori, instanța a constatat că, în speță, nu se poate identifica niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ în art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, situație în care, prin cererea astfel formulată, nu se poate tinde la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate. În aceste condiții, lipsa unei cauze de nulitate absolută a titlului duce și la lipsa unei atingeri aduse interesului general al comunității, interes care nu poate fi afectat prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului.

De asemenea, invocarea dispozițiilor art. 4 alin 1 din Legea 1/2000 și art. 42 alin 3 din Legea 18/91 nu conduce automat la nulitatea absolută a actului de reconstituire, întrucât legea nu a prevăzut expres o astfel de sancțiune. Mai mult, așa cum s-a arătat mai sus, lipsa unei cauze de nulitate absolută a titlului duce și la lipsa unei atingeri aduse interesului general al comunității, interes care nu poate fi afectat prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului pe un teren pe care sunt amplasate sonde petroliere, de altfel interesul particular al reclamantei nu este afectat, legiuitorul, la art. 6 din Legea 234/2004 - Legea petrolului a reglementat dreptul de folosință a terenurilor necesare efectuării operațiilor petroliere și modul cum se dobândește acest drept, proprietarul terenului putând fi și o persoană fizică.

Dacă ne raportăm la poziția juridică a intimatei . chiriaș a terenurilor forestiere pentru efectuarea operațiunilor petroliere, scopul imediat al intimatei nu poate fi decât obținerea folosinței temporare în vederea desfășurării activității sale comerciale, scop pe care îl poate realiza și cu noul locator, respectiv cu proprietarii terenului retrocedat, (indiferent de calitatea acestuia), în condițiile legii 234/2004.

Așadar, pentru a opera nulitatea absolută a titlului, trebuie reținută aplicabilitatea unui motiv de nulitate absolută prevăzut expres de legiuitor în cadrul art. III din Legea nr. 169/1997 (reclamanta a arătat că este vorba de art. III al.1 lit. a Legii nr. 169/1997), astfel nu se poate admite această acțiune doar pe baza faptului că reclamanta este proprietarul sondelor petroliere. Acest fapt nu duce la concluzia că pârâtul nu este persoană neîndreptățită la reconstituire (reclamanta nu a arătat, în mod expres, motivul de nulitate absolută – lit. a prevede mai multe situații).

Reclamanta nu a contestat dreptul pârâtului de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, aceasta a arătat doar faptul că retrocedarea nu poate fi făcută pe vechiul amplasament, întrucât acesta este ocupat de sonde petroliere. Reclamanta nu este prejudiciată prin emiterea titlului pentru că pentru exploatarea sondelor are posibilitate să încheie legal contract de închiriere.

În concluzie, atât timp cât actele primare nu au fost contestate pe cale procedurilor speciale reglementate de legile fondului funciar și în privința lor nu se poate reține niciun motiv de nulitate absolute, sunt perfect valabile și produc efecte juridice. De asemenea, faptul că terenul respectiv nu este inclus în procesul verbal de punere la dispoziție încheiat cu comisia locală, așa cum susține reclamanta, nu constituie motiv de nulitate absolută. Nefiind identificat niciun motiv de nulitate absolută incident în speță printre cele prevăzute expres și limitativ în lege, nu se poate constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate și, în consecință, nici a actelor subsecvente.

Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta, care a criticat solutia din urmatoarele considerente:

1. Art. 312 ind.3 al.3 ind.l C.pr.civ. "instanța a soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului, fiind necesara admnistrarea de probe noi; in speța, instanța s-a pronunțat in cauza fara administrarea probei cu expertiza tehnica de specialitate solicitata de subscrisa

Arata ca a solicitat efectuarea unei expertize topo, din care sa rezulte daca terenul pe care sunt amplasate obiectivele petroliere ale O. P. a făcut obiectul punerii la dispoziție, punerii in posesie si daca a fost cuprins in titlul de proprietate emis pe numele I. A.; instanța a respins efectuarea acestei probe, desi elementele de dovedit prin administrarea acesteia erau esențiale in dezlegarea cauzei; este adevărat ca in cadrul dosarului_ (suspendat pana la soluționarea prezentului dosar) s-a efectuat o expertiza topo, insa aceasta proba a fost ceruta de reclamantul I. A. cu obiective circumscrise petitelor din acțiunea proprie, respectiv obligarea subscrisei la despăgubiri pentru lipsa de folosința si incheierea unui contract de inchiriere; concluziile acestei expertize sunt in totala contradicție cu modul de soluționare a cauzei de către instanța de judecata; instanța pornește de la premisa ca detinatorul terenului, Direcția S. B., ar fi pus la dispoziția Comisiei Locale Cănești pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru paratul I. A. terenurile cu obiective petroliere; aceasta concluzie este contrazisa in mod evident insa de concluziile expertizei efectuata in dosarul_, pe care instanța si-a insusit-o (la intrebarea daca suprafețele de teren cu obiective petroliere au făcut obiectul punerii la dispoziția Comisiei Locale Cănești in scopul reconstiturii dreptului de proprietate pentru I. A., expertul O. M. răspunde "Nu am elemente topografice - (schiță de plan întocmită In sistemul de proiecție STEREO 1970) - care să-mi permită să mă edific dacă terenul aflat in litigiu a fost cuprins in suprafețele puse la dispoziție conform procesului verbal nr. 47/11.01.2007 si 141/11.-2007"pag.2 al. 2 Raport de expertiza –completare).

Chiar Direcția S. B., atat in cadrul dosarului_, cat si in prezentul litigiu, a susținut consecvent ca nu a pus la dispoziția Comisiei Locale terenurile cu operațiuni petroliere: "Se poate observa faptul ca nu toata . pusa la dispoziția comisiei locale si cu atat mai puțin unitățile amenajistice din compunerea acestei parcele transmise prin acte normative in folosința temporara a unei societăți comerciale pentru instalații petroliere, identificate cadastrului forestier ca unitățile amenajistice 18 FI in suprafața de 1 ha si 18 F2 in suprafața de 0,2 ha"

La promovarea acțiunii in constatarea nulității a avut in vedere una din concluziile expertizei, potrivit căreia titlul de proprietate emis pentru parat ar fi cuprins si terenurile cu obiective petroliere ( nepronuntandu-se clar si la obiect expertiza efectuata apare ca fiind plina de contradicții).

In aceste condiții, problema transferului acestor terenuri de la deținător la parata, nefiind pe deplin elucidata, considera ca se impunea efectuarea unei noi expertize tehnice in prezenta cauza, care sa lămurească deplin situația de fapt. Demersul nu este lipsit de interes, atat in cazul in care s-ar fi dovedit ca terenurile au fost puse la dispoziție, cat si in situația contrara: in primul caz devine evidenta nulitatea absoluta a unor astfel de acte de reconstituire cu incalcarea legii, iar in al doilea caz, prin confirmarea poziției Direcției Silvice exprimata mai sus, urma ca instanța sa ia act ca suprafețele cu obiective petroliere nu au făcut obiectul predării de către deținătorul de drept (astfel ca, mai departe, C. Locala si C. Județeană nu aveau cum sa transmită un bun paratului I. A. fara sa-1 fi primit de la deținătorul de drept), constatare care ar fi avut drept consecința respingerea cererii introductive formulata de paratul I. A., ce face obiectul dosarului_ x, ca fiind promovată de o persoana fără calitate procesuală activă.

Instanța, insa, a respins dispunerea acestei probe, insusindu-si o proba efectuata in alt dosar, ale cărei concluzii insa le ignora. Pe cale de consecința, considera ca instanța a soluționat cauza fara a intra in cercetarea fondului si este necesara administrarea de noi probe (o noua expertiza), motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 312 ind. 3 al.3 ind.l C.pr.civ.

2. Hotărârea a fost data cu aplicarea greșita a legii.

Arata ca instanța apreciază greșit ca Hotărârile Comisiilor Județene, ca acte de reconstituire in baza legilor fondului funciar, nu sunt supuse sancțiunii nulității dispozițiilor art. III din Legea 169/1997; instanța nu intrat in cercetarea fondului, respectiv cercetarea motivelor de nulitate absoluta a hotărârii nr.354/18.09.2006, motive de recurs încadrate in dispozițiile art. 304 ind.2 pct. 9 teza ultima art. 312 ind.3 al.3 ind.l C.pr.civ.

Instanța retine ca dispozițiile art. III din Legea 169/1997 sunt aplicabile actelor de reconstituire sau constituire, dar cu excepția hotarilor comisiei judetente, pentru care se prevede in legea fondului funciar o procedura speciala ( art.51-59 din Legea 169/1997 ); in realitate, stabilirea dreptului de proprietate privata, eliberarea titlurilor, atribuirea efectiva a terenurilor, sunt atribuții ale comisiilor locale si judetene constituite in acest scop in baza art. ll din legea nr. 18/1991, procedura de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate fiind reglementate integral prin dispozițiile legii si ale regulamentul de aplicare a acestuia; toate actele incheiate de instituțiile prevăzute mai sus reprezintă acte de reconstituire de natura sa producă efecte juridice, intrucat au fost emise in cadrul procedurii prevăzuta prin dispozitiille art. 1 din legea 18/1991. Asa fiind, aceste acte sunt supuse controlului judecătoresc in temeiul art. III din Legea 169/1997: "sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data incheierii actului juridic, actele emise cu incalcarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, legii 1/_..." împotriva hotărârilor Comisiei Judetente exista doua modalități de atac prevăzute de lege care se deosebesc intre ele, respectiv, procedura speciala, reglementata prin dispozițiile art.51-59 Legea 18/1991 si acțiunea in constatare a nulității absolute prevăzuta prin art. III din Legea 169/1997.

Intre acestea exista o deosebire determinata pe de o parte de persoanele care o pot formula, iar pe de alta parte de procedura si termenul in care se pot face. Astfel, conform dispozițiilor art.53 din legea 18/1991, hotărârile comisei judetente se pronunța „asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului conform dispozițiilor art. II... „ Este evident ca aceasta dispoziție legala statuează ca numai aceasta categorie de persoane poate fi promotoarea procedurii speciale, intrucat subscrisa a avut calitatea de tert, nefiind o persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate si, in mod firesc, nefiindu-i comunicata hotărârea de validare a Comisiei Judetente, pentru a fi in măsura s-o atace pe calea proceduri speciale. Cu totul diferit se prezintă insa situația in cazul acțiunii in constatare a nulității absolute prevăzuta prin art. III din Legea 169/1997: Acțiunea in constatare nu mai este limitata la persoanele care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, ci este prevăzut in mod expres ca nulitatea poate fi invocata de "orice alte persoane care justifica un interes legitim" - art. III al. 2 ind. 2 Legea 169/1997.

Prevederile art. 44 ind. 13 Legea 169/1997 sunt edificatoare in acest sens: "In toate cazurile in care legea prevede nulitatea unor operațiuni sau acte juridice, litigiul se judeca potrivit dreptului comun si nu conform procedurii speciale prevăzute in prezentul capitol." Prin urmare, acțiunea in constatare a nulității absolute prevăzuta prin art. III din Legea 169/1997 este o acțiune care poate fi promovata de orice persoana care justifica un interes (chiar din oficiu de instanța de judecata, in baza rolului activ) si este imprescritibila.

Arata ca subscrisa nu este afectata in niciun fel in dreptul sau de a invoca la aceasta data nulitatea absoluta a actului juridic emis contrar dispozitiior legale, in speța hotărârea nr.354/18.09.2006 a Comisiei Județene B., prin faptul ca nu ar fi parcurs procedura speciala prevăzuta de dispozițiile atr.51-59 din Legea 18/1991, intrucat, asa cum a arătat, cele doua proceduri se deosebesc in mod fundamental . Din aceasta perspectiva, considera ca dispoziția instanței este complet greșita si, mai mult decât atat, pronuntandu-se astfel, instanța nici nu a intrat in cercetarea fondului, respectiv, cercetarea motivelor de nulitate absoluta a hotărârii nr.354/18.09.2006, motive de recurs incadrate in dispozițiile art. 312 ind.3 al.3 ind. l C.pr.civ si dispozițiile art. 312 ind.3 al.3 ind.l C.pr.civ.

3. Hotărârea a fost data fara sa cuprindă motivele pe care se sprijină si a fost data cu aplicarea greșita a legii. Instanța nu a motivat de ce considera ca procesul verbal de punere la dispoziție ar cuprinde si terenurile cu operațiuni petroliere ( expertiza efectuata infirma ipoteza ) si, mai mult, apreciază greșit ca procesul verbal de punere la dispoziție a terenului cu operațiuni petroliere ar fi o simpla operațiune admnistrativa si nu un act de reconstituire in sensul legii si ca Direcția S. B. nu a făcut altceva decât sa respecte legea. Motive de recurs incadrate in dispozițiile art. 304 ind.2 pct 7 C.pr.civ. si art.304 ind.2 pct 9 C.pr.civ.

Arata ca din concluzia expertizei efectuata in dosarul nr._ ("Nu am elemente topografice - (schiță de plan întocmită în sistemul de proiecție STEREO 1970) - care să-mi permită să mă edific dacă terenul aflat in litigiu a fost cuprins in suprafețele puse la dispoziție conform procesului verbal nr. 47/11.01.2007 si 141/11.2007, cat si din sustinerile paratei DS Buzau ("facem precizarea ca pe toata durata desfășurării procedurilor de reconstituite a dreptului de proprietate nu s-a pus niciodata in discuție punerea la dispoziția paratei a suprafețelor de teren inscrise in amenajamentul silvic la categoria de folosința -terenuri transmise prin acte normative in folosința temporara a unor societăți pentru instalații petroliere - deoarece aceste terenuri sunt exceptate expres de la retrocedare), ar rezulta ca aceasta unitate nu a pus la dispoziție terenul pe care se afla amplasate operațiuni petroliere.

Legea 247/2005 arata ca:"Pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare și exploatare, se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale,iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foștii proprietari In cazurile în care compensarea nu este posibilă, se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii." si prevederile art. 42 alin. 3 din Legea 18/1991: „Nu se poate (re)constitui dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare".

Instanța considera ca Direcția S. nu ar fi făcut decât sa se conformeze legii predând un teren, obligație care era prevăzuta expres de lege, sugerând astfel ca Direcția S. nu poarta nicio vina si ca ar fi respectat legea. Concluzia instanței este cu totul de neacceptat, deoarece Direcția S. B. reprezintă interesul Statului R., având obligația clar stabilita de lege de a veghea la respectarea dispozițiilor art. 35 din Codul Silvic, in care se arata ca reducerea suprafeței fondului forestier național este interzisa. Direcția silvica, ca reprezentat al statului in teritoriu, nu poate fi redusa la o simpla executanta a intereselor si abuzurilor Comisiilor locale de aplicare a fondului funciar. Direcția S. poate refuza punerea la dispoziție atunci cand instituțiile locale de aplicare a legilor fondului funciar acționează arbitrar, abuziv, prin incalcarea grosolana a legii, in favoarea unor pretinși proprietari, care urmăresc un scop personal de imbogatire fara justa cauza prin despăgubirile cerute ulterior.

Direcția S. este obligata expres de lege sa puna la dispozitie terenuri in condiții legale, iar atunci cand sesizează abuzuri ca cel din speța este obligata, in calitate de proprietar al unui teren proprietate de stat, sa nu semneze acele procese verbale care contravin legii si sa apere astfel interesele statului roman.

In cazul in care Direcția S. semnează totuși astfel de procese verbale ilegale, terțul vătămat, in speța subscrisa, are dreptul sa ceara, in temeiul art. III din Legea 169/1997, pe calea instanței, anularea actului incheiat in disprețul legii. Nu exista nicio rațiune pentru a trata deosebit regimul controlului judecătoresc in cazul procesului verbal de punere in posesie semnat de C. Locala, care este considerat un act de reconstituire supus controlului instituit de lege, in vreme ce actul primar al procedurii de reconstituire, respectiv procesul verbal de punere la dispoziție a terenului de către deținător, semnat tot de comisia locala împreuna cu transmitatorul terenului, sa fíe exceptat de la controlul judecătoresc, pe calea constatării nulității prevăzute de art. III din Legea 169/1997.

4. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs încadrat in dispozițiile art. 304 ind.2 pct 7, coroborate cu dispozițiile art. 261 C.pr.civ. Hotărârea este data cu aplicarea greșita a legii, motiv de recurs încadrat in dispozițiile art. 304 ind. 9. In analiza constatării nulității procesul verbal de punere in posesie emis de C. Locala Cănești instanța considera greșit ca daca Direcția S. nu a refuzat punerea la dispoziție si nu s-a făcut dovada ca procesul verbal n-ar respecta vechiul amplasament, actul este valabil.

Instanța nu a motivat in fapt si drept care sunt motivele pentru care a inlaturat cererea subscrisei, dat fiind faptul ca a invocat nulitatea in temeiul dispozițiilor art. III din Legea 169/1997, coroborate cu dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005, in sensul ca actele au fost emise ilegal pentru terenuri cu investiții reprezentând operatiuni petroliere si nu pentru motivele analizate de instanța.

Potrivit art. 261 pct 5 C.pr .civ., hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care a inlaturat cererile pârtilor. In acest fel, motivația constituind pentru parti o garanție puternica împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar in exercitarea controlului declanșat prin caile de atac. F. a da valoare acestor dispoziții legale si ignorând motivele invocate de subscrisa mai sus, instanța analizează cererea de nulitate a actului dintr-o perspectiva care nu a fost avuta in vedere de subscrisa, respectiv faptul ca Direcția S. nu ar fi refuzat punerea la dispoziție si nu s-a făcut dovada ca procesul verbal n-ar respecta vechiul amplasament.

Nu a susținut ca Direcția S. ar fi refuzat punerea la dispoziție, dimpotrivă, a arătat ca daca ipoteza punerii la dispoziție de catre Direcția S. a terenurilor exceptate se confirma, in acest caz actul este lovit de nulitate absoluta. Cat privește faptul ca procesul verbal respecta sau nu vechiul amplasament, acest aspect nu are relevanta in speța, interesul subscrisei fiind anularea actului pentru ca este emis pentru terenuri cu operațiuni petroliere, indiferent de respectarea sau nu a vechiului amplasament.

5. Hotărârea este data cu incalcarea legii, motiv de recurs incadrat in dispozițiile art. 304 ind. 9. Instanța greșit considera ca nu se poate aplica in speța niciunul din motivele de nulitate absoluta prevazute de dispozițiile art. III din Legea 169/1997.

Arata ca instanța apreciază ca dispozițiile legii privind actele lovite de nulitate absoluta, potrivit art. III din Legea 169/1997, au un caracter limitativ, cuprinzând doar actele prevăzute expres de legiuitor. Concluzia instanței este greșita, in contradicție cu interpretarea gramaticala a textului legal si cu practica judiciara in materie. Art. III alin. 1 ind 1 lit a din legea 169/1997 dispune ca "sunt lovite de nulitate absoluta actele emise cu incalcarea prevederilor fondului funciar nr. 18/1991, nr. 1/2000 si ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: ..."

Chiar daca prin enumerarea ulterioara, legiuitorul nu prevede expres si ipoteza nulității actului ca urmare a reconstituirii pe terenuri cu operațiuni petroliere, din interpretarea gramaticala a textului rezulta cu îndestulătoare evidentă ca legiuitorul, prin folosirea sintagmei "cum sunt", nu a dorit sa limiteze cazurile de nulitate la cele prevăzute de art. III din Legea 169/1997. Prin urmare, aceste dispoziții nu sunt limitative, asa cum greșit apreciază instanța, ci exemplificative, instanțele putând constata nulitatea ori de cate ori actul a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Rațiunea legiuitorului a fost aceea de a amenda cu sancțiunea nulității nu numai actele expres prevăzute de lege, ci toate actele identificate in practica ca au fost incheiate cu nerespectarea unui interes obștesc, general, sfera acestor acte fiind în practica, desigur, mult mai mare decât cea prevăzuta exemplificativ prin lege. Un astfel de act il reprezintă si actul de reconstituire pentru terenuri cu operațiuni petroliere, intrucat se incalca dispoziții imperative ale legii, respectiv art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005.

Instanța considera ca dispozițiile citate mai sus, intrucat nu cuprind si sancțiunea nulității absolute, nu pot conduce automat la nulitatea absoluta a actului de reconstituire. Concluzia este complet eronata, intrucat prevederea expresa conținând sancțiunea incalcarii dispozițiilor citate o reprezintă dispozițiile art. III din Legea 169/1997, astfel cum a fost modificata prin pct. 1 art. 21 din titlu V al legii nr.247/2005, care amendează cu nulitatea absoluta actele ( fara a fi descrise limitativ) emise cu incalcarea prevederilor fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr.1/2000 si ale Legii 169/_, astfel cum a fost modificata prin pct. 1 art. 21 din titlu V al legii nr.247/2005.

In aceeași măsura, sancțiunea nulității absolute menționata mai sus este consecința nerespectarii unor dispoziții imperative ale legii, respectiv cele cuprinse in art.4 din Legea 1/2000 si 42 alin. 3 din Legea 18/1991.

Recurenta a facut referiri la faptul ca:

- specificul activității societății relevant in cauza (extracția de petrol) reprezintă o activitate strategica pentru economica naționala, fiind o activitate de utilitate publica, subscrisa având atat un drept, cat si o obligație legala de a exploata zăcămintele petroliere, dupa cum rezulta din prevederile Legii Petrolului nr. 238/2004, iar împiedicarea exercitării de catre subscrisa in mod legal a dreptului de folosința asupra terenurilor pe care le utilizeaza pentru acest scop de catre persoane care nu dețin acte de proprietate valabile asupra terenurilor nu este doar abuziva, ci si in mod vădit nelegala.

- activitatea strategica economica de exploatare petroliera nu se poate desfășura in lipsa unor raporturi juridice sigure, stabilite prin dispoziții guvernamentale, asa cum este cazul contractului de inchiriere incheiat cu RNP -Direcția S. B.. Acest raport juridic este sigur in ceea ce privește nașterea sa, obligațiile de plata si intinderea in timp, fiind reglementat in baza ordinelor Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale nr.715/2008, pentru aprobarea prețului mediu al unui mc de masă lemnoasă pe picior, al Ordinului nr. 25/2009 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a echivalentei valorice a terenurilor si de calcul al obligațiilor bănești pentru scoaterea definitiva sau ocuparea temporara a terenurilor din fondul forestier național emis Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si Ordinului nr. 924/2011 al Ministerului Mediului si Pădurilor privind aprobarea Metodologiei de stabilire a echivalentei valorice a terenurilor si de calcul al obligațiilor bănești pentru scoaterea definitiva sau ocuparea temporara a terenurilor din fondul forestier național, respectiv prin Legea 46/2008, Codul Silvic.

- instanța considera ca interesul particular al subscrisei nu poate fi afectat cata vreme dispozițiile art. 6 din Legea petrolului ( Legea nr. 238/2004 ) prevăd dobândirea dreptului de folosința si cu un proprietar persoana fizica. Instanța ignora insa sensul exact al dispozițiilor legale: Dreptul de folosința a terenurilor necesare efectuării operațiunilor petroliere se dobândește in condițiile legii:

a) inchirierea terenului pe durata determinata, pe baza de contracte incheiate intre parti. Legea reglementează așadar o dobândire "in condițiile legii" si nu impotriva dispozițiilor legii. Astfel ca o incalcare a dispozițiilor legii, respectiv a disp. art. 4 din Legea 1/2200 si art. 35 din Legea 18/1991, nu poate conduce la dobândirea legala a dreptului de inchiriere. Interesul recurentei il reprezintă dobândirea unui drept de folosința legal asupra terenurilor ocupate cu obiectivele sale de la proprietarul acestor terenuri, asa incat interesul nu poate fi satisfăcut decât prin anularea actelor juridice incheiate cu nerespectarea legii.

Actele ilegale pentru care a solicitat nulitatea absoluta, menținute de instanța de fond, sunt de natura sa ii pericliteze in mod serios activitatea viitoare, existând riscul chiar de a inceta activitatea de exploatare in zona a O. P. SA, situație care ii aduce grave prejudicii. Nu exista nicio garanție ca, in lipsa cadrului legal al desfășurării operațiunilor petroliere stabilit de legiuitor prin contract de inchiriere cu statul roman ( prin Direcțiile Silvice ), noul proprietar va admite continuarea relațiilor comerciale ( care, asa cum a arătat, reprezintă o activitate de importanta majora).

6. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs incadrat in dispozițiile art. 304 ind.2 pct. 7 coroborate cu dispozițiile art. 261 C.pr.civ.

Un alt motiv asupra căruia instanța nu s-a pronunțat si care impune nulitatea actului juridic este acela ca, potrivit mențiunilor din titlul de proprietate, categoria terenului reconstituit este pădure. Or, prin construcția sondelor de către O. P. SA, categoria terenurilor nu mai reprezintă pădure, ci investiție ( construcții), adică o categorie speciala, data de dispozițiile ocupării temporare ( prin art. 39 din Codul Silvic). Prin urmare, paratei i s-a reconstituit dreptul de proprietate ilegal, prin consemnarea nereala ca fiind pădure ceea ce de fapt reprezintă investiții/ construcții ale O. P. SA.

Potrivit mențiunilor din titlu de proprietate atacat, 3,090 ha este teren din fondul forestier național cu destinație forestiera. Or, potrivit pct. 38 capitolul "Definiții" din Codul Silvic, terenul a suferit o schimbare a categoriei de folosința, respectiv din mențiunea destinație forestiera in teren afectat executării de lucrări, instalații si construcții. De asemenea, schimbarea categoriei de folosința silvica a terenurilor este reglementata de art. 47 din legea 46/2008, unde se specifica ca aceasta operațiune este aprobata prin ordin al conducatorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultura, procedura respectata de subscrisa, care a obținut aprobarea autorităților pentru aceasta operatiune.

Considera ca si in acest caz instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor pentru care a inlaturat cererea partii, motiv de recurs incadrat in dispozițiile art. 304 pct. 7 coroborate cu dispozițiile art. 261 C.pr.civ.

7. Hotărârea este data cu aplicarea greșita a legii, motiv de recurs incadrat in dispozițiile art. 304 ind.9, prin faptul ca instanța a considerat greșit ca Ocolul Silvic Parscov nu are capacitate de exercițiu.

Potrivit art. 41 alin. 2 C.pr.civ., asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere. In acest sens, din simpla observare a site-uli oficial al RNP rezulta ca OS Parscov are organe proprii de conducere.

Prin dispozițiile art. 71 din Regulamentul 4 august 2005 (Regulamentul din 2005) privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor), ocolul silvic este unitate detinatoare, având obligații in nume propriu de a pune la dispoziția comisiilor locale suprafețe de teren din administarea sa, care fac obiectul dreptului la retrocedare.

F. de aceste dispoziții expres prevăzute de lege ipoteza ca OS Parscov nu ar avea personalitate juridica nu poate conduce la concluzia lipsei calității procesuale de exercițiu a acesteia, intrucat, potrivit art. 9 din Regulamentul privind organizarea si funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, adoptat prin Hotărârea nr. 1105 din_, unitățile fara personalitate juridica sunt reprezentate de director si consilier juridic; de asemenea, potrivit art. 41 alin. 2 C.pr.civ, unitățile fara personalitate juridica pot sta in judecata ca parate daca au organe proprii de conducere; nu in ultimul rand, Regulamentul 4 august 2005, conferă ocoalelor silvice obligații in nume propriu (de a pune la dispoziție), ceea ce presupune ca aceste entități trebuie sa răspundă si pentru faptele juridice asumate in nume propriu, in fata instanței de judecata.

La termenul de judecata din data de 06.02.2013, s-a prezentat numita I. I., identificată cu B.I. . nr._, CNP_, care a precizat că este soția intimatului I. A. și că acesta a decedat, depunând la dosar o cerere prin care a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor, certificatul de moștenitor nr. 29/28.01.2013 și act de lichidare a regimului comunității legale, autentificat sub nr. 394/28.01.2013 la B.N. V. V. și Asociații.

Instanta a luat act ca sunt prezenți în sală și ceilalți moștenitori ai defunctului, respectiv: C. S., în calitate de fiică, identificată cu C.I. . nr._, CNP_; M. A. I. – fiică, posesoare a C.I. . nr._, CNP_; I. A. – fiu, posesor al C.I. ., nr._, CNP –_ si ca acestia au solicitat să fie introduși în cauză și continuarea judecății în contradictoriu cu aceștia.

F. de aceste precizari, a dispus introducerea in cauza a moștenitorilor intimatului I. A., respectiv: I. I., C. S., M. A. I. și I. A. care, fiind prezenți în sala de judecată, au primit termen in cunoștință.

La acelasi termen de judecata, tribunalul a constatat ca este lipsa de procedura cu R. N. a Padurilor Romsilva, care a figurat ca parte in fata instantei de fond, cu sediul in Bucuresti, sector 1, .. 31, citatia fiind restituita la dosar cu mentiunea destinatar mutat de la adresa; noul proprietar refuza afisarea.

Tribunalul a luat act că in sala este prezent consilier juridic U. I., care supune atenției faptul că în cauză a fost citată RNP ROMSILVA, care și-a schimbat sediul în București, . A, sector 2; ca la instanța de fond a avut împuternicire din partea RNP ROMSILVA, nefiind citată Direcția Silvică B.; ca a solicitat o nouă împuternicire din partea RNP ROMSILVA, care nu a primit pana in acest moment copie de pe sentință, situație în care solicită repunerea în termen pentru a formula cerere de recurs.

Instanța, față de obiectul cererii de chemare in judecata, a pus in discutia partilor cine trebuie sa figureze ca parte in proces, respectiv numai RNP ROMSILVA sau RNP ROMSILVA - Direcția Silvică B..

Apărătorul recurentei . că a apreciat că Direcția Silvică B. nu are personalitate juridică.

Tribunalul a constatat ca, fata de imprejurarea ca RNP ROMSILVA, prin Direcția Silvică B., a figurat ca parte in proces, in fata instantei de fond, fiind reprezentata legal prin domnul Uta I., in acest moment are calitatea de a sta in proces si se impune a se acorda un nou termen de judecata pentru a lua cunoștință de cererea de recurs și a formula apărări în cauză.

Subscrisa RNP - ROMSILVA, DIRECȚIA S. B. a depus la dosar, pentru termenul urmator, intampinare, prin care a aratat ca este de acord cu primele 6 motive din recursul promovat de reclamantul recurent . si, pe cale de consecința, a solicitat, in principal, admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe; in subsidiar, a solicitat admiterea recursului si modificarea in parte a sentinței si, pe cale de consecința, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata si precizata, cu menținerea ca legala si temenica a soluției instanței de fond privind respingerea acțiunii in contradictoriu cu Ocolul Silvic Parscov, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara capacitate procesuala.

In motivarea intampinarii, a reluat, in esenta, aceleasi critici aduse hotararii si de catre recurenta O., mai putin ultimul punct din motivele de recurs, referitoare la gresita admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale a Ocolului Silvic Parscov.

La termenul de judecata din data de 20.02.2013, tribunalul a invocat, din oficiu, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Directiei Silvice Buzau, pe care a unit-o cu fondul.

Analizand exceptia, tibunalul apreciaza ca RNP - Romsilva Directia S. Buzau nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza, avand in vedere faptul ca obiectul dosarului il reprezinta constatarea nulitatii absolute parțiale a procesului verbal de punere in posesie nr. 1/22.01.2008, întocmit de C. Locala, a titlului de proprietate nr._/23.03.2009 eliberat pe numele I. A., a actelor premergatoare emiterii titlului de proprietate pe numele numitului I. A., pentru suprafața de 3891 mp teren petrolier ocupat cu doua sonde proprietatea O. P. SA.

Reclamanta recurenta a chemat în judecată pe paratul lonita A., R. Naționala a Pădurilor – Romsilva, Ocolul Silvic Parscov, C. Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cănești și C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B., reprezentata prin Prefect.

Potrivit HG nr. 890/2005, pentru aplicarea legilor fondului funciar au fost constituite comisii locale și comisii județene ale căror atribuții sunt prevăzute în același act normativ. Astfel, în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate, C. L. analizează cererea, verificând îndeplinirea prevederilor art.9 din Legea nr. 18/1991 republicată, precum și art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, înaintând și prezentând spre aprobare și validare Comisiilor Județene situațiile definitive împreună cu documentația necesară. Totodată, C. Județeană B., potrivit art. 6 din HG 890/2005, are ca atribuție validarea sau invalidarea propunerilor comisiilor locale, verificând legalitatea acestora, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea,m autenticitatea și concludența acestora.

Faptul că, R. Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică B., ca administrator al terenurilor cu vegetație forestieră, sunt obligate, prin protocol să pună la dispoziție terenurile care au fost reconstituite părților, nu conferă acesteia calitatea procesuală pasivă în cauza dedusă judecății. De altfel, un reprezentat al acestei instituții are atribuții în cadrul Comisiei Locale, cea care, după validarea propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate prin hotărârea Comisiei Județene, procedează la punerea în posesie a persoanelor îndreptățite în condițiile legii.

Pe cale de consecință, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Silvice B., acțiunea fiind respinsă în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Examinand recursul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, dar si sub toate aspectele, in conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 cod de procedura civila, tribunalul constata ca este nefondat si urmeaza sa fie respins, avand in vedere urmatoarele aspecte:

1. . de recurs se arata faptul ca instanța a soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului, fiind necesara administrarea de probe noi.

In concret, se arata ca instanța s-a pronunțat fara administrarea probei cu expertiza tehnica de specialitate solicitata de reclamanta, din care sa rezulte daca terenul pe care sunt amplasate obiectivele petroliere a făcut obiectul punerii in posesie si daca a fost cuprins in titlul de proprietate emis pe numele paratului intimat I. A.; ca a solicitat efectuarea unei expertize topo din care sa rezulte daca terenul pe care sunt amplasate obiectivele petroliere ale O. P. a făcut obiectul punerii la dispoziție, punerii in posesie si daca a fost cuprins in titlul de proprietate emis pe numele acestuia; ca instanța a respins efectuarea acestei probe, desi elementele de dovedit prin administrarea acesteia erau esențiale in dezlegarea cauzei; ca in dosarul nr._, suspendat pana la soluționarea prezentului dosar, s-a efectuat o expertiza topo, insa aceasta proba a fost solicitata de intimat, cu obiectiv obligarea recurentei la despăgubiri pentru lipsa de folosința a terenului ocupat cu sonde de către O.; ca concluziile expertizei topo intocmite de expert O. M. sunt in totala contradicție cu soluția la care a ajuns instanța in acest dosar, ca Direcția S. a susținut constant ca nu a pus la dispoziția Comisiei Locale terenurile cu operațiuni petroliere; ca nu este elucidata problema transferului terenurilor de la deținător la parata; ca prin expertiza se putea concluziona daca terenul a fost sau nu pus la dispoziție, in vederea predării de către Direcția S. către C. Locala Cănești.

Cu privire la acest motiv de recurs, au fost invocate dispozițiile art. 312 ind. 3 al. 3 ind. 1 cod de procedura civila, apreciind ca se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanța, in vederea administrării probei cu expertiza tehnica.

Referitor la acest motiv de recurs, tribunalul apreciaza ca nu se poate reține că instanța de fond nu a intrat in cercetarea fondului întrucât, din dispozitivul hotărârii, rezultă că a fost respinsă în totalitate acțiunea principală, formulata de reclamanta recurenta ., astfel încât nu există motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 și 5 din codul de procedură civilă referitor la trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

A nu cerceta fondul înseamnă a nu se pronunța asupra cererii cu care instanța a fost învestită, când dă altceva decât s-a cerut ori dacă a pronunțat soluția în temeiul unei excepții care nu ar fi fost întemeiată. Or, în cauza de față, nu se poate reține că Judecătoria B. nu a cercetat fondul, cât timp a soluționat acțiunea principală, prin respingere, în totalitate.

Ceea ce contestă recurenta-reclamanta, prin motivele invocate, nu are legătură cu prevederile art. 312 alin. 3 și 5 din Codul de procedură civilă, instanța intrând în cercetarea fondului, în realitate fiind contestate motivele reținute pentru respingerea acțiunii si neadministrarea probelor solicitate de recurenta, pe care aceasta le considera necesare cauzei.

Trebuie observat ca instanța de fond a avut in vedere cererea reclamantei privind efectuarea unei expertize de specialitate, insa nu a considerat-o utila cauzei.

De asemeni, trebuie precizat ca pe rolul Judecătoriei B. se afla inregistrat, asa cum a relatat si recurenta, dosarul cu nr._, in prezent suspendat, in care paratii intimati din prezenta cauza, I. I., C. S., M. A. I. și I. A. au calitatea de reclamanti, in calitate de succesori ai autorului lor, I. A., decedat in decembrie 2012, având ca obiect obligarea recurentei din acest dosar la plata contravalorii lipsei de folosința pentru terenul ocupat cu obiectivele de producție ale acestei societăți, prezentul dosar fiind disjuns ca urmare a formulării unei cereri reconventionale de către ., prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a actelor acestora de proprietate cu privire la suprafața de 3891 mp teren.

In cadrul respectivului dosar, la solicitarea reclamantului de la acea data, I. A., a fost incuviintata proba cu expertiza tehnica de specialitate, efectuata de expert O. M., care a avut ca obiective:

-identificarea suprafeței de teren inscrisa in titlul de proprietate nr._/23.03.2009 in tarlaua 41, . UA 18;

-daca pentru acest teren sunt incheiate contracte de inchiriere si de către cine;

- daca pe terenul respectiv exista cale de acces la sondele proprietatea paratei . caz afirmativ, care este suprafața ocupata de aceasta, cu identificarea in schița de plan;

- daca pe terenul acesta exista amplasate doua sonde proprietatea paratei . caz afirmativ, care este suprafața ocupata de careul acestora si care este suprafața necesara utilizării lor, cu identificarea in schița de plan;

-sa se menționeze ce sonde sunt amplasate pe acest teren;

-sa se stabilească daca suprafețele cu destinație forestiera pe care sunt amplasate cele doua sonde si calea de acces evidențiate in contractul incheiat intre Direcția S. si ./14.03.2007 sunt situate in fondul național public administrat de Direcția S. prin Ocolul Silvic Parscov, daca aceste suprafețe au făcut obiectul punerii la dispoziție de către C. Locala Cănești in baza procesului verbal de punere la dispoziție nr. 47/11.01.2007 - 141/11.01.2007 si daca acestea sunt cuprinse in procesul verbal de punere in posesie nr. 1/22.01.2008 si in titlul de proprietate nr._/23.03.2009.

Expertul a răspuns punctual acestor obiective, intocmind o lucrare bine documentata, din care au rezultat următoarele aspecte:

- terenul categoria de folosința păduri cu care paratii din prezentul dosar au fost pusi in posesie in punctul Valea Lunga-B. reprezintă vechiul amplasament al defunctului I. D., cu mostenitor I. A.; suprafața de teren este de_ mp si a fost calculata pe baza prelucrării măsurătorilor efectuate la teren cu stația GPS RTK, folosind programul de prelucrare TopoSys 5.0; suprafața acestui teren este cu 1400 mp mai mica decât suprafața de 30.900 mp, inscrisa in titlul de proprietate;

- din punct de vedere al cadastrului general, acest teren se afla in extravilanul satului Valea Verzei, . 41, .>

- pentru suprafața de 5370 mp exista contract de inchiriere intre Ocolul Silvic Parscov si .;

- pe terenul primit in posesie exista drumul prin care se face accesul la sondele proprietatea paratei; acest drum are suprafața de 1479 mp;

- pe terenul primit in posesie sunt amplasate doua sonde, respectiv Sonda 90+Parc 90 Plopeasa, cu suprafața de 2668 mp teren si Sonda 97 Plopeasa, cu suprafața de 1223 mp;

- suprafețele de teren cu destinație forestiera pe care sunt amplasate sondele fac parte din terenul cu care paratii au fost pusi in posesie.

Din cele expuse anterior rezulta ca expertul tehnic O. M., in cauza nr._, din care s-a disjuns prezenta cauza ca urmare a cererii reconvenționale formulata de reclamant, lămurește pe deplin situația, in sensul ca suprafețele de teren cu destinație forestiera, pe care sunt amplasate sondele identificate conform răspunsului la obiectivul nr. 4, fac parte din terenul cu care a fost pus in posesie reclamantul Ionița A..

Lucrarea a fost avizata de către OCPI, iar la termenul de judecata din data de 31.10.2011, instanta, avand in vedere concluziile raportului de expertiza si completarea efectuata, a apreciat ca s-a raspuns obiectivelor stabilite, motiv pentru care a respins obiectiunile formulate, cererea de efectuare a unei contraexpertize, precum si solicitarea reclamantei recurente de a se cita expertul pentru a da lamuriri, ca nefiind utile cauzei.

Tribunalul, analizand expertiza intocmita in dosarul nr._, atasat prezentei cauze, retine ca toate aceste aspecte au fost elucidate prin raportul de expertiza si completarea la acest raport; o alta expertiza, cu aceleași obiective, consideram ca nu este oportuna in acest moment, ea neputand aduce alte elemente fata de cea deja administrata in fata instanței de judecata.

De altfel, asa cum rezulta din chiar cererea de chemare in judecata, reclamanta recurenta solicita constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, cu privire la suprafața de 3891 mp teren, pe care pretinde ca s-ar afla doua sonde proprietatea intimatilor, pentru ca in motivele de recurs sa solicite efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a vedea daca cele doua sonde se afla pe terenul paratilor si daca acel teren a făcut obiectul punerii in posesie si reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea acestora, cu toate ca aceste aspecte au fost pe deplin lamurite prin expertiza deja dispusa in cauza, ale carei concluzii pot fi valorificate in acest dosar.

Nu in ultimul rand, retinem ca eronata interpretare a probelor administrate nu constituie un motiv de casare ori de modificare a sentinței atacate, ci ar putea să se circumscrie controlului de temeinicie al hotărârii recurate, posibil în raport de prevederile art. 304¹ C. proc. civ.

In consecința, tribunalul poate examina cauza sub toate aspectele, hotărârea data in cauza nefiind supusa apelului, iar instanța de control nefiind ținuta de motivele de casare sau modificare din cele expres prevăzute de art. 304 cod de procedura civila.

Așadar, primul motiv de recurs este neintemeiat, instanța de control urmând a-l respinge, pentru cele expuse pe larg anterior.

2. In al doilea motiv de recurs se arata de către recurenta ca hotărârea a fost data cu aplicarea greșita a legii, respectiv ca instanța de fond apreciază greșit ca hotărârile comisiilor judetene, ca acte de reconstituire in baza legilor fondului funciar, nu sunt supuse sancțiunii nulității dispozițiilor art. III din legea 1696/1997; ca instanța nu a intrat in cercetarea fondului, respectiv cercetarea motivelor de nulitate absoluta a hotărârii nr. 354/18.09.2006.

Arata ca instanța retine ca dispozițiile art. III sunt aplicabile actelor de reconstituire sau constituire, cu excepția hotărârilor comisiilor județene, pentru care se prevede in legea fondului funciar o procedura speciala; ca actele incheiate de comisiile locale si județene reprezintă acte de reconstituire de natura sa producă efecte juridice, intrucat au fost emise in cadrul procedurii prevăzute de art. 11 din legea 18/1991; ca sunt supuse controlului judecătoresc in temeiul art. III din Legea 169/1997; ca impotriva hotărârilor comisiilor județene exista doua modalități de atac prevăzute de lege care se deosebesc intre ele, respectiv procedura speciala reglementata prin dispozițiile art. 51-59 din legea 18/1991 si actiunea in constatarea nulității absolute prevăzuta prin art. III din Legea 169/1997; intre ele exista o deosebire determinanta de persoanele care o pot formula, iar pe de alta parte de procedura si termenul in care se pot face; ca acțiunea in constatarea nulității absolute, prevăzuta prin art. III din Legea 169/1997 nu mai este limitata la persoanele care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, ci este prevăzut in mod expres ca nulitatea poate fi invocata de orice alte persoane care justifica un interes legitim; ca instanța de fond nu a intrat in cercetarea fondului, respectiv a motivelor de nulitate absoluta a hotărârii nr. 354/18.09.2006, motive de recurs încadrate in art. 312 ind. 3 al. 3 ind. 1 cod de procedura civila.

In legatura cu aceste critici, tribunalul retine faptul ca prin cererea ce formeaza obiectul prezentului recurs, reclamanta S.C. O. P. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu parații lonita A., R. Naționala a Pădurilor – Romsilva, Ocolul Silvic Parscov, C. Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cănești și C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B., reprezentata prin Prefect, să se constatate nulitatea absoluta parțiala a procesului verbal de punere in posesie nr. 1/22.01.2008, întocmit de C. Locala, a titlului de proprietate nr._/23.03.2009 eliberat pe numele I. A., pentru suprafața de 3891 mp teren petrolier ocupat cu doua sonde proprietatea O. P. SA si a actelor subsecvente.

La termenul de judecată din 22.05.2012, reclamanta a precizat acțiunea, solicitând să se constate și nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 354/18.09.2006 a Comisiei Județene B., prin care s-a aprobat referatul nr. 69/01.06.2006 emis de C. locală Cănești, pentru aceleași motive de nulitate absolută invocate în cazul titlului de proprietate.

In legatura cu motivele de nulitate ale titlului de proprietate, ele au fost detaliate de reclamanta recurenta, aratandu-se ca acesta este emis cu ignorarea legii de către parați; ca actele de punere in posesie si stabilire a proprietatii asupra unor terenuri cu operațiuni petroliere sunt lovite de nulitate absoluta, in temeiul art. III din Legea 169/1997 privind fondul funciar, fiind acte de reconstituire date cu incalcarea prevederilor legale imperative ale legilor fondului funciar, respectiv a dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005 și art. 42 alin. 3 din Legea 18/1991, care prevad că nu se poate (re)constitui dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare.

Tribunalul apreciaza intemeiata critica recurentei numai cu privire la faptul ca aceasta, fiind tert fata de Hotararea Comisiei Judetene nr. 354/18.09.2006, nu avea deschisa procedura speciala obligatorie prevazuta de art. 51-59 din legea fondului funciar, ci dispozitiile prevazute de art. III din Legea nr. 169/1997.

Astfel, împotriva hotărârilor Comisiei Judetente exista doua modalități de atac prevăzute de lege, care se deosebesc intre ele, respectiv procedura speciala, reglementata prin dispozițiile art.51-59 Legea 18/1991 si acțiunea in constatarea nulității absolute, prevăzuta prin art. III din Legea 169/1997.

Conform dispozițiilor art. 53 din legea 18/1991, hotărârile comisei judetente se pronunța „asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului conform dispozițiilor art. II... „ Este evident ca recurenta a avut calitatea de tert, nefiind o persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate si, in mod firesc, nu i-a fost comunicata hotărârea de validare a Comisiei Judetente, pentru a fi in măsura s-o atace pe calea procedurii speciale.

In acest caz, recurenta are la indemana actiunea in constatarea nulității absolute, prevăzuta prin art. III din Legea 169/1997, in care se arata ca nulitatea poate fi invocata de "orice alte persoane care justifica un interes legitim".

Cu toate acestea, tribunalul apreciaza ca nu pot fi retinute criticile referitoare la faptul ca, pronuntandu-se astfel, prima instanța nu a intrat in cercetarea fondului si ca ar fi incidente motivele de recurs incadrate in dispozițiile art. 312 ind. 3 al. 3 ind. l C.pr.civ si dispozițiile art. 312 ind. 3 al. 3 ind. l C.pr.civ.

Tribunalul considera ca nu sunt îndeplinite cerințele pentru a se casa cu trimitere spre rejudecare prezenta cauza, pentru motivele expuse pe larg anterior, reținând, astfel, ca nu se poate reține că instanța de fond nu a intrat in cercetarea fondului întrucât, din dispozitivul hotărârii, rezultă că a fost respinsă în totalitate acțiunea principală, formulate de reclamanta recurenta ., astfel încât nu există motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 și 5 din Codul de procedură civilă referitor la trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

A nu cerceta fondul înseamnă a nu se pronunța asupra cererii cu care instanța a fost investită, când dă altceva decât s-a cerut ori dacă a pronunțat soluția în temeiul unei excepții care nu ar fi fost întemeiată. Or, în cauza de față nu se poate reține că Judecătoria B. nu a cercetat fondul, cât timp a soluționat acțiunea principală, prin respingere, în totalitate.

Ceea ce contestă recurenta-reclamanta, prin motivele invocate, nu are legătură cu prevederile art. 312 alin. 3 și 5 din Codul de procedură civilă, instanța intrând în cercetarea fondului, în realitate fiind contestate motivele reținute pentru respingerea acțiunii si neadministrarea probelor solicitate de recurenta, pe care aceasta le considera necesare cauzei.

Nu in ultimul rand, retinem ca eronata interpretare a probelor administrate nu constituie un motiv de casare ori de modificare a sentinței atacate, ci ar putea să se circumscrie controlului de temeinicie al hotărârii recurate, posibil în raport de prevederile art. 304¹ C. proc. civ.

In consecința, tribunalul poate examina cauza sub toate aspectele, hotărârea data in cauza nefiind supusa apelului, iar instanța de control nefiind ținuta de motivele de casare sau modificare din cele expres prevăzute de art. 304 cod de procedura civila.

In consecinta tribunalul, analizand Hotararea Comisiei Judetene Buzau nr. 354/18.09.2006, retine ca, in baza Legii nr. 1/2000, numitul I. A., in calitate de moștenitor al defunctului I. D., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața totala de 3.09 ha teren, care, anterior cooperativizării, a avut categoria pasune; deoarece la acea data actuala intregul perimetru in care s-a aflat vechiul amplasament al autorului paratului avea categoria pădure, acesta fiind impadurit de stat in perioada 1961-1962, in conformitate cu dispozițiile art. 29ind. 1 din Legea nr. 1/2000, s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetatie forestiera.

Ca urmare, prin Hotărârea nr. 354/18.09.2006, a fost aprobat referatul nr. 699/01.06.2006, transmis de C. locala Cănești, înregistrat la Instituția Prefectului sub nr. 9875/14.08.2006 si a fost validata anexa nr. 38 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 pentru defunct I. D., cu moștenitor I. A., pentru suprafața de 3,09 ha, situata in . class="Style3"> Din analiza hotararii respective, tribunalul nu desprinde niciun motiv de nulitate, reconstituirea dreptului de proprietate facandu-se cu respectarea legilor fondului funciar: a existat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctului I. D., formulata in termen legal; s-a facut dovada existentei dreptului de proprietate cu privire la suprafata respectiva de teren anterior cooperativizarii; suprafata reconstituita reprezinta vechiul amplasament al defunctului I. D., cu mostenitor I. A..

F. de aceste aspecte, tribunalul apreciaza ca Hotararea nr. 354/18.09.2006, emisa de C. Judeteana Buzau de aplicare a legilor fondului funciar, este perfect legala, motiv pentru care apreciaza ca si acest motiv de recurs este neintemeiat, urmand a fi respins pentru cele expuse anterior.

3. Al treilea motiv de recurs invocat de recurenta se refera la faptul ca hotărârea a fost data fara sa cuprindă motivele pe care se sprijină si a fost data cu aplicarea greșita a legii, arătând ca instanța nu a motivat de ce considera ca procesul verbal de punere la dispoziție ar cuprinde si terenurile cu operațiuni petroliere; ca instanța apreciază greșit ca procesul verbal de punere la dispoziție a terenului cu operațiuni petroliere ar fi o simpla operațiune administrativa si nu un act de reconstituire in sensul legii si ca Direcția S. nu a făcut altceva decât sa respecte legea; ca din concluzia expertizei nu rezulta ca aceasta unitate a pus la dispoziția Comisiei Locale Cănești terenul pe care se afla amplasate operațiuni petroliere; ca, in același sens, este si adresa_/29.09.2009 transmisa Direcției Silvice B.; ca instanța era datoare sa motiveze motivul respingerii cererii reclamantei privind constatarea nulității actului; ca procesul verbal de punere la dispoziție nu poate fi exceptat de la rigorile legii, el fiind un act de reconstituire, supus controlului judecătoresc, in temeiul art. III din Legea 169/1997; ca procesul verbal încheiat incalca prevederile art. 4 al. 1 din Legea 1/2000.

In continuarea acestui motiv de recurs, recurenta face referiri abstracte la rolul Direcției Silvice, asa cum este el reglementat de art. 35 din Codul Silvic.

Temeiul de drept in privința acestui motiv de recurs il reprezintă dispozițiile art. 304 pct. 7 si 304 pct. 9 cod de procedura civila.

O prima critica este în legătură cu motivarea insuficientă a hotărârii instanței de fond, recurenta considerând că s-a făcut o analiză sumară a probelor administrate, iar parte dintre înscrisurile depuse nu au fost analizate sub nicio formă, dar nici nu au fost respinse, fiind pur și simplu ignorate; a apreciat și că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.

Potrivit art. 304 pct. 7, coroborat cu art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, modificarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Prima ipoteză reglementată de norma citată se referă la nemotivarea hotărârii și are în vedere situația în care sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, conform art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Judecătorul are obligația de a demonstra în scris soluția adoptată, motivele pentru care a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, dar și pentru ce a reținut o probă și a respins-o pe alta.

Raportat la conținutul acestei norme legale, tribunalul constată că hotărârea nu răspunde motivelor de nulitate invocate de către reclamanta recurenta in cererea de recurs, deoarece instanța de fond precizează motivele pentru care considera ca procesul verbal de punere la dispozitie nr. 47/11.01.2007 este legal, aratand ca prin procesul-verbal de punere la dispoziție nr. 47/11.01.2007, Ocolul Silvic Parscov a pus la dispoziția Comisiei locale Cănești o suprafața de 124,06 ha, situata in UP IV Saratel, din care suprafața de 0,5 ha situata in u.a. 18 B, 1,3 ha situata in u.a. 18 V si 24,18 ha situata in 18 A%; ca procesul verbal de punere la dispoziție cu nr. 47/11.01.2007 și nr. 141/11.01.2007, încheiat între C. locală Cănești și Ocolul silvic Pârscov, ca act premergător emiterii titlului de proprietate pe numele I. A., reprezintă o operațiune administrativă, ca urmare a unui act de reconstituire a dreptului de proprietate și efectuat în temeiul art. 24 alin 4 din Legea 1/2000; ca, potrivit acestui text de lege, unitățile și subunitățile silvice din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, precum și ceilalți deținători actuali ai terenurilor forestiere solicitate de foștii proprietari sau de moștenitorii lor, vor pune la dispoziția comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi, suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de deținători prevăzute la alin 1-3; ca aceeași obligație legală de punere la dispoziție a terenului forestier rezultă și din disp. art. 71 al 2 din HG 890/2005; ca procesul verbal de punere la dispoziție emis în baza art. 24 din legea 1/2000, are în vedere aducerea la îndeplinire a Hotărârii Comisiei Județene nr. 354/18.09.2006; ca actul de reconstituire îl reprezintă această hotărâre și nicidecum un proces verbal de punere la dispoziție, acesta din urmă nefiind caracterizat de legea fondului funciar ca act de reconstituire sau constituire și, în consecință, nu poate face obiectul acțiunii în constatarea nulității, în temeiul art. III din legea nr. 1/2000; ca invocarea dispozițiilor art. 4 alin 1 din Legea 1/2000 și art. 42 alin 3 din Legea 18/91 vizează actele de reconstituire și constituire și nu procesul verbal de punere la dispoziție contestat, întrucât nu intră în această categorie de acte.

Astfel, instanta de fond a făcut o analiza detaliata a tuturor solicitărilor reclamantei, apărărilor intimatei, arătând normele legale incidente pe care isi întemeiază motivarea.

Tribunalul apreciaza ca instanța de fond nu a încălcat prevederile art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, întrucât a examinat toate argumentele reclamantei recurente, invocate pentru nulitatea procesului verbal de punere la dispoziție.

Referitor la lipsa de temei legal sau aplicarea greșită a legii, acest motiv de modificare este reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Instanța de fond a indicat textele legale, astfel că nu se poate reține că hotărârea ar fi lipsită de temei legal, ceea ce contestă recurenta fiind însă aplicarea greșită a acestor norme. Pentru a verifica dacă au fost sau nu aplicate în mod greșit normele legale, urmează ca tribunalul sa analizeze stabilirea situației de fapt de către instanța de fond, pe baza probelor administrate, în temeiul art. 304¹ din Codul de procedură civilă.

Tribunalul retine ca prin procesul verbal de punere la dispozitie nr. 47/11.01.2007, Ocolul Silvic Parscov a pus la dispozitia Comisiei Locale Canesti de aplicare a legilor fondului funciar mai multe suprafete de padure, prevazute in anexa 13 (0,72 ha), in anexa 37 (60,8 ha) si anexa 38 (62,54 ha), pentru a fi pusi in posesie proprietarii prevazuti in aceste anexe si pentru a se aduce la indeplinire Hotararea Comisiei Judetene Buzau nr. 354/18.09.2006.

Potrivit prevederilor art. 24 alin 4 din Legea 1/2000, unitățile și subunitățile silvice din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, precum și ceilalți deținători actuali ai terenurilor forestiere solicitate de foștii proprietari sau de moștenitorii lor, vor pune la dispoziția comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi, suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de deținători prevăzute la alin 1-3. Aceeași obligație legală de punere la dispoziție a terenului forestier rezultă și din disp. art. 71 al 2 din HG 890/2005.

Tribunalul retine ca intimata Direcția S. B. nu a refuzat punerea la dispoziția Comisiei Locale Cănești a suprafețelor de teren evidențiate in cuprinsul Hotărârii nr. 354/2006 emisă de pârâta C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate B. și nici nu a formulat plângere împotriva acestei hotărâri, cu toate că, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier, avea calitate procesuală activă de a formula astfel de plângeri, în temeiul dispozițiilor art.53 din Legea nr. 18/1991, astfel că hotărârea a rămas perfect legala, atât in ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate al pârâtului, cat si in privința amplasamentului terenului reconstituit.

De asemenea, procesul verbal de punere la dispozitie contestat nu prevede ca sunt exceptate anumite suprafete de la retrocedare, ci numai ca are in vedere aducerea la îndeplinire a Hotărârii Comisiei Județene nr. 354/18.09.2006.

In conformitate cu temeiul de drept invocat de reclamanta recurenta pentru a se constata nulitatea procesului verbal de punere la dispozitie, respectiv art. III al. 1 din Legea nr. 169/1997, retinem ca sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;

(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;

(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;

(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.

b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor;

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege;

d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;

e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;

f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege;

g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;

h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.

Prin urmare, textul se refera la acte de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in care sunt incluse adeverinta provizorie de proprietate, hotararea comisiei judetene, titlul de proprietate, nu si un proces verbal de punere la dispozitie, acesta nefiind caracterizat de legea fondului funciar ca act de reconstituire sau constituire și, în consecință, nu poate face obiectul acțiunii în constatarea nulității, în temeiul art. III din legea nr. 1/2000.

Actul astfel contestat reprezintă o operațiune administrativă, ca urmare a unui act de reconstituire a dreptului de proprietate și efectuat în temeiul art. 24 alin 4 din Legea 1/2000.

De asemenea, invocarea dispozițiilor art. 4 alin 1 din Legea 1/2000 și art. 42 alin 3 din Legea 18/91 vizează actele de reconstituire și constituire și nu procesul verbal de punere la dispoziție contestat, întrucât nu intră în această categorie de acte.

F. de aceste aspecte, apreciem ca si acest motiv de recurs este neintemeiat, urmand a fi respins.

4. . de recurs recurenta arata ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs încadrat in dispozițiile art. 304 pct. 7 coroborat cu dispozițiile art. 261 cod de procedura civila; ca hotărârea este data cu aplicarea greșita a legii, motiv de recurs încadrat in dispozițiile art. 304 pct. 9 cpc.

Arata recurenta ca instanța a considerat greșit ca daca Direcția S. nu a refuzat punerea la dispoziție si nu s-a făcut dovada ca procesul verbal n-ar respecta vechiul amplasament, actul este valabil; ca instanța nu a motivat in fapt si in drept care sunt motivele pentru care a înlăturat cererea subscrisei de constatare a nulității absolute a actelor indicare in cererea de chemare in judecata; ca, potrivit art. 261 cod procedura civila, hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care a înlăturat cererile partilor, ca instanța analizează cererea de nulitate a actului dintr-o perspectiva care nu a fost avuta in vedere de reclamanta; ca nu a sustinut ca Direcția S. a refuzat punerea la dispoziție; ca nu are importanta daca s-a respectat sau nu vechiul amplasament al proprietarului, interesul reclamantei fiind anularea actului pentru ca este emis pentru terenuri cu operațiuni petroliere.

Ca si in motivul de recurs anterior, critica este in legătură cu motivarea insuficientă a hotărârii instanței de fond si cu faptul ca hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.

Potrivit art. 304 pct. 7, coroborat cu art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, modificarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Prima ipoteză reglementată de norma citată se referă la nemotivarea hotărârii și are în vedere situația în care sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, conform art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Judecătorul are obligația de a demonstra în scris soluția adoptată, motivele pentru care a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, dar și pentru ce a reținut o probă și a respins-o pe alta. Raportat la conținutul acestei norme legale, tribunalul constată că hotărârea nu răspunde motivelor de nulitate invocate de către reclamantă în acțiunea principală, deoarece instanța de fond precizează dacă sau de ce nu a luat în considerare o parte dintre înscrisurile depuse de către reclamantă în dovedirea acțiunii, a făcut o analiza detaliata a tuturor solicitărilor reclamantei, apărarilor intimatilor, arătând normele legale incidente pe care isi întemeiază motivarea.

Tribunalul apreciaza ca instanța de fond nu a încălcat prevederile art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, întrucât a examinat toate argumentele reclamantei recurente, invocate pentru nulitatea procesului verbal de punere la dispoziție, hotărârii comisiei județene 356/2006, procesului verbal de punere in posesie si nulității titlului de proprietate.

Conform prevederilor art.261 al.5 cod de procedura civila, hotărârea se da in numele legii si trebuie sa cuprindă ...motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile partilor. Textul de lege nu impune o formula sacramentala pe care instanța trebuie sa o adopte atunci cand motivează o hotărâre, ci precizează ca o hotărâre trebuie sa fie transparenta, astfel incat sa se poată deduce cu ușurința ce a gândit judecătorul atunci cand a pronunțat o anumita soluție, si care este temeiul de drept aplicabil fiecărei spete in parte.

In legătura cu acest motiv, tribunalul retine faptul ca dispoziția legala prevăzuta in art. 261 pct. 5 cod de procedura civila, prin care s-a consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie sa fie motivate, a fost edictata in scopul de a asigura o buna administrare a justiției, spre a da posibilitatea instanței superioare de a-si exercita controlul judiciar. De aceea, judecătorii sunt obligați sa arate in cuprinsul hotărârii motivele de fapt si de drept care le-au format convingerea.

Motivarea trebuie sa se refere la actele dosarului cauzei soluționate si sa fie in concordanta cu acestea, ceea ce presupune, in mod automat, cercetarea fondului pricinii deduse judecații.

In speța dedusa judecații, tribunalul retine faptul ca instanța fondului a pronunțat o hotărâre legala, bazata pe un raționament corect si bine structurat, susținuta pe o argumentație suficient motivata in fapt si drept.

Din lectura hotărârii primei instanțe se desprinde cu ușurința concluzia ca este temeinic motivata in fapt si in drept, prin raportare la actele dosarului, la probele administrate de parti pe parcursul soluționării cauzei; textul de lege nu impune o formula sacramentala pe care trebuie sa o adopte judecătorul atunci cand motivează o hotărâre, ci exprimarea trebuie sa fie clara, precisa, argumentata in fapt si in drept, lucruri pe care instanța fondului le-a făcut cu prisosința.

Cerința art. 261 al.5 cod de procedura civila, referitoare la motivarea hotărârii, se refera la motivarea avuta in vedere de instanța, prin care isi argumentează soluția pronunțata, si nu la motivarea pe care ar fi vrut sa o lectureze părțile, in cauza aceasta neavand niciun fel de suport probator si legal.

Referitor la lipsa de temei legal sau aplicarea greșită a legii, acest motiv de modificare este reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

O hotărâre este data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii atunci cand nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci cand interpretează greșit o norma juridica aplicabila. Prin urmare, o instanța ar fi culpabila atunci cand ignora o lege ce este in vigoare la data judecații sau recurge la texte de lege aplicabile litigiului, dar le da o greșita interpretare.

Prima instanța a dat o interpretare corecta a actului juridic dedus judecații, fara a schimba interesul lămurit si vădit neîndoielnic al termenilor, reținând in mod judicios ca a fost investita cu o acțiune ce are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a actelor de proprietate ale intimatilor, cu privire la suprafața de 3891 mp teren forestier, căreia ii sunt aplicabile prevederile legilor fondului funciar. Din aceste considerente, se constata ca nu au fost incalcate prevederile acestor texte de lege anterior enunțate, care ar duce la modificarea soluției primei instanțe.

Instanța de fond a indicat textele legale, astfel că nu se poate reține că hotărârea ar fi lipsită de temei legal, ceea ce contestă recurenta fiind însă aplicarea greșită a acestor norme.

Retinand cele relatate anterior, tribunalul va respinge si acest motiv de recurs, ca neintemeiat.

5. Hotărârea este data cu incalcarea legii, motiv de recurs incadrat in dispozițiile art. 304 ind. 9 cod de procedura civila, recurenta arătând ca instanța considera greșit ca nu se poate aplica in speța niciunul din motivele de nulitate absoluta prevăzute de dispozițiile art. III din Legea 169/1997; ca este greșita opinia instanței ca dispozițiile legii privind motivele de nulitate a actelor potrivit art. III din Legea 169/1997 au un caracter limitativ, cuprinzând doar actele prevăzute expres de legiuitor, ca interpretarea gramaticala a textului arata expresia „cum sunt,,, din care rezulta ca legiuitorul nu a dorit sa limiteze cazurile de nulitate la cele prevăzute de art. III; ca sfera actelor, in practica, este mult mai mare decât cea prevăzuta exemplificativ de lege; ca, potrivit art. 4 din Legea 1/2000, asa cum a fost modificat prin Legea 247/2005, nu se poate reconstitui dreptul de proprietate pe terenul in cauza; ca specificul activității societății-extracția de petrol-reprezintă o activitate strategica pentru economia naționala, fiind o activitate de utilitate publica, dupa cum rezulta din Legea petrolului 238/2004, iar împiedicarea exercitării de către intimati a dreptului de folosința asupra terenurilor pe care le utilizează de către persoane care nu dețin acte de proprietate valabile nu este doar abuziva, ci si nelegala; ca aceasta activitate nu se poate desfășura in lipsa unor raporturi juridice sigure, cum este cazul contractului de inchiriere cu Direcția S., reglementat prin Ordinele Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale nr. 715/2008, nr. 25/2009, Ordinul nr. 924/2011 al Ministerului Mediului si Pădurilor, Legea 46/2008, codul silvic; ca, in mod eronat, instanța fondului apreciază ca dreptul reclamantei nu poate fi afectat, atâta vreme cat dispozițiile art. 6 din legea petrolului prevăd dobândirea dreptului de folosința si cu un proprietar persoana fizica; ca legea reglementează dobândirea acestui drept in condițiile legii; ca nu exista o garanție ca in afara cadrului legal al desfășurării operațiunilor petroliere prin contract de închiriere incheiat cu Statul R., prin direcțiile silvice, noul proprietar va continua relațiile comerciale.

Apreciez ca si acest motiv de recurs este nefondat. Astfel, o hotărâre este data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii atunci cand nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci cand interpretează greșit o norma juridica aplicabila. Prin urmare, o instanța ar fi culpabila atunci cand ignora o lege ce este in vigoare la data judecații sau recurge la texte de lege aplicabile litigiului, dar le da o greșita interpretare.

Prima instanța a dat o interpretare corecta a actului juridic dedus judecații, fara a schimba intelesul lămurit si vădit neîndoielnic al termenilor; a indicat textele legale, astfel că nu se poate reține că hotărârea ar fi lipsită de temei legal, ceea ce contestă recurenta fiind însă aplicarea greșită a acestor norme.

In plus, având în vedere că reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere la dispoziție, hotărârii Comisiei Județene B., procesului verbal de punere in posesie, in mod corect instanța fondului a analizat dacă motivele de nulitate invocate de reclamanta se regăsesc în textele legale anterior redate.

Asa cum am aratat si in analiza motivelor de recurs de la pct. 3, referitoare la constatarea nulitatii procesului verbal de punere la dispozitie, textul se refera la acte de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in care sunt incluse adeverinta provizorie de proprietate, hotararea comisiei judetene, titlul de proprietate, nu si un proces verbal de punere la dispozitie sau de punere in posesie, acestea nefiind caracterizate de legea fondului funciar ca acte de reconstituire sau constituire și, în consecință, nu pot face obiectul acțiunii în constatarea nulității, în temeiul art. III din legea nr. 1/2000.

Actele astfel contestate reprezintă o operațiune administrativă, ca urmare a unui act de reconstituire a dreptului de proprietate și efectuat în temeiul art. 24 alin 4 din Legea 1/2000.

De asemenea, invocarea dispozițiilor art. 4 alin 1 din Legea 1/2000 și art. 42 alin 3 din Legea 18/91 vizează actele de reconstituire și constituire și nu procesul verbal de punere la dispoziție sau procesul verbal de punere in posesie contestate, întrucât nu intră în această categorie de acte.

În plus, tribunalul retine ca procesul verbal de punere în posesie nr. 1/22.01.2008 respecta prevederile legale, aplicabile in materia fondului funciar, respectiv: in conformitate cu prevederile art.5 din HG 890/2005, punerea in posesie este atributul exclusiv al comisiilor locale, in speța al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Canesti; comisia locala are atributii in stabilirea mărimii si amplasamentului suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente si consemnează in scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea in posesie pe alt amplasament, când vechiul amplasament este atribuit legal altor persoane; in conformitate cu prevederile art.5 lit. i din același act normativ, comisiile locale pun in posesie, prin delimitare in teren, persoanele îndreptățite sa primească terenul, completează fisele de punere in posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute si le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin; punerea in posesie se face prin întocmirea procesului verbal, un exemplar inmanandu-se proprietarului, împreuna cu schița terenului, iar marcarea parcelelor se face prin tarusi sau borne, care se asigura de fiecare proprietar al terenului; in ceea ce privește terenurile cu vegetație forestiera, așa cum este cazul de fata, art. 26 al. 2 arata ca ele vor fi puse la dispoziție de unitățile silvice care le dețin; conform prevederilor art.71 al. 2 din Regulament, punerea in posesie se face cu respectarea prevederilor art. 35 din Legea nr. 1/2000; detinatorul actual al terenului forestier care face obiectul retrocedării pune la dispoziție comisiilor locale sau județene, după caz, terenurile validate, in vederea punerii in posesie a persoanelor indreptatite, in termen de cel mult 30 de zile de la validarea cererilor de către comisia județeana.

De asemenea, tribunalul retine ca procesul verbal de punere în posesie respectă identificarea terenului raportat la vechiul amplasament, iar acesta a fost semnat inclusiv de reprezentanții pârâtei ROMSILVA – Ocolul silvic Pârscov (fila 68 și 69), care au confirmat prin aceasta amplasamentul terenului predat din administrarea sa în posesia pârâtului.

In consecinta, tribunalul apreciaza ca, in speta, nu este aplicabil vreun motiv de nulitate absolută prevăzut la art. III din Legea nr.169/1997.

Referitor la constatarea nulitatii absolute a Hotararii nr. 354/18.09.2006 ne-am referit pe larg in analiza pct. 2 recurs, motiv pentru care nu vom mai relua aspectele redate pe larg anterior.

In plus, tribunalul retine ca, pentru a fi admisibila o acțiune in constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, trebuie îndeplinite cumulativ anumite condiții, respectiv: să existe un titlu de proprietate în favoarea unor terțe persoane, titlul de proprietate să fi fost emis în mod abuziv; reclamanții, în calitate de foști proprietari, să fi deținut la data emiterii titlului de proprietate adeverința de proprietate și să fi fost pusi în posesie cu terenul care formează obiectul titlului de proprietate; titlul de proprietate să fi intrat în circuitul civil sau, deși nu a intrat, s-a refuzat revocarea acestuia de către comisia locală de fond funciar.

Articolul III, 1 din Legea nr. 169/1997 enumera în mod limitativ cauzele de nulitate absolută a actelor emise în baza Legii nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri; (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; (iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza I. (v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991; (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri, b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor; c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege; d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal; e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege; f) actele de constituire a dreptului de proprietate, in condițiile art. 20 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege; g) transferurile de terenuri dintr-o localitate îh alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului; h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.

Procedura de soluționare a litigiului este cea reglementată de Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, fiind considerat un proces funciar (art. 1 din acest act normativ stabilește regulile pentru calificarea unui litigiu ca fiind în materia restituirilor proprietăților funciare dacă este vorba despre plângeri, contestații și alte litigii apărute în urma Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 169/1997).

In raport de aceste precizări, analiza nulității actului trebuie să se facă în funcție de normele speciale, pentru care legea a prevăzut o anumita cale pentru realizarea controlului de legalitate. Normele legale au fost corect reținute de instanța de fond, precum si faptul ca art. III din Legea 169/1997 enumera in mod limitativ cazurile de nulitate a actelor de proprietate, nu exemplificativ, cum încearcă sa arate recurenta.

In mod corect s-a apreciat de catre instanta de fond faptul ca, în speță, nu se poate identifica niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ în art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, situație în care, prin cererea astfel formulată, nu se poate tinde la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.

De asemenea, invocarea dispozițiilor art. 4 alin 1 din Legea 1/2000 și art. 42 alin 3 din Legea 18/91 nu conduce automat la nulitatea absolută a actului de reconstituire, întrucât legea nu a prevăzut expres o astfel de sancțiune.

Pentru a opera nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe numele intimatilor trebuie reținută aplicabilitatea unui motiv de nulitate absolută prevăzut expres de legiuitor în cadrul art. III din Legea nr. 169/1997 (reclamanta a arătat că este vorba de art. III al.1 lit. a Legii nr. 169/1997), astfel nu se poate admite această acțiune doar pe baza faptului că reclamanta este proprietarul sondelor petroliere. Acest fapt nu duce la concluzia că intimatii nu sunt persoane neîndreptățite la reconstituire (reclamanta nu a arătat, în mod expres, motivul de nulitate absolută – lit. a prevede mai multe situații).

Celelalte aserțiuni din motivele de recurs nu pot fi avute in vedere de tribunal, având in vedere ca ele nu reprezintă veritabile critici aduse hotărârii instanței de fond, ci eventuale prejudicii pe care le-ar putea suferi reclamanta recurenta in viitor, fara a avea legatura cu analiza pe fond a motivelor de recurs, motiv pentru care, sub aceste aspecte, recursul este neintemeiat.

6. Arata recurenta, in alt motiv de recurs, faptul ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra faptului ca, potrivit mențiunilor din titlul de proprietate, categoria terenului reconstituit este pădure; ca, prin construcția sondelor de către O., categoria terenului nu mai este pădure, ci investiții, adică o categorie speciala, data de dispozițiile ocupării temporare - art. 39 cod silvic; ca i s-a reconstituit dreptul in mod nelegal, prin consemnarea ca fiind pădure, ceea ce de fapt reprezintă investiții; ca terenul a suferit o schimbare a categoriei de folosința.

Nu vom mai relua argumentele enuntate mai sus, in conformitate cu care instanta de fond a motivat in detaliu toate aspectele legate de o justa solutionare a prezentei cauze, iar criticile formulate de recurenta vizeaza mai mult nemotivarea hotararii in raport de propriile sustineri, ceea ce nu echivaleaza cu o nemotivare a hotararii, in acceptiunea art. 261 pct. 5 cod de procedura civila.

In plus, asa cum rezulta din procesul verbal de punere in posesie, Hotărârea Comisiei Județene B. nr. 354/18.09.2006 si titlului de proprietate nr._/23.03.2009, categoria de folosința a terenului reconstituit pe numele intimatilor o reprezintă pădure. Faptul ca recurenta a amplasat doua sonde pe acel teren, fara alte investiții pe teren nu inseamna ca s-a schimbat categoria de folosința a terenului.

De altfel, invocarea de către recurenta a prevederilor art. 39 din codul silvic in susținerea acestui motiv de recurs nu isi găsește nicio justificare, având in vedere faptul ca acele prevederi se refera la asigurarea integrității fondului forestier național, fiind cuprinse in capitolul IV din Codul Silvic.

Art. 39 arata ca ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier este permisă numai pe o perioadă determinată de timp, în scopul realizării obiectivelor din categoria celor prevăzute la art. 36 (referitoare la reducerea suprafeței fondului forestier național prin scoatere definitivă, pentru realizarea obiectivelor de interes național, declarate de utilitate publică, în condițiile legii) si la art. 37 alin. (1) lit. a), e) și f), referitoare la scoaterea definitiva din fondul forestier național, doar cu condiția compensării acestora, fără reducerea suprafeței fondului forestier și cu plata anticipată a obligațiilor bănești, numai a terenurilor necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de obiective: a) necesare explorării și exploatării următoarelor resurse minerale: cărbuni, roci utile, agregate minerale, minereuri, ape minerale, surse de energie alternativă, petrol și gaze naturale; e) rețele de surse de apă potabilă și canalizare, rețele și sisteme de comunicații, precum și drumuri de interes județean și local; f) repararea și întreținerea rețelelor de transport petrol, gaze naturale și energie electrică.

In primul rand, recurenta nu este proprietara terenului, ci este titulara unui contract de închiriere; in al doilea rand, art. 37 pct. f se refera la repararea și întreținerea rețelelor de transport petrol, gaze naturale și energie electrică, fiind vorba de conducte ce tranzitează un teren, pe sol sau prin subsol, nicidecum de o activitate de extracție, a cărei reglementare o găsim in legea petrolului.

De asemenea, aceste sustineri nu sunt de natura sa duca la constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate si a actelor subsecvente, emise pe numele intimatilor, aspecte fata de care tribunalul va respinge si acest motiv de recurs.

7. Un ultim motiv de recurs se refera la faptul ca hotărârea este data cu aplicarea greșita a legii, prin faptul ca instanța de fond a considerat greșit ca Ocolul Silvic Parscov nu are capacitate de exercițiu.

In legătura cu aceasta critica, precizez faptul ca este neîntemeiata, având in vedere următoarele aspecte: orice acțiune civilă trebuie să îndeplinească anumite condiții generale de exercitare: afirmarea unui drept sau formularea unei pretenții;

interesul; capacitatea procesuală și calitatea procesuală.

Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, iar cea de exercițiu reprezintă aptitudinea de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată. Capacitatea procesuală pasivă nu se confundă cu calitatea procesuală pasivă, care presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Potrivit art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată, alin. 2 stabilind că asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, administrarea, precum și serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice, care sunt de două tipuri: (a) ocoale silvice de stat - din structura Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, care administrează păduri proprietate publică a statului și care sunt înființate de aceasta; (b) ocoale silvice private care sunt înființate, în condițiile legii, de unitățile administrativ-teritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier sau de asociații constituite de către acestea.

Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeași lege, ocoalele silvice private prevăzute de art. 12 și 13 au personalitate juridică; de asemenea, art. 15 alin. (2) prevede că ocoalele silvice private sunt de utilitate publică și dobândesc personalitate juridică din momentul înscrierii acestora îh Registrul național al administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice. Pentru aceste ocoale private, conducerea și reprezentarea legală a ocolului silvic sunt asigurate de șeful de ocol silvic, numit sau revocat de proprietarul unic, consiliul local ori de adunarea generală, astfel cum rezultă din dispozițiile alin. 3 al art. 14 rap. la alineatele precedente.

In cuprinsul legii, nu se regăsesc însă dispoziții cu privire la personalitatea juridică a ocoalelor silvice de stat, cele aflate în structura Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva.

Conform art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 229/2009, Romsilva are în structura sa unități fără personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 2, și unități cu personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 3. La punctul 10 din anexa nr. 2, figurează Direcția Silvică B..

Potrivit art. 6 alin. (3) și (9) din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, ce constituie Anexa nr. 1 la H.G. nr. 229/2009, unitățile din structura Romsilva prevăzute în anexa nr. 2 sunt conduse de către un comitet director și un director, acesta din urmă reprezentând interesele și îndeplinind atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități. Art. 6 alin. (10) lit. (a) din Regulament prevede că, în structura organizatorică a unităților din cadrul Romsilva pot funcționa ca subunități, ocoale silvice, iar înființarea și încetarea activității acestora se fac, conform alin. (11), la propunerea comitetelor directoare ale unităților din structura Romsilva, prin hotărâre a consiliului de administrație al acesteia.

Din interpretarea coroborată a tuturor textelor de lege mai sus amintite, rezultă că direcția silvică județeană este o unitate fără personalitate juridică, dar cu organe proprii de conducere, în timp ce ocolul silvic de stat este subunitate a direcției silvice, fără organe proprii de conducere. Faptul că Ocolul Silvic Parscov are un șef, a cărui semnătură apare pe actele mele de proprietate, pe procesul verbal de punere in posesie, nu semnifică existența unui organ propriu de conducere, cu drept de reprezentare legală, ca în cazul șefului de ocol privat.

Pentru aceste considerente, tribunalul apreciaza ca, in mod corect, instanța fondului a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtului Ocolul Silvic Parscov.

Examinand cauza sub toate aspectele, in conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 cod de procedura civila, tribunalul retine faptul ca reconstituirea dreptului de proprietate pe numele numitului I. D., cu mostenitor I. A., s-a făcut, asa cum a reținut si instanța de fond, in mod absolut legal si temeinic.

Astfel, in calitate de moștenitor al defunctului I. D., i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 3,0900 ha teren cu vegetație forestieră, pe amplasamentul tarlaua 41, ., UA 18, cu vecinătățile amplasamentului cadastral general: N- I. D., S - moștenitorii D. M., E - moștenitorii D. V. Și V - ROMSILVA;

- cererea de reconstituire a dreptului de proprietate s-a făcut în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, în data de 19.09.2005, cu indicarea vechiului amplasament.

- prin Hotărârea nr. 354/18.09.2006, C. județeană B. a aprobat referatul nr. 699/01.06.2006 transmis de C. locala Cănești, înregistrat la Instituția Prefectului sub nr. 9875/14.08.2006 si a validat anexa nr. 38 la Regulamentul aprobat prin HG. nr. 890/2005 pentru defunct I. D., cu moștenitor I. A., pentru suprafața de 3,09 ha, situata in . class="Style4"> - prin procesul-verbal de punere la dispoziție nr. 47/11.01.2007, Ocolul Silvic Parscov a pus la dispoziția Comisiei locale Cănești o suprafața de 124,06 ha, situata in UP IV Săratei, din care suprafața de 0,5 ha situata in u.a. 18 B, 1,3 ha situata in u.a. 18 V si 24,18 ha situata in 18A%;

- prin procesul-verbal de punere in posesie nr. 1/22.01.2008, a fost pus in posesie cu suprafața de 3,09 ha teren forestier, situat in ., U. A 18;

- in final, constatandu-se ca toate actele premergătoare sunt perfect valabile, a fost emis titlul de proprietate nr._, eliberat la data de 23.03.2009, ca act final in procedura de reconstituire;

- de la acea data, a posedat in mod continuu terenul, fara a se pretinde de vreo autoritate de stat ca dreptul sau nu este valabil si fara a fi contestate actele de reconstituire a dreptului de proprietate;

- in procesul verbal nr. 1568/25.09.2007 se arata ca numitul I. A. a fost pus in posesie cu suprafata de_ mp, cu urmatoarele vecinatati: E - Def. D. V.; V -Romsilva; S - Def. D. M.; N - I. A. si ca pe terenul proprietate se afla amplasate 2 sonde si drum de acces;

- din adeverintele din 17.11.1997 si 13.11.1997, emise de C. Locala Canesti, rezulta ca defunctul I. D. a figurat cu teren pe raza localitatii;

- vecinatatile din titlul de proprietate sunt aceleasi cu cele din procesul verbal de punere in posesie nr. 1568/25.09.2007 si nr. 1/22.01.2008.

- terenul categoria de folosința păduri cu care paratii din prezentul dosar au fost pusi in posesie in punctul Valea Lunga-B. reprezintă vechiul amplasament al defunctului I. D., cu mostenitor I. A.; suprafața de teren este de_ mp si a fost calculata pe baza prelucrării măsurătorilor efectuate la teren cu stația GPS RTK, folosind programul de prelucrare TopoSys 5.0; suprafața acestui teren este cu 1400 mp mai mica decât suprafața de 30.900 mp, inscrisa in titlul de proprietate;

- din punct de vedere al cadastrului general, acest teren se afla in extravilanul satului Valea Verzei, . 41, .>

-pârâta Direcția S. B. nu a refuzat punerea la dispoziția Comisiei Locale Cănești a suprafețelor de teren evidențiate in cuprinsul Hotărârii nr.354/2006, emisă de pârâta C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate B. și nici nu a formulat plângere împotriva acestei hotărâri cu toate că, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier, avea calitate procesuală activă de a formula astfel de plângeri, în temeiul dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, astfel că hotărârea a rămas perfect legala atât in ceea ce privește întinderea dreptului sau de proprietate, cat si in privința amplasamentului terenului reconstituit;

- nu s-a făcut dovada că procesul verbal de punere în posesie nu respectă identificarea terenului raportat la vechiul amplasament, astfel încât să fie aplicabil în speță vreun motiv de nulitate absolută prevăzut la art. III din Legea nr. 169/1997, iar acesta a fost semnat inclusiv de reprezentanții pârâtei ROMSILVA - Ocolul silvic Pârscov (fila 68 și 69) care au confirmat prin aceasta amplasamentul terenului predat din administrarea sa în posesia si proprietatea intimatilor;

- titlul de proprietate nu a făcut altceva decât să transpună mențiunile referitoare la categoria terenului, amplasamentul cadastral, vecinătățile prezentate în procesul verbal de punere în posesie și schița anexată.

- in aceasta situație, intimatii sunt titularii unui bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, întrucât, prin actele de proprietate enumerate anterior, li s-a reconstituit în natură dreptul de proprietate pentru terenul ce a aparținut autorului acestora, inclusiv cu privire la suprafața de 3891 mp, dreptul de proprietate astfel stabilit fiind irevocabil;

În concluzie, atât timp cât actele primare nu au fost contestate pe cale procedurilor speciale reglementate de legile fondului funciar și în privința lor nu se poate reține niciun motiv de nulitate absolute, sunt perfect valabile și produc efecte juridice.

Retinand cele expuse pe larg anterior, tribunalul apreciaza ca hotararea primei instante este legala si temeinica, ca nu sunt incidente motivele de recurs expuse de recurenta pe larg, motiv pentru care, in temeiul prevederilor art. 312 cod de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a RNP Romsilva Directia S. Buzau.

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta .> SA – cu sediul în sector 1, București, ., impotriva s.c. nr._/19.10.2012 a Judecatoriei Buzau, pronuntata in dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. S., domiciliata in mun. Buzau, .. 14, jud. Buzau, M. A. I., domiciliata in comuna Tintesti, ., I. I., domiciliat in mun. Buzau, ., ., I. I., domiciliata in ., R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – Directia S. Buzau, cu sediul in Buzau, .. 5, jud. Buzau, C. L. CĂNEȘTI PENTRU APLICAREA LEGILOR DE FOND FUNCIAR - ., C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU APLICAREA LEGILOR DE FOND FUNCIAR - B., jud. B. si OCOLUL SILVIC PARSCOV, cu sediul in loc. Parscov, jud. Buzau.

Irevocabila.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013

Președinte, D. R.	Judecător, G. V.	Judecător, G. I. R.
	Grefier, R. - A. S.

RED RD/TEH RD/2ex/07.03.2013

Dosar fond_

Judecător fond I. C.

← Plângere contravenţională. Decizia nr. 799/2013. Tribunalul BUZĂU		Plângere contravenţională. Decizia nr. 926/2013. Tribunalul BUZĂU →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare act. Sentința nr. 133/2013. Tribunalul BUZĂU Plângere contravenţională. Decizia nr. 1589/2013. Tribunalul BUZĂU Pretenţii. Decizia nr. 209/2013. Tribunalul BUZĂU Plângere contravenţională. Decizia nr. 799/2013. Tribunalul BUZĂU Plângere contravenţională. Decizia nr. 926/2013. Tribunalul BUZĂU Plângere contravenţională. Hotărâre din 28-06-2013, Tribunalul BUZĂU Plângere contravenţională. Decizia nr. 695/2013. Tribunalul BUZĂU Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul BUZĂU