Contestaţie la executare. Decizia nr. 1762/2013. Tribunalul BUZĂU

Comentarii

0

Decizia nr. 1762/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 7969/200/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1762

Ședința publică de la 11 Octombrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. N.

Judecător F. C. P.

Judecător A. E. D.

Grefier A. P.

Pe rol se află judecarea recursului civil formulat de intimata B. L. IFN SA, cu sediul în municipiul București, Piața A. I., nr. 8, . împotriva sentinței civile nr. 6996 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu contestatoarea ., cu sediul în municipiul B., ., județul B., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta B. L. IFN SA București și intimata . B., pentru care a răspuns S. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, recursul a fost motivat, a fost timbrat cu suma de 97 lei și timbru judiciar de 5 lei, după care:

A fost identificată reprezentanta intimatei ., numita S. M., care a fost identificată cu C.I ..Z nr._, emisă la 7.12.2012, C.N.P-_ și care a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.

Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta intimatei ., numita S. M., având cuvântul, a arătat că este de acord cu hotărârea pronunțată de instanța de fond .

A solicitat respingerea recursului precizând că a achitat o sumă mai mare având în vedere faptul că a folosit autoturismul 2 ani, că penalitățile au fost de 3 ori mai mari în condițiile în care telefonic a solicitat recurentei ridicarea mașinii, că s-au emis facturi timp de 4 luni după ce aceasta a anunțat telefonic recurenta să ridice autoturismul, acesta fiind ridicat în luna ianuarie și că nu solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I) Circumstanțele cauzei

A) Obiectul acțiunii

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 07.03.2012 pe rolul Judecătoriei B. sub nr. de dosar_, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata B. L. IFN SA, a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite în baza somației de executare și a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/11.06.2008 pentru suma de 33.790,73 lei, somație emisă în dosarul execuțional nr. 21/2011 al Corpului Executorilor IFN Sombati C..

1.2. În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că, între ., în calitate de utilizator și B. L. IFN SA, în calitate de locator, s-a încheiat, la data de 11.06.2008, contractul de leasing financiar nr._, pe o perioadă de 48 de luni, care a avut ca obiect un autovehicul marca HYUNDAI TUCSON 2.0 DOHC, că valoarea totală a contractului de leasing este de 20.646,70 lei, că, din cauza climatului economic defavorabil, la începutul lunii septembrie 2010, societatea contestatoare a recunoscut că se află în imposibilitatea de a mai achita ratele lunare conform graficului de rambursare la contractul de leasing și a solicitat telefonic BCT L. IFN ca un reprezentant al acesteia să ridice mașina, că, în prima jumătate a lunii ianuarie 2012, contestatoarea a primit comunicarea Hotărârii Directorului B. L. IFN SA din data de 06.01.2011, prin care era anunțată de rezilierea contractului începând cu această dată, că suma de 33.790,73 lei nu reprezintă o sumă certă, lichidă și exigibilă întrucât intimata a recuperat o parte din sumele restante prin vânzarea bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing și nu a pus la dispoziția contestatoarei documentația aferentă din care să rezulte justețea debitului solicitat, că, prin solicitarea unor dobânzi și a unor penalități de întârziere, intimata nu urmărește acoperirea unui eventual prejudiciu, ci o îmbogățire fără justă cauză, că este posibilă o micșorare a clauzei penale când aceasta este abuzivă, în sensul că nicio prevedere contractuală nu poate deroga de la ordinea publică și bunele moravuri, iar contractul, prin clauze abuzive, nu poate fi transformat într-un instrument de îmbogățire fără justă cauză.

1.3. În dovedirea contestației la executare, s-au depus unele înscrisuri, respectiv somația nr. 627/25.01.2012, fișa client, înscris privind situația detaliată penalizări, facturi, contract de leasing financiar nr._/11.06.2008, înscris privind opțiunea de cumpărare, calculul taxei speciale pentru prima înmatriculare, factură proformă, comunicarea Hotărârii de reziliere a contractului, proces verbal de predare-primire cu anexă, copie plic.

2. La data de 04.04.2012, contestatoarea a depus cerere de completare a contestației la executare (filele 38-40-dosar fond).

S-a arătat, prin acest act de procedură, că factura B. L._/ 03.01.2011, în valoare de 3.036,34 lei, a fost emisă cu doar 3 zile înainte de rezilierea efectivă a contractului, la data de 06.01.2011, că, referitor la factura B. S._/22.01.2011, cu o valoare de 2.115,39 lei, contestatoarea nu știe ce reprezintă, că suma de 33.790,73 lei, pretinsă prin executarea silită, nu reprezintă o creanță certă întrucât intimata, prin facturile achitate și prin vânzarea bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing, a recuperat aproape integral valoarea contractului, precum și că, clauza de la art. 2 pct. 12 din contract reprezintă o clauză abuzivă, având în vedere că penalitatea impusă este în mod vădit disproporționată în raport cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, fiind de 15 ori mai mare decât dobanda legală stabilită potrivit legii în perioada derulării contractului.

3. La data de2.05.2012, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare (filele 51-53-dosar fond), prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de intimată prin întâmpinare și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și completată, și anularea tuturor formelor de executare efectuate de către executorul IFN C. Sombati în dosarul nr. 21/2011.

S-a reliefat, în motivare, în esență, că nu se pune în discuție valabilitatea titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing, că se contestă, pe de o parte, întinderea sumei de 33.552,17 lei, iar, pe de altă parte, modul dolosiv și reaua credință prin care intimata a ințeles să se comporte în momentul în care contestatoarea a solicitat rezilierea contractului, că, de asemenea, se contestă, ca reprezentând clauze abuzive, anumite prevederi contractuale, respectiv art. 2 pct. 2 din contract, unde se prevăd penalități de întârziere în cuantum de 0,5 % din suma neachitată la scadență pentru fiecare zi de întârziere, precum și că, contestatoarea nu a avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul condițiile generale de leasing la care a aderat fără a le negocia în mod direct cu creditoarea.

B)Apărările intimatului

4. La data de 30.03.2012, intimatul . SA a depus întâmpinare (filele 34-37- dosar fond), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

S-a arătat, în motivare, în esență, că Judecătoria B. a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/11.06.2008, constatând că, creditorul invocă o creanță certă, lichidă și exigibilă, că, față de art. 8 din OG nr. 51/1997 și art. 52 din Legea 93/2009, se observă că formele de executare au fost întocmite legal, că, creanța rezultă din însuși actul de creanță, respectiv contractul de leasing asumat de contestatoare, certitudinea fiind dovedită și reieșind din înscrisurile în temeiul cărora s-a început executarea silită, că lichiditatea creanței este dovedită, câtimea ei fiind determinată prin actul de creanță și determinabilă în același timp cu ajutorul actului de creanță, că, contestatoarea, pe langă obligația de a restitui bunul, avea obligația și de a plăti facturile emise și neachitate, penalitățile precum și diferența dintre suma plăților efectuate, sumele restante și capitalul nefacturat, indiferent dacă a primit sau nu factură pentru acestea, precum și că suma de 33.552,17 lei, pretinsă prin executare silită, a fost calculată conform art. 11 alin. 9 lit. c) din contractul de leasing financiar.

5. Ulterior, la data de 26.04.2013, intimata a depus completare la întâmpinare (filele 48-50- dosar fond), prin care a solicitat respingerea contestației.

S-a relevat, în esență, că facturile au fost emise conform scadențarului agreat de părți și că susținerile contestatoarei, cum că clauzele art. 2 pct. 12 ar fi abuzive, sunt neîntemeiate deoarece contestatoarea, care este o persoană juridică, nu poate intra în categoria de „consumator”, nu i s-a interzis contestatoarei să se prezinte cu personal pregatit în interpretarea contractelor, iar, la art. 13.19. al contractului de leasing, contestatoarea declară că toate clauzele prezentului contract au făcut obiectul negocierii directe, fiind înțelese ca atare și acceptate de părți, semnarea prezentului contract fiind rezultatul voinței părților și a acestei negocieri.

C)Probele administrate de instanța de fond

6. S-a solicitat de judecătorie, la termenul de judecată din data de 30.05.2012, atașarea dosarului de executare nr. 21/2011, întocmit de executorul IFN Sombati C., dosar ce a fost înaintat potrivit adresei nr. 4729/15.05.2012 (filele 56-114-dosar fond).

În cauză, din dispoziția din oficiu a primei instanțe, s-a efectuat o expertiză contabilă de către doamna expert A. M., concluziile acesteia fiind consemnate în raportul de expertiză înregistrat sub nr. 619/27.03.2013 la Biroul Local pentru expertize tehnice și contabile din cadrul Tribunalului B. și depus la filele 209-219-dosar fond.

D) Hotărârea pronunțată în cauză de judecătorie și motivele de fapt și de drept care au fundamentat această sentință

7.1. După examinarea materialului probator administrat în cauză, prin sentința civilă nr. 6996/24.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. – Secția civilă în dosarul nr._ :

- s-a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul ., în contradictoriu cu intimatul B. L. IFN SA;

- s-a dispus îndreptarea somației din 25.01.2012, emisă în dosarul de executare silită nr. 21/2011 al Executorului IFN Sombati C., în sensul că debitul urmărit se va limita la suma de 9817,89 lei, aferentă contractului de leasing financiar nr._/11.06.2008;

- s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

7.2. Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut, în esență:

- că, la data de 11.06.2008, între . SA, în calitate de finanțator, și ., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._, având ca obiect finanțarea în regim leasing a unui autovehicul marca HYUNDAI TUCSON 2.0 DOHC, cu o valoare de intrare de 14.989,92 Euro, fără TVA, pe o perioadă de 48 de luni;

- că relevante în cauză sunt prevederile art. 11 alin. 5,6,7,8 și 9 din contract-condiții generale;

- că, urmare a faptului că utilizatorul figura la data de 06.01.2011 cu debit restant, prin hotărârea B. L. IFN SA din data de 06.01.2011, în baza art. 15 din OG nr.51/1997, s-a dispus rezilierea contractului de leasing financiar nr._/11.06.2008, potrivit procesului-verbal de predare-primire din data de 25.01.2011 autovehiculul fiind predat finanțatorului;

- că, față de prevederile art. 372 C.proc.civ. și ale art. 8 din OG nr. 51/1997, coroborate cu art. 13.23 din contractul de leasing, se reține că, în mod indubitabil, contractul de leasing este titlu executoriu, fără îndeplinirea vreunei formalități și poate fi pornită executarea silită împotriva utilizatorului, fără hotărâre judecătorească;

- că, în cauză, Judecătoria B. a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/11.06.2008 împotriva debitoarei ., asa cum reiese din încheierea de ședință din data de 18.10.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._/200/2011;

- că, din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, rezultă că, în derularea contractului de leasing, în perioada 11.06.2008 (data încheierii contractului de leasing)-06.01.2011 (data rezilierii contractului de leasing), B. L. IFN SA a emis facturi fiscale în valoare totală de 76.795,12 lei (inclusiv TVA), din care s-a achitat suma de 63.958,21 lei, constituită din: avans = 11.100,02 lei, rate capital= 24.844,69 lei, dobanda= 6.498,24 lei, penalități= 1.773,34 lei, prime de asigurări Casco= 5.564,19 lei, comision leasing= 1.110,01 lei, taxa inmatriculare 2.515,42 lei, diferente curs valutar= 440,10 lei, taxa de consultare RC=55,44 lei, TVA= 10.056,76 lei;

- că, în raport de art. 15 din OG nr.51/1997, prevederi transpuse și în convenția părților, contestatoarea datorează toate sumele restante, până la momentul predării autoturismului;

- că, raportat la clauzele contractuale și la sumele de bani calculate și plătite/datorate în baza acestora, trebuie apreciat că o parte dintre acestea au caracter abuziv;

- că, astfel, au caracter abuziv prevederile art. 11 alineatul 9 lit.c) din contract, conform cărora, în cazul restituirii autovehiculului către locator, ca urmare a rezilierii prezentului contract din vina utilizatorului, acesta va plăti următoarele sume cu titlu de daune-interese: contravaloarea autovehiculului, înțelegând prin aceasta valoarea de intrare, la care se adaugă cheltuielile de închidere a contractului de leasing, taxele și impozitele legale (TVA, taxe vamale, cheltuieli de radiere și cu alte servicii etc. după caz), luându-se în considerare sumele deja achitate în contul autovehiculului cu titlu de capital, impunându-se a nu se acorda daunele interese solicitate, egale cu cel puțin ratele de leasing rămase de plată și cu valoarea reziduală rămasă de achitat și dobânda legală aferentă acestei sume;

- că, clauza privind penalitățile convenționale, stipulată în cuprinsul condițiilor generale ce fac parte din contractele încheiate între părți, în sensul unei penalități de 0,5% pe zi de întârziere, contravine dispozițiilor imperative ale art. 5 din Codul civil, care prevede că nicio prevedere contractuală nu poate deroga de la ordinea publică și de la bunele moravuri, având în vedere că dobânda legală, ce poate fi considerată un indicator pentru stabilirea cuantumului uzual al prejudiciului cauzat de neexecutarea la termen a unei obligații bănești, este sub 10% pe an și ținând seama că penalitatea impusă, echivalând cu o penalitate cumulată de 182,50% pe an, se află într-o disproporție vădită cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, incluzând cheltuielile pentru recuperarea creanței, mai ales că, pe lângă această penalitate, debitorul datorează și dobânzi, dar și alte taxe, iar întârzierea la plată de minim 30 de zile conduce la rezilierea contractului și predarea autoturismului;

- că, potrivit concluziilor expertului, cu titlu de penalități, contestatorul plătise deja, până la momentul rezilierii, suma de 1.773,34 lei, iar, în suma considerată ca fiind datorată la momentul rezilierii, au fost incluse penalități de 3.361,07 lei, sume pe care, de asemenea, nu le datora;

- că, în cauză, nu este vorba de un contract tradițional care presupune înainte de semnare tratative amănunțite între părți, ci de un contract tip, de adeziune, în care creditorul a prevăzut un ansamblu de clauze pe care debitorul nu le-a putut modifica, ci a avut doar opțiunea de a le accepta sau nu;

- că aceste penalități au fost prevăzute în contractul încheiat între părți ca o modalitate de constrângere a debitorului sa plătească fără ca această prevedere să se transforme într-o modalitate de îmbogățire a creditoarei;

- că, din faptul că suntem în prezența unui contract preformulat, în lipsa unei dovezi certe făcute de către intimata, se reține că niciuna dintre clauzele înscrise în contractul de leasing nu a fost negociată direct cu utilizatorul, fiind vorba de un contract tip, de adeziune, în care finanțatorul a prevăzut un ansamblu de clauze, printre care și cea privind obligarea utilizatorului de a plăti în caz de reziliere a contractului din cauza neplății la scadență, cu titlu de daune interese cel puțin ratele de leasing rămase de plată și valoarea reziduală rămasă de achitat și dobânda legală aferentă acestei sume, penalități, precum și alte comisioane și taxe, clauze pe care debitorul nu le-a putut modifica, ci a avut doar opțiunea de a le accepta sau nu;

- că, deși se constată culpa debitorului care nu și-a plătit ratele scadente, se observă că modul de stabilire a eventualelor daune-interese datorate de parte pentru încetarea contractului înainte de termen este exorbitant, ajungându-se la concluzia că, pentru societatea de leasing, este mai profitabilă situația în care se reziliază contractul, decât situația în care acesta s-ar executa în mod firesc, întrucât, în prima ipoteză, aceasta ar intra și în posesia bunului și ar recupera dintr-o dată și valoarea ratelor și valoarea reziduală a autoturismului;

- că, întrucât, reintrând în posesia autoturismului, locatorul are posibilitatea de a-l valorifica prin locațiune, vânzare, schimb, etc., se constata că s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză dacă ar primi toate ratele de leasing până la finalizarea contractului și valoarea reziduală.

- că, prin urmare, la data rezilierii contractului de leasing, contestatorul plătise, fără a datora, în virtutea unor clauze contractuale abuzive, suma de 1.773,34 lei (penalități de întârziere);

- că, contestatorul datora suma de 7.702,5 lei, plus contravaloarea facturii nr. B. S._/22.02.2011, în sumă de 2.115,39 lei, reprezentând prestare de servicii – reposesie bun – ridicarea autovehiculului Hyundai Tucson, urmând a datora și cheltuieli de executare silită, proporțional cu această sumă;

- precum și că, în consecință, față de aceste considerente, se impune a se dispune îndreptarea somației din 25.01.2012, emisă în dosarul de executare silită nr. 21/2011 al Biroului Executorului IFN Sombati C., în sensul că debitul urmărit se va limita la suma de 9.817,89 lei, aferentă contractului de leasing financiar nr._/11.06.2008.

E) Recursul exercitat în cauză de intimat

8.1. Împotriva sentinței civile nr. 6996/24.04.2013, intimatul B. L. IFN SA, cu respectarea termenului legal, a formulat recurs, înregistrat la data de 14.06.2013 (data poștei 13.06.2013), criticându-se sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat, în baza art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304¹ C.proc.civ., ca, în urma admiterii recursului, să se dispună modificarea, în tot, a sentinței recurate și, în consecință, respingerea, ca neîntemeiată, a contestației la executare.

8.2. În motivare, s-a reliefat, în esență:

- că Judecătoria B. a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/11.06.2008, constatând că, creditorul invocă o creanță certă, lichidă și exigibilă;

- că, față de art. 8 din OG nr. 51/1997 și art. 52 din Legea 93/2009, se observă că formele de executare au fost întocmite legal;

- că, deși a reținut incidența art. 5 din Codul civil, instanța de fond nu a arătat care este lezarea pe care recurenta a adus-o la ordinea publică sau care sunt bunele moravuri pe care le-a încălcat;

- că, în ce privește penalitățile de întârziere, chiar prin art. 51 din Legea nr. 93/2009 se permite instituțiilor financiare nebancare să perceapă penalități în cuantumul stabilit între părți pentru nerespectarea termenului de plată a obligațiilor;

- că, de comun acord, prin art. 2.12 din contractul de leasing, părțile au convenit penalități de întârziere de 0,5% din suma neachitată la scadență pentru fiecare zi de întârziere;

- că, prin art. 11.9. lit. c) din contractul de leasing, părțile au agreat, anterior datei rezilierii, sub forma clauzei penale, contravaloarea prejudiciului suferit de finanțator și, respectiv, proprietar în caz de culpă contractuală a debitoarei;

- că suma reprezentând daune-interese este lichidă, respectiv determinabilă conform art. 11.9. lit. c) din contract, fiind egală, prin voința părților, cu contravaloarea capitalului nefacturat;

- că însăși debitoarea, prin reprezentant legal, a agreat, citind, analizând și semnând contractul de leasing, cuantumul prejudiciului suferit de societatea de leasing ca urmare a rezilierii contractului înainte de expirarea celor 48 luni contractuale;

- că daunele-interese și penalitățile reduse de instanța de fond au fost stabilite prin clauza penală care, fiind contract, este obligatorie între părți, instanța neavând dreptul să-i micșoreze cuantumul;

- precum și că debitoarea, fiind comerciant-persoană juridică, nu poate invoca caracterul abuziv al clauzei penale sau protecția acordată consumatorilor la semnarea contractelor.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, în raport cu motivele de recurs și având în vedere prevederile art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul reține următoarele:

II) Considerentele reținute de Tribunal în fundamentarea soluției adoptate în cauză

9. Obiectul prezentului litigiu, declanșat de către contestatoarea ., în contradictoriu cu intimatul S.C. B. L. IFN SA, rezidă în contestație la executare prin care se urmărește a se dispune anularea actelor de executare și a executării silite pornite în baza somației de executare și a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/11.06.2008 pentru suma de 33.790,73 lei în dosarul execuțional nr. 21/2011 al Corpului Executorilor IFN Sombati C..

Pe această cale procesuală, contestatoarea a contestat câtimea debitului urmărit silit și a invocat caracterul de clauze abuzive ale unora dintre prevederile inserate în contractul de leasing sus-amintit.

10. Se observă că, prin sentința recurată, Judecătoria B. a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul ., în contradictoriu cu intimatul B. L. IFN SA și a dispus îndreptarea somației din 25.01.2012, emisă în dosarul de executare silită nr. 21/2011 al Executorului IFN Sombati C., în sensul că debitul urmărit se va limita la suma de 9.817,89 lei, aferentă contractului de leasing financiar nr._/11.06.2008.

Or, analizând această soluție, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304¹ C.proc.civ., Tribunalul apreciază că a fost pronunțată o sentință legală și temeinică.

11. Astfel, se cuvin reliefat, pentru conturarea situației de fapt relevante în cauză, următoarele aspecte:

(a) titlul executoriu, în baza art. 8 din OG nr. 51/1997, este reprezentat, în speță, de contractul de leasing financiar nr._/11.06.2008 (filele 103-107-dosar fond), încheiat între recurenta-intimată . SA, în calitate de finanțator, și contestatoarea ., în calitate de utilizator și având ca obiect finanțarea în regim leasing a unui autovehicul marca HYUNDAI TUCSON 2.0 DOHC, cu o valoare de intrare de 14.989,92 Euro, fără TVA, pe o perioadă de 48 de luni;

(b) urmare a faptului că utilizatorul figura la data de 06.01.2011 cu debit restant, prin hotărârea recurentei-intimate B. L. IFN SA din data de 06.01.2011 (fila 111-dosar fond), s-a dispus rezilierea contractului de leasing financiar nr._/11.06.2008;

(c) potrivit procesului-verbal de predare-primire din data de 25.01.2011, autovehiculul a fost predat finanțatorului, că, la data de 4.10.2011, Executorul IFN Sombati C. a solicitat (filele 95-96-dosar fond) încuviințarea executării silite conform titlului executoriu sus-menționat, susținând că recurenta-intimată „are o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 43.390,47 lei la data de 28.03.2011”, conform celor menționate în cererea de executare silită (fila 99-dosar fond);

(d) prin încheierea din data de 18.10.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2011 (fila 97-dosar fond), s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/11.06.2008;

(e) la data de 25.01.2012, Executorul IFN Sombati C. a emis somația nr. 628 (filele 57-58-dosar fond), prin care a somat contestatoarea să plătească recurentei-intimate „suma de 33.790,73 lei, calculată la data de 24.01.2012, la care se vor adăuga dobânzile și penalitățile până la ultimul act de executare, precum și cheltuielile de executare”;

(f) potrivit concluziilor evidențiate în raportul de expertiză contabilă (filele 209-217-dosar fond) întocmit în cauză de către expertul contabil A. M., necontestate de recurentă:

- în derularea contractului de leasing evocat anterior, în perioada 11.06.2008 (data încheierii contractului de leasing)-06.01.2011 (data rezilierii contractului de leasing), B. L. IFN SA a emis facturi fiscale în valoare totală de 76.795,12 lei (inclusiv TVA);

- în perioada amintită, contestatoarea a plătit suma de 63.958,21 lei, sumă constituită din avans = 11.100,02 lei, rate capital= 24.844,69 lei, dobândă= 6.498,24 lei, penalități= 1.773,34 lei, prime de asigurări Casco= 5.564,19 lei, comision leasing= 1.110,01 lei, taxă înmatriculare 2.515,42 lei, diferențe curs valutar = 440,10 lei, taxă de consultare RC=55,44 lei, TVA= 10.056,76 lei;

- suma rest de plată în cuantum de 12.836,91 lei se compune din rate de capital=5530,93 lei, rate de dobândă=785,68 lei, penalități de întârziere= 3361,07 lei, rate de asigurare Casco=1325,20 lei, TVA=1834,03 lei;

- la suma menționată mai sus, de 12.836,91 lei, se adaugă contravaloarea facturii nr. B. S._/22.02.2011, în sumă de 2.115,39 lei, reprezentând prestare de servicii – reposesie bun – ridicarea autovehiculului Hyundai Tucson.

12. Referitor la susținerile recurentului, cum că, încuviințând executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/11.06.2008, Judecătoria B. a constatat că, creditorul invocă o creanță certă, lichidă și exigibilă, se observă că ele nu sunt fondate.

Într-adevăr, este de remarcat că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Constituționale, procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă judiciară.

Aceasta înseamnă că, chiar dacă instanța învestită cu o astfel de cerere de încuviințare a executării silite analizează caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, încheierea pronunțată nu are autoritate de lucru judecat în temeiul art. 337 C.proc.civ., cu consecința că, în cadrul procesual al contestației la executare, este posibil ca instanța să cerceteze aceste aspecte.

13. De altfel, se observă că, chiar art. 399 alin. 3 C.proc.civ. permite ca, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească – așa cum este cazul contractului de leasing care reprezintă în speță titlu executoriu-, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Or, este evident că una dintre apărările de fond pe care cel care promovează contestația la executare o poate invoca este cea referitoare la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, respectiv privind câtimea debitului urmărit silit.

14. Nu pot fi primite nici alegațiile recurentei, cum că se impune observat că, față de art. 8 din OG nr. 51/1997 și art. 52 din Legea 93/2009, formele de executare au fost întocmite legal și că, creanța recurentei este certă, lichidă și exigibilă.

15. Astfel, sub acest aspect, pe de o parte, instanța notează (a se vedea supra, pct. 11 lit. c și e) că, deși în cererea de executare silită și în cererea de încuviințare a executării silite, recurenta-intimată a pretins că are o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 43.390,47 lei, prin somația nr. 628/25.01.2012, Executorul IFN Sombati C. a somat contestatoarea să plătească recurentei-intimate suma de 33.790,73 lei.

Or, aceste contradicții cu privire la suma pretins datorată de către contestatoare au intervenit în condițiile în care, după data rezilierii contractului de leasing, contestatoarea nu a mai plătit nicio sumă, aspect necontestat de părți și atestat chiar de expertul contabil desemnat în cauză în cuprinsul raportului de expertiză întocmit.

16. Pe de altă parte, trebuie relevat că, contrar susținerilor recurentei, câtimea debitului datorat de către contestatoare a fost stabilită de recurentă urmând un mod de calcul care nu este clar, cert, incontestabil și probat conform legii procesuale civile.

Astfel, cercetând singurele înscrisuri existente la dosarul de fond, relevante în acest context, Tribunalul constată că, în ce privește suma de 25.532,09 lei, pretinsă de recurentă cu titlu de „capital nefacturat”, nu este indicat modul de calcul al acestei sume, iar, referitor la suma de 21.793,97 lei, solicitată de recurentă cu titlu de „penalități nefacturate”, modul de calcul este inserat într-un document intitulat „situație detaliată penalizări” (filele 176-179-dosar fond), care nu este nici semnat, nici asumat în vreun fel de către un reprezentant legal al societății recurente, fiind vorba despre simple pagini printate dintr-un computer.

17. Tot fără temei sunt și aserțiunile recurentei, în sensul că debitoarea nu ar fi putut invoca caracterul abuziv al clauzei penale sau protecția acordată consumatorilor la semnarea contractelor și că, deși a reținut incidența art. 5 din Codul civil pentru a înlătura unele clauze contractuale, instanța de fond nu ar fi arătat care este lezarea pe care recurenta a adus-o la ordinea publică sau care sunt bunele moravuri pe care le-a încălcat.

Într-adevăr, se observă că judecătoria, în considerentele sentinței recurate, a constatat că au caracter abuziv atât prevederile art. 11 alineatul 9 lit.c) din contract, referitoare la obligația utilizatorului de a plăti, în cazul restituirii autovehiculului către locator, ca urmare a rezilierii prezentului contract din vina utilizatorului, unele sume cu titlu de daune-interese, cât și clauza privind penalitățile convenționale, stipulată în cuprinsul condițiilor generale ce fac parte din contractele încheiate între părți, în sensul unei penalități de 0,5% pe zi de întârziere.

Or, trebuie remarcat că, chiar dacă recurenta afirmă neincidența, în cazul contestatoarei, a dispozițiilor Legii nr. 193/2000, la art. 13.19. din condițiile generale ale contractului de leasing încheiat între părți, se face referire expresă la prevederile acestei legi, rezultând că recurenta, care a redactat unilateral, fără vreo contribuție a contestatoarei, aceste condiții generale, a recunoscut că aceste prevederi legale sunt aplicabile raporturilor juridice născute între părți.

18. Apoi, se constată că, în mod judicios, a reținut prima instanță concluzia expusă anterior (pct. 17 par. 2).

Trebuie conchis astfel, având în vedere – pe lângă argumentele expuse în considerentele sentinței recurate, la care instanța de recurs achiesează- că, din modul vădit imprecis și intenționat interpretabil în care clauzele contractuale referitoare la daune-interese și la penalități de întârziere sunt formulate, se creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Edificator în acest sens este faptul că, conform concluziilor evidențiate în raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de către expertul contabil A. M., necontestate de recurentă, deși contestatoarea a achitat integral 26 rate (din totalul de 48 rate) în valoare totală de 63.958,21 lei, recurenta a pretins ca daune-interese, reprezentând, în accepțiunea recurentei, evocată în motivarea recursului promovat, cuantumul prejudiciului suferit de societatea de leasing ca urmare a rezilierii contractului înainte de expirarea celor 48 luni contractuale, suma de 25.532,09 lei și ca penalități de întârziere suma de 27.532,60 lei, rezultând o sumă totală pretinsă cu acest titlu de 53.064,69 lei, aproape egală cu cea deja plătită de către contestatoare.

De altfel, chiar expertul contabil, ale cărui concluzii nu au fost contestate de recurentă, a reliefat că, contestatoarea datorează doar diferența dintre suma reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru cele 31 rate (76.795,12 lei) și contravaloarea facturilor emise pentru cele 26 rate achitate integral de contestatoare (63.958,21 lei), iar nu sume pretinse cu titlu de „capital nefacturat” și de „penalități nefacturate”.

19. Cu privire la alegațiile recurentei, cum că daunele-interese și penalitățile reduse de instanța de fond au fost stabilite prin clauza penală care, fiind contract, este obligatorie între părți, instanța neavând dreptul să-i micșoreze cuantumul, Tribunalul le apreciază ca nefondate.

Astfel, se observă că, chiar art. 969 Cod civil, la care se referă recurenta în motivarea recursului, stipulează că au putere de lege între părțile contractante doar acele convenții legal făcute.

Or, potrivit art. 78 din Codul consumului, „Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.

III) Soluția Tribunalului

20. Pentru aceste considerente, care completează ori suplinesc considerentele sentinței recurate, constatând că, în raport cu criticile formulate, sentința atacată este legală și temeinică, Tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge, ca nefondat, recursul promovat de intimatul B. L. IFN SA împotriva acestei sentințe.

Prezenta decizie este irevocabilă, în temeiul art. 377 pct. 4 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenta – intimată B. L. IFN SA, cu sediul în municipiul București, Piața A. I., nr. 8, . împotriva sentinței civile nr. 6996 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr. 24.04.2013, în contradictoriu cu intimata - contestatoare ., cu sediul în municipiul B., ., județul B..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Octombrie 2013.

Președinte, M. N.	Judecător, F. C. P.	Judecător, A. E. D.
	Grefier, A. P.

Red.C.F.Pdos.fond-_

Teh.red.C.F.P/2ex.jud.fond- A.M.B.

21.10.2013

← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1438/2013. Tribunalul...		Plângere contravenţională. Decizia nr. 1437/2013. Tribunalul... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-05-2013, Tribunalul BUZĂU Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1010/2013. Tribunalul BUZĂU Plângere contravenţională. Decizia nr. 1438/2013. Tribunalul BUZĂU Plângere contravenţională. Decizia nr. 1437/2013. Tribunalul BUZĂU Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1313/2013. Tribunalul BUZĂU Fond funciar. Decizia nr. 398/2013. Tribunalul BUZĂU Succesiune. Decizia nr. 1076/2013. Tribunalul BUZĂU