Plângere contravenţională. Decizia nr. 1437/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1437/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 16917/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1437 /2013
Ședința publică din 27 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-G. S.
Judecător V. B.
Judecător E. G. V.
Grefier E. L.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul T. V., domiciliat în comuna Săpoca, ., împotriva sentinței civile nr._ din 19.09.2012 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. O., pentru recurentul petent T. V., lipsă fiind intimatul I.P.J. B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că procedura a fost legal îndeplinită, recursul fiind motivat și scutit de plata taxei de timbru, după care:
Nemaifiind alte cereri, excepții, probe, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului, av. N. O., solicită admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar. Solicită ca instanța să aibă în vedere declarațiile martorilor audiați. Pietonul se afla pe celălalt sens de mers astfel că nu i-a fost obstrucționată trecerea. Raportat la locul unde se afla mașina poliției, aceasta nu avea o vizibilitate bună asupra locului și datorită faptului că în zonă se efectuau lucrări.
TRIBUNALUL :
Deliberând asupra recursului contravențional de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată și reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
La data de 03.08.2011 s-a înregistrat la Judecătoria B. plângerea petentului T. V., domiciliat în ., prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în municipiul B., .-10, județul B., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 21.07.2011 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment și restituirea permisului de conducere.
2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării plângerii de către petent
În motivarea plângerii, petentul a învederat că, la data de 21.07.2011, a fost oprit de un agent de poliție care i-a comunicat faptul că nu ar fi acordat prioritate unui pieton aflat pe trecerea de pietoni de pe . a fost sancționat cu 4 puncte amendă în cuantum total de 268 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135/4 din ROUG 195/2002, precum și cu măsura reținerii permisului de conducere.
A mai arătat petentul că această măsură este nelegală și netemeinică, invocând nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, în conformitate cu art. 21 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că persoana care i-a întocmit procesul verbal de contravenție avea probabil calitatea de polițist, însă nu știe dacă era abilitată să constate contravenții sau să aplice sancțiuni, că polițistul care a întocmit procesul verbal se afla într-o mașină situată în parcarea din fața Hotelului Pietroasa, poziționată într-o modalitate în care i-ar fi fost imposibil să observe trecerea de pietoni, că, deși i-a solicitat să îi prezinte eventualele dovezi referitoare la modul lui de deplasare, lucrătorul de poliție i-a spus că se află în misiune și nu este obligat să-i arate vreo dovadă.
De asemenea, a invocat nulitatea rezultată din nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, considerând că agentul constatator nu a respectat aceste prevederi, că acesta a refuzat în mod categoric să consemneze și să ia act de poziția persoanei căreia se presupune că nu i-ar fi acordat prioritate, că acea persoană nu se afla pe banda sa de mers și chiar i-a făcut semn să treacă mai departe întrucât aștepta o altă persoană care era aproape de Restaurantul Miorița.
A mai arătat petentul că a solicitat agentului constatator dovezile eventualei înregistrări video, însă a fost refuzat vehement, iar acest fapt constituie un abuz al reprezentantului statului, că un alt motiv de nulitate absolută al procesului verbal de contravenție este cel prevăzut de art. 181 din ROUG 195/2002, respectiv în situația în care fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic certificat sau omologat, procesul verbal de contravenție se completează pe un formular special prevăzut în anexa 1 D a respectivului regulament, că agentul constatator nu a respectat nici prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la obligativitatea confirmării de către cel puțin un martor a situației reținute în cuprinsul procesului verbal.
De asemenea, a mai arătat petentul că, fiind șofer profesionist, angajat la S.C. Pietroasa S.R.L., transporta marfă în acea zi la hotel, astfel că, după ce a descărcat marfa la . spatele hotelului, s-a deplasat corespunzător pe . din fața hotelului, iar, după ce a intrat în parcare, un agent de poliție l-a legitimat și i-a spus că nu ar fi respectat trecerea de pietoni, fapt neadevărat.
A menționat petentul că nu a mai fost niciodată sancționat contravențional pentru vreo încălcare a legislației rutiere, că locuiește în . angajat al S.C. Pietroasa S.R.L., având carnet de șofer de peste 35 ani.
Nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, iar permisul de conducere este esențial pentru desfășurarea activității sale și pentru întreținerea familiei, iar eventuala suspendare a dreptului de a conduce i-ar aduce grave prejudicii.
La dosarul de fond petentul a depus copia procesului verbal contestat, copia cărții sale de identitate, dovada . nr._ din 21.07.2011, adresa nr._/22.07.2011 a I.P.J. B..
3. Apărările formulate de Inspectoratul de Poliție Județean B.
Inspectoratul de Poliție Județean B. a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea plângerii formulate de petent, invocând următoarele motive:
La data de 21.07.2011, ora 15,35, în timp ce conducea autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_, pe . mun. B., petentul T. V. a efectuat virajul la dreapta pentru a pătrunde pe . a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers.
I-a fost adusă la cunoștință abaterea săvârșită și s-a luat măsura sancționării contravenționale cu amendă în sumă de 268 lei reprezentând 4 puncte-amendă, reținându-i-se totodată și permisul de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 30 de zile.
Petentul a luat cunoștință de conținutul procesului verbal, recunoscând inițial fapta, însă devenind recalcitrant în momentul în care i s-a menționat că îi va fi reținut permisul de conducere și refuzând să semneze actul constatator.
Modelul procesului verbal este cel prevăzut de O.U.G. nr. 195/2002 și a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 109 alin. 3 conform cărora nu este necesară confirmarea de către martori atunci când constatarea contravențiilor s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.
Nu se eliberează agenților de poliție ordine de serviciu pentru desfășurarea activităților curente.
Intimatul a anexat întâmpinării fișa de cazier contravențional, raportul agentului constatator și înregistrarea abaterii filmate pe suport C.D.
În drept, Inspectoratul de Poliție Județean B. a invocat dispozițiile art. 115 și 118 din Codul de procedură civilă.
4. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr._ din 19 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, s-a respins plângerea formulată de petentul T. V. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 21.07.2011, încheiat de intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:
Prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 268 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135 lit. h din ROUG 195/2002 și s-a aplicat măsura reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 30 zile întrucât s-a reținut că, la 21.07.2011, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe . a virat la dreapta pe . mun. B., la trecerea pentru pietoni din dreptul restaurantului „Miorița„ nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversare, care trecuseră de axul drumului și se aflau pe sensul acestuia de mers.
Examinând procesul verbal sub aspectul condițiilor de formă, instanța de fond a reținut că acesta nu este afectat de niciun motiv de nulitate absolută, că la întocmirea acestuia s-au respectat cerințele art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Din înregistrarea video înaintată la dosar de către intimat, instanța de fond a reținut că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat, astfel că intimatul a făcut dovada existenței faptei și vinovăției petentului.
5. Recursul declarat de T. V.
În termenul legal, în temeiul dispozițiilor art.34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, T. V. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sau admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea plângerii așa cum a fost formulată, fie în sensul anulării procesului verbal de contravenție, fie în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment și restituirea permisului de conducere (filele 9-12).
Recurentul a precizat că sentința pronunțată de Judecătoria B. este criticabilă întrucât nu a fost motivată corespunzător, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor apărărilor formulate și nu a dat dovadă de rol activ, toate acestea reprezentând o nepronunțare asupra fondului cauzei.
Recurentul a arătat și faptul că instanța de fond nu a luat în considerare nulitățile de ordine publică ale procesului verbal contestat, nulități care ar fi trebuit invocate chiar și din oficiu. Motivarea respingerii acestora, astfel cum reiese din sentința criticată, este una ineficientă din punct de vedere juridic, echivalând cu o nemotivare.
Recurentul a făcut referire la faptul că, atât timp cât a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție, era necesară confirmarea de către un martor conform art. 19 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că în procesul verbal contestat nu au fost stabilite clar împrejurările în urma cărora s-a aplicat sancțiunea contravențională.
A mai făcut referire și la faptul că instanța de fond nu a cercetat existența ordinului de serviciu al agentului constatator.
Pe de altă parte, recurentul a arătat că nu a fost probată fără putință de tăgadă situația arătată în procesul verbal de contravenție atât timp cât beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Procesul verbal nu poate face dovada, prin el însuși, a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției. Instanța de fond nu a avut în vedere declarația martorului audiat, ci numai aspectele consemnate în cuprinsul procesului verbal contestat și proba cu înregistrarea video.
Consideră recurentul că, din probatoriul administrat, reiese că pietonul angajat în traversarea străzii nu se afla pe sensul de mers pe care se deplasa recurentul, nefiindu-i obstrucționată trecerea.
A mai precizat și că permisul de conducere îi este necesar pentru desfășurarea activității și pentru întreținerea familiei.
6. Întâmpinarea formulată de către I. Județean de Poliție B.
IPJ B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat împotriva sentinței civile nr._/19.09.2012 a Judecătoriei B. (fila 15).
Intimatul a arătat că solicitarea recurentului de admitere a recursului, casare a sentinței și trimitere spre rejudecare nu este întemeiată, nu se circumscrie niciunui motiv legal de casare. De altfel, instanța de fond a analizat cauza sub toate aspectele, pronunțându-se în mod just în baza probatoriului administrat.
Referitor la nulitățile de ordine publică invocate de recurent, intimatul a apreciat că acest motiv este neîntemeiat, făcând trimitere la paragraful din considerentele sentinței în cuprinsul căruia s-a arătat că instanța a analizat procesul verbal sub aspectul condițiilor de formă.
Referitor la nesemnarea procesului verbal de către un martor, IPJ B. a precizat că și această critică este neîntemeiată, făcând trimitere la prevederile art. 109 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002 care constituie legea specială în raport de prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
A mai arătat și faptul că, pentru ca un motiv de nulitate relativă să își producă efectele, recurentul trebuia să dovedească o vătămare, lucru care însă nu s-a întâmplat.
Intimatul consideră neîntemeiată și critica referitoare la faptul că în procesul verbal nu au fost stabilite în mod clar împrejurările comiterii faptei deoarece descrierea acesteia s-a făcut exhaustiv, permițând încadrarea în textul sancționator. De altfel, recurentul nici nu a indicat care ar fi deficiențele în descrierea faptei.
Nu era obligația instanței de fond să verifice existența ordinului de serviciu al agentului constatator. Acesta își desfășura atribuțiile în virtutea profesiei pe care o exercită, iar existența ordinului de serviciu nu are legătură cu împrejurările concrete de comitere a faptei, recurentul neavând atribuții de control al organelor de poliție, ci având doar obligația de a respecta în trafic prevederile legislației privind circulația pe drumurile publice.
Au fost respectate prevederile art. 6 din CEDO, IPJ B. administrând o probă relevantă sub aspectul dovedirii faptei, respectiv proba video.
Sentința criticată s-a pronunțat după administrarea tuturor probelor, astfel că critica recurentului privind neglijarea declarației martorului nu este întemeiată.
Solicitarea recurentului de a-i fi restituit permisul de conducere este nelegală întrucât, pentru fapta comisă, art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 impune aplicarea acestei măsuri complementare.
7. Probe noi administrate în recurs
În recurs nu au fost administrate probe noi.
II. Considerentele instanței de recurs
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței supuse recursului, sub aspectul criticilor formulate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, dar și sub toate aspectele, în contextul dispozițiilor art.304¹ din Codul de procedură civilă, recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, este supusă numai recursului, acesta nefiind limitat la motivele de casare sau de modificare a hotărârii, tribunalul constată și reține că recursul declarat de T. V. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Asupra legalității și temeiniciei sentinței recurate
Probele administrate în cauză au fost judicios analizate și corect interpretate de către instanța de fond atunci când aceasta a reținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 21.07.2011 și prin care recurentul T. V. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 268 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 alin. h din R.O.U.G. 195/2002 cu referire la art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
S-a reținut în cuprinsul acestui proces-verbal că, la data și ora menționată, recurentul a condus autoturismul marca VOLKSWAGEN cu numărul de înmatriculare_, pe . mun. B., și la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni semnalizată cu marcaj și indicator.
Conform art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”.
Conform art. 17 alin. 1 din OG 2/2001, „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Astfel cum a arătat și intimatul în întâmpinarea formulată, potrivit art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar, conform art. 109 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 (care reprezintă legea specială în raport de O.G. 2/2001), în cazul în care constatarea contravențiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Din procesul verbal de contravenție contestat, aflat la fila 10 din dosarul de fond, rezultă că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de dispozițiile legale susmenționate, atât cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, cât și a celor care ar putea atrage nulitatea relativă.
Pe cale de consecință, criticile formulate de către recurentul T. V. cu privire la nerespectarea acestor prevederi legale nu sunt întemeiate.
Instanța de fond a analizat apărările petentului cu privire la aspectele de nelegalitate, arătând în considerentele sentinței că procesul verbal contestat nu este afectat de nici un motiv de nulitate absolută, fiind respectate cerințele art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește critica recurentului cu privire la existența ordinului de serviciu al agentului constatator, tribunalul reține că nu este întemeiată. Așa cum s-a arătat și în întâmpinarea formulată de către IPJ B., agentul constatator își desfășura atribuțiile în virtutea profesiei pe care o exercită, iar existența ordinului de serviciu nu are legătură cu împrejurările concrete de comitere a faptei; recurentul avea obligația de a respecta în trafic prevederile legislației privind circulația pe drumurile publice.
Conform art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Nerespectarea acestei obligații este sancționată conform art. 100 alin 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, din probele administrate în cauză rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, imaginile înregistrate fiind concludente cu privire la faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu a acordat prioritate de trecere celor doi pietoni aflați în traversarea străzii pe marcajul pietonal, pe același sens de mers cu autovehiculul condus de recurent.
Declarația martorului G. G., audiat de instanța de fond nu poate fi avută în vedere pentru a combate situația de fapt care reiese în mod evident și obiectiv, din înregistrarea video. Mai mult decât atât, acest martor nici nu se afla în imediata apropiere a locului unde s-a comis contravenția, iar o parte din susținerile acestuia reprezintă aprecieri subiective (legate de faptul că recurentul nu avea cum să deranjeze pietonii angajați în traversare) care nu sunt de natură a înlătura celelalte probe administrate în cauză.
Mențiunile din procesul verbal contestat se coroborează cu imaginile filmate cu ocazia săvârșirii contravenției astfel că susținerile recurentului cu privire la nevinovăția sa sunt neîntemeiate, agentul constatator a făcut dovada faptei săvârșite de către recurent și a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție a acestuia prevăzută în art. 6 din CEDO.
În ceea ce privește solicitarea recurentului de a se dispune înlocuirea amenzii cu avertisment, tribunalul reține că o astfel de solicitare nu este întemeiată.
Conform art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Recurentul nu a acordat prioritate de trecere nu doar la unul, ci la doi pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii, într-o zonă intens circulată, cu un risc ridicat de producere a unor accidente rutiere. Din cazierul abaterilor de la regimul circulației rutiere aflat la dosarul de fond la fila 26 reiese că recurentul nu se află la prima încălcare a prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice. Aceste argumente coroborate cu faptul că recurentul este șofer profesionist conduc la concluzia că fapta săvârșită prezintă un pericol social sporit care nu justifică aplicarea avertismentului.
Tribunalul reține și faptul că solicitarea recurentului de restituire a permisului de conducere nu este întemeiată. Așa cum s-a arătat mai sus, săvârșirea contravenției reținute în sarcina acestuia se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea obligatorie, în temeiul legii a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
2. Hotărârea instanței de recurs
Reținând că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, în cauză nefiind incident nici unul dintre motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, iar instanța de recurs nu a găsit alte motive de ordine publică pe care să le invoce din oficiu, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de T. V., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean B., împotriva sentinței civile nr._ din 19 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de T. V., domiciliat în comuna Săpoca, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în municipiul B., .-10, județul B., împotriva sentinței civile nr._ din 19 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2013.
Președinte, M.-G. S. | Judecător, V. B. | Judecător, G. E. V. |
Grefier, E. L. |
Red./thred.GEV
2 ex/02.07.2013df._
Jf. M. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1762/2013. Tribunalul BUZĂU | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1313/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
