Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1313/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1313/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 2118/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1313/2013
Ședința publică de la 14 iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: C.-F. P.
Judecător: E. P.
Judecător: M. N.
Grefier: V. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții A. A. și A. N., domiciliați în mun. B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 2123 din 06.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții Bărăgoi M., C. F. și I. N., toți domiciliați în mun. B., ., județul B., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant A. N., personal, identificat prin B.I. . nr._, și intimatul pârât C. F., personal, identificat prin C.I. . nr._.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, comunicat, netimbrat, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.
Recurentul-reclamant A. N. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 65 lei și timbru judiciar de 3 lei, așa cum i s-a pus în vedere prin rezoluția de primire a cererii.
Instanța pune în discuția părților calificarea căii de atac, având în vedere faptul că recurenții au formulat apel împotriva sentinței nr. 2123 din 6.02.2013 pronunțată de Judecătoria B..
Recurentul reclamant A. N. apreciază calea de atac ca fiind apel.
Intimatul-pârât C. F. apreciază ca fiind recurs calea de atac.
Instanța, având în vedere valoarea obiectul litigiului, care, potrivit precizărilor reclamanților de la fila 12 dosar fond, este în cuantum de 2900 lei, mai mică de 100.000 lei, conform art. 282¹ alin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciază că în cauză calea de atac trebuie să fie calificată drept recurs, așa cum de altfel a și fost înregistrată la data de 07.05.2013.
Întrebate fiind, părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe recurs, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe recurs, pentru dezbateri.
Recurentul-reclamant A. N. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea, în tot, a sentinței, în sensul admiterii acțiunii în revendicare.
Intimatul-pârât C. F. solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, arătând faptul că instanța de fond în mod judicios a dat eficiență probelor administrate în cauză, respectiv raportului de expertiză tehnică S. M..
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, la data de 18.01.2012, reclamanții A. N. și A. A. au chemat în judecată pe pârâții B. M., C. F. și I. N. solicitând obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de beci de 4,44 m.p. situată sub locuința proprietate exclusivă, la plata chiriei pentru suprafața de teren, pe care este situat beciul pârâților conform actelor de proprietate și de închiriere, să ridice lemnele (butucii) depozitate în beciul situat în întregime sub locuința reclamanților, să nu mai spargă lemne în beci. De asemenea, au mai solicitat reclamanții obligarea pârâților la plata daunelor produse locuinței prin folosirea de către pârâți a beciului contrar destinației acestuia și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 97/20.05.1997 au cumpărat de la RAM B., în baza Legii nr. 112/1995, locuința situată în B., ., jud. B., compusă din 2 camere, hol, bucătărie, beci, în suprafață de 9,94 mp și 59,14 mp teren de sub construcție, pe care este situat și beciul din litigiu.
S-a susținut că pârâtul C. F., proprietar în baza contractului de
vânzare cumpărare nr. 262/15.04.1999, nu deține suprafață de beci în acte, dar deține
în fapt 4,50 mp, pârâta B. M., în baza contractului de închiriere nr. 52/01.07.2004 deține o suprafața de 6,34 mp beci și in fapt de 12,90 mp., iar pârâta I. N. are în proprietate 7,40 mp beci conform contractului nr. 103/10.06.1997 și deține în fapt 10 mp.
Au precizat reclamanții că, din suprafața cumpărata, de 9,94 mp beci, dețin în fapt 5 mp, restul fiind acaparat de către pârâți și folosit necorespunzător, în sensul că depozitează lemne de foc (butuci) sparte în beci, creându-se disconfort prin zgomotul produs la ore nepotrivite și afectând locuința prin trepidațiile produse.
Pârâtul C. F. a invocat excepția autorității lucrului judecat, față de existența procesului ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2123/06.02.2013.
Pe fondul cauzei, a fost respinsă acțiunea, reținându-se că litigiul vizează beciul locuinței de la adresa din mun. B., .. Din coroborarea înscrisurilor a rezultat că reclamanții, în calitate de locatari, au încheiat cu RAM B., în baza Legii nr. 112/1995, contractul de închiriere nr. 97/1997 prin care au închiriat suprafața de 134,81 mp curte aparținând imobilului din B., .. Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 97/20.05.1997 au cumpărat de la RAM B. locuința situată la adresa menționată, compusă din 2 camere, hol, bucătărie, beci în suprafață de 9,94 mp și 59,14 mp teren sub construcție.
Pârâtul C. F., în calitate de locatar, a încheiat cu RAM B., în baza Legii 112/1995, contractul de închiriere nr. 40/1999, prin care a închiriat suprafața de 106,36 m.p. curte aparținând imobilului din B., ., iar prin contractul de vânzare cumpărare nr. 262/15.04.1999 a cumpărat de la RAM B. locuința situată la adresa menționată compusă din o cameră, hol, hol comun, beci în suprafață utilă de 31,55 mp și 46,69 mp teren sub construcție.
În ceea ce o privește pe pârâta B. M., s-a reținut că aceasta, în calitate de locatar, a încheiat cu RAM B., în baza O.G. nr. 40/1999, contractul de închiriere nr. 52/01.07.2004 prin care a închiriat mai multe camere și beci în suprafață de 12,90 mp aparținând imobilului din B., ., însă conform raportului de expertiză topo întocmit de expert S. M., aceasta avea închiriată la data întocmirii raportului de expertiză suprafața utilă de 6 mp beci.
Potrivit raportului de expertiză topo întocmit de expert S. M., suprafața totală a beciului este de 47,9 mp, din care 40,35 mp se află sub construcția reclamanților, 4,95 mp este amplasată sub construcția lui I. N. și 4,4 mp în afara construcțiilor supraterane reprezentând . beci.
Susținerea reclamanților potrivit căreia contractele în litigiu ar fi nule absolut parțial, întrucât RAM B. nu avea cum să încheie contracte al căror obiect nu se afla în proprietatea sau administrarea acesteia, nu a fost găsită întemeiată.
Situația de fapt și de drept reținută de Judecătoria B. cu privire la obiectul material al acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._ – beciul imobilului situat în municipiul B., ., județ B. a fost stabilită irevocabil prin sentința civilă nr. 4000/30.05.2011 irevocabilă conform deciziei civile nr. 718/28.10.2011 a Tribunalului B. – Secția 1 civilă. Reclamanții sunt proprietarii imobilului compus din locuința în suprafață utilă de 39,96 mp și suprafața beci de 9,94 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 97/20.05.1997.
Conform art. 555 din Noul Cod Civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Situația de fapt și de drept a întregului imobil situat în municipiul B., . este în proprietatea și folosința exclusivă și/sau comună a mai multor proprietari.
În conformitate cu art. 556 alin. 1 cod civil 2009, dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege. Mai mult, alineatul 6 al aceluiași text prevede că exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată și prin voința proprietarului, cu excepțiile prevăzute de lege.
Au fost reținute și prevederile art. 559 alin. 1-2 Cod civil 2009, conform cărora proprietatea terenului se întinde și asupra subsolului și a spațiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale, iar alin 2 arată că proprietarul poate face, deasupra și în subsolul terenului, toate construcțiile, plantațiile și lucrările pe care le găsește de cuviință, în afară de excepțiile stabilite de lege, și poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce.
Împotriva acestei hotărâri au declarat „apel” reclamanții A. N. și A. A., la data de 18.04.2013, cererea fiind recalificată drept recurs, la data înregistrării pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din 07.05.2013, și la prima zi de înfățișare, 14.06.2013, în temeiul art. 2821 din Codul de procedură civilă.
În motivare, recurenții-reclamanți au arătat că instanța de fond ar fi interpretat greșit dispozițiile sentinței civile nr. 4000/30.05.2011, cât timp a stabilit că beciul ar fi proprietatea comună a reclamanților și pârâților. Au apreciat recurenții că sunt proprietari exclusivi ai imobilului compus din suprafața utilă de 39,96 m.p. și beci de 9,94 m.p., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 97/20.05.1997.
S-au referit la suprafețele deținute de fiecare proprietar cu privire la beci, considerând că trebuie să își exercite dreptul de proprietate asupra beciului în suprafață de 9,94 m.p., care nu poate fi îngrădit, instanța de fond neprecizând care ar fi îngrădirea legală care le limitează exercitarea dreptului.
Recurenții au susținut interpretarea greșită a actelor deduse judecății, respectiv contractele de închiriere și de vânzare-cumpărare, din care rezulta că fiecare deține o suprafață de beci, iar nu o cotă indiviză.
Au mai arătat că a fost aplicat greșit art. 556 alin. 1 din Codul civil, stabilind că a fost voința proprietarilor să folosească în comun beciul.
Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare, în termenul și condițiile stabilite de art. 308 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în instanță prezentându-se numai intimatul C. F., care a solicitat respingerea recursului.
Recursul a fost legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 65 lei, conform art. 11 alin. 1, cu aplicarea art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997, și s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 3 lei, în temeiul art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Examinând recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 2123/06.02.2013, prin prisma motivelor invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
În cauză, numai reclamanții au declarat recurs împotriva hotărârii judecătoriei, de respingere, pe fond, a acțiunii având ca obiect revendicare și pretenții, astfel încât, constatând că intimații-pârâți nu au promovat calea de atac împotriva soluției de respingere a excepției autorității de lucru judecat și, fiind legal respinsă această excepție, tribunalul reține că a intrat în puterea de lucru judecat modul de soluționare a excepției.
Obiectul principal al acțiunii l-a reprezentat revendicarea unei suprafețe de 4,44 m.p. din beciul care are o suprafață totală de 9,94 m.p., recurenții considerând că au un drept exclusiv.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 97/20.05.1997 (fila 5, dosar judecătorie), coroborat cu sentința civilă nr. 4000/30.05.2011 (dosarul nr._ ), nu rezultă un drept exclusiv al reclamanților asupra beciului în suprafață de 9,94 m.p., ci, ținând cont de destinația subsolului imobilului, care are mai multe apartamente, suprafața a fost menționată în contract pentru determinarea întinderii dreptului, raportat la suprafața construită cumpărată. Beciul este în coproprietatea forțată a proprietarilor locuințelor, pentru că nu există dovada compartimentării spațiului cu această destinație, conform art. 649 alin. 1 lit. b din Noul Cod civil. În consecință, nu se poate reține că s-ar fi interpretat greșit actele de vânzare-cumpărare sau de închiriere, instanța de fond având în vedere destinația imobilului, parte comună într-o clădire cu mai multe locuințe.
Nefiind deci proprietari exclusivi, reclamanții nu pot revendica suprafața pe care susțin că nu o au în posesie, ci ar putea pretinde numai liniștita posesie sau despăgubiri pentru folosința necorespunzătoare a spațiului de către alți coproprietari.
Cât privește limitele exercitării dreptului, care nu ar fi fost precizate de instanța de fond, conform art. 556 alin. 1 din Noul Cod civil, tribunalul menționează prevederile art. 649 și 650 din Codul civil, față de natura bunului imobil revendicat, folosința exclusivă asupra beciului trebuind să fie adoptată de majoritatea proprietarilor, acord a cărui dovadă nu s-a făcut.
Față de toate aceste considerente, de fapt și de drept, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către reclamanții A. A. și A. N., domiciliați în mun. B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 2123 din 06.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții Bărăgoi M., C. F. și I. N., toți domiciliați în mun. B., ., județul B., având ca obiect revendicare imobiliară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 iunie 2013.
Președinte, C.-F. P. | Judecător, E. P., fiind în CO, prezenta s-a semnat de către Președintele Secției I civile, | Judecător, M. N. |
Grefier, V. P., fiind în CO, prezenta s-a semnat de către Grefier-șef Secție, E. D. |
Red./tehn. M.N.
19.07.2013
2 ex.
Dosar instanța de fond:
Judecătoria B. –_
Judecător fond – Crenguța P.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1437/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 398/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
