Contestaţie la executare. Decizia nr. 465/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 465/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 3459/200/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 465/2013
Ședința publică de la 19 martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A. E. D.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul C. G. E., cu domiciliul procesual ales în ., nr. 133, cod poștal_, Ghișeul Poștal Chiojdu, județul B., împotriva sentinței civile nr._/21.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - B. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în mun. B., ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și prezența părților au avut loc în data de 13.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.03.2013, când a hotărât astfel:
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil, se constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ &2012 pe rolul Judecătoriei B., contestatorul C. G. E. a formulat în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală B., contestație la executare împotriva somației nr._/10.I.2012.
În motivarea contestației petentul a învederat faptul că somația a fost emisă în baza titlului executoriu având la origine documentul nr. 3235/2009 din 20.09.2011 emis de Tribunalul București - Secția I Penală, cuantumul sumei datorate fiind de 400 lei.
Contestatorul a menționat că nu a avut niciodată calitatea de parte în vre-o cauză penală soluționată de Tribunalul București – Secția I Penală, și că, până la această dată, respectiv 23.I.2013, dată la care a luat cunoștință de conținutul somației, această instanță nu i-a comunicat că are de achitat cheltuieli judiciare.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172 – 173 din OG nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Intimata DGFP B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție admisă de instanță prin încheierea din 30.05.2012, dispunând scoaterea acesteia din cauză și introducerea în cauză, în calitate de intimată a Administrației Finanțelor Publice.
Ulterior contestatorul a formulat precizări prin care a învederat că la data de 17.09.2012 a solicitat instanței să-i comunice în copie certificată adresa nr. 3235/2009 din data de 20.09.2011 prin care a Tribunalul București – Secția I Penală a solicitat executarea silită și că prin adresa nr._/2.10.2012 organul de executare i-a comunicat adresa nr._ emisă la data de 14.09.2011 de Tribunalul București, adresă înregistrată sub nr._/10.09.2011 de organul de executare.
Contestatorul a menționat că prin adresa respectivă Tribunalul București Secția I Penală a solicitat executarea silită a titlului executoriu sentința penală nr. 1037/25.05.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ definitivă prin decizia nr. 865/23.XI.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – completul de 9 judecători.
Contestatorul a precizat că în adresa emisă la data de 14.09.2011 de Tribunalul București este menționat ”revenire” la adresa aceleiași număr emisă de Tribunalul București și înregistrată la organul de executare sub nr._/8.06.2012.
Contestatorul a arătat că, urmare adresei înregistrate sub nr._/8.06.2011, organul de executare a emis titlul executoriu_ și somația nr._/10.10.2011, iar urmare adresei înregistrată sub nr._/20.09.2011, adresă cu același conținut cu cel al adresei înregistrată sub nr._/8.06.2011, organul de executare a emis titlul executoriu nr._ și somația nr._/10.01.2012.
În concluzie, organul de executare a emis pentru același titlu executoriu – sentința penală nr. 1037/25.05.2009 pronunțată de instanța supremă în dosarul nr._, două somații de plată, iar titlul executoriu și somația emisă de organul de executare din data de 10.10.2011 au fost obiectul dosarului nr._/200/2012 ce a fost soluționat în prima instanță prin sentința nr._/28.09.2012 pronunțată de Judecătoria B..
Contestatorul a mai menționat că titlul executoriu și somația nu cuprind elementele prevăzute de art. 43 alin. 2 din OG nr. 92/2003, respectiv lipsesc numele și semnătura persoanelor împuternicite de organul fiscal precum și ștampila organului fiscal, actul administrativ fiscal fiind lovit de nulitate.
Urmare probatoriului administrat instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr._/21.12.2012 prin care a respins contestația la executare ca neântemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fonda reținut că prin cererea formulată, contestatorul a învederat faptul că somația a fost emisă în baza titlului executoriu nr._/20.I.2012, titlul executoriu având la origine sentința penală nr. 3235/2009 din 20.09.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, cuantumul sumei datorate fiind de 400 lei, însă contestatorul a menționat că nu a avut niciodată calitatea de parte în vreo cauză penală soluționată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Instanța de fond a înlăturat această susținere a contestatorului, reținând că prin sentința penală din dosarul nr._ din 20.09.2009 a Tribunalului București – Secția I penală, în sarcina petentului s-a stabilit obligația de plată a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare. De asemenea, cu privire la dosarul nr._ instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 1037/25.05.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivă prin decizia penală nr. 865/23.XI.2009 a Î.C.C.J. – completul de 9 judecători, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Referitor la apărarea contestatorului conform, căreia organul de executare a emis pentru același titlu executor – sentința penală nr. 1037/25.05.2009 pronunțată de instanța supremă în dosarul nr._, două somații de plată și anume: titlul executoriu nr._/10.I.2012 și somația nr._/10.I.2012, respectiv titlul executoriu nr._71453 și somația nr._/10.10.2011 iar titlul executoriu și somația emisă de organul de executare din data de 10.10.2011 au făcut obiectul dosarului nr._/200/2012 ce a fost soluționat în prima instanță prin sentința nr._/28.09.2012 pronunțată de Judecătoria B., instanța de fond a reținut următoarele:
Din cuprinsul titlului executoriu ce formează obiectul prezentului dosar, și anume nr._ reiese că acesta a fost emis la data de 10.I.2012 pentru suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare stabilite prin sentința pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția I Penală, fiind emisă somația nr._/10.I.2012.
Este adevărat faptul că, pentru același titlu executoriu reprezentat de sentința pronunțată în dosarul nr. 3235/2009 de e Tribunalul București – Secția I penală prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de plată a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, au fost emise anterior titlul executoriu nr._71453 și somația nr._ de la aceeași dată, cu privire la care Judecătoria B. s-a pronunțat la data de 28.09.2012 prin sentința civilă nr._ în urma formulării contestației la executare în dosarul nr._/200/2012, însă instanța a apreciat că acest aspect nu are relevanță în cauza de față, întrucât este vorba de două executări distincte, fiind emise două titluri executorii distincte la date diferite, examinate așadar în cadrul a două dosare execuționale, chiar dacă au la bază aceeași obligație fiscală.
Cât privește susținerea contestatorului că titlul executoriu și somația nu cuprind elementele prevăzute de art. 43 al. 2 din OG nr. 92/2003, respectiv că lipsesc numele și semnătura persoanei împuternicire de organul fiscal precum și ștampila organului fiscal, astfel că actul administrativ fiscal este lovit de nulitate, instanța de fond a apreciat că și această susținere este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 43 alin. 4 din OG nr. 92/2003: „ Prin ordin al ministrului Finanțelor Publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit în condițiile alin. 3, de către organele fiscale din cadrul Agenției naționale de Administrare Fiscală”, iar în cuprinsul titlului executoriu și al somației ce formează obiectul prezentului dosar se menționează că documentele au fost editate în sistem informatic, valabile fără semnătură și ștampilă, conform prevederilor art. 43 alin. 3 și 4 din OG nr. 92/2003 și în consecință instanța a apreciat că acestea au fost valabil întocmite.
Împotriva sentinței a formulat recurs contestatorul C. G. E. care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond să fie admisă contestația la executare, cu cheltuieli de judecată.
În drept a invocat art. 304, art. 3041 și art. 299, 316 Cod pr. civilă.
În susținerea recursului, contestatorul a criticat motivarea sentinței de către instanța de fond, susținând că în mod greșit a apreciat că emiterea pentru același titlul executoriu reprezentat de sentința penală pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București, a două titluri executorii și două somații nu are relevanță în cauză, fiind vorba de două executări distincte la date diferite, examinate așadar în cadrul a două dosare execuționale, chiar dacă au la bază aceiași obligație fiscală.
Recurentul consideră că nu este posibil ca pentru un titlu executoriu, o hotărâre judecătorească, să se emită două somații de plată, chiar dacă acestea sunt emise la date diferite.
Executările sunt „distincte” (diferite) doar în ceea ce privește numărul de înregistrare și data emiterii somațiilor de plată de către organul de executare, dar privesc același titlu executoriu, aceeași obligație de plată.
Organul de executare, dar și instanța de fond au ignorat faptul că pe adresa emisă la data de 14 septembrie 2011 de Tribunalul București este menționat ”Revenire”. Aceasta se referă la adresa cu același număr emisă de Tribunalul București și înregistrată inițial de organul de executare sub nr._/8 iunie 2011.
În situația în care instanța de fond la data de 10 iulie 2012 ar fi admis conexarea dosarului nr._/200/2012 și nu ar fi respins nejustificat contestația la executare ca neîntemeiată, cele două somații privind executarea silită a aceleiași hotărâri judecătorești, sentința penală nr. 1037/25.05.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ definitivă prin decizia nr. 865/23.XI.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 9 judecători, ar fi putut fi analizate împreună și probabil alta ar fi fost decizia instanței.
Arată că în dosarul nr._/200/2012 Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._/28.09.2012 iar hotărârea a fost atacată cu recurs de Administrația Finanțelor Publice B..
Indiferent de soluția pronunțată de Tribunalul B. pentru titlul executoriu – sentința penală nr. 1037/25.05.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ există autoritate de lucru judecat.
Ca atare, recurentul invocă autoritate lucru judecat în fața instanței de control judiciar raportat la dosarul nr._/2009/2012.
Recurentul critică într-un alt motiv de recurs faptul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 43 alin.2,3 și 4 din OG nr. 92/2003.
Nota de la subsolul titlului executoriu și somației emise la data de 10 ianuarie 2012 se referă la documentele „ editate în sistem informatic, valabile fără semnătură și ștampilă, conform prevederilor art. 43 alin. 3 și 4 din OG nr. 92/2003, republicată și completată”, atunci când potrivit art. 44 alin. 22 din OG nr. 92/2003, comunicarea actului se realizează prin publicitate, deoarece comunicarea acestuia nu a fost posibilă potrivit alin. 2 și 2 2.
Titlul executoriu și somația ( actele administrative fiscale) emise la data de 10 ianuarie 2012 au fost comunicate prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire și potrivit art. 44 alin. 2 din Ordonanță trebuiau să conțină elementele prevăzute de lit. g) și lit. h), numele și semnătura persoanei împuternicite de organul fiscal și ștampila organului fiscal.
Lipsa acestor elemente impune, potrivit art. 46 din ordonanță, constatarea nulității actului administrativ fiscal.
Numai în situația în care comunicarea actelor se realizează prin publicitate concomitent prin afișarea la sediul administrației fiscale și pe pagina de internet a ANAF, documentele fiind astfel „ editate în sistem informatic”, nu mai este nevoie de elementele prevăzute de art. 43 alin. 2 din ordonanță, acestea fiind „ valabile fără semnătură și ștampilă”.
Recurentul a mai invocat și dispozițiile art. 44 alin. 4 din Ordonanță potrivit cărora dispozițiile Codului de Procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător și în emiterea comunicării actelor administrativ fiscale, ceea ce înseamnă că în speța de față sunt incidente și dispozițiile Codului de Procedură Civilă.
Intimata Administrația Finanțelor Publice B. deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul examinând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate de recurent, de textele de lege incidente în cauză și de prevederile art. 304 (1) Cod pr. civilă, constată că este neântemeiat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Tribunalul București – Secția I Penală a solicitat executarea silită a sentinței penale nr. 1037/25.05.2009 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr._ , rămasă definitivă prin decizia nr. 865/23.XI.2009 pronunțată de ICCJ – completul de 9 judecători. Executarea silită vizează cheltuielile judiciare către stat în cuantum de 400 lei la care a fost obligat recurentul.
Tribunalul București a luat această măsură de executare în temeiul art. 418 alin. 2 din Codul de procedură penală potrivit căruia hotărârile pronunțate în prima instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție se pun în executare, după caz de Tribunalul București sau Tribunalul M..
Conform art. 110 alin. 3 lit. d) din OG nr. 92/2003, titlul de creanță este reprezentat de dispozitivul hotărârii judecătorești în cazul creanțelor fiscale stabilite de instanțele judecătorești.
Cheltuielile judiciare sunt creanțe fiscale și se constituie venituri la bugetele locale.
Administrația Finanțelor Publice – ca organ de executare fiscală a fost sesizată de Tribunalul București cu adresa nr._ din 8 iunie 2011 pentru executarea silită a sentinței penale nr. 1037 din 25.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție .
În temeiul art. 141 alin. 1 și art. 145 din OG nr. 92/2003, intimata AFP B. a emis somația nr._ /10.10.2011 și titlul executoriu nr._/10.10.2011.
În baza acestui titlu și somației menționate, cât și în baza altor titluri executorii, intimata a înființat poprire asupra veniturilor datorate de Casa Județeană de Pensii cu titlul de pensie.
Împotriva adresei de înființare poprire cu nr._/25.11., recurentul a formulat contestație la executare, solicitând anularea executării silite ce a format obiectul dosarului nr._/200/2012, și prin sentința civilă nr._/28 septembrie 2012, s-au anulat formele de executare silită prin poprire.
Tribunalul București a revenit cu adresă către Administrația Finanțelor Publice, înregistrată sub nr._/20.09.2011 prin care a solicitat executarea silită a aceleiași sentințe penale nr. 1037/25.05.2009, a ÎCCJ. Măsura a fost luată de către Tribunalul București – ca instanță de executare, având în vedere dispozițiile art. 121 alin. 1 lit. b) din Hotărârea CSM nr. 387/2005 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Intimata AFP B. a trimis adresă de confirmare către Tribunalul București – Secția I Penală cu adresa nr._/22.11.2011.
În baza acestei adrese, intimata AFP B. a emis titlul executoriu nr._/10.01.2012, privind creanța fiscală în cuantum de 400 lei și care fac obiectul prezentei contestații la executare. Recurentul a susținut că în mod greșit a apreciat instanța de fond că acest aspect privind emiterea a două somații nu are relevanță în cauză întrucât este vorba de două executări distincte. Acesta a apreciat că nu este posibil ca pentru un titlu executoriu – reprezentat de o hotărâre judecătorească -, să se emită două somații de plată, chiar dacă acestea sunt emise la date diferite.
Tribunalul constată că susținerile recurentului sunt neîntemeiate.
Astfel, așa cum se prevede la art. 145 din OG nr. 92/2003, orice executare silită începe prin comunicarea somației, fără a distinge după felul procedurii de executare silită în care este folosită.
Conform art. 142 alin. 3 din OG nr. 92/2003, în cazul procedurii de executare silită se pot folosi succesiv sau concomitent modalitățile de executare silită prevăzute în prezentul cod.
Prin urmare, folosirea formelor de înștiințare sub forma somației este legală în fiecare procedură de executare în parte, dacă legea nu prevede altfel (executare silită prin poprire, executare silită mobiliară, imobiliară etc).
În speță, intimata a folosit somația odată când a început executarea silită prin poprire și o altă somație pentru începerea executării silite privind celelalte forme de executare. S-a avut în vedere dispozițiile aret. 136 din OG nr. 92/2003, potrivit cărora, în cazul în care debitorul nu își plătește de bună voie obligațiile datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită.
Cât privește excepția de autoritate de lucru judecat raportat la dosarul nr._/200/2012, Tribunalul constată că nu este întemeiată.
Astfel, instanța constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1201 cod civil privind tripla identitate de părți, obiect, cauză.
În dosarul nr._/200/2012 are ca obiect contestație la executare privind formele de executare pornite de intimata AFP în procedura executării silite prin poprire față de terțul poprit Casa Județeană de Pensii B. pe veniturile recurentului și vizează titlul executoriu nr._/10.10.2011 și somația nr._/10.10.2011.
În prezenta cauză s-a solicitat anularea titlului executoriu nr._/10.01.2012 și a somației nr._/10.01.2012 emise în cadrul formei de proceduri de executare silită, alta decât ce de înființare poprire, având în vedere că potrivit art. 142 alin. 3 și 4 din OG nr. 92/2005, organul de executare se poate folosi succesiv sau concomitent de modalitățile de executare silită prevăzută de prezentul cod, iar executarea silită se desfășoară până la stingerea creanțelor fiscale.
Cât privește susținerile recurentului că titlul executoriu și somația sunt lovite de nulitate deoarece nu cuprind elementele prevăzute de art. 43 alin. 2 din OG nr. 92/2003, respectiv numele și semnătura persoanelor împuternicite de organul fiscal precum și ștampila organului, Tribunalul constată că sunt nefondate.
Astfel, conform art. 43 alin. 3, actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. 2 prin intermediul mijloacelor informatice este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie. Iar conform alin. 4 din același act normativ, prin ordin al ministrului economiei și finanțelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în condițiile alin. 3.
Astfel, prin Ordinul nr. 1364/25 septembrie 2007, al MEF s-a aprobat lista cu actele administrative emise prin intermediul mijloacelor informatice, în procesul de colectare a creanțelor fiscale, valabile fără semnătură și ștampila organului emitent, îndeplinind cerințele legale aplicabile actelor administrative și la numărul curent 2 figurează menționat „Titlul executoriu al cărui model este prezentat în anexa 2” și la numărul curent 3 figurează menționat „Somația al cărei model este prezentat la anexa nr. 3”.
Practic, titlul executoriu și somația sunt formulare tipizate care corespund cerințelor legale, ele fiind aprobate prin ordin al ministrului finanțelor.
Recurentul a susținut că aceste documente editate în sistem informatic sunt valabile fără semnătura și ștampila organului fiscal numai în situația în care comunicarea actelor se realizează prin publicitate concomitent prin afișare la sediul administrație fiscale și pe pagina de Internet a ANAF, nu și în cazul în care au fost comunicate prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform art. 44 alin. 2 din Ordonanță, cum este cazul său.
Tribunalul constată că recurentul face confuzie privind conținutul și modul de emitere a actului administrativ fiscal reglementat de art. 43 din OG nr. 92/2003 și modul de comunicare a acestui document, reglementat de art. 44 din OG nr. 92/2003.
În speță, cele două documente sunt tehnoredactate prin sistem informatic (electronic), conform Ordinului MFP nr. 1364/2007, așa cum se menționează în josul documentelor și conform modelelor prezentate la anexele 2 și 3 din Ordin. Comunicarea actelor se face și prin poștă.
Față de cele expuse, Tribunalul în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de contestatorul C. G. E., cu domiciliul procesual ales în . nr. 133, cod poștal_, Ghișeul Poștal Chiojdu, județul B., împotriva sentinței civile nr._/21.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - B. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în mun. B., ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 martie 2013.
Președinte, G. S. | Judecător, A. E. D. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red. AED/08.04.2013
Tehnored. DP/2 ex
Dosar fond:_
Judecătoria B.
Judecător fond: R. C.M.F
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1324/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 19-04-2013,... → |
|---|
