Plângere contravenţională. Decizia nr. 1324/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1324/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 22386/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1324/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Judecător E. P.
Judecător M. N.
Grefier V. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de petenta . cu sediul în Rm. Sărat, ., județul B. împotriva sentinței civile nr._ din 17.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIERE – ISCTR cu sediul în București, .. 38, Sector 1, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul contravențional se află la primul termen de judecată, că este motivat, necomunicat, că recurenta a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că recurenta a solicitat, în scris, judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, și, având în vedere faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, constată recursul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra prezentului recurs civil.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 25.07.2012, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, anularea procesului verbal de contravenție . nr._.
În fapt, a arătat petenta, la data de 31.03.2012, ora 11,55 pe DN2E85 km 117 in localitatea Gura Calnaului jud Buzau, conducătorul auto Cristachi M. C. se deplasa cu mijlocul de transport_, in vederea colectării laptelui. În urma verificării s-a constatat ca pe diagrama tahograf din data de 22.03._12, in intervalul orar 6,31-13,19 ar fi condus fara pauza 5 ore si 31 minute, depășindu-se perioada de conducere continua de 4 ore si 30 minute cu 1 ora si 1 minut.
D. urmare, in data de 13.07.2012, i-a fost comunicat prin posta procesul verbal, conform căruia pentru încălcarea disp. OG 37/ 2007, art. 8 alin 2 pct. 4 respectiv „ depășirea perioadei maxime de conducere cu mai mult de 30 minute dar mai puțin cu 1 ora si 30 de minute” a fost sancționat cu amenda in valoare de 3000 lei.
A arătat petenta ca obiectul principal de activitate este transportul de lapte, produs perisabil, iar întârzierea colectării acestuia ar duce la imposibilitatea folosirii lui in procesul tehnologic de fabricație. OG 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor referitoare la perioadele de conducere reprezintă transpunerea in legislația româneasca a Regulamentului CE nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier, fapt ce reiese din art. 1 al acestei ordonanțe cat si din art. 8 cu privire la sancțiuni.
A invocat, totodată, dispozițiile imperative ale art13/1 lit. l din Regulamentul CE 561/2006, conform căruia se pot acorda derogări unor condiții speciale aplicabile transportului cu vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme si pentru returnarea la ferme a bidoanelor de lapte sau a produselor lactate destinate hrănirii animalelor. Din documentele mașinii_, respectiv carte de identitate si certificat de înmatriculare, reiese clar ca destinația acesteia este aceea de vehicul transport lapte.
In subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment raportat la pericolul social al faptei si la împrejurările acesteia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 31 din OG 2/2001.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii ca fiind netemeinică și nelegală din următoarele motive: În fapt la data de 31.03.2012, pe DN 2E 85 km 118 loc.Gura Câlnăului, jud. B., a fost oprit în vederea efectuării verificării autovehiculului cu nr de înmatriculare_ condus de Cristachi M. C., autovehicul ce efectua transport de lapte. S-a constatat ca la data de 22.03.2012 in intervalul orar 06,31 - 13,19, conducătorul auto a condus neîntrerupt 5 ore si 31 de minute, depășind astfel perioada de conducere continuă de 4 ore si 30 de minute cu 1 oră si 1 minut, fapta prev. de art. 8 alin 3 din OG 37/2007.
În conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.561/2006: art.4 lit(g) perioada de repaus zilnic poate fi perioada de repaos zilnic normală, adică orice perioadă de repaos de cel puțin 11 ore sau perioadă de repaos zilnic redusă, adică orice perioadă de repaos de cel puțin 9 ore, dar mai puțin de 11 ore; art.8 alin(2) pe parcursul fiecărei perioade de 24 ore de după perioada de repaos zilnic sau săptămânal, conducătorul auto trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaos zilnic. În cazul în care perioada de repaos zilnic care intră în această perioadă de 24 ore este de cel puțin 9 ore, dar mai puțin de 11 ore, perioada respectivă de repaos zilnic este considerată perioadă de repaos zilnic redusă; art.8 alin(4) un conducător auto nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaos zilnic reduse între două perioade de repaos săptămânal.
Având în vedere cele mai sus, din analiza datelor descărcate din cartela tahografică a conducătorului auto utilizând aparatura din dotare reiese că acesta a condus neîntrerupt 5 ore si 31 de minute, depășind astfel perioada de conducere continua de 4 ore si 30 de minute cu 1 ora si 1 minut, fapta prev. de art. 8 alin 3 din OG 37/2007.
În sprijinul celor arătate mai sus anexează rapoartele generate cu aplicația informatică din dotare și anume raportul "Contravenții conducători auto".
Față de cerința de a preschimba amenda în avertisment, solicită instanței să constate că agentul constatator, în procesul de individualizare a sancțiunii, a ținut cont de criteriile enumerate în art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, art.21 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, prevede ca " sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ", iar OG nr.37/2007 completată și modificată prevede numai sancțiunea amenzii pentru faptele pe care le incriminează ca fiind contravenții. Dacă legiuitorul ar fi considerat că această contravenție ar fi avut un grad de pericol social redus n-ar fi incriminat această faptă ca fiind contravenție sau ar fi prevăzut limite de amendă mai redus e cu posibilitatea aplicării de către agentul constatator a sancțiunii avertismentului. Roagă instanța să constate că rațiunea edictării normelor în domeniul transporturilor rutiere are în vedere asigurarea siguranței circulației rutiere, a stabilirii raporturilor dintre operatorii de transport rutier, respectarea principiului concurenței loiale, valori sociale care sunt indispensabile desfășurării normale a activității de transport rutier.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri .
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._/17.12.2012, prin care a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta ..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 12.07.2012, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul ISCTR, procesul verbal de contravenție . verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 pct. 4 din OG 37/2007, constând în aceea că la data de 31.03.2012 conducătorul auto angajat al . a condus neîntrerupt 5 ore si 31 de minute, depășind astfel perioada de conducere continuă de 4 ore si 30 de minute cu 1 oră si 1 minut.
Procesul verbal nu a fost semnat de către reprezentantul legal al petentei, acest aspect nefiind confirmat de nici un martor.
Pentru acest motiv s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța a verificat îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.
În primul rând, instanța, din oficiu verificând forma procesului verbal de contravenție, a reținut că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OUG 2/2001 și art. 2 din OUG 195/2002. De asemenea, instanța a constatat că procesul verbal contestat cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001.
În al doilea rând, referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii.
În conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.561/2006: art.4 lit(g) perioada de repaus zilnic poate fi perioada de repaos zilnic normală, adică orice perioadă de repaos de cel puțin 11 ore sau perioadă de repaos zilnic redusă, adică orice perioadă de repaos de cel puțin 9 ore, dar mai puțin de 11 ore; art.8 alin(2) pe parcursul fiecărei perioade de 24 ore de după perioada de repaos zilnic sau săptămânal, conducătorul auto trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaos zilnic. În cazul în care perioada de repaos zilnic care intră în această perioadă de 24 ore este de cel puțin 9 ore, dar mai puțin de 11 ore, perioada respectivă de repaos zilnic este considerată perioadă de repaos zilnic redusă; art8 alin(4) un conducător auto nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaos zilnic reduse între două perioade de repaos săptămânal.
Potrivit art 8 alin 2 din OG 37/2007, următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: 4. depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute;
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv, sancțiunea fiind legal aplicată, existând și mențiunea posibilității achitării a jumătate din minimul special al amenzii în 48 de ore de la comunicare.
Față de cele expuse, instanța a constatat că procesul verbal este legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului.
Astfel, însuși petentul a recunoscut că un angajat a condus la data respectiva autovehiculul, apărarea sa vizând faptul ca obiectivul principal de activitate îl constituie fabricarea produselor lactate si brânzeturilor, iar șoferul trebuia să se grăbească.
Instanța a reținut Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența Curții EDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001 respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, in privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, s-a considerat că una din limitele pana la care sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. În situația in care agentul nu a constatat personal fapta contravențională, prezumția de temeinicie nu poate funcționa, întrucât nu își găsește rațiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu aceasta caracteristică este încrederea in faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, in aceasta situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fara alte adăugiri sau denaturări ale realității. Este evident ca aceasta rațiune nu se regăsește in situația in care fapta nu este constatata personal. In sprijinul acestei afirmații se poate aduce si argumentul ca si Codul Civil tratează diferit mențiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni. Așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor părților, situația de fapt în cauza de față a fost constatată personal de către agentul constatator.
Din diagrama depusă de intimata, reiese ca in ziua de 22.03.2012, ora 06.31, si pana in 22.03.2012, ora 13.19, conducătorul auto Cristachi M. C. a condus neîntrerupt 5 ore si 31 minute, mai mult cu 1 ora si 1 minut decât limita maximă.
Cu privire la susținerea petentei, că dispozițiile imperative ale art13/1 lit.l din Regulamentul CE 561/2006, conform căruia se pot acorda derogări unor condiții speciale aplicabile transportului cu vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme si pentru returnarea la ferme a bidoanelor de lapte sau a produselor lactate destinate hrănirii animalelor, instanța a reținut următoarele.
Petenta are ca obiect de activitate principal fabricarea produselor si brânzeturilor. Într-adevăr, prin dispozițiile art13/1 lit.l din Regulamentul CE 561/2006, conform căruia se pot acorda derogări unor condiții speciale aplicabile transportului cu vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme si pentru returnarea la ferme a bidoanelor de lapte sau a produselor lactate destinate hrănirii animalelor. Cu toate acestea, regulamentul european dă posibilitatea statelor membre să aleagă situațiile in care acorda derogări. Astfel, potrivit art. 2 din OG 37/2007 operațiunile de transport la care se face referire in art. 13 alin 1 lit. a,b,c,d,h,k,m,n,p al Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului nr. 561/2006 sunt exceptate pe teritoriul României de la aplicarea acestui regulament. per a contrario, litera l - vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme - ca si in cazul de față, nu sunt exceptate de la aplicare acestei ordonanțe, petentul având obligația de a respecta dispozițiile acesteia.
Instanța a reținut că cele consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.
Față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001, conform cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că agentul constatator a făcut o individualizare corectă a sancțiunii aplicate, respectiv amenda.
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001 avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, însă instanța a considerat că fapta petentului prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, astfel de fapte putând avea consecințe mult mai grave precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale pe fondul oboselii conducătorilor auto. Mai mult, chiar textul legal arată că aceste contravenții reprezintă încălcări grave.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 instanța a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul . împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr_/12.07.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta ., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate si admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
Contrar celor reținute de instanța de fond, OG 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere reprezintă transpunerea in legislația noastră a Regulamentului CE nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier, fapt ce reiese cu certitudine atât din art. 1 al acestei ordonanțe cat si din art.8 cu privire la sancțiuni.
In acest sens, arată recurenta, a invocat in apărare dispozițiile art.13 (1) lit.1) din Regulamentului CE nr. 561/2006 conform căruia se pot acorda derogări unor condiții speciale aplicabile transportului cu următoarele vehicule: lit.l) vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme si pentru returnarea la ferme a bidoanelor de lapte sau a produselor lactate destinate hrănirii animalelor.
Condițiile sus menționate erau aplicabile si societății recurente, principalul obiect de activitate fiind fabricarea produselor lactate, în scopul realizării obiectului de activitate fiind nevoiți să achiziționeze zilnic laptele de la punctele de colectare.
In concluzie, colectarea laptelui este o activitate pe care o desfășoară zilnic, fiind parte integranta a obiectului de activitate fara de care acesta nu s-ar putea îndeplini. In plus, a făcut dovada, prin atașarea documentelor mașinii_, respectiv carte de identitate si certificat de înmatriculare, ca destinația acesteia este aceea de vehicul transport lapte, încadrându-se in excepțiile prevăzute de Regulamentului CE nr. 561/2006.
Mai mult decât atât, susține recurenta, depășirea cu o ora si un minut a timpului de condus nu este reala, având in vedere ca intimata nu a luat in considerare fiecare pauza de condus înregistrată la fiecare oprire în vederea colectării laptelui, pauze care însumate, conform staționarilor la fiecare centru de colectare lapte conform avizelor aflate deja la dosarul cauzei, ar acoperi întreaga perioadă regăsită ca depășire a perioadei de conducere.
Susținerea intimatei conform căreia autovehiculul a fost condus neîntrerupt 5 ore si 31 minute, nu este reală, atâta timp cât la fiecare centru de colectare trecut in avize se impunea obligatoriu oprirea in vederea preluării si încărcării laptelui.
Nici solicitarea cu privire la reindividualizarea sancțiunii si schimbarea in avertisment nu a fost reținuta de instanța de fond, cu toate ca societatea nu a mai avut incidente de acest gen, nu a mai fost sancționată din acest motiv iar fapta reținuta nu a avut urmări.
F. de cele de mai sus, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Deși legal citat, intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR nu a formulat în cauză întâmpinare, și nici nu a trimis reprezentant în instanță pentru a-și preciza punctul de vedere cu privire la prezentul recurs.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, că nu există nici unul din motivele prevăzute de art.304 c.p.c., nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei, potrivit căreia instanța fondului a aplicat greșit dispozițiile legale în materie este nefondată.
Preliminar, instanța subliniază faptul că, potrivit dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 148 alin. 2, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Totodată, conform art. 2 din Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și România la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea 157/2005, de la data aderării, dispozițiile Constituției, ale Tratatului CEEA și actele adoptate de instituții înainte de aderare sunt obligatorii pentru Bulgaria și România și se aplică în aceste state în condițiile stabilite prin Constituție, prin Tratatul CEEA și prin prezentul protocol.
De asemenea, art. 52 din același tratat dispune că, de la data aderării, Bulgaria și România sunt considerate destinatare ale legilor-cadru, regulamentelor și deciziilor europene, precum și al directivelor și deciziilor în înțelesul articolului 249 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și al articolului 161 din Tratatul CEEA, cu condiția ca aceste legi-cadru, regulamente și decizii europene, precum și aceste directive și decizii, să fi fost adresate tuturor statelor membre actuale.
Art. 249 din Tratat de instituire a Comunității Europene prevede că, regulamentul are aplicabilitate generală și că acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru.
La nivel național OG 37/2007 stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier si amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 si Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 si abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), denumit in continuare Acordul AETR, precum și cadrul de aplicare a regulilor privind utilizarea aparatelor de înregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor si perioadelor de odihna ale conducătorilor auto, denumite in continuare tahografe sau tahografe digitale, asa cum sunt acestea definite in anexa nr. I si in anexa nr. IB la Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 privind echipamentul de înregistrare in transportul rutier, cu modificările si completările ulterioare (art.1).
Relevante în speță, astfel cum în mod corect a reținut instanța fondului, sunt dispozițiile art. 2, potrivit cărora operațiunile de transport la care se face referire la art. 13 alin. (1) lit. a), b), c), d), h), k), m), n) si p) al Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006 sunt exceptate, pe teritoriul României, de la aplicarea prevederilor acestui regulament.
În consecință, litera „l”, la care face referire recurenta, ca fiindu-i aplicabilă, cea care face trimitere la vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme, ca și în cazul de față, nu este exceptată de la aplicarea acestei ordonanțe.
Nici susținerea că înregistrarea celor 5 ore și 31 de minute a fost eronată, dat fiind opririle efectuate de către șofer pentru a prelua laptele, nu este reală, întrucât, tahografele înregistrează perioadele de conducere, pauzele si perioadelor de odihna ale conducătorilor auto, astfel încât înregistrarea este una reală.
Cea de-a treia critică, privind greșita individualizare a sancțiunii contravenționale de către instanța fondului, este de asemenea neîntemeiată.
Susținerea recurentei de reindividualizare a sancțiunii contravenționale, respectiv înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, nu este de natură să conducă la concluzia că fapta săvârșită de aceasta reprezintă un pericol social redus.
Tribunalul constată, asupra acestui aspect că individualizarea sancțiunii a fost corect realizată de organul constatator, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din OG 2/2001, raportat la gravitatea faptei săvârșită, respectiv nerespectarea obligațiilor privind respectarea timpilor legali de odihnă și de conducere și la urmarea produsă, respectiv aceea de continuă stare de pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic prin nerespectarea perioadelor de conducere și de odihnă ale conducătorilor auto, amenda încadrându-se în limitele legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta . cu sediul în Rm. Sărat, ., județul B. împotriva sentinței civile nr._ din 17.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIERE – ISCTR cu sediul în București, .. 38, Sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Iunie 2013.
Președinte, F. C. P. | Judecător, E. P. | Judecător, M. N. |
Grefier, V. P., fiind în C.O., pezenta s-a semnat de noi, GREFIER ȘEF SECȚIE, |
Red. E.P./Thred. M.H./E.P./2 ex./03.07.2013
d.f. nr._ – Judecătoria B. j.f. – M. R. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 178/2013. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 465/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
